Mitul egalitatii de shanse ale tinerilor in politic
Se face o intreaga tevatura pe seama dreptului si rolului oricui se trezeste dimineata cu bastonul de maresal in geanta (sau sub plapuma), in privinta implicarii cu “drepturi depline” in viata cetatii. Se povesteste pana la saturatie despre organizatii ale tinerilor supradotati, despre parlamente ale tinerilor, despre organizatii ale tinerilor politicieni, daca e sa analizam falia celor aproape puberi; se vorbeste despre multa, foarte multa dorinta, motivatie, diponibilitate, talent, dar deloc despre sansele de aplicare si implicare efective, despre procentul de acceptabilitate din partea societatii vizate.
Cu alte cuvinte se fac planuri pe seama blanii ursului din padure (cei ce de fapt conduc societatea si care la o adica nu s-ar da la oparte pentru o fireasca succesiune biologica) , mos Martin traindu-si bine mersi senectutea vinovata…
Ca o parere personala consider ca orice reforma se poate face exclusiv cu voia reformatului…si asta cel putin in Romania, unde respectivul (reformabilul) detine drepturile de autor pe epicul “rau ram”, iar in rest cainii vor latra in continuare la luna, in timp ce caravana sinistra va merge mai departe…
1=
Tags: Egalitate, politic, reforma, Romania, Sanse, Social-Politic, Tinar
6 februarie 2008 la 1:54 pm
Mitul egalitatii de sansa a tinerilor in politica are ca mit fondator pe mitul ca tinerii sunt calea de primenire morala, de competenta si oricum altfel a clasei politice. Daca ma gandesc la tineri precum Victor Ponta sau Elena Udrea - doar doua exemple - incep sa cred ca e mai bine sa te feresti de lupii tineri hamesiti.
Mama lichelelor e mereu gravida si are copii de toate varstele.
Nu cred ca varsta e un criteriu valabil.