Desi alegerile sunt in toi si rezultate inca nu se cunosc, imi permit sa fac unele prognoze. In opinia mea, principalul perdant al acestor alegeri este PSD. Dupa preluarea puterii in partid de catre Geoana si cercul sau de sustinatori (Vanghelie, grupul de la Cluj etc.) s-a petrecut un fenomen unic in istoria politicii romanesti si est-europene. Eu nu am mai auzit de vreun caz in care un partid sa scada de la 40% la 20% fiind in opozitie, in contextul unei guvernari mediocre…
In marile orase PSD va pierde pe linie. La Bucuresti, Cristian Diaconescu iese pe locul 4; la Cluj, Remus Lapusan pe locul 5; nici la Timisoara, Craiova, Brasov, Targu Mures, Oradea si Sibiu nu are vreo sansa. Liderii PSD par sa fi acceptat ca fapt inevitabil pierderea oraselor mari si mizeaza in continuare pe un scor bun in mediul rural si orasele mici. Dar se uita migratia masiva spre PD-L a mii de primari si consilieri din intreaga tara. Pentru prima data dupa revolutie, PSD nu mai este singurul partid de mase, nu mai detine monopolul intregului aparat administrativ ex-comunist.
Atmosfera actuala din PSD imi aminteste de cea din PNTCD dupa alegerile din 2000. Desi partidul era terminat, iesirea din Parlament insemnad condamnarea la disparitie, totusi taranistii se iluzionau cu extraordinara lor importanta si mizau pe o revenire spectaculoasa fara sa aiba nici o baza pentru a-si sustine pretentiile. Conducerea PSD traieste intr-o dimensiune paralela unde inca mai persista succesele din anii ’90, iar intre timp partidul aluneca incet dar sigur pe tobogan in jos. Destructurarea partidului, pierderea uriaselor mase de sustinatori “hardcore” din mediul rural, nucleul dur al partidului care si-a schimbat obiectul admiratiei de la Iliescu la Basescu, este chiar mai grava decat pierderea procentelor in sondaje.
Sinuciderea colectiva e greu de oprit in cazul unui partid politic. Zicala “tara arde si baba se piaptana” se aplica perfect in acest caz. E dificil sa convingi mii de politruci, obisnuiti cu victorii fara efort timp de 18 ani, ca acum situatia s-a schimbat si vechile metode nu mai functioneaza, ca e nevoie sa-si depaseasca orgoliile, sa renunte la luptele interne, sa adopte o atitudine proactiva, sa preia principiile social-democratiei moderne europene si sa inceapa o activitate politica reala. Ca si in cazul unor probleme psihice, precum fobiile, obsesiile, fixatiile, paranoia sau complexele, primul pas important e ca subiectul sa constientizeze problema, sa o recunoasca sincer si sa fie dispus sa se schimbe. Pentru multi pesedisti actuali, acest lucru este imposibil.
In ultimii 2 ani constat o crestere a numarului sustinatorilor stangii, oameni noi neimplicati in politica, care nu se simt reprezentati in nici un fel de PSD-ul actual. In contextul victoriei democrate din Statele Unite si a dominatiei dreptei populare in Europa, reformarea PSD pe modelul unui partid social-democrat autentic este absolut vitala. Exista o sansa extraordinara de a prelua noua miscare de stanga romaneasca care acum se naste in chinuri. Daca in PSD vor continua sa conduca niste personaje care nu au castigat niciodata alegeri, nici macar de nivel local, dar au fost recompensati pentru infrangeri prin avansare, atunci partidul nu mai are nici o sansa. Iar daca contextul o cere, daca presiunea intelectualilor de stanga tot mai numerosi si a oamenilor de rand tot mai nemultumiti creste, atunci va fi fortata aparitia unui nou partid de stanga…
Etichete Modernizare, Noua stanga, Partid de stanga nou, Partid stat, PSD, reforma, Revolutie politica
