Tzarismul gaunos
Observatorii politici internationali se autoiluzioneaza in momentul cand incearca sa asocieze ultimele manifestari de autoritarism “cu fatza umana” in Rusia pe un patern de similitudini cu tzarismul clasic…
Societatea rusa a evoluat destul de mult in ultimul timp incat sa-si genereze sentimentul de autosuficienta, nemaifiindu-i necesar sa-si asocieze imaginii diferite artificii de conduita cu izvor in trecut ce sa duca la o mai corecta autentificare prestationala in prezent. Rusia va avea orice in continuare, dar cu siguranta mai putin tzarism…
Orgoliul ranit de mare superputere infranta in razboiul rece, proverbiala malizie si invidie pe succesul vestului civilizat, sentimente de altfel la moda mai mult in balcani, cumulat cu o nesperata, dar finita la scara temporala infuzie de capital (petrodolari), fac Rusia sa se comporte ca si cum ar fi intr-o criza de timp, cu o avida tendinta de ardere a etapelor de recucerire a statutului de co-jandarm mondial…foarte grabita sub spectrul damoclesian al unui potential crah mondial economico-ecologic, ce implicit i-ar reduce vantul din panze…
Rusia nu va putea insa sa-si certifice pozitia de forta printr-o “vointa nationala comuna si unitara” girata de un asa zis consens intre principalii centrii de putere (presedintia si guvernul) subsumati aceleiasi maini… Putin se iluzioneaza, cu toata traditia istorica de obedienta a rusilor fata de conducerea centrala, pe o perpetuare dictaturizanta a puterii personale. Putin se amageste in van ca numele sau s-ar putea confunda cu un brand implicit de putere. Dansul a reprezentat ceva atat vreme cat a fost nevoie de rolul sau….dar rol de marioneta in mainile oligarhice ale noilor servicii de securitate ruse, cu statut de stat in stat si nimic mai mult…
Nu va “canta cocosul de trei ori” si biblicul apostol Petru (Medvedev) se va “lepada” de Mesia (Putin) din doua figuri si trei miscari….ca la comanda. Restul problemelor de gen “exista viata dupa moarte” (in traducere “cum vedeti Rusia fara Putin?”, aspecte de interpretare a constitutiei, etc.) fac parte din cantecul fals de lebada a pseudodemocratiei rusesti.
1=
p.s. despre pericolul extraordinar cel reprezinta promovarea in posturi de conducere cheie a unor oameni frustrati psiho-emotiv pe fondul unor handicapuri personale fizice, vezi inaltimea coroporala, cu alta ocazie…
Tags: Democratie, Geopolitica, Medvedev, Mesia, Petrodolari, Petru, Putin, Rusia, Succesiune
7 martie 2008 la 11:06 pm
Wij zoeken vertalers in verschillende talen :
duitser, italiaan, spanjaard, portugezen, grêque, nederlanders, denen, finnen, bask, catalaan, japonés, enz.
Als niet een antwoord, het bericht opnieuw terugsturen
–
Nous cherchons des traducteurs en plusieurs langues :
allemand, italien, espagnol, portugais, grêque, hollandais, danois, finlandais, basque, catalan, japonais, etc.
http://www.noslibertes.org
9 martie 2008 la 3:49 am
Stimate domnule Platon,
Cu cateva zile in urma a aparut in Cronica Romana un editorial al lui Cornel Codita avand un titlu asemanator : “Tarul ales”. Articolul era plin de idei preconcepute despre situatia din Rusia, culese din informatiile unor agentii occidentale de presa si a unor ziaristi ce au primit indicatii precise ce si cu cine se stea de vorba la Moscova. Ca riposta am elaborat un comentariu la respectivul articol. Consider util a vi-l comunica pe aceasta cale si folosind blogul dvs.
N. Raducanu
Chiar din titlu se vede ca dl. Codita nu se fereste de aceasta data de sabloanele presei de duzina, dand astfel dovada de un conformism care, in alte articole ale sale, parea ca lipseste.
O mai atenta cercetare a celor ce se petrec cu adevarat in Rusia i-ar fi permis sa nu reduca alegerea noului presedinte la un eveniment ce tine de „destinul unui popor pentru care modernitatea a fost o trauma atat de radicala incat nu a putut fi depasita nici pana azi“ (?!). Cuvinte pompoase ce nu spun nimic. Este la fel de fals a vorbi despre misterele sufletului slav, invocate deseori de cei ce nu doresc sau sunt incapabili sa explice politica ruseasca actuala, ca si a te referi pateteic la destinul unui popor, ca despre un blestem de care rusii nu pot scapa.
„Rusia se intoarce impotriva occidentului si a civilizatiei sale“ crede autorul. Si anume prin ce se manifesta ea impotriva ? Prin livrarea de gaze si petrol Europei occidentale ? Prin filmele americane ce au invadat ecranele a milioane de televizoare pe intinsul Rusiei, practic sufocand productia TV nationala ? Prin literatura pornografica (carti si reviste) ce a imbogatit cativa editori ? Prin faptul ca a bagat la inchisoare cativa miliardari corupti ce nu-si plateau impozitele (Hodorkovski) si i-a fortat pe altii sa emigreze (Berezovski la Londra si Gusinski in Israel), in timp ce nenumarati alti asa zisi oligarhi (Abramovici, Potanin, Vaksberg, Baturina etc.) isi sporesc linistiti averile fie in Rusia, fie pe Coasta de azur ? Prin faptul ca partidului ce l-a propus pe Medvdev i s-au opus la aceste alegeri doua partide extremiste (comunist al lui Ziuganov si nationalist al lui Jirinovski) alegerea carora ar fi provocat si mai mari strigate de indignare in vest ? Pentru ca ziarul „Novaia Gazeta“ si postul TV si de radio „Eho Moskvy“ sunt libere sa atace politica dusa de Putin,ca orice medii de masa ale opozitiei?
Participarea la vot a electoratului de peste 108 milioane de votanti a fost de 65 %, iar voturile acordate candidatului sustinut de Putin – 70 %, ceeace face greu credibila afirmatia ca alegerile ar fi fost masluite. Ziarul Le Monde de sambata sublinia ca in ultimii 7 ani salariul mediu a crescut in Rusia de cca. 4 (patru ori), ca armata s-a modernizat , ca Rusia si-a platit toate datoriile pe care le avea la bancile occidentale, ca – vazand intentiile americane de instalare a unor statii de ghidare a rachetelor intercontinentale in Cehia si Polonia - s-a retras din acordul incheiat de Gorbaciov si Reagan cu peste 20 de ani in urma, ca nu atacat in ultimii 17 ani nici o alta tara si nici nu mai ajuta cu specialisti si armament miscarile de eliberare nationala. etc.
Articolul d-lui Codita reaminteste bineinteles iarasi milioanele de morminte ale gulagului, dar nu pomeneste - iarasi bineinteles - nimic de cei 25 de milioane de soldati sovietici ce au murit pentru zdrobirea masinei de razboi nazisto-fasciste. Iar spre sfarsitul articolului lanseaza o ipoteza cu valoare de axioma greu de inteles : „Puterea si exercitiul ei constituie Gestaltul, forma paradigmatica, fara de care nimic din cele ce se intampla in Rusia nu poate fi inteles“. Dl. Codita este insa unul dintre putinii care intelege totul, si de aceea scrie ca „Rusia - sarada ascunsa in mister si in cotloanele Puterii, este in realitate cat se poate de predictibila“. Occidentul insa, cu toti politologii si analistii sai, nu a reusit asta pana acum : „inadecvarea Occidentului la miscarile Rusiei ar putea sa o coste mult. Cam cat a costat inventarea experimentului bolsevic …“ Sa intelegem din cele de mai sus ca experimentul bolsevic a fost inventat de occident ? In ce scop oare? Misterul se adanceste !
In incheiere imi exprim regretul ca acest articol nu a adus nimic nou decat a indesit ceata cu care presa si televiziunea a invaluit cunoasterea problemelor ce se ascund in spatele situatiei actuale din Rusia. Nu s-a spus nimic despre miza gigantica a rezervelor de gaz din nordul Siberiei, care pe masura cresterii cererii si a reducerii extractiei in alte tari, vor deveni tot mai ispititoare pentru capitalul international. Nu s-a spus nimic despre incercarile diplomatiei si serviciilor secrete americane de a desprinde cat mai multe din fostele republici sovietice din CSI (Comunitatea Statelor Independente) si a le orienta politica impotriva Moscovei (v. tarile baltice, Georgia, Ucraina s.a.). Nu s-a spus nimic despre psihologia poporului rus, care dupa ce a fost alimentat timp de decenii cu mitul invincibilitatii militare, economice si ideologice a uriasei tari, a vazut abia in Putin conducatorul capabil de a restabili autoritatea statului si a reintroduce ordinea. Autoritarismul nu e un lucru ce displace populatiei dupa o tranzitie ce a adus o democratie de fatada si o cumplita saracire a milioane de locuitori. Este in fond si explicatia atractiei pe care si la noi o exercita autoritarismul lui Tr. Basescu asupra unei parti a electoratului.
In fine, poate ar fi trebuit explicat paradoxul conform caruia, desi comunismul s-a prabusit, iar capitalismul in formele cele mai salbatece domina economia rusa, atitudinea occidentului fata de Rusia este aproape la fel de dura ca pe vremea razboiului rece, iar lui Putin i s-a agatat eticheta de “un nou Stalin”. Inseamna ca nu regimul comunist era cel ce deranja, ci faptul ca rusii aflati la putere, odinioara si acum, nu lasau ca bogatiile subsolului sa fie exploatate pradalnic de firme occidentale, fara avantaje pentru cresterea nivelului de trai a populatiei ruse.