Third part view
Am observat ca participarea in actul vietii, asumarea voluntara a unui rol asimilabil mai mult sau mai putin pozitivului ori negativului are de regula mai multe efecte perverse decat scontate. De regula, din cate am studiat eu pana la ora asta societatea este un imens mecanism cibernetic autoreglabil. Orice introduci determina un ceva anume de cantitate similara dar de sens contrar ce trebuie sa iasa (si nu neaparat apa ca si la Arhimede). In concluzie pe fond in sistem nimic nu intra si nimic nu iese decat in aparenta, iar in aceeasi aparenta, dar fatidic totul se transforma…dar nu mi-e destul de clar prin ce mecanisme matematico-fizico-pshico-chimice…
Am inceput acest mesaj intr-o maniera mai neconformista pentru a va demonstra dvs. (oceanului mut..) ca sunt autodidact si de regula daca dau cu capul si coarnele in zid odata, incerc sa evit repetarea senzatiei pe viitor. Atentia mea este concentrata analitic in acest “moment” pe o suma mai mare de fenomene si manifestari ale societatii (fie ea si umane si romanesti in acelasi timp), pe care le-as putea asocia folosind un easy language drept gasca de filozofi ce se chinuie sa scoata pietroiul aruncat in apa de un-+infinit de idioti…
Stau si ma gandesc ca printre altele, ce fac eu si o parte din oameni pe net este o imensa pierdere de timp. “Sistemul” ia nota de zbaterile “unitatii”, dar se comporta ca si cum nu-i pasa, chiar daca si pe fond nu este afectat oricum deloc…. Donquijotismul este o superflua incercare de a teoremiza indeletnicirea ad hoc de a bate morile de vant. Morile de vant nu pot fi batute insa, pentru doua motive: ele nu constientizeaza infrangerea fiind obiecte si nu ratiuni, iar secundo, pentru ca prin definitie semnifica desertaciune, nefinalizare, neconcretizare (obiecte nelocalizabile strict cu gps-ul si asociabile unui sens, defecte, strategii de demolare…).
La fel si cu politica aferenta anno domine 2008. Societatea umana a ajuns la saturatie din toate punctele de vedere. A experimentat cam tot ce putea experimenta, a descoperit cam tot ceea ce putea capital descoperi…a descoperit inclusiv pardigma ca nu mai prea are ce descoperi nou…Filozifia ca stiinta a stiintelor, involuntar si logic s-a plafonat….In paralel motorul vietii fizice da semne tot mai frecvente de pane de resurse sau gripare…
Politica a ramas sa fie doar o mai mult sau mai putin jenanta piesa de teatru. Desi o investim cu puteri magice de tip sesam deschide sau inchide-te este strict numai o aparenta. Politicul nu mai detine nici o putere si nu e sigur ca ar fi detinut-o candva real in istorie…. O simpla piesa de teatru cu papusi de lemn si sfori… Esenta puterii nu are rost sa o cautam acolo ca nu o (mai) gasim… Nu este sigur ca o mai gasim chiar si in esenta societatii liberal corporatiste ce o traim (acumulatorii, sursa si perpetuatorii esentiali de capital mondial)…Eu cred ca si acesti “oculti” sunt la fel de depasiti de evenimente si moment…
Am o senzatie ”onirica” din ce in ce mai acuta ca realitatea asa cum o inteleg si accept este (facand trimitere la sistemul cibernetic de mai sus) la punctul in care tinde spre o asa zisa bucla spatio temporala…FINITA…cu alte cuvinte tindem sa finalizam turul de cerc si sa ajungem de unde am plecat oarecand…atemporal…Ne apropiem de un punct in care am bifat, descoperit, simtit, gustat si facut toate, iar farmecul vietii nu mai poate fi asigurat de marele anonim decat printr-un mare erase-formatare de “hard-disk” civilizational ca apoi, “pe curat” si de la nivelul de supa organica in oceanul planetar neo-preistoric sa ni se crediteze o noua tura de stadion (cerc…)… Si asta de ce sau pana cand nu-mi este inca foarte clar dar reflectez…
Revenind la fenomenul politic pot spune ca nu toti sunt atrasi aici ca si musca de turul vacii doar pentru o forma mai abila si usoara de parvenire, ocolind “vicisitudinile” junglei realitatii… Aaa nu. Uite par examplu se exista oameni care fac in vivo experimente “de laborator”…mai toarna o baza, mai un acid, mai pun un sodiu metalic sa inoate termobaric intr-un camp de hashdoio, chestii-festii…si asta nu neaparat din orgoliu stintific cat din dorinta de a penetra esenta puterii…a o penetra evident fara conotatii sexuale ori (ptiu) beecaliene (neologism) …a penetra si a afla care este formula alchimica prin care susuri pe trompa venin si scoti la robinet aur respectiv lucru mecanic si vicevercea…a afla daca este o cat de mica legatura cu marii si micii arhitecti ..o legatura interdependenta si ascunsa profanului de rand adicatelea…
Personal voi continua sa penetrez sistemul pe fata si pe spate pana voi ajunge la matrice…si asta nu o voi face singur ci gasindu-mi companioni la fel de atipici (ca sa nu le spun nebuni) ca si mine…pentru ca normalitatea este data de orice majoritate si nebunii majoritari evident ca nu vor putea fi decat …normali… So desi stiu ca the final countdown ticaie aici pe undeva, continui sa iau de bune regulile firii si ale jocului, am sa ma prefac ca ca nu observ nimic apocaliptic…am sa incerc sa ma comport “normal”, incercand cu ultimele zvacniri de viata a sufletului din mine si din noi toti sa penetram realitatea aparenta, virusand sistemul, incercand astfel sa ne opunem inefabilului…
O solutie placebo este sa iesim din rolul luptatorului de contre unu la unu, sa facem un pas in afara tabloului si sa devenim un martor al intamplarilor ce ne sunt sortite… sa devenim unul ca unul dupa chipul si asemanarea celui care ne-a ”plamadit”…
Din pacate nu mai este prea mult timp la dispozitie. “Vremurile” sunt pe si sub noi….Suntem intr-o continua si asidua perversionare….
1=
also
Sorin PLATON
p.s. God…who & where are you now anyway?…
Tags: End of times, God, Marele arhitect, Philosophy, politics
