De cele mai multe ori politica-politicianul isi dovedesc funciarmente inutilitatea pentru societate, fiind “un rau nenecesar”, cultivand intens forma in dauna fondului si pervertind ceea ce mai ramane din principiile si moralitatea unei comunitati civice posibil integre. Mitul unei necesare clase patriciale conducatoare se perpetueaza inertial, in dauna inventarii unui sistem autoadministrativ managerial rotativ (democratia participativa cu largul concurs al maselor), erodand pe zi ce trece tot mai mult principiul democratic pur, initiat in si de cetatile antice grecesti.
Politica se constituie intr-o asa zisa supapa de depresiune in dublu sens cu societatea, de unde se inspira si preia teme-mesaje ce apoi le converteste si cuantifica in “plus valoare” si argumentatie egotica folosita excluziv in procesul de autoperpetuare patognomonica.
De cele mai multe ori si nu numai in ochii avizatilor, jocul “la offside” al politicienilor ramane neconvingator, fals si dicordant cu asteptarile tertzilor.
Natural nu presupune neaparat si normal in comportamentul politic prin excelenta cabotin, indreptatind parvenitii patriciali la o activitate amorala prin definitie, principalul criteriu de excelenta vizat fiind eficienta, adica prin capacitatea unui politician de a se mentine un timp cat mai indelungat la putere pentru a-si putea definitiva traficul de influienta programat individual, sau in contul nucleului intim de tertzii cei reprezinta ocult. Toata tevatuta cu principialismul, devotiunea si autosacrificiul in interesul maselor ce l-au propulsat pe respectivul arivist devine un moft de complezenta, o chestiune de bon ton si nimic mai mult.
In politica ca si-n afaceri democratia mondiala impusa autoritar de unchiul Sam este animata de eficienta, de obtinerea intr-un sistem concurential de tip piata (politica) libera a majoritatii, a codului accesului la forta de represiune si resursele logistice a unei societati. Aceasta lupta pentru existenta reverberata din jungla vietii de zi cu zi, in politic se traduce la nivel de organizatie (politica) prin imboldul cuceririi puterii, a statutului de invingatori, iar la nivel individual prin dorinta secreta acerba in a detrona a tot ce sta in calea propriei propasiri (lideri, sefi).
Politica este un adevarat lant al slabiciunilor imorale, trebuind sa casapesti si sa inseli intre ai tai pentru a avea succes si corolar sa minti si sa agresezi pe cei ce-i reprezinti pentru ati fabrica aura de invingator, legitimatia posibilitatii unui nou mandat ilaritant. Faptul ca unii putini politicieni se ghideaza dupa o anumita idelogie in momentul in care se raporteaza la indatoriri nu reprezinta o regula a mediei, cel putin nu in Romania, situatie ce favorizeaza din plin promovarea formei, a politicianismului in dauna fondului, a ceea ce ar trebui sa faca respectivii in societatea ce o reprezinta si nu fac.
1=
Etichete Cabotinism, Clasa, Democratie, Iluzie, Partidism, politica, Putere, reforma, Romania
