Metafizica ecologismului

O noua “religie” tinde incetul cu incetul sa preia controlul si manipularea libertatii de miscare si exprimare a individului, iar trendul nu tine de prea multe scrupule in ceea ce priveste lipsa de fair play din societate cat fenomene interpretate pana acum ca marginale, neglijabile in ceea ce priveste impactul colateral in mase. Vorbim aici de asa zisul “ecologism”, o miscare de altfel perfect indreptatita in a activa ca raspuns la provocarile reactiei mediului inconjurator la agresiunea umana, dar pe fond, dupa cum se dovedeste tot mai mult in ultimul timp, capabil ca si din orice mesaj societar ”bine intentionat” dus la extrem sa sublimeze efectul pozitiv sau placebo intr-un adevarat horor concentrationar. Sa ajungem in prezent sa traim propuneri in unele parlamente europene (ex. Marea Britanie) ca fiecare persoana adulta sa fie obligata sa foloseasca o cartela de CO2, cu o ratie strict menita a fi epuizata odata cu cumpararea de combustibili, bilete de transport, sau achitarea consumului casnic de energie mi se pare de un cinism greu de imaginat, cu atat mai mult cu cat vine din partea unor tari cu aprige luari de pozitie pe vremea comunismului est-european, in directia drepturilor fundamentale ale omului…iar acum unul din principalele drepturi, dreptul la viata, este serios pus in discutie pe relatia complementara “consum de energie-poluare”.

Putem afirma cu tarie ca in prezent nu anarhismul, comunismul, nazismul, terorismul islamic de stat sunt principalele amenintari ale sigurantei mondiale, economiilor de piata, prosperitatii colective jinduite, cat ecologismul desantat. Pacat insa ca aceasta amenintare vine din partea unei ramuri doctrinare constituente a (asociate) stangii… Aceasta noua “religie” (ideologie) se doreste a inlocui evolutia libera si spontana cu o anume forma de planificare centralizata cu tenta globala, pericolul iminent fiind folosirea de anumite state majore pe plan mondial a viziunilor apocaliptice pentru a legitima si promova interventii guvernamentale abuziv-irationale in viata indivizilor.

Mai nou trebuie sa salvam planeta cu orice pret, niciun sacrificiu fiind prea mare in directia acestui scop nobil…nici macar sacrificiul si privatiunile umane. Evident ca orice depasire a “ratiei de codoi” (va mai aduceti aminte cei putin mai “vechi” de ratiile la paine, zahar, etc… credeam ca a apus definitiv acea epoca de trista amintire) va fi condamnabila direct in sfera penalului, ori de ce nu, in perfect orwelianul pluton de executie…

Merita stimati interlocutori virtuali sa ne sacrificam de facto viata pe altarul intereselor politicianiste mondiale? Este cumva adevarul la mijloc? La mijlocul carui mijloc?

1=

also

SorinPLATON

p.s. Haiku: “Uneori in ceata, drumurile duc la prapastie”…

Etichete CO2, Concentrationar, Ecolgism, Energie, PLATON, Poluare, Religie, Stanga