De ce oare nu mai mira “deontologia” PSD?

Pacat de acest curent politic, constituit cel putin prin definitie, pe baza principiilor inaltatoare ale umanismului si solidaritatii sociale. Pacat ca a fost si ramas doar un rezervor autentic de personalitati in sens de “human resources & head hunting” si nu un colectiv echipa, inchegat dupa principiile lui a “ce putem oferi” in loc de a celei de a “ce putem lua”… Si pentru ca fiecare personalitate de forma sau fond se crede centrul universului, automat traducem by default o atmosfera “lucrativa” de egoisme extreme, aparent aliate, cat cu atitudini centrifuge interesului sistemului. Si spun asta cunoscand situatia de dedesubtul pojghitei de onorabilitate PR-ista ce o afiseaza zi de zi. 

Asa am ajuns sa nu ma mai mire atitudinile de auto-canibalizare interna, chit ca acum datorita unor astfel de maniere si eu personal sunt garat pe o linie moarta… La aceasta ora insa individualismul pe fond managerial si intelectual a ajuns mai acut si revendicativ ca oricand. Omerta unei conjuratii productive nu se sutine prin ratiuni actuale de eficienta, partidul nefiind demult la manetele de conducere ale tarii, toate pozitiile transante (contestatare) avand sansele sa nu se atenueze in foruri interne de analiza si solutionare, erupand salbatic ca si un vulcand cand te poti astepta mai putin. Plastic vorbind PSD-ul practica si este o institutie pe forma uneia militare, dar formate nu piramidal din soldati cu grade crescatoare tot mai putine numeric, cat a unei piramide rasturante, in care 90 la suta sunt sau se autoconsidera generali indispensabili, chiar daca spiritul autocritic nu le releva ca sunt doar o masa derizorie cu indipensabili… in vine.

Nu stiu ce sa mai zic. Ponta mi se parea ok ca si atitudine, maniere si perspective, desi a crea doar o arma antibuncar (buncarul fiind un Basescu) nu se garanteaza ca vor fi decimati si mujahedinii remanenti, deci si razboiul. Totusi pe un fond de sustinere din partea polilor de putere oculta din PSD ar fi putut conduce logic structura spre o victore electorala. De Geoana si Nastase nu mai pomenesc acum, pentru ca am afirmat in mai multe randuri ca imaginea lor publica este una artificial distorsionata de “binevoitori”, acestia fiind de departe cei mai capabili sa preia conducerea tarii din postura de presedinte ori prim-ministru.

O figura aparte, tot mai bazaitoare si deranjanta in peisaj o joaca insa monsiour Liviu Dragnea. Un acest neica cu aparente si maniere de directoras de (fost) ICRAL incepe sa starnesca si sa intretina tot mai multe si secretizate conflicte in interiorul structurii. Ei bine acest om, un soi de Vanghelie dar mai culturalizat si pomadat, se implica in toate jocurile de culise facute sa culmineze cu rasturnari majore de situatii, avand tot mai mult convingerea ca fie este un pion otravit a unei forte exogene, implantata si controlata profesionist in mijlocul PSD, fie orgoliul si spiritul sau propriu de parvenire i-a prins accente gigantesti. Asadar vad peste tot unde “ma duc” omul, cu rost sau fara rost, dar intotdeauna neaparat dandu-si parerea savant, cu o morga de academician scapatat, de parca ar fi alfa si omega solutiilor de partid. Poate nu ar fi de neglijat asadar ideea punerii lupei pe hramul acestui om, din punctul meu de vedere una din verigile slabe ale sistemului de management intern social-democrat. Corifeii unui partid ce se vrea de impact national trebuie sa exceleze prin alte calitati decat cele ale “dinu paturic-ismului”…

Iar daca totusi se va pune problema unui turnir de identificare a unui nou cavaler-campion ca din partea PSD, desi aflat in relatii personale (poate subiective) de antagonizare, nu pot sa nu supun atentiei generale ca si solutie pe Vasile Dancu, un real talent neexplorat si nefolosit la intregul potential de catre managementul intern. “Il urmaresc” de mai multa vreme si trecandu-i cu vederea unele inerente mici scapari (exagerari pe care le-am citit “contextual”) din postura de logic constructor a propriei imagini-personalitati publice, nu i-am remarcat defecte majore de genul celor manifestate acum la varful PSD. Eventual un triumvirat Nastase-Geoana-Dancu mi se are o solutie fezabila iesirii din “impasul eternizat”. Din postura autoasumata de formator de opinie (social-democrata) am sa iau legatura cu centrii de putere reali din PSD pentru a sustine (la inceput ca si idee) acest proiect.

In alta ordine de idei, am avut pe parcursul zilei de ieri scurte intalniri informale (pe teme ale societatii civile) cu fostul prim-minitru Calin P.Tariceanu, precum si cu fostul presedinte TVR, d-ul Alexandru Sassu.

“unul dintre egali”

PLATON

Turism romanesc de calitate

Da. Nu e un truism. Chiar am constatat pe pielea mea ca se poate daca se vrea si se baga si bani. Sunt pentru cateva zile (23.08-03.09.10; apartament 105 – Sectiunea Rubin) venit si cazat cu familia in Complexul Pfoenicia (Fenicia) Holiday Resort, din statiunea Mamaia si pot spune ca pentru prima data dupa anii ’70 (cand ma aduceau parintii in concediile lor) sunt real incantat de ceva pe litoralul romanesc.

Din motive obiective am ales sa-mi petrec concediul din acest an in Mamaia si consider ca bine am facut. Independent de hei-rup-urile cu iz politicianist ale Elenei Udrea, investitori de calitate precum libanezul Murat Mohamad, au tacut din gura si au facut… Au facut un complex de tip resort cum vedeti all-inclusive-urile din Grecia, Turcia, Egipt, Tunisia, Bulgaria. Phoenicia este situata practic intre localitatile Mamaia si Navodari, fapt ce favorizeaza si turimul in turism, cu vizite intre statiuni, desi oferta larga de servicii si produse gratuite aproape ca te opreste sa mai iesi pe poarta hotelului odata ce te-ai cazat.

Ce sa va spun a fost si este minunat si cei ce ma cunosc stiu ca sunt parcimonios cu laudele. Iar copii, ce mai tura vura, sunt in al noulea cer, practic majoritatea programelor fiindu-le dedicate (..pentru eliberarea parintilor). Complexul are sistem interior de piscine, terase si spa, fotografiile de pe site-uri nefiind concludente si sinonime cu realitatea. Pentru cei ca si mine, indragostiti de mare si ocean (snorkeling), complexul are plaja privata dichisita, eleganta, curatata in fiecare dimineata.

Ca si un fapt perfectibil este amenajarea incompleta  spatiului dedicat gararii masinilor turistilor (explicabil poate prin faptul ca hotelul este inca nefinalizat 100%) si oferta in bilet doar a doua mese pe zi si nu a all inclusiv-ului.

Cu aceasta ocazie nu pot sa nu remarc totala afabilitate si profesionalism a angajatilor (romani si straini) a hotelului, ce sunt si punctuali, educati si binevoitori. Ca un episod de experienta personala suplimentara, unul din copii mei si-a uitat protezele orto-dentare pe masa de la restaurant, ambalate intr-un servetel. Plecand, angajatii firesc in cel mai scurt timp au debarasat, aruncand totul la gunoi. Ei bine cand am venit sa reclamam lipsa obiectului (ce nu era tocmai ieftin), fara niciun comntariu, un angajat pe nume Yousef (libanez) a format o echipa ad-hoc ce efectiv a rascolit gunoiul pentru 40 de minute, gasind si inapoindu-ne obiectul, dar nu inainte de a ne spune ca si-a facut doar datoria si nu merita nicio recompensa sau lauda spre sefii sai… (hmmmm.. ne-am zis noi in gand, la acesta faza..).

In concluzie va recomand cu caldura sa petreceti ieftin si autentic in Phoenicia Resort din Mamaia. In scurt timp cred ca hotelarii romani de duzina (cei ce s-au privatizat fraudulos pe litoral dupa ’89) fie vor da faliment (cu Udrea in frunte), fie vor lua exemplu ca de la acesta…

“unul dintre egali”

PLATON

Dialog-monolog cu d-na Alina RAUS (7)

Responsabilitatea, incompetenta si sectorul public
 de Alina Raus

Ce au in comun acesti termeni? 
Totul porneste de la aparitia unei probleme (sarcini de munca) de rezolvat in cadrul unei institutii publice (domeniul sau sectorul sunt irelevante).

Simpla ei existenta naste agitatie in randul celor responsabili: executantul –care trebuie sa o rezolve, seful acestuia care trebuie sa semneze ca a verificat (ce?!?), seful sefului care a luat la cunostinta (cu ce scop ?!?), managerul institutiei –care aproba (doar de-aia este „the head off…”). Sirul pe verticala poate continua in functie de structura organizatorica a organizatiei. La acestia se adauga cei de pe orizontala, adica colaboratorii celui care trebuie sa solutioneze problema si care furnizeaza diferite date.
 
In ceea ce priveste agitatia, contrar asteptarilor, aceasta nu este provocata de rezolvarea sarcinii, ci de gasirea celei mai bune solutii pentru declinarea competentei sau, in caz de esec, de evitare a responsabilitatii.
 
Intrebarea este de ce? Nu cred ca in sectorul bugetar s-au adunat numai idioti si incompetenti, iar sectorul privat a angajat doar „the best of the best”.  Chiar daca toate angajarile publice ar fi „aranjate”, este imposibil ca nepotii, verii, cumnatii etc sa fie toti tampiti. In plus, ca orice activitatea umana, si angajarile din mediul privat au o componenta subiectiva.

Explicatia este simpla: in mediul de afaceri, piata regleaza automat anomaliile sistemului eliminand orice institutie care depaseste procentul normal de angajati neperformanti. In sectorul public, birocratie omoara din fasa orice incercare (legala!) de a indeparta persoanele care nu dau randament (a se vedea procedura de concediere si relatia cu sindicatele in sectorul bugetar). 
 
La „privat” nu conteaza daca ai avut dreptate sau nu, ci daca ai rezovat problema. La „stat” solutionarea sarcinii de munca este un amanunt. Important este daca ai urmat normele, procedurile, protocoalele in clarificarea ei. Si, cum nu este medicament universal pentru o anumita boala, la fel nu exista protocol care sa acopere toate situatiile. Astfel ca, te poti trezi ca ai rezolvat problema si esti bun de plata. De aici provine si incompetenta unora dintre angajatii la stat (a celor care gandesc, pentru ca a celorlalti este nativa). Acestia, chiar daca cunosc solutia, prefera sa ocoleasca rezolvarea problemei, stiind ca nu pot respecta procedura (sau ca legislatia este lacunara in aceasta privinta), iar concedierea este undeva departe…..de cazul lor.
 
In aceasta ordine de idei, privind competenta bugetarului prin prisma satisfactiei contribuabilului (adica, ce spuneam mai sus-rezolvarea problemei), un aport semnificativ la generarea incompetentei celor dintai il are neasumarea responsabilitatii. Iar protocoalele, procedurile si celelalte reglementari similare devin mijloace de evitare a responsabilitatii. Desi acestea sunt necesare pentru stabilirea limitelor si modalitatilor corecte de realizare, ele trebuie sa permita si asumarea responsabilitatii pentru neprevazut, dar si sanctionarea celor care profita de existenta lor pentru a evita sa se implice.

Romania este o tara ne-descentralizabila

Descentralizarea politicului in Romania este un proiect cel putin nerealist. O “regionalizare” autentica a institutiilor se poate face fidel doar in state asociate federal si nu in statele unitare, indivizibile si centralizate ca si Romania. Conceptul de nostru de tara si de natiune romana rezida si din faptul ca suntem “strans uniti in jurul proiectului national”, iar complementar tarelor noastre mioritice deja antologice, o libertate decizionala suplimentara ne-ar cauza o si mai mare haotizare, destructurare si alienare. In momentul cand Romania se va descentraliza si regionaliza autentic, din acel moment Romania ca atare nu va mai exista…

Pe de alta parte petentii nu doresc de fond respectiva descentralizare, poate pentru simplu motiv ca nu ii inteleg clar sensul si implicatiile secundare. Respectivii doresc exclusiv beneficiile unui astfel de act, gen cresterea gradului de autoritate si de administrare autarhica, de fapt o premisa a crearii de state in stat (celebrele baronate locale), fiind vizat prioritar dreptul de veto asupra deciziilor centrului (inclusiv cele menite a penaliza incompetenta sau reau intentie a centrului regional descentralizat), dar nu se iau in calcul si costurile acestui act de satelitizare, tinand cont de faptul ca unele regiuni funciarmente motivat nu sunt capabile sa se autoadministreze, dar si de faptul ca mesajul national ideologic a respectivei organizatii nationale nu va mai fi unitar cat cacofonic si ilariant.

Nu cred in conceptul de descentralizare pentru Romania ci in cel de eficientizare si profesionalizare autentica a institutiilor, chiar si politice. Nu prin astfel de initaitive ce pot ascunde si interese ascunse straine de cele nationale (cai troieni ale unor tari si forte neprietene noua) ne vom salvgarda tara si natiunea…

P.S. Acest comentariu a fost facut ca o reactie la articolul: http://www.ziuadecj.ro/politica/liderii-psd-cluj-propun-regionalizarea-partidului–49156.html si a fost publicat si la adresa: http://sorinplaton.wordpress.com/2010/08/20/romania-este-o-tara-ne-descentralizabila/

“unul dintre egali”

PLATON

Norocul LOR vs Ghinionul NOSTRU

Prin termenul de “lor” ma refer la orice cetatean cel putin european (ca nu putem duce comparatia chiar pana la hardaul cu rahat), ce se vede treaba ca este intr-o contradictie metafizica tot mai pregnanta cu termenul de “nostru”, cu noi rumanii cu alte cuvinte…

Nici nu mai sti ce sa zici. Daca in scop autocritic constati si sustii public ca suntem o natie ghinionista, fara trecut, prezent si viitor notabil, dar complexata, ratata, demobilizata, meschina, perversa si egoista, ai toate sansele sa fii catalogat drept tradator de neam, paranoic ori exaltat. Dar daca nu o faci, constrans de baierele constiintei mai tarziu risti sa te desconsideri si sa te autoinvinovatesti, ca desi erai in pozitia sa tragi semnalul de alarma, din motivatiuni posibil lashe nu l-ai facut…

Si totusi oricat de aplatizat intelectual ai fi, nu poti sa nu certifici cel putin in sinea ta ca ceva nu este in regula, dar mai ales si numai cu noi, romanii. Am fost si suntem ciuca bataii de joc mondiale prin tziganismele noastre “la purtator”, prin inabilitati fenotipice ce ne claseaza mereu cel mult pe locul doi, chiar daca concuram singuri, prin lipsa vointei si principiilor, ce sa sublinieze cel putin virtual apetenta noastra spre bine, chiar daca “oficial”, in lumea reala ne este dat sa ducem un jug ca un blestem de-a dreptul suprarealist.

De ce suntem vai de mama noastra (care o mai avem si pe aia..)? Aceasta intrebare poate fi solutionata raspunzand la alte intrebari complementare si de complezenta, gen: De ce suntem cei mai mari (la propriu) hoti? De ce ne complacem in minciuna si viciu, autoaburindu-ne ca suntem genii neintelese si ca noi am vrea altceva de la viata, doar ca soarta nu e de acord cu doleantele noastre? De ce din indiferenta, miserupism si lipsa de solidaritate cu aproapele ne incineram si ne omoram copii prin spitale? De ce nu incercam sa ne depasim conditia de submediocritate mizera? Si alte multe alte “retorice” d-astea..

Ati putea spune ca privita din exterior situatia Romaniei & romanilor nu este mult mai deosebita global de cea a oricarei alte natii, pe principiul ca “au si ei falitzii lor”, sau ca putem fi subiectivi in aprecieri, locuind si facand aprecierile de aici. Dar la o abordare mai sistematica, stintifica si comparativa a studiului, nu dupa mult timp veti constata ca de fapt noi suntem real si la toate capitolele, printre cei mai perversi dintre cei rai. Si suntem rai, mai mult chiar decat cei lumea a treia din Africa sau Asia, pentru ca si aia saracii au constiinta directiei si sensului de inspre mai bine, pe cand la noi doar se mimeaza inspre mai binele asta, in timp ce toata lumea, in subsidiar, sau la modul constient, aproba sa se indrepte spre inspre mai rau.

Pervertirea fara precedent a moralitatii noastre nationale (a spiritului autentic de autoconservare), ca un feed-back a societatii capitaliste ce o traim (ce stimuleaza performanta individului in dauna masei din care erupe) si care ni se dovedeste profund toxica, nu proiecteaza semne foarte incurajatoare in directia proiectului nostru national vis a vis de corul planetar al natiunilor. Nu putem performa si “invinge” sub nici o forma daca “partenerii” de joc nici macar nu-ti permit sa intri in joc, descalificandu-te, de altfel indreptatit, pe chestiuni de procedura.

Si totusi de ce numai noi suntem vazuti din toata lumea de azi, ca si cersetori (nu stiu cati si daca ati fost prin India, Pakistan, prin tari ale fostei URSS, prin Tailanda, Filipine, prin America de Sud, prin Sudan, Etiopia, etc., ca sa vedeti acolo cersetorie profesionista..)? De ce numai noi (pe langa “indreptatitele” 1-2 state supraputeri) suntem mediatizati cu intentii agresive fatza de alte state (afacerea de spionaj din Rusia, pretentii fatza de Ucraina)? De ce numai Mailat (un rumanozaur) a fost etichetat ca si talhar violator dintre atatia magrebieni din Italia? De ce numai tziganii romani sunt expulzati din Europa? De ce mancam si bem “la iarba verde” aruncand resturile (nedegradabile) in natura, fara nicio jena si respect pentru descendenti si viitor? De ce incercam sa parvenim, dar neparat ingropand partenerii si nu intr-o asociere de tip win-win cu acestia? De ce radem si zambim cand de fapt in suflet stropshim si bosconim? De ce uram de dimineata si pana seara si de seara pana dimineata, dar vituperand pe cei ce ne diagnostica cert, in directia pastrarii aparentei de bonomie si “cumsecadism”? Si multe alte de ce-uri de astea..

Si totusi ni se intampla cu adevarat mult prea multe (mai ales, sau majoritar rele), de chiar poti concluziona ca suntem poate blestemati. Ei bine in acest ritm, cu toata durere din suflet eu nu mai dau 20-30 de ani pana cand ne vom autodizolva ca si stat, natiunea fiind asimilata pe modelul kurzilor, nepalezilor, ori a palestinienilor altor entitati statale, cu gene dominante mult mai puternice, decat “recesiva” noastra… Si atunci va fi deja mult prea tarziu pentru tanguiri, doiniri de mioritze in dramba, poezii patriotarde, ori intruniri revolutionaroide ”pashoptiste”. Nu-mi dau seama exact cat este soarta si cat este act suicidal in deontologia si dialectica vietii noastre de zi cu zi, dar mai devreme sau mai tarziu “portareii globali” just like that ne vor pune in fatza sub forma de dictat (similar cu cel de la Viena cand Transivania a fost impartita in doua de Hitler), o foarte consistenta nota de plata. Iar atunci nu vom mai sti pe ce sa punem mana, fiind si descoperind ca suntem .. SINGURI.. tot restul societatii natiunilor fiind deja  chitit la acea ora sa ne juguleze …

Desteaptate romane … ca sa fii cel putin demn in ceasul cel de pe urma, ceas ce va veni cu siguranta in acest ritm,.. nu peste mult timp…

“unul dintre egali”

PLATON

Inception ( … a real disaster for the masses mind)

Am vizionat ieri “Inception”, mult laudat si galonatul film al momentului, in regia lui Christopher Nolan cu Leonardo di Caprio pe rol principal. Si dupa cum spune si zicala ca “la pomul laudat sa nu te duci cu sacul”, la fel de gol ca si la inceputul vizionarii a ramas si al meu… O bulibaseala generala cu pretentii de mari intrigi si sofisticate rationamente, asezonate cu nelipsitele arme letale ce trag musai pe foc automat, cu sonorul si efectele auditive setate la maximum, pentru a maximiza probabil efectul de “stupefiere” a spectatorului (de fapt am fost la film impreuna si cu o americanca sadea WASP, ce nu a fost la randul ei prea incantata de decibelii inutili, turnati in urechile noastre). Ce mai tura vura, avizatii pot extrage un anumit fir rosu din tendinta de “kulturalizare” global-integratoare fortata a ultimilor ani, cand anumite cercuri din spatele scenei introduc cu obstinatie spre public, teme si subiecte tot mai neverosimile, tot mai claustrante si alienante.

Pentru noi astia inca nespalati definitiv pe creier, ca si populatia occidentala (careia filmul i se adreseaza predilect), este dificil sa preluam la pachet si ca atare, mesajele subliminale absconse in subsidiarul desfasuratorului actiunii, ca si cum ai lua un hap de shpitzerie. Nimic nu se leaga aici dupa logica a realitati si totul este menit a se lega dupa o logica a paranoid-schizofrenica, a abandonului (ghidonat din afara eu-lui propriu a) propriului set de valori personale spirituale, in favoarea altui set, unul furnizat pe post de  ”piese de schimb” din partea sistemului. Pentru ca de fapt spre asta vorbim; Sistemul intentionat ne alieneaza (chiar si prin astfel tehnologii de virtualizare a realitatii) in scopul reducerii la minim a capacitatii noastre individuale de rationare, de analizare integra, autentica si veridica a realitatii. Asa ca pe de-o parte sistemul iti baga pumnul in gura pe baza principiilor dictaturii majoritatii (spalate pe creier) ce prezerveaza cica valorile democratiei originale, iar pe de alta parte, in paralel iti distruge sistemul de valori si gradul de perceptie a realitatii. Iar totul este menit tzelului unei maximizari a integrarii noastre in clustere societare tot mai inguste (celule similare celor de detentie)… printr-o reinventare a sclavagismului, via etapa de cyborg-izare.

In astfel de (noi) conditii, cu constiinta de sine disparuta sau mult atenuata, noi cetatenii, celule de baza ale societatii, nu mai contam in economia macro-jocului nici cat o ceapa degerata, devenind implicit usor dispensabili, ba mai mult, dispensabili prin autocritica perversa (rezultata tot in urma pervetirii gradului de perceptie a realitatii), chiar si-n ochii nostri fiind incapabili sa mai distingem clar granitele dintre realitate si fictiune. Cu alte cuvinte sistemul ne vrea in postura in care sa ajungem sa ne punem problema ca poate visam, cand de fapta nu o facem, sau ca de fapt nici nu traim, sau nu existam, totul fiind doar un anume ceva asociabil exclusiv unui “vis urat”, din care ne putem “oricand” trezi “daca o dorim” … etapa de sedare ce ne asigura colateral ca in orice moment putem fi decimati ca si vitele in abatoare, pentru realizarea planului cifric de … sustenabilizare a vietii pe pamant. In aceasta lumina filme gen Matrix, Minority Report, Total Recall, etc., au un anumit diform schepsis a lor … Deci dupa cum ar veni la indemnul diriguitorilor, sa ne punem cu totii pe visat, ca de realitate sa aiba timp sa se ocupe sistemul, prin odiosii sai reprezentanti globali si nationali…

In continuare va prezint “plot”-ul in varianta orgininala, ca sa vedeti singuri la ce nivel de normalitate se incearca aducerea si prezentare anormalitatii:

Dom Cobb is a skilled thief, the absolute best in the dangerous art of extraction, stealing valuable secrets from deep within the subconscious during the dream state, when the mind is at its most vulnerable. Cobb’s rare ability has made him a coveted player in this treacherous new world of corporate espionage, but it has also made him an international fugitive and cost him everything he has ever loved. Now Cobb is being offered a chance at redemption. One last job could give him his life back but only if he can accomplish the impossible-inception. Instead of the perfect heist, Cobb and his team of specialists have to pull off the reverse: their task is not to steal an idea but to plant one. If they succeed, it could be the perfect crime. But no amount of careful planning or expertise can prepare the team for the dangerous enemy that seems to predict their every move. An enemy that only Cobb could have seen coming. ( desfasuratorul detaliat al filmului il gasiti aici )

In concluzie consider ca am pierdut inutil timpul vizionand aceasta “productie cinematografica”, practic neramanand dupa trei ore de vizionare decat cu un previzibil gust amar, constatand cat de in jos evolueaza tendintele spiritual-intelectual ale satului nostru global, “capitalist multilateral si uniform dezvoltat” .. dar mai ales DE CAT DE PROSTI SI CRETINI NE IAU UNII GUZGANI ROZALII DE LA TABLOUL PLANETAR DE COMANDA (SI CONTROL) pe noi astia putinii,.. ce INCA mai rationam.

“unul dintre egali”

PLATON

Politica pumnului in gura

Destul de jenanta si grobiana tentativa de asasinare politica a lui Mircea Geoana. Si de ce este impins spre esafod acest om? Pentru ca a reusit sa scoata la precedentele alegeri un rezultat (primul corect, transparent, nefezandat, dupa ani de victorii rocambolesti cu 70-80% procentaje de “pro PSD”) in care jumatate din electorii tarii il vroiau presedinte? Dar daca serviciile nu ar fi complotat in favoarea agentului lor acoperit  mariner, manipuland cu toptanul voturi din diaspora si Geoana ar fi fost ales presedinte, tot la stalpul infamiei l-ar fi proiectat azi?..

Si cine sunt cei ce constituie in for moral si decident in aceasta actiune de epurare politica, demna de anii paukeristi ’50? Alde x-ulescu, y-ulescu, z-ulescu, mari profitori parveniti ai etapei de no man law & land post 89, oameni ce si-au impartit avutia, prezentul si viitorul Romaniei ca tarlaua din spatele gospodariei familiale? Cu ce indreptatire de performeri politici deontologici, morali, intelectuali, vin acesti ”lideri” asa zis social-democrati ce “ridica piatra de jos” pentru lapidarea omului asta? Va zic eu. Niciuna. Eventual un tupeu infinit de arendasi trogloditi, ajunsi vremelnic, printr-o ironie a sortii in capul mesei decizionale… Niste mizeri ce pe la spatele scenei au relatii de foarte buna vecinatate, amicitie si afaceri cu cei pe care formal ii critica (alde Basescu & Co). Niste neica nimeni la scara istoriei ce predica apa cu pipeta si beau vin cu butoaiele…

Dar sa nu ma intelegeti gresit. Nu ma constitui a posteriori in avocatul lui M.Geoana, dar la fel ca si-n ”etapa” ilariantelor termopane”, in urma carora grotesc a fost mazilit Adrian Nastase, desi inca nici pana azi nu s-a dovedit coruptia omului cat impostura initiatorilor actiunii, la fel s-a pus problema si-n cazul recent fostului presedinte al PSD. Dansul din cate il cunosc este un om erudit, cu mult bun simt, sincer atasat valorilor socialismului (dar poate chiar asta si este problema..), recunoscut mai mult peste hotare decat in tara, datorita frecventelor si infamelor actiuni de denigrare “colegiale” si poate neavand pana acum timp suficient sa se manifeste la intregul potential. Iar balbele sale inerente oricarui om ce trage de timp pentru a pune totul in balanta si a oferi o corecta judecata, de-a lungul timpului au fost fara prea multe scrupule transformate de “profesionistii” din randurile adversarilor, in brand-uri incorect penalizatoare (gen “prostanac”).

Cert este ca rad cioburile de oala sparta… si armata de Brutusi lingai se reped acum sa-i aplice pe la spate lovitura fatala omului in urma caruia au supravietuit fizic si politic, intr-o marsavie cronicizata (reimprospatez memoria alzheimeristilor de prin PSD, cu etapa Hotel Confort cand a fost redus la tacere Nastase, iar responsabilitatea managerierii acestui partid nu si-a asumat-o nimeni, mai putin Mircea Geoana). Ei bine asta este rasplata lui “pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti”.

Ca este mana lunga a lui Basescu, via cozile de topor din PSD, aceasta initiativa de “pacificare” (prin excludere) a lui Geoana este acum fara niciun dubiu. Presedintele este direct interesat (de fapt nu atat dansul cat structurile ce-l coduc si conduc pe la spate, de facto, Romania) ca potentialul sau inlocuitor in urma supendarii sale din toamna-iarna (la pachet cu demiterea guvernului si alegerile anticipate) sa fie unul apropiat PDL sau domniei sale, vreun “telectual ‘ndependent” gen Voinescu ori Preda, eventual vreun general de intendenta (izmene) de prin UNPR, iar in cel mai rau caz cozile de topor (asa zisele capete “iluminate”, dispuse la dialog si colaborare cu .. alte curente politice de pe esicher, ..dar indeosebi PDL) din PSD, pe care ii veti indentifica ca cei mai vocali sau cei mai activi fosgaitori in actiunea de demitere si excludere a lui Mircea Geoana.

Asistam in concluzie la o noua marsavie cu pretentii de shtaif, dar una care ne intareste (completeaza) brandul nostru national de parsivi, meschini si manctori de rahat.

“unul dintre egali”

PLATON

Contraofensiva cetatenilor pasnici

La randul meu, alaturi de o intreaga pleiada de oameni de stiinta, de vizionari, formatori de opinie, lideri politici, lideri civici, intelectuali, de NGO-uri, dar si pur si simplu de oameni integri, in mai multe randuri am initiat un semnal avizat de alarma pe marginea experimentelor cu final teratogen-letal la care este supusa marea masa de cetateni planetari, implicit si romani. Pentru ca pana la urma experimente le putem spune tentativelor de gasire a unor solutii ce sa inlocuiasca nesustenabilitatea vietii unor mase populationale tot mai mari, tot mai exigente in ceea ce priveste normele individuale de calitate a vietii, cu nevoi si asteptari crescande, raportat la radicalizarea conditiilor mediului ambiant, a poli-substratului ce asigura desfasurare conforma a mecanismelor autoreglatoare si promotoare a vietii.

Coincidental sau nu, efluvii populationale scapate prin natalitate si migratii de sub orice control, coroborate cu grave perturbari ale ciclurilor climatice, dar si cu efectele secundare a inaltului grad de ocupare a biotopurilor societatii umane, gen poluari exacerbate, spolieri de resurse materii prime vitale, tot mai insistent fac desfasurarea vietii dupa normele ce le stiam pana “ieri”, un adevarat lux… Cresterea cererii de alimente pe fondul reducerii cantitative a ofertei (reducerea capacitatilor de productie, ori excedarea capacitatilor maximale de productie actuale), “inevitabil” arunca societatea, pe diriguitorii sai in special, pe directia fortarii cresterii cantitative a cuantumului de alimente produs si aruncat pe piata, dar in dauna scaderii calitative a acestora.

Desigur ca profitorii societatii (umane per ansamblu, dar si regionale), si aici fac referire la antreprenoriatul capitalist ce traieste gratuit de pe urma muncii si spolierii maselor, vor avea tot interesul sa mascheze cresterea gradului lor de profit de pe urma scaderii calitative a produselor (comercializate insa ca unele cu valoare alimentara nealterata, deci mare), justificandu-se “legal” prin factorii de risc expusi mai sus (clima, poluari mai mult sau mai putin accidentale, metamorfoze populationale), dar si inlocuind fondul nutritiv (normele calitative minimale) … prin principii agresive de marketing, ce sa creeze artificial obisnuinte nefiziologice de consum, adevarate trenduri sinucigase pe termen mediu-lung (gen Coca Cola, Fast Food-urile, alimentele impanate cu e-uri de pervertire a gustului, culorii, conservarii, aspectului comercial, etc).

Ei bine intr-un astfel de tablou apocaliptic, din aproape in aproape s-a insinuat o noua cale de a hrani (in conditii de maximizare a profitului potentatilor sistemului) masele tot mai speriate de spectrul foamei. Se introduce pervers si tiptil pe piata conceptul alimentelor rezultate din materii prime vegetal-animale create prin mutatii genetice. Aceste entitati sunt proiectate prin inginerie genetica sa creasca in conditii improprii organismelor vegetale si animale, natural-traditionale (eco), gen zone sub-polare, zone de desert, zone de mare altitudine, zone cu sol saracacios, zone fara iluminare, etc. Dar ce nu ne spun promotorii “binevoitori” a acestei tendinte este faptul ca spre deosebire de capacitatea teratogena si mutanta, multiplicata de ordinul sutelor de unitati, a aditivilor (e-urilor) deja folositi pe scara larga, organismele modificate genetic vor multiplica inmiit probabilitatile transferarii mutatiilor in populatiile umane consumatoare, urmate de dezastre ereditare, congenitale, de evolutii letale tumorigene-teratogene in segmente populationale tot mai intinse.

Pe undeva realist vorbind, si raportandu-ne la cinismul, egoismul si lipsa de scrupule a parvenitilor de lideri economici, politici, nationali-internationali… cumva, cumva trebuie sa ne “rareasca” (in traducere, sa ne omoare) pe noi furnicile de la baza piramidei, ca indirect apoi sa le creasca lor, favorizatilor societatii umane, procentele probabilitatii de supravietuire. Ori a produce razboaie, foarte “eficiente” la capitolul extinctiei in masa, au devenit un risc de neacceptat pentru promotorii designeri, …de exemplu iradierile post conflict atomic, neocolind taxonomic prostimea, de protipendada autoaleasa… Asa ca este mult mai eficient sa ne distruga din interior, in liniste, pe nevazute si nesimtite, fara urme si dovezi de implicare, totul fiind pus pe seama …sortii, …a ghinionului speciei,… a vicisitudinilor mediului, etc.

Solutia? Cel putin pentru romani ar fi una singura, mare si lata. Repornirea la intreagul potential a capacitatilor nationale “invechite” de productie agro-alimentare, dar cu conditia expresa a practicarii unei agriculturi exclusiv traditionale, putin chimizata, si deloc fortata. Apoi productia alimentara trebuie setata pe oferirea majoritara (prin sistemul caselor de comenzi ante 89..) de produse proaspete sau semipreparate, ce sa nu necesite aditivari. In paralel, tot ce se refera la agricultura si industrie alimentara trebuie asociat legislativ sigurantei nationale si dezvoltat pe principii nationale autarhic-independente de factorul global. Nu se va pune accent pe profitabilitatea acestui sistem de industrii conexe, ci via mecanisme bugetate special, national, pe siguranta igienico-dietetica. Administrativ, unitatile de productie vor putea fi organizate pe principiile productive ale chibutzurilor israeliene, dar numai ca si monopol de stat. Pentru siguranta prezentului si viitorului nostru se va merita introducerea obligatorie a unei categorii speciale de impozit, ce sa deserveasca acest  proces.

Noi cetatenii nationali (si mai putin planetari, ca managerierea va fi extrem de dificila pentru respectivii, daca nu imposibila..) va trebui sa oferim o mostra de solidaritate in fatza omniprezentei “raului”. In directia prezervarii si imbunatatirii calitatii vietii si fondului nostru genetic vom putea adopta un soi de lupta de guerilla anti-sistem. Vom putea (si putem..) boicota TOATE produsele agro-alimentare ce eludeaza normele elementare de protectie si siguranta alimentara (indeosebi cele venite sub forma de import), indirect creand cerere si conditii pentru dezvoltarea unei infrastructuri si mecanisme indigene, ce sa ofere alternative alimentare traditionale, sigure si autentice. Va trebui sa alegem viata (boicotul otravurilor promovate pe post de alimente, alegand productia indigena eco-traditionala) sau moartea … lasandu-ne in voia “sortii” (a sistemului local si mondial, cinic, insensibil, inuman si meschin). Poate va trebui sa cream si un grup de initiativa ce sa creeze o “platforma program”, apoi o fundatie sau asociatie non profit … ce sa se apuce hotarat de lucru. Timp de pierdut nu mai este… A inceput the final countdown ..

Cu alte cuvinte, daca nu “dam in primire” intre timp.. si daca vom reusi sa penetram sistemul, alaturi de alti cetateni interesati, motivati integri si potenti intelectual, implicandu-ne altruist in politica sau societatea civila (scena viitoarei clase de politici publice), ne vom face o ultraperfectionare in a promova exclusiv legislatie ce sa deserveasca obtinerea dezideratelor de mai sus. In aceasi ordine de idei, cel putin in ceea ce ma priveste, va asigur ca vorbesc dintr-o pozitie competenta si avizata stintific (plus  legislativ), fiind medic specialist in siguranta alimentara, iar pe de alta parte desfasurandu-mi studiul doctoral in domeniul Hazard Analises in Critical Control Points (HACCP – Siguranta alimentara)…

“unul dintre egali”

PLATON

Dying by God … Dying by Us

Uragane si inundatii, paralel cu secete, temperaturi foarte mari, incendii, in “clustere” (regiuni) relativ apropiate, devin pe zi ce trece o nota de firesc al cotidianului. Intensificari ale activitatii solare, grave ingerinte poluatorii prin care parazitul de om isi intoxica gazda (vezi pamantul, clima), ori cine mai stie, poate ca un simplu si cinic ciclu existential al Terrei, in care se aplica arhicunocutul principiu “totul plin – totul gol” (ca si in zootehnie, cand dupa un ciclu de crestere de la zero a indiferent carui animal de productie, urmeaza o depopulare totala prin sacrificare, apoi o igienizare mecanico-chimica, ce sa creeze indirect “patul germinativ” optim pentru o noua actiune de populare de la zero a locusului, sau ma rog…a pamantului; evident ca mai ramane de stabilit cine e dj-ul actiunii de planificare  populationala-civilizationala, extraterestrii, God sau “principiul mainii nevazute”), cam cu astfel de finetzuri avem de-a face din partea destinului.

Si cand stai si te gandesti la o pauza de nicotina ori cafea, ca intregul sistem existential si de organizare a societatii umane, din zorii acesteia (de cand am coborat din copaci, dupa unii, sau din gradina Eden-ului, dupa altii..) si pana astazi, la APUSUL sau, a constat in fetisizarea termenului de spoliere (de la spolierea mediului si pana la spolierea omului de catre om), stai si te miri cum de ne-au mai rabdat totusi pana acum, echilibrele macro ale biotopului planetar. Incercand sa privim situatia critic, distanti, introspectivi, extrasi din problema, nu putem sa nu remarcam similitudini ale deontologiei umane cu efectul si logica invaziilor de lacuste… Ca un exces de logica si imaginatie, de undeva probabil ca am fost parasutati aici, in adevarata Gradina a Eden-ului (ceea ce a fost pamantul inainte de ..invazia lui Homo Sapiens), ca doar nu mai puteti crede in darwinismele naive cu umanizarea maimutei, omul fiind azi .. si de la inceputuri, capat de linie evolutiva si nu nod de ramificatie pentru noi specii, precum la fel, nu puteti crede nici in infantilismele religiilor, ce clameaza un fel de hocus-pocus la un anumit atemporal dat, cand din argila a fost creat si animat un cyborg umanoid…

Nu stimabililor. Din pacate ratiunea mea (noastra) abila de pradator ma ajuta acum sa disec tabloul si sa-mi pun problema unor grave disfunctii in logica existentiala a celor doua “piste” evolutionist-creationiste. Mult mai autentica mi se pare “descalecarea” noastra cu catzel si purcel de pe aiurea (las specialistii in stiinte fundamentale sa discearna indreptatirea supozitiei), pentru ca acum la golirea sacului, noi “cei mai iubiti dintre pamantenii .. regnului animal”, pe mana “dj-ului cosmic” sa putem avea de ales intre gasirea unui nou “aiurea” virgin, ori sa ne pregatim psihologic pentru o extinctie in masa…

La fel nu pot sa nu constat ilaritatea generata de introspectia secolelor de pregatire a oamenilor in directia combaterii si nimicirii .. oamenilor, mulat planurilor tipice genomului-fenotipului nostru, de parvenire si exploatare a aproapelui via ample perfectionari ale actului de suprimare, acum cand privite cumulat devin forme fara fond.

La ce au folosit cruciadele de eliberare a Ierusalimului si idealurilor noastre spirituale, daca azi ne inunda si ne ineaca apele; la ce ne-au folosit toate razboaiele de cotropire si de aparare din istorie, daca azi ne incendiaza soarele; la ce ne-au folosit secolele de ratiune si creatie stintifica, filozofica, daca azi existenta miliardelor de suflete umane a devenit nesustenabila pentru planeta?!… Va zic eu. La nimic. Totul (“diagnostic, prognostic, tratament”) este egal cu zero, (de altfel previzibil, stiind din fizica ca nimic nu se creaza, nimic nu dispare, totul se transforma), fiind la fel de castigati sau louseri ca si la inceputul ciclului, a “descalecat-ului” I mean. In Romania (dar si-n alte parti ale lumii) ploua diluvian, in timp ce la o arunctura de batz (Rusia) oamenii sunt copti la modul propriu… Un tablou cat se poate de sugestiv pentru semiologi, filozofi, teologi, oamenii de stiinta… Si probabil ca singurul lucru valid ce ne-a mai ramas de facut (le-a mai ramas .. ”factorilor” decidenti) este sa fim tinuti sau sa ne auto-tinem de vorba, pentru a fi distrasi cu atentia de la grozavia realitatii. Cu alte cuvinte suntem in postura sa fim si sa acceptam sa fim sedati (sa ne automintim, pe langa ce primim gratuit prin inselatoria marketingului, politicii de sistem), pornind de la premisa ca daca negam sau trecem cu vederea situatia, aceasta se prea poate ca nici macar sa nu existe…

“unul dintre egali”

PLATON

Rapacitatea miliardarului roman

Apar noi semne, ca pentru romani totul se petrece pe un alt diapazon decat pentru restul lumii, cel putin in privinta standardelor minimale a celei civilizate. Laolalta sclavi si stapani de sclavi (vorbim aici global de societatea romaneasca) suntem inclestati indarjiti in hora rapacitatii. Totul pentru “mine”, nimic pentru “restul” este deviza de capatai a romanismului ancestral ori modern. De aceea nu a reusit o ideologie generoasa cu oamenii si societatea, precum comunismul, sa construiasca aici un “falanster”  fair, de oameni egali in fatza sanselor. In trecutul comunist (plus cel capitalistoid antebelic), cat si-n prezent, totul s-a invartit si se invarte exclusiv in jurul parvenirii, a egoismului extrem, a legilor junglei.

Intr-un astfel de context apare cat se poate de autentica pozitia miliardaroilor mioritici, ce IN MASA au refuzat si ca idee cel putin, sa imparta oarecand procente din propria averea construita prin rapt, cu tzara-societatea ce-au parazitat-o si sugativat-o. Initiativa mass-media de sondare a atitudinilor protipendadei patronale neaoshe s-a facut ca o reactie la declaratiile (poate shocante pentru societatea romaneasca) unor miliardari internationali de top, gen Buffet, Gates, Rockefeller, Trump, etc., ce au spus ca vor dona societatii mari parti din averile dobandite sub forma de acte caritabile.

Pai la o astfel de veste “ai noshtii” au crezut intr-o prima faza ca li s-au facut o gluma proasta, cerand timp de documentare.., in timp ce altii “mai informati” au cerut timp pentru ..deliberare.., cu alte cuvinte au cerut timp sa-si creeze o declaratie de tip PR…  Cert este ca hoti au fost, banditi sunt si campioni ai escrocilor vor fi, pentru ca intreaga societatea este parca intr-un concurs diabolic cu ea insasi, de furt reciproc al propriilor caciuli, toti ipochimenii rumegatori conlocuitori, fiind poate la fel de vinovati de situatie. Nimeni nu condamna sistemul, toti condamna .. printre dinti doar .. favorizatii sortii … si totul eshueaza monstruos pentru oamenii (romanii) cica buni… in mijlocul “Gradinii Maicii Domnului” (“trade mark al Romaniei” made by Papa Ioan Paul II )… A Gradinii Domnului zic si eu, dar a Gradinii Maicii Domnului cu Coarne..

Suntem cu manierele si printzipurile in deplina Comuna Primitiva… “Care pe care, cine pe cine, cat pe cat” sunt singurele noastre ratiuni (silogisme) subuman-mizere de a fi. Iar rapacitatea miliardaroilor (de carton) romani reprezinta numai varful icebergului, … bomboana de pe coliva natiunii…

Basescu felinul

Omul asta este stintifico-fantastic. Intocmai ca o pisica are “noua” vieti intransul; dai cu el de pamant … se ridica si o ia de la inceput, … ii terciuiesti ficatii (deja obositi bahic) … se ridica de jos si-ti mai baga o gheara in jugulara, tu natiune fiind, … il arunci fara parasuta de la etajul sapte fix pe beton … se ridica-n doua labe, se scutura de praf si apoi mi-ti-se apuca sa te dumnezaresca si sa te afuriseasca mai dihai decat inainte…

Presedintele Basescu este de fapt o ciudatenie intruchipata; in aparenta un om ponderat, neinteles, poate bun la suflet, de fapt o personalitate puternica, machiavelica, tenace, asociala, razbunatoare si care numai nu mai vrea odata sa-si dea politic, obstescul sfarsit. Desi dupa evenimentele politico-economice ale ultimului interval, in care prin definitie TB este punctat ca major responsabil, logic ar fi fost sa cada cap-capete din top-end-ul puterii statului, de fapt scena este reinterpretata si reconfigurata in directia definirii unor noi culoare de fuga (escape) pentru administratia prezidentiala.

Este remarcabila si ravasitoare pentru omul de rand, invazia mass-media, omniprezenta, prin care Basescu intelege sa-si coafeze rezultatele (faptele), salvandu-si in extremis din nou fundul si pozitionandu-se via o grosolana manipulare intr-o nesfasit de noua pozitie de start, raportat la electorii contribuabili.

Totusi intelepciunea noastra populara ne invata doua lucruri:

1.Ulciorul nu merge de mai multe ori la apa…

si ca

2.Ajunge o bota la un car de ulcioare…

..de unde nu putem intelege altceva decat ca totusi intr-un viitor destul de previzibil, toata sandramaua construtiei artificiale de putere a “brandului TB” (bazata pe minciuna si manipulare), sa fie daramata, odata cu bifarea celei de a “9″-a sale vieti …

“unul dintre egali”

PLATON

Povesti cu alegeri anticipate

Sugestia PSD si PNL din media, in directia declansarii unor alegeri anticipate tarziu in toamna este cat se poate de neserioasa, ca sa nu spunem ca-i o simpla lucrare de “public-relations”. Orice asociere de lideri cu capul pe umeri, integri si conectati la realitate vor considera intentia cel mult o gluma buna.

PSD ca cel mai mare partid (tocmai reagregat prin masa amorfa “imigranta” de simpatizanti”fosti-fosti PSD, fosti PDL Basescu, ce s-au trezit “pe mana lor” si batuti si cu banii luati), dar si PNL de pe pozitia a treia a esicherului politic, nu-si permit in acest moment de cumpana infantilisme politicianiste, riscandu-si credibilitatea si revenirea reala la putere, pentru un foarte lung interval. Cine este acum la carma, cine va fi in continuarea viitorului apropiat, la manetele si butoanele natiunii este aprioric damnat.

Actiunile de vidanjare si eficientizare a aparatului bugetar, a sistemului asigurarilor de stat, a arieratelor din economie, etc., la defectarea carora by the way au pus serios dea lungul timpului umarul, toti politicienii momentului, la ordin extern au fost startate (“ghinionist”) pe mana PDL-Basescu. Aceste entitati statale, pana in acest moment sunt singurele ce vor plati cu varf si indesat nota de plata la viitoarele seturi de alegeri, fapt pentru care deja se si pregatesc, creand momeli si piste false de genul UNPR. Ori din punct de vedere pragmatic (a real-politik-ului) este o prostie de neimaginat sa incerci sa opresti carul mortuar de la groapa, reclamand imperativ instalare “ta” pe post de actor principal in sicriu…

Pe de alta parte nu trebuie sa ne amagim, dar nici PSD si nici PNL nu au o contraoferta valabila la actul de guvernare si de aceea cea mai buna si unica tactica de aplicat pentru dansii este cea a hartuirii, a tergiversarii, a salvarii aparentelor de … mari muritori de dorul contribuabililor, loviti din toate partile.

Esenta oricarei initiative de “repornire” a economiei consta in activarea procesului de crestere economica. Ei bine acum voi incerca sa nu intru in polemica cu “filozofii finantelor”, dar totusi conceptul de crestere economica, asta si este, un simplu concept, o structura virtuala, ceva necuantificabil faptic in realitatile economiei. Sa fim seriosi, nicio forta politica sau sau om de stat cat de cat providential, nu ar putea face mai multa crestere economica nici daca ar … decreta-o. De fapt daca nu stiati pana acum, trendul de crestere economica este un dat dictat imperativ, prestabilit, convenit in cercuri restranse de decidenti globali. End-userii (beneficiarii ultimi) ai procesului economic mondial sunt cei direct interesati ca din afacerile lor “regionale” (economii nationale-statale) sa nu se fure (vezi coruptia politico-economica), sa nu se huzureasca (vezi “asistatii” statului social prin salarii si pensii), pentru a-si maximiza profitul. Si de aceea “ei” decid centralizat momentul de cand sa se considere (prezinte) un stat, ori o regiune pe postura de crestere, si cand intr-una de recesiune, ca un mijloc de santaj si manipulare soft, pentru masele amorfe locale de sclavi moderni, in directia eficientizarii propriului management si al administrarii. Tarile-natiunile nu detin nimic. Totul apartine cuiva (chiar si oamenii, organizati sub forma de forta de munca), de exemplu .. corporatiilor transnationale… Iar astfel de entitati discrete sunt organizate in paralel cu cele internationale, oficiale si de fatzada, in institutii gen Grup Bildelberg, Clubul de la Roma, etc.

Asadar PSD si PNL nu pot genera crestere economica, urmata de ameliorarea nivelului de trai, daca Romania … nu este “programata” de intre in acest trend. Iar daca “decidentii” externi vor considera ca pentru Romania inca nu s-a epuizat repriza alocata piesei de teatru de alternanta a culorilor politice, cu dreapta (PDL) la putere, toate initiativele de contestare, chiar cu toti asii in maneca din partea “opozitiei” vor fi sortite esecului; se stie ca “decidentii” se insinueaza in natiuni-regiuni, le conduc, le controleaza, le represeaza via sistemele (serviciile) de informatii si securitate locale, care se comporta state in stat (daca veti avea amabilitatea sa studiati, veti observa ca SRI si SIE nu au si nu vad interlocutori, raportori de nivel egal, decat in institutiile similare, gen CIA, si nicidecum in institutii nationale statale, in cazul carora doar mimeaza obedienta si supunerea). Cu alte cuvinte daca decidentii dicteaza ca Basescu si PDL trebuie sa isi continue actul de “creatie” (experimentele antinationale), asa se va si intampla, chiar daca va fi sa curga rauri de sange pe ulitzele si strazile tarii…

In concluzie, nimic nu este ceea ce pare a fi… Totul este un teatru grotesc, in logica caruia intri acceptandu-l, facand parte din sistem, ori contestandu-l, dar imediat asigurandu-ti-se o pozitie de off-side, de antisistem. Optiunile sunt putine, iar principiile au devenit fara rost. Am devenit o societate globala de pre-cyborgi, ce exista, “gandesc” si functioneaza, exclusiv butonati.

“unul dintre egali”

PLATON

Captatio benevolensis

Astazi expira dead-line-ul deciziei partii romane in ceea ce priveste achizitia unui avion multirol pentru inlocuirea depasitelor Mig 21, iar pana la aceasta ora inca nu s-a comis niciun anunt oficial pe aceasta tema. Evident ca poate interesele transnationale sunt mult prea acute, pentru a fi oferit subiectul pur si simplu si de buna voie, marii mase rumegatoare de contribuabili; de ce sa-si mai bata capul “prostimea” cu astfel de probleme, cand le-am facut “noi” (stim noi la cine face referire termenul de “noi”) destule subiecte de tras si indurat…; lasa ca stim “noi” ce e mai bine de facut pentru interesul tarii (chiar daca interesul tarii se confunda cu lobby-ul pentru captarea bunvointei stapanului mondial de sclavi, in interes ingust, egotic, de grup restrans).

They say ca noi ca tara nu am meritat statutul de tara civilizata si acceptata ca si atare in diferite organisme interstatale si comitzii, decat mediat de plocoane, comisioane.. de MITA cu alte cuvinte. Mita in favoarea unui stat este contractul injositor cu Bechetel, mita pentru un alt stat a fost contractul cu distrugatoarele marine din clasa HMS si exemplele ar putea curge. Pana la urma intelegem ca ni se acorda dreptul de a trai, de a respira, de a exista, exclusiv daca platim dari si biruri la Portile straine…

Urmatoarea mita romaneasca este legata de dotarea nostra cu tehnologie militara de zbor. Acum este evident si pentru mintea cocosului, ca atata vreme cat nu esti tu ca tara producatorul reperelor si produsului militar, atata vreme cat tu ca tara nu ai interese geostrategice planetare de aparat, atata vreme cat tu ca vai de tine tara nu poti crea si intretine o flota aeriana de atac de minim cateva sute de aparate valide, aceste actiuni de dotare sunt simple frectii la piciorul de lemn. Cu alte cuvinte ni se baga pe gat fier vechi pe post de sabii de Toledo, eventual cu “promisiunea imperativa” ca la o adica ni se face favoarea sa fim dusi incheietori de pluton (aia ce cara tintele si cazarmamentul in spate) pe diferite fronturi, straine total de interesele si obiectivele noastre. Concluzia ar fi ca prin astfel de strategii de captari benevolensis de atentie din partea stapanilor, nu vom reusi sa performam niciodata mai mult decat statutul de a cincea roata la caruta.

Facand totusi o analiza de departajare a relelor, de departe cea mai buna contraoferta la pensionabilele F 16 este cea  Typhon Eurofighter. De aceeasi bani Typhoon ofera tehnologie de generatia 4-5 (perfect interoperabila in NATO), in timp ce F 16 ramane la generatia 2-3. Si aici nu mai vorbim de faptul ca yankeii ofera canci contracte de offset (de reintoarcere in economia romaneasca a banilor bagati in avioane, sub forma de diferite investitii straine) fatza de europeni…

Singura noastra problema actuala in relatia cu tertii arendasi mondiali este ca nu cumva de atata captatio benevolensis stadiara sa dam din ghinion intr-un penis captivus definitiv…

“unul dintre egali”

PLATON