Teoretic, doctrinar, stanga romaneasca (de fapt la fel si in ceea ce priveste centrul si dreapta politica) este bine conturata, problema care se pune fiind distanta uriasa intre “ce predica popa si ce anume bea respectivul popa”. Intentiile sunt salutare pana cand apar cunatificate in schema resursele umane… Este nevoie de autentificare prin profesionalism in granitele unei doctrine (posibil de stanga) pentru a se putea ajunge la mult trambitata reforma a clasei politice si nu doar de o continua migratie si jinduire a unei pozitii supra-privilegiate, cum este acum asociata in subsidiar de omul simplu “meseria de politician”.
Consider la fel de utila promovarea unor dezbateri publice vis a vis de moralitatea si indreptatirea celor care doresc sa reprezinte (prin politica) mari mase de oameni. Este de asteptat clarificarea pozitiei ca “necesar elitist” sau “necesar comun” (o posibila trimitere la democratia reprezentativa vs participativa) a oricarui cetatean ce doreste sa se implice in politica, si abia apoi ar trebui sa se treaca la etapa a doua, de constientizare si faliere a bazinului electoral in functie de oferta (culoarea doctrinara).
Consider romanii mult prea putin culti politic pentru a se promova soft-ul problemei (doctrina) cand inca se inregistreaza mari carente la departamentul hard, ca sa spunem asa…
Aplecarea intelectualilor romani in calitate de potentiali formatori de opinie pe stanga spectrului politic, ca in orice tara civilizata normala, va fi un prim semnal ca ceva se intampla bine si ca lumea incepe sa considere eficiente valorile promovate din aceasta directie.
Pana ce “lumea” va simti cu “al saselea simt” ca totul este numai o mascarada ieftina menita supravietuirii la tabloul de comanda prin orice mijloace, populismul ieftin gen Basescu va avea castig net de cauza in orice context.
1=
Etichete blog, PLATON, reforma, Romania, Social democratie, Socialism, Strategie, Vorbe despre vorbe
