Ortodoxia romaneasca, sansa unui nou inceput
Societatea este de avangarda sau conservatoare in stransa interdependenta cu trendul “opiumului popoarelor” (religia). Tot ce se gaseste in jurul nostru si asta nefiind o constanta a unei societati capitalist liberale se constituie intr-o permanenta agresiune asupra entitatii individuale de la baza, persistenta stimulului ducand mai devreme sau mai tarziu la o formala capitulare a subiectilor, acestia delasandu-si in totalitate eul in voia curentului general de evolutie.
Exista totusi un spatiu rezistent la schimbare, la nou, la o modelare din partea mediului pe individ si anume sufletul sau. Acesta se constituie de multe ori intr-o bariera inexpugnabila, un ultim bastion in pastrarea caracteristicilor egotice de individualitate. Este un spatiu virtual ce se poate constitui in rezervorul traditionalismului, a continuitatii. Putem concluziona partial ca sufletul unui om, fie el si roman.., se afla in antiteza cu psihicul aceluiasi subiect, ce accepta de regula excitatia mediului si o inglobeaza cuantificat; putem vorbi de o organizare de tip ariergarda-avangarda, sufletul asigurand spatele, in timp ce psihicul forteaza noi redute.
Societatea romaneasca este perceputa (si azi) de tertzi ca rudimentara si orientata preponderent spre conservare. Rolul major acestei stari pare a fi generat de o memorie genotipic-fenotipica colectiv-populationala a vicisitudinii, a ani si ani cu istorie de restriste, suferinte si lipsuri. In prezent, rolul de mediator perpetuator a starii de autoconservare (conservatorismului) este jucat de religie, in speta de Ortodoxism.
In continuare se pune problema daca tactica inchiderii in sine (suflet) si predarea lacatului unui portar (religiei) se poate constitui intr-un factor de sprijinire a Romaniei vs competitia mondiala din piata liber concurentiala, sau nu?! Mai exista ratiunea si justificarea pastrarii inchistate si “nealterate” a coltului virgin de eu?! Se mai justifica atitudinea si rolul patriarhal ce si-l aroga religia (Ortodoxismul) in societate?! Acest material nu-si propune sa gaseasca raspunsurile directe, dar in schimb doreste sa sublinieze importanta capitala ce-l poate juca Ortodoxia in activarea spiritului competitional la romani, in trezirea din amortirea si mediocritatea latenta a “capului plecat ce nu-l taie sabia”.
Avem sansa unui dat spatio-temporal cand nu mai suntem in pericol direct si fatal, avand posibilitatea sa remontam distanta , inclusiv de mentalitate ce ne desparte de restul lumii civilizate. Sunt semne-semnale ca o buna parte din clericatul ortododox roman este doritor de inoire, de actiune in dauna reactiunii. Ortodoxiei romanesti ii este clar ca o cuplare a Romaniei cu postmodernitatea implica o ruptura epistemologica, o reformulare a discursului teologic-pastoral. Clericatul a inteles in sfarsit ca a mai tine azi faptul religios in nisa lui sectoriala, cu un public tinta fundamentalist inseamna a rata orice sansa de a mai configura suprafata simbolica a societatii.
Ortodoxia ca pastrator a lacatului sufletului romanesc incepe totusi sa iasa incetul cu incetul din configuratia de ariergarda si o face prin pasi marunti inspre inoire fara cunostinta adeptilor sai rudimentar zelosi. Schimbarea se desfasoara sub ochii nostri. Sa speram ca va fi si buna pe fond…
1=
Tags: Ateism, Clericat, Conservatorism, Evolutie, Laicitate, Ortodoxism, reforma, Religie, Romania, Social-Politic, Suflet
