Suntem martorii “muti de uimire” a unei sarabande continue de informatii privind ireversibilitatea si fatidica tendinta de globalizare a societatii umane. Ceea ce ”ieri” o armata de “vizionari” prezentau procesul ca pe un sinonim al apocalipsei, “azi” o alta armata va indentifica faptul ca dracul nu e atat de negru si ca valentele sale incriminatoare pot salashui in nuante de gri; evident ca “maine” o noua stransura armata, mai mult ca sigur va demonstra “stintific” nerelevanta concluziilor de “ieri si azi”…
Nimic nu mai este sigur… De fapt filozofii considera ca pe masura ce omul acumuleaza mai multa informatie si experienta descopera senzatia ca stie mult prea putine fata de cerintele standard pe care le incumba complexitatea vietii. Nonsalanta prin care unii politruci din lumea savantilor “bursieri” (in lumea civilizata oamenii de stiinta traiesc pe ani-contracte de studiu respectiv stipendiile aferente si astfel spiritul lor de autoconservare ii impinge sa descopere “maine” ceva ce contesta fundamental ce tot dansii au descoperit “azi” sau “ieri”, pentru a-si prezerva preemtiunea temei de studiu, venitul fizic si supravietuirea implicit). Este evident deci ca se joaca foarte mult “la aparenta”, intreaga societate capitalist-”suprarealista” punand accentul pe forma-ambalaj si nu pe fond. Este la fel de evident ca suntem asaltati pe bada rulanta de “armate” de savanti ce se autocontrazic din definitie, “acestia fiind plini de certitudini si aproape deloc traitori de indoieli”…
Evident ca aceasta continua bombardare a ”marii mute” (a noastra, a oamenilor simpli martori la un destin creionat de regula de altii), cu o infinitate de informatii, care de care mai contradictorii ori generatoare de excitatie ajunge sa ridice la cote alarmante nivelul de stres acumulat in cei mai empatici dintre noi, in oamenii proiectati sa-i doara durerea a mai mult sau mai putin apropiatilor. Nu are cum sa ne linisteasca sau bucure perspective infioratoare in care oamenii se vor sfasaia la propriu pentru securizarea unor resursse de apa, de hrana si asta ca sa nu mai vorbim de clasicizatele migratii economice, toate acestea fiind efecte secundare ale fenomenologiei globalizante.
Din punctul meu de vedere si avansez aceasta supozitie cu tremor in suflet si gand, plin de incertitudine si dornic sa fiu contrazis de fapte-realitati, astfel doar “in prima etapa” globalizarea va fi o globalizare autentica (diseminare state, economii, populatii, penurii, etc), fiind posibil sa urmeze un up-date sub forma unei “etape secunde” in care “maine” vor supravietui cei (tarile, natiunile, regiunile) ce s-au opus cel mai mult disolutiei entitare in cadrul unui act globalizant, cei mai conservatori dintre conservatori in dauna varfurilor de lance ale acestui pionerat funest. Cu alte cuvinte nu cred ca ar fi bine ca noi romanii sa fim mai catolici decat Papa si sa lasam “armatele” de savanti ce impreuna cu ocultii (puterea mondiala) din spatele lor sa se autoanihileze reciproc, nu pentru prima data in istoria noastra nationala, proverbiala inertie si reticenta la inoire, putand fi in o calitate (si nu un defect) existentiala.
Aceasta postare se vrea un comentariu la prezentarea cartii „O ALTA LUME” – JOSEPH E. STIGLITZ facuta de d-ul pres. Ion ILIESCU pe blogul dansului.
1=
also
Sorin PLATON
Etichete Conservatorism, Globalizare, Inertie, Ion Iliescu, JOSEPH E. STIGLITZ –, PLATON, Romania, Viitor
