Nici nu a cantat cocosul (galic) de trei sute si ceva de ori ca “amicul” meu Sarkozi se da de-a dura pe topoganul increderii nationale in Francia…
Ce discursuri sforaitoare, ce nerv duplicitar, ce patos grav teatralist, ce mesaje menite a revolutiona griul in alb-negru iar rahatul in bici la precedenta campanie electorala…Mai, mai ai fi crezut ca piticania cu hormoni in exces e o noua reincarnare a lui “Buda Dharma”… Insa o serie de “vicii de procedura” transpirate catre audienta marii mute au fost de ajuns pentru ca “dartagnienii” sa zica transnationalului amoral Nicholas Sarkozi “No merci!”…
Ma rog eu nu stiu ce sa mai zic. Macar de-ar fi bagat si el vreo “gitanca imputita” incolo, vreo geampara manelista prin vreo spelunca marsilieza incoace, hai fie, vreun sex-action tantric cu Brigitte Bardot-Udrea…da nu asha?!… Da unde si ce se cred oamenii astia (francezii simpli)? Nu cumva acestia cred ca prostii ca policienii sunt in slujba cetatenilor si nu invers? Dar cine a mai vazut asa grozavie, ca noi rumanii nici vorba… eventual prin manualele teoretice de prostire pe fatza a shoshonarilor odata la 4-5 ani…
Dar asta e. Poate ne da God mintea de pe urma…
So… Allez France!
1=
also
Sorin PLATON
Etichete France, Franta, Neincredere, Nicholas Sarkozi, PLATON, Populism, Traian Basescu
06/05/2008 la 3:26 PM
In general viata e grea si plina de najunsuri astfel incat circul oferit de politicieni reprezinta pentru multi o consolare.
Populismul , cea mai buna piesa de gen , vine sa vindece ranile cele mai grele din lupta cu viata .
Ce este mai placut decat sa vezi cum presedintele statului iti canta o melodie care iti merge direct la suflet.
Populismul nu mi se pare un stil de politica atat de riscant pana in momentul in care si politica efectiva prin masurile guvernamentale devine una populista.