Primele doua decenii care au urmat busculadei din decembrie 1989 au adus un haos generalizat in societatea romaneasca. Doctrinele politice nu sunt cunoscute, nici macar separarea pe principii intre dreapta si stanga nu e clara, nici macar pentru politicieni si cu atat mai putin pentru oamenii obisnuiti.
Reforme liberale in economie si relatii sociale erau absolut necesare dupa perioada comunista. Din pacate, acestea s-au facut lent, cu mari convulsii, incoerent si aleatoriu. Majoritatea schimbarilor s-au produs la presiunea unor grupuri de interese si a institutiilor occidentale sau din ratiuni populiste.
In economie, principalii castigatori sunt oligarhii autohtonii, care au acaparat vechea industrie comunista si s-au imbogatit rapid prin folosirea sau distrugerea acesteia. Reformele, privatizarea si introducerea legislatiei moderne s-au realizat mult mai tarziu decat in restul Europei de Est, la presiunile FMI si UE. Decalajul de dezvoltare economica fata de vestul Europei este inca semnificativ, iar acest lucru a acutizat saracia in tara si perceptia distorsionata asupra economiei moderne de piata.
Termeni precum “capitalism” sau “liberalism” au capatat o conotatie peiorativa nemeritata; in Romania ultimelor doua decenii, a existat o acumulare primitiva de capital, pe un model Sud-American, culminand cu o politica neo-liberala de tip corporatist. Nu am avut liberalism sau social-democratie in adevaratul sens al cuvantului.
Din perspectiva sociala, societatea romaneasca a ramas inca destul de conservatoare. Respectarea libertatii de exprimare, a drepturilor fundamentale ale omului, invatarea democratiei si construirea unui spirit civic sunt inca deficitare. Oportunismul politicienilor cuplat cu reflexele militienesti mostenite din epoca ceausista au fost serioase obstacole.
Stanga autentica are datoria de a-si clarifica mesajul, de a promova un set coerent de principii, de a discerne valorile moderne aplicate in Europa si a renunta la ideile depasite din ideologia marxista. Liberalismul, pe care eu il consider de centru-stanga si nu de dreapta cum se declara la noi, are si el aceeasi misiune. Stanga trebuie sa-si lege “brandul” de conceputul de progres. Este ciudata si nefireasca alaturarea stangii cu grupurile sociale cele mai conservatoare – populatia rurala si pensionarii – in timp ce electoratul-tinta al ei din restul lumii – tinerii, intelectualii, mici intreprinzatori, muncitorii, minoritatile – nu se identifica cu ea in Romania. Daca acest transfer nu se face la timp, sansele stangii de succes pe termen lung la noi in tara sunt compromise.
Stanga trebuie sa fie sinonima cu schimbarea, cu evolutia sociala, economica si tehnologica. Obtuzitatea unor persoane care se declara de stanga tine de nostalgiile acestora din perioada comunista si nu de o aplicare a principiilor acestei doctrine. Stanga trebuie sa incurajeze activismul sincer, implicarea cetatenilor in problemele comunitatii, voluntariatu si democratia participativa; oportunismul este cel mai mare dusman al sau.
Saracia este inca mare in Romania, chiar si dupa 8 ani de crestere economica. Electorat potential de stanga exista, dar nu trebuia desconsiderat, momit cu pomeni electorale, tratat cu dispret si folosit ca masa de manevra numai in perioada alegerilor. Stanga inseamna ridicarea masurilor de trai prin masuri de integrare sociala, nu prin acte de caritate periodice din partea statului.
Exista numeroase teme de interes, specifice stangii, care nu sunt discutate in tara noastra. Mobilitatea sociala, ecologia, antreprenoriatul, diversitatea culturala, democratia participativa, secularizarea, inovatia si cercetarea, sindicalismul si justitia sociala, libertatea de exprimare, incluziunea sociala, dezvoltarea durabila, dialogul social – sunt doar cateva dintre ele.
Activistii de stanga si oamenii cu vederi progresiste trebuie sa ia atitudine. Social-democratii adevarati (si liberalii autentici) trebuie sa-si promoveze ideile, sa nu fie simpli yesmen de partid. Daca stanga nu poate oferi un set de valori si idealuri, Romania va cadea in plasa populismului, va ramane in zodia haosului din care doar pescuitorii profesionisti in ape tulburi castiga, dar niciodata omul de rand.
Etichete 1989, Avarvarei, Capitalism, corporatism, justitie sociala, liberalism, PES, politica, progresism, Romania, Social democratie, Stanga
14/04/2008 la 1:09 AM
Stimate d-le Platon,
“Nevoia de stanga” (titlul rubricei pe care am tinut-o eu cativa ani la saptamanalul “TIMPUL – 7 zile” al regretatului Ad. Riza) deschide un vast domeniu de desbatere. Pe blogul “constantingheorghe.blogspot.com” a aparut acum cateva zile un apel cu titlul “Stanga orfana – caut partid” in care se afirma ca “emergenta unui nou partid de stanga e o urgenta a politicii romanesti”. Iar doua zile mai tarziu pe acelasi blog autorul se intreba daca nu a sosit momentul unei noi revolutii. Intrebare desigur retorica, caci situatia in tara nu e nicidecum propice pentru o ridicare de masa a nemultumitilor, fara existenta unui partid cu oameni care sa cunoasca atat telurile, cat si tactica si strategia luptei revolutionare. Oare o rasturnare violenta poate da garantia aparitiei unui regim mai bun nu numai decat cel actual, ci si decat cel disparut in zilele lui decembrie 1989? Personal consider ca sunt putine sanse ca un nou partid de stanga (nu de centru-stanga) sa fie capabil a atrage un numar suficient de voturi ale alegatorilor pentru a avea o pondere decisiva in viitorul parlament sau chiar sa ajunga a forma guvernul. Pentru asta el are nevoie nu numai de un program diferit de al celorlalte partide, ci si fonduri banesti pentru sedii, salariile activistilor, actiuni de propaganda, ziare etc., precum si un suficient numar de oameni talentati, profund devotati cauzei, adevarati tribuni ai poporului, capabili deci de a inflacara multimile cu cuvantul lor. Conditii greu insa de indeplinit fara sprijin din afara, asa cum au primit in ultimii 18 ani alte partide ale dreptei. Totusi nu trebuie pierduta speranta, mai ales ca in acesti ani au revenit in tara multi tineri de la studii in occident, unde ideile stangii si chiar ale extremei stangi nu sunt considerate subversive ca la noi si care considera ca ceausismul nu a avut nimic comun cu viziunea lui Karl Marx despre o societate mai buna. M-ar bucura daca tema deschisa de dvs. ar avea si alti comentatori si chiar aderenti.