Astazi debuteaza vizita Papei Benedict in Franta, sub auspiciile unei tot mai consistente indepartari a francezilor de la invatatura lui God. Astfel daca in anii 50, aproximativ 80% dintre cetatenii acestei tari se declarau crestini practicanti, astazi doar 20% mai sustin acelasi lucru.
Ce se intampla de fapt cu religia in lume, cu accente pe tara noastra reunita, Europa? Se constata o laicizare in regim accelerat, putandu-se stabili o relatie de directa proportionalitate intre gradul de bogatie-saracie a unei zone si filiatiile spirituale. Cu alte cuvinte, pe masura ce omul acumuleaza tot mai multa bunastare, subconstientul sau dicteaza ca de fapt entitatea sa este unicul raspunzator de aceasta situatie, plasandu-se intr-o relatie de unic demiurg cu sine insusi, capacitatea de administrare a fiintei sale fizice nefiind nevoie de a fi negociata cu alti…”demiurgi” (god for instance). In contraparte, subconstientul unei populatii traite in pline nevoi, va avea tendinta la un moment dat sa-si transceanda responsabilitatea integritatii si “binelui” corpului fizic catre alte entitati, pe care de drept sau nu le insuseste cu calitati fetisizante. Ori alfel cum ar putea fi interpretat gestul unora ce se roaga in biserici sa castige la loterie, ori a altora sa le ploua hectarele in mijlocul secetei…
Europa, desi ridata este inca bogata si va avea nevoie de un mare soc de sistem (cataclism climatic, razboaie, crize energetice, etc) care sa fie capabil sa zgaltaie si sa darame domul autosuficientei de cristal pe care este aburcata, ca mai apoi, vazandu-se descoperita si lezabila sa apeleze spasita, in masa, la…pronia cereasca.
Cu restul religiilor dominante din lume situatia sta aproximativ la fel. Spre exemplu musulmanii sunt atat de religiosi ca feed back indirect la conditiile potrivnice climatice in care locuiesc preponderent, a starii majore de saracie si inapoiere a societatillor lor (chiar daca indivizii sunt oarecum bogati) si a invidiei istorice pe crestinism si sionism, subiect ce am sa-l dezvolt altadata.
Soarta “secolului religios sau nereligios” nu se va decide de catre free will-ul cetatenilor europeni-mondiali, ci mai degraba prin insinuarea in schema a …”liberului arbitru” (a formei disimulate de pasare a responsabilitatii catre divin, de catre agnostici). Cu alte cuvinte God este unic raspunzator de cresterea apetentei spre dansul, facand rau si suferinta oamenilor…tot ce fiind bine oamenilor, in fond daunand spiritului.
1=
SorinPLATON
Etichete Agnosticism, Bogatie, Dumnezeu, Franta, God, Liber arbitru, Lumea, Papa Benedict, Planeta, PLATON, Religie, Saracie, Secol
15/09/2008 la 5:00 PM
crestin practicant in franta se considera cel care se duce la messa in fiecare duminica. de aici si procentul care pare mic. diferenta e aceea ca in tara nu se intelege prea bine diferenta intre crestin practicant si crestin pur si simplu. or, la noi, daca se duce la craciun si la paste la biserica, individul zice ca este practicant.
desigur, exista un recul, de la anii ‘50 unde erau 80% crestini si pe deasupra aproape toti atatia practicanti – au scazut la 64% si doar 22% practicanti. dar, crede-ma, sunt cu mult mai multi practicanti in sensul corect al cuvantului decat procentul din Romania.
diferenta de la 80 la 64% este data de faptul ca exista o parte de electorat care a devenit de stanga. care stanga este in general pro-minoritati si anti-clericala. de aici pana la ateism e doar un pas pe care multi l-au parcurs. (in anii 50 stanga era in special reprezentata de comunisti. acestia erau cei 20% atei).
despre musulmani iti spun ca te inseli amarnic. cu toate ca respecta ramadanul sunt maxim 10% preocupati de aspectele religioase. si din astia poate doar 1% cu porniri extremiste.
de altfel asta e blestemul stangii. incercand sa fie echidistanti si anticlericali au ajuns practic anticrestini.
tara noastra inca este total atipica din punctul asta de vedere. fara indoiala, oamenii de stanga de la noi se dau crestini din ipocrizie. cel mai cunoscut exemplu fiind ion iliescu.
12/09/2008 la 12:08 PM
In tarile sarace exista mai multa violenta familiala si jocuri de tip Caritas, de exemplu; asta nu inseamna ca aceste fenomene sunt bune si scaderea lor odata cu cresterea nivelului de trai este o problema. Renuntarea la religie nu tine de aroganta sau inconstienta, e pur si simplu o dovada de evolutie. De altfel, tarile unde diferentele sociale sunt mai mici si nivelul de trai ridicat sunt mult mai putin religioase chiar decat statele bogate dar cu mari disparitati sociale, precum Statele Unite. iar o mare conflagratie mondiala are toate sansele sa fie cauzata de lupta intre religii, nu de lipsa lor…