Haiti, Tahiti..tot un dreaq… Pai nu???!..

“Mos Teaca si Conu Leonida, de manutza amandoi si calare pe cai de lemn”, cam asta ar fi caracterizarea ultimei boacane cazone emanata din traiectul formarii unei armate de elita, cica high-tech si de secol 21 in Romania. Sa doresti “sa ocupi” umanitar Haiti si sa te trezesti ca faci “salturi inainte-culcat” printre sezlonguri de plaja din Tahiti, poate sa spuna ceva tertilor martori stupefiati…

Un la fel de duplicitar “ceva” ne spune si intempestiva decizie de-a ne inhama la o noua aparare “istorica” a crestinatatii (civilizatiei capitalist-occidentale), prin impanarea noastra cu sisteme reactive defensiv-tactice de sorginte nord-americana. Este chiar interesanta insa, maniera triumfalista in care ni se prezinta “succesurile” noastre diplomatice si geostrategice, omitandu-se ca din intamplare, sa ne fie prezentate si costurile pericolelor colaterale. Si la urma urmei nu trebuie sa ne imbatam cu apa rece. Romania este sau crede ca este importanta exclusiv prin geolocatie, neavand NICIUN alt atu de pus pe masa negocierii securitatii mondiale din acest moment. Energetic suntem cu resursele sleite. Potentialul nostru national de mediatori ai pacii este aproape de zero, avand diferende mai mari sau mai mici cu absolut toti vecinii apropiati sau cu unii mai indepartati. Logistic militar suntem undeva intre epoca pietrei (1945) si epoca bronzului (1975). Capacitatea noastra economica si de resursa umana este mult sub media europeana… asa ca Q.E.D.. Exact ca si-n sloganul “frumoasa tara, da pacat ca-i locuita”.. suntem buni numai pentru ceva la a carei existente nu am contribuit cu nimic; suntem buni doar pentru regiunea in care din jocul sortii locuim.

Deci situatia din teren ar sta cam altfel decat cea rozalie prezentata de prezidentul Basescu. Cum ar veni, devenim din start camp “tactic de lupta”. Orice tactician de stat major militar ar sti ca o prima conditie in penetrarea obiectivelor cu adevarat strategice din civilizatia vestica este sa inactivezi umbrela lor de protectie. Cu alte cuvinte nimeni, niciun agresor normal la cap si bine pregatit profesional, nu se va risca sa trimita un atac randomizat (decat unul masiv, ceea ce este o alta situatie) de rachete conventionale sau tactic-nucleare  stiind ca acestea vor avea sanse sa fie puternic decimate. Ca atare vor dirija PRIMA “livrare” semnificativa de “kilotone” in directia “igienizarii” sursei de aparare cu rachete si statii de radiolocatie terestra.

In concluzie, daca nu am fost pana azi, de maine suntem cu siguranta trecuti ca si tara, cu latitudinea si longitudinea exact setata in cadrul silozurilor ofensive a unor state ca si Rusia, China, Iran, etc. Si aici nu mai pomenim de afilierea noastra SUPLIMENTARA la ratia mondiala de sabotaj. Vom vedea noi pe unde scoatem camasa, cand sub motivatia ca suntem parte constitutiva a “agresorului mondial” cum este candid gratulata US, vor incepe sa ne explodeze garniturile de metrou sau trenuri, gari, aeroporturi, autobuze, avioane de linie, mari centre comerciale sau de aglomerare urbana, obiective strategice gen acumulari de apa, centrale, uzine si asta cand mai mult ca sigur “alquaidistii” ne vor (re-) incadra pe lista lor de prioritati…

Cica romanul cand n-are de lucru isi face… Ei bine de data asta s-ar putea sa fie insa mai groasa decat de obicei, altii fiind excelenti in strategia lor ofensiva, in raport cu mediocritatea noastra funciara din orice, inclusiv  in doctrina si fapta defensiva… Soo watch up people. We are dealing with hell from now..

Vorba ardeleanului… “de amu-nainte… Dumniezouu cu mila…!”

1=

PLATON

Etichete: Absurdistan, Actiuni, Activism, Alquaidistii probabil ca ne vor viza, Anunturi, Armata pe cai de lemn, Basescu, Boc, Educational, Epoca pietrei sau bronzului in logistica noastra militara, Faza zilei, Happening-uri, International, Mos Teaca si Conu Leonida, Ne facem de lucru cand nu avem, PLATON, Romania, Rusia, Rusia-China-Iran de acum cu ochii si rachetele pe Romania, Tahiti Haiti ...tot un dreaq, Traian Basescu, UE, Umbrela de protectie nu va proteja nimic, USA, Vorbe despre vorbe