Va mai aduceti aminte cei mai “vechi in viata” de isteria nationala urmata de o crunta penurie alimentara ce ne-au bantuit anii comunismului original optzecist? Va mai aduceti aminte de (singurele tare condamnabile la adresa acelei vremi, din punctul meu de vedere) omniprezentele cozi pe la magazinele ce livrau cartelat paine, zahar, ulei, etc? Va mai aduceti aminte de caciuleala continua si trocul demn de comuna primitiva in care pe un pumn de “cuie de potcovit” luai un borcan de smantana, pe un “Telecolor” primeai repartitie la un nou apartament ultracentral, ori un camion de furaje concentrate pe care sa le livrezi ingrasatoriei de porci de “la tara” ce iti asigura confortul alimentar tie si la inca cateva zeci de familii “afiliate”? Va mai aduceti aminte de toate acestea?…Daca raspunsul este da, reversul intrebarii este daca stiti si ce a provocat aceasta sfortare comerciala si de supravietuire din partea unui popor dispus atunci sa ridice pe noi culmi doar valorile democratiei socialiste, pe fond comod, moralist, egalitarist si aton si nu si a liberei initiative de piata?!
Ei bine regimul Ceausescu decise-se la un moment dat ca este sub demnitatea noastra daco-romana sa prestam in cadrul CAER (Piata Comuna a statelor comuniste est-europene) doar rolul “declasant” si legendat de “granar” al Pactului de la Varsovia. S-a considerat, si poate ca pe buna dreptate, ca este astrategic ca noi sa producem si sa exportam produse cu o foarte mica cuantificare-adaos tehnologic (materii prime, ori produse prelucrate primar, alimente, etc) in timp ce statele comuniste “fratesti” produceau bunuri cu volum mic, energointensive, cu valoare intrinseca mai mare…de fapt o forma mascata de exploatare a tarii noastre, valoarea produsa in tara noastra fiind mai greu si cu costuri mai mari obtinuta decat la terti, cu rezultat indirect in subventionarea economiilor convergente pertenere.
Revenind la Ceausescu, acest a decis la un moment dat ca este timpul ca Romania sa se ridice din genunchi la propriu si nu numai la figurat, implementand un plan cincinal pe mai multe serii de trecere a Romaniei din statutul de “tara in curs de dezvoltare” (PIB mic, tara saraca si cu locuitori la limita subzistentei) la una de “tara mediu dezvoltata”. Pentru aceasta Romania a avut nevoie de o reconfigurare a economiei nationale de pe profil eminamente agricol pe una preponderent industriala.
A urmat etapa industrializarii din anii 70, la inceput in conditii avantajoase de creditare, pe baza prieteniei artificiale cu americanii lui Nixon, Ford, Carter (ce incurajau astfel o dizidenta a Romaniei in cadrul blocului comunist), iar apoi un …shoc. La un moment dat la inceputul anilor 80 datoria externa a tarii ajunse-se undeva la peste 10 miliarde de dolari, ceea ce era extrem de mult raportat la puterea noastra de rambursare. Si asta se intampla in conditiile in care toate finantarile respective se regaseau “la leu” in colosi industriali si industrii ultraperformante la acea data, in urbanizarea populatiei, taranii fiind adusi in orase si transformati in muncitori moderni, punandu-li-se la dispozitie aproape gratuit toate facilitatile si logistica (sanatate, invatamant la toate nivelurile, locuinte, locuri de munca, etc)… Cu alte cuvinte fara sa vrea Ceausesc si-a facut-o cu mana lui. Daca lasa tara la fel de inapoiata si primitiva cum o primi-se la “inscaunare”, probabil ca intelectualitatea si muncitorimea de prima generatie la oras nu ar fi putut ulterior din cauza “muncilor campului” sa-l fi contestat sangeros in 89… Pentru ca asta s-a si intamplat. Desi o mare parte din criticii sclifositi ai fostului regim isi datoreaza direct-indirect valentele profesionale comunismului (si ce azi si le cuantifica pe bani grei …de/pe piata) trec cu vederea ca daca nu-i scotea Ceausescu din sate astazi conduceau plugul sau caprele pe brazda…Da ma rog acest subiect il voi trata separat candva.
Revenind, regimul comunist a ajuns la concluzia ca tara platea foarte mari dobanzi la creditele (pentru crestere economica) contractate si ca atare a luat decizia sa le returneze rapid. Decizia a fost buna dar nu prea inspirata raportat la detalii, pentru ca inca Romania nu producea valoare adaugata la un nivel ce sa permita un ritm rapid de rambursare datorii fara efecte coleterale-suferinte in mase. Persistarea in hotararea rambursarii rapide a fost de fapt inceputul sfarsitului pentru Ceausescu pentru ca strategic-diplomatic nu ai voie sa iei “gloatelor” (vezi Roma antica..) circul si painea…Circul era zero prin omniprezenta liniste (inclusiv la televizor)..astfel ca oamenii au avut timp sa se refugieze in studiu in biblioteci (si asa am ajuns la o generati culta plina de “patapievici” ce astazi braveaza ca si croitorasi viteji de gradul lor de eruditie…in fapt tot pe filiatie ceausista obtinut) iar pe de alta parte “painea” se restrangea, produsele industriale romanesti facute de muncitori nemotivati facuti la comanda (fara traditie in familie) de fosti agricultori reconvertiti, erau pline de rebuturi, deci refuzate la export de catre tari terte, iar banii de rambursare a datoriilor trebuiau obtinuti prin exporturi masive de produse alimentare…
La un moment dat 90% din rezultatele agriculturii socialiste mergeau la export (fiind de altfel apreciate ca naturist-ecologice), dar a aparut incetul cu incetul premisele infometarii populatiei. Oamenii infometati-frustrati, se stie din sociologie ca devin incontrolabili…asa ca desi prin 88-89 regimul Ceausescu a returnat intreaga datorie externa, nu a fost inspirat sa se opreasca la timp, desi a reusit sa obtina cateva miliarde valuta ca excedent, ba mai mult a reusit sa crediteze la randul sau tari de lumea a treia (Libia, Irak) primind in schimb ca dobanzi petrol si alte bunuri…
Cu alte cuvinte daca Ceausescu ar fi fost inspirat ca imediat dupa 88 sa aprovizioneze cu alimente intreaga retea de distributie, pe fondul unor noi cresteri de venituri la populatie (in 89 eu aveam ca organ de control-junior-entrance level 3500 lei ~ 3700 de RON azi, iar media salariala in “clasa muncitoare” se situa undeva pe la 3-5000 lei vechi) mai aveam revolutie ciu-ciu… Dar asa, in conditii “favorizante” nu e de mirare ca tarile cu interese antiromanesti au gasit un mare suport in background-ul national pentru schimbari in forta…antiromanesti…
Subiectul initial, dedus si din titlu s-a vrut insa altul, dar pentru al prezenta trebuia sa explic prin paralelism posibile “deja vu”-uri. Datoria noastra externa a ajuns azi la cote de-a dreptul fantasmagorice ca sa nu spun apocaliptice. Problema nu este neaparat ca s-au cheltuit acei bani cat ca nu s-au investit pentru a fi natural recolectati prin amortismente. Ba mai mult, traim cu o economie pe deficit de multi ani, consumand-importand mai mult decat poate economia sa produca… Cu alte cuvinte la aceasta suma (30mld) toata infrastructura tarii ar fi trebuit sa fie noua si fezabila, o mare parte din economie-industrie-agricultura adaptata noilor provocari ale veacului (incalzire globala, poluare, inechitati sociale uriase) ori acesti bani nu se regasesc defel in piata, totul fiind la noi in stadiu incipient ori mediu dezvoltat… Ei bine “dragii moshului” cei ~ 30 miliarde, sau o mare parte din acestia sunt sursa-obiectul evaziunii, sunt modul prin care asa zisa clasa “self made man” de bogati romani (”top 300″ si nu numai, ca multi stau chititi inca..) au parvenit subit. Prin intermediul pozitiilor lor in clasa politica si in administratiile centrale-locale au sifonat la greu toate intrarile financiare, creditele contractate de statul roman ajungand indirect in conturile lor mascate prin off-shore-uri (si ce acum “timid” se intorc in tara sub forma de ”bani albi” mascati in mari investitii imobiliare, ori in alte alte ponturi investitionale de mare anvergura)…
Cea mai mare problema nu este atat ca suntem condusi de o clasa politica in mare parte mafiotizata, cleptomana-hoata si major evazionista cat faptul ca respectivii bani vor trebui returnati la dobanzi la mai mult sau mai putin mari de catre noi toti…”shoshonarii”. Cu alte cuvinte “ei” s-au distrat si “noi” vom plati nota de plata. In acelasi timp tin sa va anunt stimati interlocutori virtuali ca nota de plata pentru integrarea noastra in UE si NATO inca nu am inceput sa o platim…Ce se va intampla insa cand notele de plata vor converge? Ce se va intampla cand majoritatea familiilor (desi acum tamp si manipulat optimiste) nu vor mai avea ce si cu ce pune pe masa copiilor lor? Vremurile -istoria tinde sa se repete si sa se reconfigureze in interesul “gloatelor” si de aceea consider moral ca noi societatea civila sa militam ca toate averile de dupa 89 sa fie trecute prin filtrul legalitatii, sa fie instituit un regim draconic de control pentru a se evita ushitzele evaziunii si hemoragiei generalizate de plus valoare din/in Romania….Pentru aceasta este nevoie de o noua clasa politica pentru ca actuala nu va fi nicioadat dispusa sa-si taie craca de sub picioare, sa renunte benevol la robinetul cu bani facili-nemunciti… Va fie nevoie de un efort colectiv…. Oricum SUNT SIGUR ca mai devreme sau mai tarziu vocea mea-noastra se va auzi de marea masa si se va achiesa la initiativa… Faradelegea va trebui cumva limitata sau starpita in Romania,chiar daca defetismul mioritic incurajeaza fals mamaliga sa nu explodeze…Dar daca totusi oarecand foamea va reamorsa justitiarismul si nevoia de dreptate? O stanga autentica, solid ancorata in realitile momentului va fi capabila sa adune intr-un manunchi aceste doleante si tendinte. Cu cat apologetii neoliberalismului de jungla vor considera stanga ca vetusta, decrepita, fara viitor ca atat vor avea parte de o mare surpriza intr-un viitor previzibil…
O nou stanga inseamna pe fond un nou PSD (cu afinitati mai mari doctrinare, cu o strategie coerenta de dezvoltare si interrelationare cu societatea, cu o politica judicioasa de resurse umane, cu o oferta ce pe fond sa deserveasca interesul celor multi prin politici publice sectoriale, cu o atitudine profund impotriva furtului institutionalizat si a vanzatorilor de tara)
Este de lucru mult. Faptul ca (daca) oameni ca si noi vor fi cooptati sa supervizeze ori chiar sa implementeze practic aceste principii generoase si umaniste in cele din urma denota gradul de seriozitate si motivare a celor “in charge” in directia crearii a unei Romanii echitabile pentru toti, de la primul la ultimul…
1=
also
SorinPLATON
Etichete PLATON, Romania, reforma, USA, Social democratie, Irak, Europa, Revolutie, 89, PSD, PES, 2008, Modernizare, Evaziune, CAER, Pact de la Varsovia, Nicolae Ceausescu, 88, Datorii, Rambursare, Deficit comercial, 30 mld euro, Nixon, Ford, Carter, Libia, Patapievici
01/10/2008 la 7:16 PM
Un articol excelent !
Si eu sunt de parere ca daca ceausescu incepea liberalizarea incepand cu anul 1988 , si acuma era in functie !
27/06/2008 la 10:47 PM
@Sorin, mesajul tau a fost, recunosc, mult prea incifrat pentru mine, si nu am inteles decat ca, sefii vostrii de la Cluj, nu fac altceva decat sa joace intr-un scenariu scris cu creta alba pe asfalt. Adica tu crezi ca tocmai fraza mea de final a fost si via lor, anume ,sa-l votam pe Oprescu ca unica varianta posibila? Dumnezeule, cat de diabolici pot fi!
27/06/2008 la 10:24 PM
Eu zic ca situatia trebuie nuantata putin, dar pentru asta trebuie sa ai acces la informatii in “spatele usilor inchise”…
In acest caz unii au fost mai buni la PR decat altii, poate si cu un plus semnificativ de cinism si meschinarie, dar de reformat sincer nimeni nu a avut, sau nu are intentia in acest moment.
Arta manipularii oamenilor de buns simt ca si noi de catre tertzi consta in a fi convins de catre manipulatori ca obiectul din mana ta este negru, pe cand de fapt acesta este alb…
In concluzie nu mai deplange tu pe nimeni ca s-ar putea sa-ti para rau mai tarziu…cand te trezesti. Clasa politica lupta pe toate caile sa-si prezerveze existenta, favorurile si pentru asta “dansii” nu au mama, nu au tata…practica un adevarat “real politik”. Oamenii de la “talpa” sunt luati ca si ceea ce sunt de fapt in acceptiunea lor (politicienilor), adica nimic…O simpla masa de manevra cu alte cuvinte…
QED
27/06/2008 la 10:11 PM
Vasile Dancu: “Prostul slugarnic este periculos pentru că se teme de orice schimbare si trebuie să fie mereu ecoul unui sef”.
Organizatia PSD Cluj a fost dizolvata. Vasile Dancu a fost mazilit, se pregateste Ioan Rus. Intelectualii din PSD sunt atacati dur de latura nostalgic conservatoare condusa de highlanderul Ion Iliescu. Aripa reformatoare a PSD-ului, condusa de grupul de la Cluj, a fost ingenuncheata, iar presedintele PSD, Mircea Geoana, este nevoit sa asiste si sa inghita in sec cand este intrebat daca Adrian Nastase este candidatul oficial la fotoliul din Cotroceni. Mai mult, ca umilinta sa-i fie deplina, guvernul din umbra al PSD il numeste pe Geoana premier. Nicuşor Constantinescu, Radu Mazare, Vanghelie care este, şi Marian Oprişan, au fost cozile de topor ai acestei lovituri interne date reformatorilor, celor ce doreau un PSD modern. Exact ce spuneam mai devreme, un sistem in agonie face implozie. Vom asista, oare, la o ingenunchere a demnitatii acestor bravi barbati? Bucurestiul Rosu intoarce spatele ardelenilor, iar eu, bucurestean fiind, imi exprim regretul sincer fata de acesti clujeni care s-au doverdit de-a lungul timpului adevarati barbati politici, cu coloana vertrebrala si demnitate de neingenuncheat. Va invinge oare impostura in PSD ? Vor ajunge romanii sa-l voteze pe Oprescu pentru a scapa de Nastase?
In ce hal am ajuns!
27/06/2008 la 5:57 PM
De acord domnule ALM. Ma bucur ca reusim sa comunicam si altfel decat am debutat. La urma urmei, indiferent la ce deznodamant vom fi spectatori, interesul nostru comun converge in directia corecta. Istoria, ne-a invatat ca un sistem ce functioneaza impotriva firii si al progresului se distruge din interior spre exterior, lasand locul fortelor progresiste. Europa, adica partea ei civilizata, nu ne va lasa prada derapajelor. Cu voia noastra, a majoritatii, am aderat la civilizatie si la valorile moral crestine ale acesteia. Justitia, asa corupta cum recunoastem cu totii ca este, vrea, nu vrea, va fi silita sa aplice normele legislative ale lumii civilizate. Este in firea lucrurilor sa platim fiecare dupa faptele noastre. Din aceasta cauza, eu nu vad niciun motiv de ingrijorare, si, mai mult, niciun motiv pentru care as intra cu dumneavoastra intr-o polemica neprincipiala. Sunt convins ca nici dumneavoastra nu sunteti de alta parere.
Garantia si sperantele noastre de progres nu stau in mana lui Iliescu nici in mana lui Basescu, si, cu atat mai putin, in mana fosilelor din parlamentul Romaniei. Nu este decat o chestie de timp, si depinde numai de noi in ce maniera vom gasi de cuviinta sa inlaturam maselele gaunoase, pentru ca este binestiut ca unii dintre noi mergem la dentist numai atunci cand durerea devine insuportabila. Sper, insa, ca vom fi destul de intelepti incat sa nu lasam infectia sa ne distruga spiritul sanatos si vesel acestei natii.
Am gasit in dumneavoastra un partener interesant de discutii polemice, si, chiar daca va gasesc mult prea conservator pentru a ajunge la un compromis, gasesc ca este cu mult mai interesant sa stai de vorba cu sustinatorul celor pe care doresti sa-i indepartezi de la carma destinui acestei natiuni, decat sa te lasi ciomagit in Piata Universitatii de indivizi cu lampase care striga “moarte intelectualilor”.
Ne vedem la urne, domnule ALM, sau, de ce nu, pe stazile Parisului, Londrei, si, cine stie, poate la Strasbourg, de ce nu? .
27/06/2008 la 3:59 PM
@Zexe, inteleg foarte bine la cine va referiti dar sunt sincer pana la capat: daca ar fi sa-mi asigur spatele, as fi mai putin atent la un absolvent al Universitatii de constructii civile din Moscova si mai atent la un marinar obisnuit sa poarte cutitul la carambul cizmei. Parerea mea! Este ca diferenta intre o flinta din 77′ si un AK47! Parol!
Dar, fiindca propuneti sa ne ancoram in sinergia faptelor, va contrapropun ca dvs sa ramaneti cu ochii pe inginer si eu cu ochii pe marinel. Evident ca vom face schimb de “note informative” …
In ceea ce priveste ultima intrebare, cred ca ati incercat un “spirit de gluma”, nu?
27/06/2008 la 2:46 PM
@ALM, hai sa ne ancoram in sinergia faptelor, fara a eluda meandrele concretului, si sa observam ca amandoi ne dorim acelasi lucru, anume, daca tot avem un sistem de care nu putem scapa, macar sa-l curatam de elemente reactionare si dusmanoase, iar aici intru in consens cu dumneavoastra si subscriu ca ar trebui sa incepem cu elementele de scoala sovietica. De un lucru putem fi siguri,exista cel putin un personaj alogen in peisajul politic actual, care are instructie sovietica si tendinte despotice dupa cum el insusi a declarat …“Un despot luminat ar putea indeplini un rol util in Romania”
Din ceea ce am inteles de la dumneavoastra, sunteti impotriva unui sistem despotic, nu ?
27/06/2008 la 9:13 AM
Domnule Zexe,
Hai sa va lamuresc putin fiindca inca plutiti in necunoastere. Nici nu stiu de unde sa incep fiindca mesajul dvs este un fel de tutti-frutti. Sa incep prin a va dori numai bine copiilor dvs si tuturor care va sunt dragi.
Acum sa discutam si “treburi” concrete. Poate ati auzit ca Romania a fost un regat, atras intr-un razboi pe care nu si-l dorea, razboi din care a iesit infranta si ciuntita. Poate stiti si cine ne-a aruncat in sfera de influenta sovietica, pentru a nu avea pretentii la statutul de cobeligeranta alaturi de Aliati. Trebuia sa platim “daune” sovieticilor fiindca nemtii erau facuti praf si nu aveau ce sa mai ia de la ei. Sa va spun cat de mare era PCR si care era compozitia lui in anul 1946? V-ar apuca rasul sa aflati ca nu era mai mare decat partidul lui Becali. Iar compozitia era de 75% alogena. In aceste conditii, absolut artificiale, a inceput “reformarea” politica a Tarii.
In aceste conditii, existau doar cateva cai de abordat: opozitia armata, facuta de luptatorii retrasi in munti, acceptarea tacita (sau formal entuziasta) si “stand-by” pentru momente propice. E cazul sa va reamintesc de acele “tribunale ale Poporului”, instalate de invingatori prin toata Europa? De comisarii sovietici care puneau verdictul inainte ca urmarirea penala sa inceapa? Daca nu stiti, inchipuitiva un DNA care ar avea si dreptul sa condamne! Au fost vremuri tulburi, in care ROMANII au asistat ingroziti la ce se intampla. Vremuri fara niciun arbitru, fiindca si Comisia pentru urmarirea indeplinirii coditiilor de armistitiu era ocupata cu chiolhane impreuna cu comisarii (pardon, consilierii) sovietici. Atunci a fost executat Maresalul, atunci floarea intelectualitatii si a partidelor traditionale a luat “drumul” puscariilor si, ceva mai tarziu, “drumul” Canalului. Aproape doua decenii a durat “reformarea” regatului catre “democratie populara”.
A venit apoi si momentul relaxarii. A fost si datorita celor care au ales calea “stand-by”. Sistemul a inceput sa fie curatat de elmentele alogene si antiromanesti. Stiti cat de greu se face? Cat de greu poti smulge redacinile unui sistem implantat fortat si alimentat de ura? Dar s-a facut pas cu pas, “coloneii” cu patru clase au fost inlocuiti cu ofiteri absolventi de facultati, activistii “agitatori”, cu toate ce facusera cu “succesuri” facultatea muncitoreasca, au fost inlocuiti cu “instructori” proveniti din invatamantul superior. Pot sa va spun ca aceasta tranzitie nu se terminase nici in 1989. Numai ca, in sistem au intrat oameni care au ales LEGEA ca argument suprem si ponderea acestora a crescut neincetat. Si, inclusiv datorita lor, ceea ce a scris dl Platon a fost posibil. De asta, era putin probabil ca eu sa “fi infundat puscaria cu oasele” dvs. Fiinca LEGEA interzicea acest lucru!
Dar, si atunci ca si acum, exista oameni care pot interpreta LEGEA dupa bunul plac, pot calca in picioare Constitutia. Fiindca existau si exista organisme scapate de sub controlul civil, organisme in care se naste totalitarismul sub masca secretului de stat. Eu nu mai pot face altceva decat sa scriu si sa va atrag atentia ca cheltuiti “munitia” pe tinte false. Dvs, in numele copiilor dvs pentru care vreti o viata mai buna, aveti datoria sa fiti vigilenti si sa impiedicati orice tentativa de a pierde ce s-a castigat, inclusiv cu jertfe omenesti.
27/06/2008 la 12:48 AM
Domnule Platon, despre comunism si mostenirea acestuia in Romania am mai discutat si probabil vom mai discuta. Unii prefera sa vada aspectele pozitive, sa accentueze efectele modernizatoare ale comunismului si uita de ororile regimului, prea numeroase pentru a le enumera. Totusi, fie si doar in registru economic, este incorect sa masori evolutia Romaniei comuniste in comparatie cu Romania interbelica. Olanda in 1936 avea o putere economica similara Romaniei din 1936. Olanda in 1980 avea o economie incomparabil mai puternica si dezvoltata. Ungaria in 1936 era o tara mai saraca decat Romania in 1936. Ungaria in 1980 era, cu comunismul lui Janos Kadar, muuuult peste Romania lui Ceausescu. Este incorect sa evaluezi “progresul” adus de totalitarismul comunist comparand Romania din 1989 cu un mare 0… mai ales daca ne gandim ca in afara de blocuri tip cutie de chibrituri, de canalul atat de “util”, de metroul si de Casa Poporului, comunismul nu prea a lasat alte urme vizibile in toti cei 45 de ani. Pana si in antichitate, un faraon bine organizat putea sa isi faca o piramida. Caci autostrazi, universitati de renume (nu precum Stefan Gheorghiu), spitale functionale (nu spitale care infecteaza pacienti, copii), centre sociale (nu azile de batrani si centre pentru orfani si handicapati ce semanau cu lagarele de concentrare) sau o industrie functionala comunistii, cu toata economia si cu tot controlul avut, nu au fost in stare sa ne lase…
Cat despre miscarea de stanga din Romania, sunt cat se poate de fericit sa stiu ca sunt si oameni ca dumneavoastra pe acolo… insa daca Nastase va reveni la carma, va asigur ca experienta 2000-2004 este inca proaspata in memoria majoritatii oamenilor lucizi iar discursul european de stanga nu va mai pacali pe nimeni. Poate doar daca Nastase joaca si el cartea “independentei”. Se pare ca asta tine.
26/06/2008 la 10:12 PM
@ALM, imi cer scuze daca ati luat-o in nume personal. Nu am nimic cu dumneavostra. Nu va acuz direct pe dumneavostra ca ati facut toate grozaviile din perioada “schimbarii la fata” a sistemului. Ar fi fost, atat imposibil, cat si naiv din partea mea sa cred ca ati mai fi avut tupeul sa ne sfidati in asemenea hal. Nu, eu vorbeam despre “sistemul ticalosit”, sistem din care spuneti ca ati facut parte, si despre nostalgia pe care o incercati cand va mandriti cu apartenenta la acest sistem.
Numai dragostea, si simtul apartenentei la acest sistem, v-a facut sa va simtiti atacat la modul personal, lucru regretabil. Comunistii, in ciuda renumelui castigat de-a lungul timpului, au numarat in randul lor si naivi, ideologi, oameni cu credinta intr-un Dumnezeu pe care in mod oficial il renegau, dar orbi in fata faradelegilor de sorginte comunista. Nu ati vazut intelectuali, preoti, oameni politici si de cultura, dusi sa moara la canale si in puscarii, nu ati vazut infometarea , teroarea culturala, teroarea politica, si toate acestea facute in numele unui sistem care se dorea salvator de neam si tara.
Observati ca am folosit acelasi discurs demagogic folosit pe vremea cand erati pazitorul acestor idealuri ? Acum, hai sa fim oameni civilizati si sa nu folosim invective.
Pentru cele scrise de mine aici, dumneavostra, ca paznic al idealurilor comuniste, ati fi infundat puscaria cu oasele mele. Eu nici macar nu doresc sa fiti judecati moral, nu doresc nici macar sa va cereti scuze ca nu ati luat pozitie fata de atrocitatile sistemului. Nu, nu-mi doresc asta. Eu doresc sa pastrati, macar acum, in poate ultimul ceas, ca o spovedanie tarzie, in semn de compasiune fata de cei care au sfarsit fara lumanari la capatai, in locurile stiute numai de voi, o tacere resemnata.
Sistemul, prin purtatorii sai de stafeta ideologica, propagandistica,etc, prin redenumirea lui in social-democrat nu a facut nimic altceva decat sa asigure legitimarea personalitatilor sale in pozitii de reformatori, de social-democrati, vai de mama lor.
Domnule ALM, ma repet, nu trebuie sa va fie rusine ca ati fost comunist, dar ar trebui sa regretati ca ati facut parte dintr-un sistem totalitar.
Sunt crestin ortodox, cu frica de Dumnezeu, si, conform convingerilor mele religioase, nu voi raspunde la palma pe care mi-ati dat-o, dar caut sa evit posibilitatea in care sa va ofer ocazia sa imi palmuiti si celalalt obraz. Mai mult, am doi copii frumosi si sanatosi carora le doresc sa traiasca asa cum au trait occidentalii pe vremea cand dumneavoastra ne erati paznicul avutiei.
Intelegeti ce spun? am datoria morala sa nu las mostenire copiilor mei un sistem similar cu cel pe care dumneavoastra ni l-ati lasat noua.
Nu va doresc decat sanatate domnule ALM.
26/06/2008 la 3:56 PM
@Zexe
Come back! Sa va dau un exemplu cu saracia, domnule Zexe. Am avut nevoie de un act de la o institutie a statului. Daca eram bogat, angajam un avocat sa se ocupe de problema. Fiind mai saracut, am dat portarului tainul si, dupa doua ore, am venit si mi-am ridicat actul! Pricipishi? Capisci?
Va desfid domnule Zexe sa prezentati un document (chiar si poze ca alea cu caltabosii) care sa ateste implicarea mea in mineriade si alte chestii care fermenteaza in capul dvs! Pana atunci, pentru mine sunteti un coprofag!
Nu mi-e rusine cu ce am facut in viata! Inainte de 1989 am avut grija sa nu se fure tot, sa va ramana si dvs ceva de furat! Si mi-am facut treaba bine fiindca de 18 ani se fura non-stop si tot mai este osanza!
26/06/2008 la 2:06 PM
Eu voi incepe cu: “lupul isi schimba parul dar naravul, ba” si cu “naravul din fire nu are lecuire”. Ca sa fiu in acord cu ALM, pot sa dau drept exemplu acelasi caz cu caltabosul, in care saracia personajelor implicate si lacomia lor, deja proverbiala, foamea, mizeria si disperarea, grijile pentru ziua de maine au dus ,in mod inevitabil,la infaptuirea actului de coruptie. Come On!
@ALM, ce naiba dom’le, nu mai stim sa definim coruptia? ce are saracia cu coruptia?
“e bine sa scoti copilul din copaie atunci cand arunci laturile!”, da, de acord, numa ca intre timp copiii, dupa cum bine bagam de seama, au devenit pensionari, dorm frumos prin parlament, si se joaca de-a hotii si vardistii inversandu-si rolurile periodic. Cate randuri de laturi sa aruncam, si de cand considerati dumneavoastra ca o clasa politica corupta este copilul nostru? I-am corupt noi? Asa a fost sa fie, pentru ca atunci cand am deschis gura sa protestam, ne-ati adus minerii sa sape in fata Teatrului National. I-am adus noi pe mineri? nu domnule ALM, toti cei implicati in povestea aceea sunt fosti comunisti. Va mandriti cu mineriadele, domnule ALM?
Au murit oameni acolo, domnule ALM.
Considerati ca “marea metamorfoza” a secerei si ciocanului in trandafirii consensuali ar fi putut sa se faca doar cu varsarea de sange tanar si nevinovat din Decempbrie 89? Daca ati fost in sistem, imi este imposibil sa cred ca nu ati luat parte la marea spoiala din decempbrie. Trebuia sa va manjiti mainile cu sange ca sa capatati legitimitate in fata opiniei publice? Si rusii, si polonezii si ungurii si bulgarii, ma rog, toti vecinii nostrii comunisti si-au inchis birourile si s-au dus frumusel acasa. Numai FSN-ul a pus mana pe arme si a crezut, in naivitatea conducatorilor sai, ca vor mai putea sta in fata istoriei cu un comunism cu fata umana dar nu oricum . Cu jertfe umane, sange tanar pe asfaltul ce urama sa ninga in curand, albindu-l.
Am avut teroristi dar nu am prins niciunul, avem coruptie dar fara sa avem corupti, avem parlamentari cinstiti pentru ca sunt mai presus de lege si de actul justitiei, avem justitie dar nu avem dreptate, avem de toate. Iti multumim partid iubit!
26/06/2008 la 12:16 PM
Stimate ALM,
Ma bucur ca am reusit sa ma fac inteles. Am incercat sa pun un diagnostic clinic obiectiv. Am tinut sa evidentiez aspectul sistemului descurcaretilor pentru ca in opinia mea, lasand la o parte cauzele internationale, regimul Ceausescu a fost la propriu invins si rasturnat de acest sistem (ma rog, de exponenti ai acestuia), nu de poporul care a iesit in strada. Vidul de putere a exista doar in imagologia publica.
Legea lui OM si retelele de PCR exista din totdeauna si oriunde in lume. Cel mai adesea au un rol benefic in societate. Rolul lor este acela de a unge mecanismele sistemului de societatii umane. Problema la noi a fost si este ca aceste retele au avut un succes atat de mare ca s-au substituit si se substituie unor protiuni critice din sistemul societatii.
Or ceea ce a creat sistemul descurcaretiolor este o “societate de piata” in care orice are pretul propriu si se intampla doar la incasarea pretului. Piata e buna in economie, insa pe palierele administrativ, social, politic sau cultural inseamna o cangrena.
26/06/2008 la 8:56 AM
Stimate Confucius,
Aveti dreptate ca ati atins un punct sensibil. Insa ati inteles gresit in ceea ce ma priveste. N-am fost la periferia sistemului care putea genera descurcareti ci chiar in sistem. Si, daca as gandi ca dvs, as putea sa spun ca sunt frustrat fiindca n-am fost descurcaret! Numai ca eu am avut alt “program” in viata si ca mine multe mii de alti “lucratori” care au ales calea Legii.
Varianta revizuita si imbunatatita a mesajului dvs este mult mai aproape de realitate. Numai ca este un lucru bine cunoscut: saracia + lacomia naste coruptie, indiferent de “culoarea” regimului politic. Aceleasi fenomene le vedem si astazi, doar “obiectul” si “valoarea” trocului s-au schimbat: i-mi dai un contract, iti dau un caltabos! Si nici macar nu este un fenomen contemporan. Sa ne intoarcem in timp si sa citim despre “afacerea” Skoda, despre bocancii militari Mociornita, despre mita data de Malaxa legionarilor (condamnat apoi de regimul Antonescu la confiscarea averii – astazi retrocedata in intregime “urmasilor”). Si observam ceva ciudat: legea lui OM (esti om cu mine, sunt om cu tine) este perena in Romania. Cu putine sanse sa fie abrogata intr-un viitor apropiat.
In final, as vrea sa va lamuresc “misterul” interventiei mele. Tot cu o “cugetare” straveche: e bine sa scoti copilul din copaie atunci cand arunci laturile! Nu am nicio indoiala ca intelegeti ce vreau sa spun …
25/06/2008 la 11:57 PM
@nraducanu
Stimate domn, eu nu jeluiesc eu doar pun in balanta si constat. Grosso-modo constat ca atunci lumea nu era stresata de loc si acum este aproape in paroxism…si aici ma refer la medie nu la vreo exceptie talamba ce o putem intalni prin anturajele noastre particulare. Elita noastra intelectuala de azi s-a format in perioada ce o dezavuati. Dvs va imaginati de exemplu gradul informal de analfabetism la care a ajuns schimbul nostru de maine? Stiti ca de la cultura, mai exact lipsa acesteia decurg in valuri toate consecintele plagilor “lumii civilizate”? Cat credeti ca mai dureaza pana cand drogati vor lua gatul copiilor nostri de pe strada pentru a le lua banutii ca mai apoi sa aiba o noua doza?…Si ce predispune o natiune sa produca drogati? Comunismul? Socialismul ori liberalismul caruia i se aduc azi nemeritate ode? Iar exemplele pot curge.
Voi continua sa cred ca desi neaplicat literar, regimul comunist era mult mai fair cu oamenii decat cel actual capitalist. Nu doresc comunism dupa cum nu doresc capitalism. Care ar putea fi solutia de compromis (pe care o caut asiduu)?…
1=
25/06/2008 la 4:48 PM
Catre Parchete
(toate, y compris DNA- sunt expert parlamentar si, in aceasta calitate, sigur prezint interes)
Declar ca posed in Bucuresti, strada Turbinei nr. 23 (Cartier Floreasaca), sub partea din spate a casei, un spatiu bine fortificat, zidit, boltit, inalt de trei metri si mai bine, in suprafata de cca. 30 m.p., impartit in doua incaperi inegale.
Usa de la intrarea in respectivul spatiu subteran si cea care delimiteaza incaperile sunt metalice.
Precizez ca nu am mentionat spatiul cu pricina, ca atare, in declaratia mea de avere actualizata, conform legii, anul acesta si depusa (daca nu ma insel) in 12 iunie 2008.
L-am omis si in declaratia precedenta.
Rog sa fiu investigata sub aspectul savarsirii infractiunii corespunzatoare detinerii de pivnita cu usa/usi metalica/metalice si ziduri groase de peste jumatate de metru fara a declara ca, astfel, sunt posesoare de buncar (las la latitudinea dumneavoastra, stimari domni procurori, incadrarea legala).
Rog insistent sa fiu admisa in cercul select al posesorilor de buncar din care face parte Adrian Nastase, de care sunt foarte atasata.
Cu stima,
Ioana Ilie
25/06/2008 la 10:51 AM
Stimate “ALM”,
Iritarea dvs si insulta “subtire” arata ca am atins un punct sensibil prin comentariul meu.
Inteleg ca v-ati aflat undeva la mai spre periferia sistemului descurcaretilor, la distanta aia frustranta de miezul dulce, suficient de aproape pentru a-i simti darurile, dar atat de departe incat v-ati bucurat doar de frimiturile lui.
Cateva precizari:
1. Nu mai sunt tanar de o vreme. Nici in 89 nu eram vreun pustan.
2. Ceea ce am scris nu vine de prin ziare, ci din viata.
3. Daca cititi cu atentie aveti sansa sa observati ca am specificat ca sistemul descurcaretilor (pe vremuri cunoscut in gluma sub numele PCR=Pile, Cunostinte si Relatii), nu a avut nici o culoare ideologica.
4. Privilegiile despre care vorbeam au valoare de privilegiu doar in comparatie cu viata saraca a celorlalti. Azi nimeni nu ar mai intelege cum dreptul de a cumpara televizor color e un privilegiu traficabil. Ca sa nu mai vorbim de pachetul de tigari “de import”, deodorantu Rexona, sapunul Fa sau pachetul de cafea autentica (tineti minte nechezolul?).
5. Inca o data: aici nu e vorba de nomenclaturistii din cartierul Primaverii din Bucuresti, ci de zecile si sutele de mii de oameni de nivel 2 si 3 din toata tara care puteau controla accesul shoshonarului la resursele saracute de atunci.
6. Ca din categoriile socio-profesionale exemplificate 10% sau XX% apartineau sistemului descurcaretilor e irelevant. Conteaza existenta si inflorirea sistemului de servicii reciproce (trafic de bunuri si influenta). Pentru cine stie cum functioneaza mafia siciliana traditionala, se pot observa asemanari frapante.
7. In final: in text am pus ghilimele la eticheta de comunist aplicata sistemului descurcaretilor, insemnand ca e vorba doar de cliseul lipsit de continut cu care opereaza mediile politice si de presa din Romania. Vezi punctul 3 de mai sus.
25/06/2008 la 2:05 AM
(complectare)
…cu conditia de a nu ne intoarce la regimul ceausist, ce pervertise ideea de socialism !
25/06/2008 la 12:48 AM
Stimate domnule Platon,
Articolul dvs. de mai sus poate fi trecut la categoria jeluirilor nostalgice, mai ales ca e insotit si de o fotografie avantajoasa a cuplului “impuscatilor”. Regimul trecut, din care dvs. ati prins putin (partea cea mai dezagreabila din punctul de vedere al nivelului de trai), a avut desigur si parti favorabile, nu numai crimele din Raportul Tismaneanu. Iar cel actual a debutat cu un deceniu si mai bine de asa zisa “tranzitie”, care i-a saracit pe cei mai multi romani si i-a imbogatit fabulos pe cativa. Cel mai bine o spune Paul Everac intr-un articol din CRONICA ROMANA :
Cumparasem branza cu moneda noastra, artificiala, din laptele de la vacile noastre, cumparasem masina din fabricile noastre, huzurisem pe litoralul nostru ca si cand ar fi fost adevarat; cantasem cantece de ale noastre, vazusem filme si piese de ale noastre, ne luasem casute de vacanta, – totul ca si cand ar fi fost legitim si real. Nu ne-am gandit pe atunci, ignorantii de noi, ca nimic nu e adevarat, si ca puterea noastra de cumparare e ticluita, asa cum, pe cale de consecinta, e si pofta noastra de viata, – noi imaginandu-ne ca traim de-a binelea [...]
Acum, iata, suntem in climat normal, merge in sfarsit legea cererii si a ofertei, cu avantajele si criteriile ei, de la ultra–miliardari de condei la ultra–hamesiti de pubela. Imprejur e marfa cat n-a fost niciodata, caci toate cele cinci continente au impins-o incoace, nemaiavand unde s-o duca. Ar fi de toate, iar unele chiar la chilipir. Localurile se umplu, nici boschetarii n-o duc chiar rau, au de unde ciordi; barem cersetorii (vorbesc de cei calificati) isi inalta palate! Mai punand la bataie si deliciile sexului si ispitirile show-bizului si ale filmului american putem spune ca simtim unduirile barcarolei. E o leganare si o ameteala dulce, sub ocheadele huzurului sau macar ale ciupelii.
Dar iata ca vine iar analistul si ne spune ritos ca avem o balanta ingrozitor de proasta, caci exporturile s-au diminuat drastic si importurile au crescut fara frau, ca de anul trecut au iesit din arena cinci mii de exportatori, ca mentinerea PIB-ului la cote crescatoare se face printr-o urcata rata de consum care, pana la urma, ne va costa; ca scoatem la vanzare, cu paguba, lucruri ce incorporeaza prea putin travaliu; si ca din ce eram candva, in vremi factice nedatori la nimeni, ba din contra creditori, acum ne-am afundat, cu aparentul nostru belsug, intr-o datorie uriasa, aproape de neplatit. Doar creditele ce ne mai tin la suprafata, si bineinteles instrainarile masive de capacitati. Suntem, zice analistul, legati fedeles si aproape in pielea goala, buni de scos la mezat.
Ce facem nene, ne mai ametim mult? E reala sau ireala, s-o stim si noi, caci afurisita de viata se duce!? Mai platim sau ce dracu’ facem?”
Caci cam asta e situatia : suntem in impas si nu este solutie de iesire. Un nou partid social-democrat “veritabil de stanga” ar fi oare capabil sa salveze situatia ? Ma indoiesc, chiar si numai pentru ca deja exista asemenea partide (de pilda Partidul Alianta Socialista Romana) care insa la alegeri nu reuseste sa treaca de pragul minim pentru a avea macar un reprezentant in parlament. Dar si pentru ca nu mai exista spatiul pe care putem zburda in politica internationala. Uniunea Europeana ne-a dat bani si asteapta rezultate economice pe masura, in timp ce in CAER delegatii Romaniei puteau respinge orice propunere a Moscovei. NATO, in cadrul careia noi am trimis trupe tocmai in Afganistan, este departe de Pactul de la Varsovia, la care Romania nu mai accepta nici macar sa participe cu un soldat la manevrele comune ale trupelor tarilor membre.
Ce e de facut ? Nu stiu, dar trebuie sustinuta Stanga, sub orice forma ar fi ea, pentru ca altfel Dreapta va devia tot mai mult spre autoritarism, spre asocial, spre elitism, spre populism. In asteptarea unor schimbari majore, imprevizibile astazi, pe plan mondial…
24/06/2008 la 10:07 PM
Sorin, ca sinteza a anilor premergatori “metamorfozei” din ‘89, textul postat de tine nu suna rau si puncteza principalele jaloane ale acelor vremuri. Ceea ce remarc, insa, este ca te-ai limitat strict la problemele financiare ale Romaniei comuniste si ca nu ai privit contextul international in complexitatea lui. Romania nu avea de ales, iar “metamorfoza” era inevitabila. Datoriile Romaniei actuale sunt firesti pentru o tara care doreste sa isi peticeasca imaginea distrusa de ciuma rosie. Ca simplu cetatean al acestei tari, nu pot sa nu remarc schimbarile remarcabile aduse in statutul meu social si, desigur, in libertatile individului de rand. Ca nu suntem numarati printre cei 300, ca nu reusim sa trecem peste o anumita bariera financiara, ca nu putem numara in bugetul familiei sume ce depasesc mai multe sute de mii de Euro, este pentru ca am ales sa muncim cinstit, sa ne platim impozitele, si sa nu ne bucuram la bunurile altora ca niste buni crestini ce suntem. Comunistii, cum este si firesc, s-au lepadat de PCR si au imbratisat doctrina social-democrata cu obiectivul clar conturat de a deveni capitalistii de maine prin deja cunoscutele privatizari frauduloase. Nu vreau sa deschid o polemica pe aceasta tema pentru ca numai un naiv mai poate crede ca un sistem atat de bine organizat, mana in mana cu serviciile de informatii, ar fi renuntat la cascaval.
Odata cu aceasta capitalizare a unei clase sociale cu lideri ale caror biografii marcau vizibil un traseu de succes in vechiul partid unic, am crezut ca, dupa ce isi vor fi facut suma, dupa ce isi vor fi facut legile astfel incat sa li se legitimeze furturile, vor incerca si ei sa isi spele fata si sa intre in randul afaceristilor cinstiti. Da de unde! Acestia, manati de o rapacitate fara limite, si-au construit un imperiu dominat de relatii mafiote, incercand sa domine financiar orice zvacnire a unei opozitii plapande. Dincolo de doctrine, dincolo de povestile ideologice ale partidelor ( ale tuturor partidelor) nu se gaseste decat un singur partid, dominat de interese financiare puternice. Priviti numai spre recentele evenimente ca sa va dati seama ca suntem captivii unei caracatite ce a inghitit parlamentul, justitia, politia, si spiritul unui stat de drept in care doua babe fac puscarie pentru ca s-au incapatanat sa munceasca pe un pamant pe care si-l revendicau, iar, la coltul opus, gasim parlamentari care nici macar nu concep sa ajunga sa-si probeze nevinovatia in justitie.
Intreaba-ma daca gasesc ca e drept. Intreaba-ma daca mai doresc sa acord social-democratilor inca un credit. Intreaba-ma daca intrevad ca toti acesti oameni responsabili cu dezastrul institutionalizat isi vor schimba naravul oadata cu creditul acordat de electorat.
Da, as vota social-democratia daca ati fi dorit sa va schimbati purtatorii de imagine, chestie de cosmetica pana la urma, dar chiar si asa, macar mi-as putea privi in ochi copiii si sa le spun “Tata, l-am votat pentru ca asta macar nu a fost comunist, n-am avut de unde sa stiu ca ….”
Vin alegerile. Spune-mi ce presedinte ne propun social-democratii?
24/06/2008 la 3:44 PM
Stimate “Confucius”,
Am o plauzibila banuiala ca sunteti tanar, foarte tanar, ca “datele” pe care le-ati postat provin din EvZ, Cotidianul, RL si ca singura dvs asemanare cu Confucius se limiteaza la pseudonim.
Adevarul despre “patura sociala a descurcaretilor” este ca mai putin de 10% dintre ei beneficiau de cornul abundentei descris de dvs. Mai mult de 90% figurau pe tabelele cu ratii la zahar si ulei, lasau masina cu zilele la cozile PECO, plateau cate un vecin ca sa stea dimineata la coada si sa apuce o pereche de “petreusi”, locuiau in blocurile din beton si beneficiau de tot “confortul” (energie cu ora, aer in loc de gaze, apa calda cand era, caldura vara ca iarna …), se bucurau cand apucau un cartus de BT si era sarbatoare cand se “lipeau” de un pachet de Kent si o punga de cafea “Winner” (care luau imediat “drumul” doctorului ce ingrijea anemia copilului).
Dar, nu este mai putin adevarat ca o parte din cei prosperi astazi provin dintre acei 10% care s-au bucurat de privilegii. Asta e singura parte adevarata din mesajul dvs …
Totusi, fiindca sunt putin nedumerit si aud mereu sintagma “sistemul comunist care nu a cazut”, va suparati daca va rog sa detaliati? Ce structuri comuniste mai exista in Romania? Dar sa fie obligatoriu structuri tipice si nu modele de rapt (sau mai stiu eu ce) pe care le gasim si in capitalism!
24/06/2008 la 1:45 PM
Din tabloul pictat de tine despre Romania anilor 80 lipseste un element crucial pentru momentul 89 si anii de dupa: patura sociala a descurcaretilor, oameni care au reusit sa evite suferintele shoshonarilor si sa profite de ele.
E vorba de activistii de partid profesionisti, militieni, securisti si neamurile lor. Sunt oameni din planul secund, care si-au construit viata prin relatiile dintre ei si accesul privilegiat la resurse si la robinetele cu resurse (resursele alea mici: carne, zahar, ulei, salam de Sibiu, benzina, produse din import). Acesti oameni nu aveau decat o singura ideologie: privilegiile sectare. Pe activistii cu pricina nu ii pasiona ideologia de stanga, desi recitau din cuvantarile lu’ Tovarasu’, pe securistii respectivi nu ii interesa protejarea statului comunist, pe militieni nu ii interesa sa ii prinda pe borfasi. Lor li se adauga o pleiada de “factori de conducere” din economia socialista, cu precadere din agricultura si zootehnie, o intreaga pleiada de medici, profesori sindicalisti si alti “oameni ai muncii”, toti versati in traficarea sistemului si experti in trocul cu ceilalti.
In pofida imaginilor de la televizor din zilele revolutiei, aceasta patura a jucat rolul esential in revolutie si in anii tulburi de dupa. Aveau motivul si mijloacele necesare. Ei sunt sistemul “comunist” care nu a cazut deloc, ci s-a transformat rapid, mentinandu-si intacta structura formala si informala.
Ei au devenit politicienii si capitalistii de succes de azi, acei self-made-men de care aminteai.