Trec in acest momente prin niste stari de spirit si consum interior ce nu le-as dori nimanui, nici chiar adversarilor mei.
Pe de-o parte sunt constient ca actiunea de penalizare critica ce am pornit-o impotriva manierelor neortodoxe a “Grupului de Cluj” trebuie sa o tin cap de afis daca ne intereseaza fondul problemei, anume interesul si viitorul social-democratiei romanesti, in acelasi timp realizez ca si nuantele de gri au tonuri intermediare de subnuante….
Omeneste, interuman sunt efectiv afectat de faptul ca nu am reusit sa gasim un limbaj comun prin care sa ne facem intelesi cu membrii “fatidicului grup”. Luati individual am experimentat discutii si constructii verbale de mare profunzime cu oameni ca si d-nii Dancu, sau Puscas, dar chiar nu inteleg cine si cu ce am/au gresit de nu am reusit sa ne trezim pana la urma unii pe altii din posibilele orgolii. Totusi este de-a dreptul revoltator sa fiu acuzat tet-a-tet de unul dintre dansii ce de fapt fac jocul antireformei oprisaniene-mazarene in partid, prin faptul ca nu acord o deschidere si aprobare totala si APRIORICA grupului…. Ma rog, eu sunt adeptul situatiilor de forta exclusiv in conditiile in care dialogul a ramas sterp, dar a masca “bunele intentii” sub masca unui pseudoutilitarism, mai ales fals (cred nu se dorea pe fond cu adevarat reformarea), in conditiile refuzului indaratnic de apropiere prin consens, mi se pare in continuare de neacceptat si combatut.
Totusi m-am intalnit accidental sambata cu d-ul Puscas la un semafor si pot sa va spun ca am fost trecut in suflet de o sincera parere de rau si durere, ca sunt nevoit la a manageria de aceasta maniera situatia. Mi-am dat seama ca tin la dansul, il simpatizez si-l apreciez sincer pentru ce este, ceea ce la fel as putea spune si referitor la d-ul Dancu, dar efectiv nu gasesc (inca) modalitatea de a interrelationa mai eficient cu dansii. Consider extrem de util ca “grupului” ii este necesar o perioada de repaus pentru a-si pune gandurile si optica in ordine, dar probabil ca voi deveni unul din principalii lor suporteri colegiali in momentul cand vor da primele semnale de fond in directia reconcilierii sincere.
Este posibil ca unii dintre dansii sa zica malitios si superior in gandul lor “da cine sunt astia de sa ne coboram la nivelul lor”…si evident ca atunci etapa de penitenta pe banca de rezerve trebuie continuata (tratata) pana vor ajunge prin evolutie spirituala individuala la statutul de “unii dintre egali”, ca o preconditie de prindere in hora comuna…
Evident ca daca vom reusi cumva sa ne punem de acord “schismaticii (grupul)” cu “principialistii (comitetul de initiativa)”, consider ca se vor indeplini premisele crearii unei foarte puternice echipe in interesul social-democratiei clujene si nationale, a celor multi si necajiti in definitiv ce in acest moment sunt insuficient reprezentati… Cum zice ardeleanu…atunci “nu ne-om da pe-un pumn de cuie”…. Dar daca nu, faultati sau nu, vom fi nevoiti sa dezgropam cu adevarat securea razboiului (celor doua roze) ce va fi folosita cu eficienta maxima mult si bine…
Sa speram ca ne ajuta “marele anonim” (Dumnezeu, ca sa nu afectez naturelu liber cugetatorilor..) sa gasim calea de a ne regasi, pentru ca este extrem de greu sa gandesti cu sufletul intr-o lume a robotilor…
Cele bune,
1=
Etichete Cluj, Dancu, Geoana, Iliescu, Modernizare, PLATON, PSD, Puscas, reforma, Romania, Rus
