Malroux nu a pomenit ninika despre filozofie…

Ce se va întâmpla cu filozofia peste 30 de ani se intreaba recent filozoful Sorin LAVRIC? Dacă la nivel universitar filozofia se prăbuşeşte, ea va înflori în cercurile informale şi va fi forma de rezistenţă împotriva unei subculturi produse la comandă politică. Nu sunt decât trei posibilităţi: fie aceeaşi stagnare ca în prezent, fie o repliere provocată de agresiunea puterii mediatice, fie o decădere rapidă. înclin spre cea de-a doua variantă. Ceea ce înseamnă că, deşi auspiciile sub care se mişcă azi filozofia sunt sumbre, ele sunt suportabile. Când spun asta mă gândesc la două lucruri.

Mai întâi e vorba de marea umilinţă pe care filozofia o îndură din partea ştiinţelor. Filozofia nu este un mod de cunoaştere, iar filozoful nu poate furniza oamenilor cunoştinţe despre univers şi tocmai de aceea toate informaţiile de care dispune vin de la ştiinţe.
E ca acea dependenţă neplăcută faţă de sursa de materii prime a existenţei tale. Ai nevoie de teme asupra cărora să te apleci, iar aceste teme vin mereu din afara filozofiei. Filozofia e ca o moară conceptuală în care eşti silit să pisezi mereu grăunţele altora. Ea şi-a pierdut autonomia, adică acel domeniu de predilecţie asupra căreia să-şi poată exercita jurisdicţia. E ca o staţie de tranzit filozofia aceasta. Din acest motiv nu-i mai putem cere să facă ceea ce a încetat de mult să mai poată face, de pildă să dea seama de universul în care trăim sau să ne pună la îndemână cheia cunoaşterii omeneşti. Dezideratele acestea ţin de o epocă încheiată şi nu cred că se mai găseşte cineva care să creadă serios că filozofia mai poate spune ceva revoluţionar sub acest unghi.

A doua veste tristă vine dinspre ideologie, mai precis dinspre dureroasa servitute pe care filozofia o resimte în raport cu lumea puterii. E atâta damf ideologic în filozofie încât nu poţi să n-o priveşti ca pe o prelungire a politicului. Tot ceea ce numim politologie - un set de discipline hibride cu rol servil, menite a da o glazură teoretică deciziilor neteoretice ale politicienilor - are parcă rostul de a întreţine intelectualilor iluzia că mai au un cuvânt de spus în privinţa tendinţelor politice. Iluzie pe cât de măgulitoare, pe atât de înşelătoare, căci cursul politic actual nu e hotărât de specialiştii în politologie, dovadă că politicienii neglijează dezbaterile ideologice. Şi bine fac. Liberalism, neoconservatorism sau paleoconservatorism sunt toate prilejuri simandicoase prin care intelectualii se iau singuri în serios într-o lume în care nimeni nu mai dă doi bani pe ei. Vor să se mintă că sunt în cărţi şi atunci li se face cadou această jucărie total inofensivă numită politologie.

Dar atunci ce va mai fi filozofia peste 30 de ani? Un mijloc redutabil de instrucţie, o cale de formare a omului. Când spun asta mă gândesc la două virtuţi filozofice: mai întâi, la dobândirea flerului limbii. Nu s-a inventat mijloc mai eficient de a-ţi cizela limba decît filozofia. Fără limbă nu există gândire, chiar dacă gândirea nu se reduce la limbă. E vorba de o precizie filologică cu nimic mai prejos de precizia jucătorilor de snooker (biliard) de azi: să trimiţi bila exact acolo unde ţi-ai dorit şi cu efectul pe care l-ai vrut de la început. În cazul nostru, să foloseşti cuvintele în adevăratul lor înţeles şi în toată puterea lor. E o mare pricepere să ştii să stabileşti nuanţe, iar amănuntul acesta îţi sare în ochi de îndată ce asculţi un om vorbind sau imediat ce îi citeşti trei fraze. În această privinţă, filozofia rămâne o disciplină aparte: formează jucători de şah, iar nu jucători de table.

A doua virtute priveşte formarea cadrelor de gândire ale unui om. E ca atunci când, pentru a ridica o casă, trebuie mai întâi să-i torni fundaţia. Cu deosebirea esenţială că fundaţia nu o torni prin manipulare mediatică, ci prin cercetarea tradiţiei. Vezi cum gândeau cei de acum trei secole şi te întrebi ce te deosebeşte de ei şi constaţi că nu există un tipar unic de gândire al omenirii, aşa cum vor să ne înveţe fanaticii corectitudinii politice. Pe scurt, filozofia poate fi o sursă a gândirii libere într-o lume în care presiunea mediatică le răpeşte oamenilor obişnuinţa gândirii. E principala virtute prin care filozofia va putea în viitor să opună o rezistenţă manipulatorilor profesionişti.

Aşa că, în ciuda auspiciilor nu tocmai idilice în care îi pot anticipa viitorul, filozofia rămâne un resort al libertăţii. Ea va supravieţui sub forma cercurilor de prieteni şi în ipostaza informală a grupurilor create prin afinităţi sufleteşti. Asemenea cercuri vor fi precum oazele presărate într-un deşert mediatic: la suprafaţă, adică pe ecranul oficial al televiziunilor, vom vedea varianta aseptică a unei subculturi dictate de puternicii zilei, iar dedesubt, în straturile clandestine, vom găsi găoacele culturii libere. În interiorul acestor alveole culturale, filozofia va avea un cuvânt greu de spus. De ce? Fiindcă, prin instrucţia pe care ţi-o dă, filozofia are un efect subversiv faţă de scara de valori instituită de puterea zilei. Asta înseamnă că, deşi la nivel universitar filozofia se prăbuşeşte, sub unghiul cercurilor informale ea va înflori. Va fi precum tresărirea defensivă în faţa unei agresiuni concertate de tip mediatic. Va fi forma de rezistenţă împotriva unei subculturi produse la comandă politică.

Tags: Filozifie, PLATON, politic, Sorin LAVRIC, Viitor