Radiografia cauzelor intime ale crizei economice romanesti – 1

De curand am avut onoarea si oportunitatea sa stau de vorba cu un “om de stiinta privat” (cum se autointituleaza) originar din Romania, actualmente rezident al Germaniei federale, d-ul economist Dionysius Fota (d-fota@fota-cmc.de), pe un subiect fierbinte si de larg interes pentru noi romanii, inca ghinionisti “mancatori de salam cu soia”..: “Radiografia dezindustrializarii Romaniei, cauza de baza ce a declansat si agravat (in tara) criza economica actuala”. Cu aceasta ocazie dansul mi-a inmanat o brosura editata sub egida (editura) “Academia Oamenilor de Stiinta din Romania”, in care am gasit parcimonios etalate o increngatura de supozitii si analize menite sa demanteleze situatia economica, aparent fara iesire, in care ne afundam pe zi ce trece. In continuare am sa-mi permit sa transcriu cateva din ideile ce mi s-au parut mai importante, urmand ca pe parcurs probabil sa intervina in discutii (comentarii) si autorul, pentru a oferi detalii sau a efectua sublinieri aditionale:

-spre deosebire de recesiune, definita ca o incetinire treptata a ritmului de crestere economica in cadrul unei economii nationale (reducerea cererii, reducerea vanzarilor, reducerea ofertei, reducerea productiei, cresterea somajului, reducerea veniturilor populatiei), Romania a fost afectata direct de o criza economica, ce reprezinta un deranjament durabil al dezvoltarii economiei nationale ce s-a manifestat prin paralizarea tuturor sferelor de activitate de stat (sociala, politica, stintifica, educationala, culturala, etc). S-a produs implicit o desfintare a locurilor de munca, transformand producatorii de valoare si venit national in consumatori neti de buget. La nivelul unei economii nationale se pot produce o multime de “crize”, dar cele mai dure ca si efecte colaterale sunt crizele de sorginte financiara (lipsa banilor, cresterea datoriilor publice si private, devalorizarea monedei nationale, inflatia, etc,), apoi cele sociale, crizele economice de supraproductie, crizele economice de sub-consum, crizele de industrializare (sau dezindustrializare), criza investitiilor, crizele legate de resursele si administrarea energiei, crizele alimentare si in cele din urma crizele absentei de welfare. Aceste crize pot actiona singular, succesiv sau concomitent-interdependent. Romania de astazi este prinsa fatalmente intr-o astfel de asociere de crize interdependente.

-actuala criza economica din Romania, pe langa efectul de reverberatie a crizelor economice mondiale, reprezinta efectul cominutiv al unor actiuni administrative guvernamentale gen: Liberalizarea grabita a preturilor; Liberalizarea rapida a ratei de schimb; Liberalizarea rapida a schimburilor comerciale cu strainatatea; Dezorganizarea agriculturii; Decapitalizarea intreprinderilor de stat (ce a avut startul in anii 1990-1991). Au beneficiat de aceste liberalizari anarhice si neminutios pregatite, autoritatile si administratiile autonome ale statului, sistemul bancar si agentii economici privati, contabilizarea pierderilor facandu-se exclusiv in contul contribuabililor de la baza societatii. Rezultatul direct a fost incetarea productiilor autohtone (initial prin decapitalizare), iar ulterior dezindustrializarea economiei nationale, reducerea la jumatate a cuantumului locurilor de munca, distrugerea marilor exploatatii agricole, reducerea puterii de cumparare ale populatiei. In continuare, la presiunea sindicalismului formalist (interesat doar de castiguri imediate a celor pe care-i reprezentau si nu o reforma autentica a economiei) s-a dat frau liber la spirala cresterilor salariale, fara corespondenta in cresterea PIB si a puterii economice, fortand colateral cresterea inflatiei, prin pornirea tiparnitei BNR, iar pe de alta parte influentand cresterea artificiala a economie prin pseudo-consum, mai exact consumul pe datorie. Disparitia pietei CAER si necompetitivitatea produselor noastre pentru piata din vest a inclus fortat Romania intr-o elipsa economica descrescatoare, din producatori de bunuri devenind neti consumatori de bunuri, dar si in acel caz, cu valoare necorespondent produsa in economia nationala, devenind candidati la indatorare externa, pe modelul unor tari din estul Europei si America latina.

-secvential Romania a ajuns pana la nivelul anului 2010 de la momente de stagnare si regresie economica prin “izolationism” (nedeschiderea pietei spre investitorii autentici, in vederea instituirii clientelismului, a oligarhiei ce sa preia rolul de clasa conducatoare prin preluarea fortata a activului si pasivului economic fost socialist, al tarii), trecand prin momente de iluzorii cresteri economice bazate pe consum (dar de bunuri-valoare neprodusa corespindent in economie) si pana la momente de criza economica autentica, un soi de moment al adevarului cand ni s-a pus fara menajamente in fatza nota de plata a ineficientei si greselilor economice de pe parcursul a 20 de ani de experimente cinice si subiectivitati.

-raportat la statisticile internationale oficiale, in timp ce economiile consolidate au avansat in directia stadiului post-indutrializarii, cea a Romaniei, prin destructurare si dezindustrializare a regresat spre statutul de tara sub-dezvoltata (in curs de dezvoltare), de la unul de tara mediu dezvoltata la nivelul anului 1989. Sub bagheta FMI, a neprofesionalismului si posibil (ocultei) relei intentii, progresiv s-a marit decalajul de dezvoltare intre noi si restul tarilor din UE, politicile sectoriale de dezvoltare comunitara in vederea integrarii negasind un corespondent institutional valid in cele corespondente din tara (ca si argument putem prezenta cuantumul mare de fonduri comunitare neaccesate-neaccesabile).

Historical view of sin

 

 

 

 

Clubul de la Bucuresti – Romania incotro?! (2)

Dupa o pauza generata de faptul ca am fost si sunt distras constant spre alte activitati, continui rezumarea intalnirii din Octombrie a Clubului de la Bucuresti, avand ca tema centrala “directia si sensul de deplasare a Romaniei” in mijlocul falsetului haosului politico-economic local, zonal, international. 

In prima sectiune a intalnirii Vladimir Pasti a abordat printr-o disertatie libera subiectul “paradoxurile tranzitiei romanesti”, in continuare trascriind unele din ideile mai importante enuntate:

-Romania este o colectie de paradoxuri, ajungand azi prin regres in stadiul de societate pre-capitalista angajata spre sub-dezvoltare. In anii ’90 am importat fara discernamant norme de conduita si comportament ale capitalismului “pur”, adaptandu-le subiectiv la un sistem pseudo-capitalist (romanesc) de “distributie” a valorilor.

-Romania nu este o societate a ocuparii fortei de munca, nu este o societate a muncii salariate, cei 4 milioane de salariati dintr-un total de 11 mil. adulti spunand multe. Pe de alta parte pentru situatia unei plaje de preturi mari de bunuri s-ar impune o politica de salarii mari, dar de fapt se practica sub-remunerarea muncii, intocmai pe modelul unei tari de tip colonial…

-Romania este o societate a proprietatilor mici si faramitate, ce nu produce plus-valoare acumulabila cat autoconsum. In “vest” nu putem vorbi de un act de filantropie, fortand acumularea si wellnes-ul cetatenilor, ci de o “logica la rece”, totul fiind subordonat ideii ca intr-o economie sanatoasa, tot ce se produce, cineva (din aceeasi societate) trebuie sa fie capabil sa si cumpere, pentru antrenarea si perpetuarea “motorului” de crestere. 

-In Romania, distributia (redistributia) valorii produse (si acumulate), desi logic ar trebui sa se faca in raport cu distributia proprietatii si cu eficienta productiei (economiei), pe fond se realizeaza dupa alte criterii, sa le spunem generic “ad-hoc”. Ei bine si cu aceasta ocazie am reusit sa ma clarific asupra unui mare semn de intrebare ce-l aveam din anii 90 incoace, respectiv logica si ”deontologia” actului de re-improprietarire dupa 89, cand iata, realitatile “momentului de capitalism” ce-l penetram, reclamau imperios o “reasezare” (redistribuire) a valorii (proprietatii fizice, pentru inceput), fortand concentrarea acestei in cat mai putine, “sigure si viguroase” maini. Cica la acea vreme, pe baza de …ordin venit din afara.. un grup mic de “norocosi” a TREBUIT sa primeasca (sa fie “improprietarit”) 80% din avutia nationala (fosta socialista). Cu alte cuvinte au fost alesi pe spranceana oameni siguri din zona serviciilor secrete (Securitate) si nomenklatura comunista carora li s-a incredintat “sarcina” de a presta in continuare rolul de mari capitalisti de succes (pentru a putea avea leadership-ul economic planetar, un interlocutor “credibil si unitar”) si care au fost ajutati activ si insistent de catre sistem (via Securitatea pe stil nou) sa acumuleze marile proprietati agricole si industriale, prin tot felul de artificii de tip MEBO, PAS, etc. “Actionarii” din oficiu (vezi clasa muncitoare) au fost stimulati si manipulati sa vanda rapid si ieftin, actiunile primite gratuit, astfel avand loc faza doi a improprietaririi si “concentrarii” averii “imobiliare”, iar apoi au fost create si incurajate sisteme piramidale de tip Caritas, FNI, si mai nou sistemul privat de asigurari si bancile, care au aspirat SI depozitele sau disponibilitatile lichide ale populatiei muncitoare.

Si uite asa, peste noapte au ajuns mari miliardari un Voiculescu, un Urdareanu, un Tiriac (ce iata ca si-a lichidat tot de prin exterior, urmarit de fisc fiind, ajungand apoi mare magnat aici..), un Sarbu, un Columbeanu, un Casuneanu, un Neculaie, un “frati” Paunescu, si lista poate fi completata cu subiectii de revista glossy, top 300. Iar pe urma cunoasteti cum s-a cimentat si se cimenteaza situatia astfel incat nimeni sa nu mai schimbe aceasta “ordine de drept”, penetrand clasa neo-burgheziei si neo-nobilimii. Evident ca acesti subiecti odiosi, ”contractual” cu cei dintre ei ce prin rotatie preiau periodic “randomizat” tabloul de comanda guvernamental-legislativ, devin sursa banilor negri ce manipuleaza si subjuga la nesfarsit Romania (bani de campanii electorale, bani pentru platirea unui aparat represiv supradimensionat, beni pentru afaceri de politica externa si protocoale gen “bir la Poarta”, etc) si veti vedea ca aceasta oligarhie se va autoperpetua dupa legi cibernetice (clasa politica plus cea economica), nici un outsider (om obisnuit) nepenetrand-o in viitor (adica oameni simpli sa poata sa junga prin conjunctura favorabila politicieni de succes sau oameni de afaceri de succes) decat regizat, pe baza scenariilor oculte de PR.

-Totusi nu pot sa nu ma intreb cum, pe ce criterii s-a facut alegerea respectivilor “norocosi” pentru “functia” de patriciat? Cum s-a motivat si legimitizat acest fapt? Pana la urma “translatarea” marii proprietati s-a facut via mari tensiuni si contestatii. Este deja “celebra” paradigma necesitatii apararii dreptului la proprietate prin restitutio in integrum, dar trebuind pentru asta a fi evacuati chiriasii ce au post-cumparat respectiva proprietate… Adica nedreptati ce sa indrepte alte nedreptati…

-Ei bine acum S-A TERMINAT distributia avutiei nationale (socialiste), urmand la rand pentru “redistribuire” veniturile societatii. Cu alte cuvinte tu ca lider maximo ai in continuare obligatii si nu mai poti chiar prin frauda si domnia bunului plac cu ce sa impropriataresti “imobiliar”, si atunci “esti nevoit” sa improprietaresti pe cei cu stea in frunte cu SERVICII si FACILITATI (celebrii baieti destepti ce cumpara ieftin de la stat  energie electrica si o vand scump ..statului; distributia de gaz, contracte de asfaltari, contracte pentru dotari institutii, etc). Cu alte cuvinte posibilitatea exploatarii boborului este infinita, acesta fiind motivul pentru care clasa politica si oligarhia organizata sub forma cestui odios sistem nu se vor da niciodata dusi, fiind dispusi sa faca si moarte de om pentru a-si pastra statutul suveran. Cu alte cuvinte nu este valabila sintagma “au furat totul ceilalti”, totdeauna mai ramanand “ceva” de furat, atata vreme cat un stat exista si nu este “distrus de meteorit sau de mania divina”.

-In concluzie sistemul de distributie a valorii este supervizat de catre “elitele politico-economice”, infrastructura intelectuala nefiind un asset in ecuatie (meritocratia nu va castiga niciodata in context, in dauna “clientelismului” ca si politica de stat de ne-drept). Nu se va mai putea schimba nimic esential in societate decat printr-o revolutie, EVENTUAL o catastrofa ce sa dezorganizeze total prezentul echilibru de forte (status quo-ului). Deci mai avem numai un pic de asteptat…

“unul dintre egali”

PLATON

Bancul (sardonic al) zilei 26.10.10

Un tip elegant iese dintr-un magazin select împingînd un coş plin cu şampanie, caviar, mezeluri fine etc. Cînd să le bage în portbagajul Ferrari -ului, observă un individ slab, prăpădit, care umbla de colo-colo rupînd ierburi de la marginea drumului.

-Dar ce faci, domnule, acolo?

-Adun iarbă ca să mănînc. Trebuie să duc şi la copii, că nu mai avem nimic.

-Cum aşa?! Păi atunci, uite cartea mea de vizită şi vino să mîncaţi la mine acasă!

-E frumos din partea dumneavoastră, domnule, dar am 8 copii, plus nevasta…

-Şi mai bine! Veniţi cu toată familia!

-Sunteţi foarte generos! Numai că, din copii, unii sunt deja căsătoriţi, au şi ei copii…

-N-are-a face, să vină toţi! La mine acasă iarba e uite-aşa de înaltă, dacă sunteţi mulţi, în 3 ore terminaţi!

Pseudo-religiozitatea grotesca a boborului

Zilele trecute urmaream stupefiat la tembelizor un interviu referitor la apropierea unei “mari” sarbatori religioase (un anume sfant Dimitrie), mai exact despre cum se raporteaza pe forma si fond credinciosii, la semnificatiile acestui eveniment. Si ca si in cazul altor sarbatori majore prevazute sau nu cu pupat de relicve, ce credeti ca raspundeau majoritar “mirenii” la o intrebare de genul “de ce ati venit aici”?

Ei bine peste 95% dintre repondenti spuneau ca au venit sa se roage pentru sanatatea LOR, pentru binele LOR, pentru banii LOR, pentru orice altceva dar care obligatoriu se termina cu LOR (sa ma rog, MEA-NOASTRA..) in enunt; si nimeni in schimb nu a zis vreodata (din cate interviuri am vazut eu din astfel de “teatre de operatii psi”) ca au mers acolo sa se roage pentru binele general, pentru credinta in sine, pentru D-zeu, pentru “aproapele nostru”…

Religia crestina din cate stiu eu ca si neofit pledeaza pentru iubirea aproapelui (a mediului, a societatii umane), mai mult decat pe tine insuti, iar egoismul este proiectat sub forma unui pacat major, dar daca si Biserica se raliaza si incurajeaza aceasta blasfemie, raportat la dogmele egalitare de bun simt venite de la Isus si apostolii sai, nu putem spune decat ca totul este pierdut. 

Viata nu a ajuns altceva decat o egalizare in rau, in mocirla si fetiditate, iar Biserica si Religia (cel putin cea crestina) se vede treaba ca au ajuns simpli agenti promotori-catalizatori ai mizeriei umane numite capitalism,… ai raului esential.

“unul dintre egali”

PLATON

the (crooked) logic for an avalanche of austerity

Like dominoes is falling the benefits of the welfare state in Europe and talk here about normality, equity, equality of opportunities, decency, common sense and not talking about discretionary favors. Greece, Romania, Spain, France, Britain and gradually entire continent fall into tail-spin and die. And why is that? What are the factors and indicators that have caused this deadly rush against its own citizens? Well the goal is one, under the guise of “necessity” to raising economic competitiveness, compared with the other poles of world “growth” like China, USA, India, etc.. it was considered useful to sacrifice European humanitarian identity, see social protection (welfare state).

In fact net beneficiaries of the economic plus-value are the so-called oligarchy more orless occult, that leads everything politically and administratively, and wich put bad thoughts to the common people “unjustified” good living, believing that they are not sufficiently anymore “motivated” in the direction of maximizing the performed work, per revenue unit. And just like that at sujective mode is considered henceforth that the age of workers retirement should be increased more (to catch and to benefit from pensions less peoples, and remain that funds to the “mercy and discretion of economical sharks”), income must be scaled down drastically (to throw people in existential insecurity and uncertainty, factors that lead to a more than blind obedience opposite to the “masters of neo – slaves”), collateral benefits like holidays, health insurance, or participations in profits through “Bearer” corporate shares, should be removed (to add additional stress, but also to reduce the horizon of citizens only at own workplace, arguments “what justifies their physical existence” in relation to patriciate.

Now would be a lot to say reported to this things, but certainly situation can not remain so. Such extremely obtuse and selfish one initiatives increasingly will produce excitement and negative motivation for the masses. Ideas and thoughts such as “world economy engine cyclic must be reset and restart” (by artificial lowering of living standards, done only to create manipulated mirages, that a better life certainly will happen in an hypothetical “future” but in fact it produce a real “(post) industrialization” slavery) is a risky and dangerous game for the promoters. It is very risky because we “the new potential slaves”, now we have an cristal clear overview about injustices from history, about the inequitable “world order”, a critical interpretation of what was good, but especially of what it was very bad during capitalism period. In addition we have gained self worth consciousness, we learned about uniqueness of life (whatever religion “works”, as phalanx of the oppressors, to manipulate us by placing the horizons of expectation and the “self rescue” sometime after death, in this way the all society benefits being transferred to exploiters “without fight” …).

As such, in this times are real chances to emerge rivers blood on the scene, wich actually looks like an epic-ideational conflict between Oppressors and Oppressed,.. between Evil and Good,… between the Devil and God, if you wish …

“equals one”
PLATON

………………………………………….

Logica stramba a unei avalanse de austeritati

Precum piesele de domino, cad beneficiile statului social din Europa si vorbim aici de normalitate, echitate, egalitatea de sanse, decenta, de bunul simt si nu de favoruri discretionare. Grecia, Romania, Spania, Franta, Marea Britanie si incetul cu incetul intregul continent cad in vrie si sucomba. Si de ce asta? Care sunt factorii si indicatorii ce au determinat acest iures ucigator impotriva propriilor cetateni? Ei bine scopul este unul singur; sub masca “necesitatii” cresterii gradului de competitivitate economica in raport cu alti poli mondiali de “crestere” gen China, USA, India, etc., s-a considerat util sa se sacrifice identitatea umanitara europeana, vezi protectia sociala (statul social).

De fapt beneficiarii neti a plus-valorii economice, asa zisa oligarhie mai mult sau mai putin oculta ce iata, conduce totul sub raport politic si administrativ, a pus gand rau traiului bun “nejustificat” al oamenilor simpli, considerand ca acestia nu sunt suficient de “bine motivati” in directia maximizarii muncii prestate, raportate la unitatea de remuneratie.Si uite asa la modul ad-hoc se considera ca de azi inainte ca varsta de pensionare trebuie marita cat mai mult (pentru a prinde si a beneficia cat mai putini de pensie si a ramane fondurile la cheremul rechinilor), veniturile trebuiesc micsorate drastic (pentru a arunca oamenii in nesiguranta si incertitudine existentiala, factori ce duc la o mai mare supunere oarba vis a vis de stapinii de sclavi), beneficiile colaterale de genul vacantelor, asigurarile medicale, ori participatiilor la profit prin actiuni corporatiste “la purtator” trebuiesc eliminate (pentru a suplimenta stresul, dar si pentru a reduce orizontul cetateanului exclusiv la cel al locului de munca, “ce-i si justifica existenta fizica” in raport cu patriciatul.

Acum ar fi multe de comentat raportat la tupeul celor ce fac acest lucruri, dar cu siguranta situatia nu poate ramane asa. Astfel de initiative extrem obtuze si egoiste vor produce o tot mai mare efervescenta militanta in mase, iar motivatii de genul “motorul economiei mondiale trebuie resetat si repornit ciclic” (adica se produc artificial scaderi fortate de niveluri de trai, doar pentru a crea indirect, manipulat, mirajul perspectivei unei .. noi cresteri in “viitor” si a determina noi campanii sclavagiste de “(post) industrializare” este un joc riscant. Este riscant prin faptul ca “noi sclavii potentiali” avem acum o imagine de ansamblu a (nedreptatilor) istoriei, o interpretare critica a ce a fost bun dar mai ales a ce a fost foarte rau in era capitalului. In plus avem dobandita constiinta propriei valori, a unicitatii si irepetabilitatii vietii (oricat s-ar chinui religia, ca si falanga a opresorilor, sa ne manipuleze plasand orizonturile de asteptare si “salvarea” noastra, undeva dupa moarte, ca beneficiile prezentului sa fie cedate “fara lupta” exploatatorilor…).

Ca atare de data asta sunt sanse reale sa izvorasca adevarate rauri de sange, scena ajungand de fapt sa arate ca un conflict epic-ideatic, intre opresori si opresati, intre RAU si BINE… intre Diavol si Dumnezeu, daca vreti…

“unul dintre egali”

PLATON

……………………………………..

Un Parlament plin de Agamitzi DANDANACHE

Este infiorator cand te sesizezi cine iti stau aburcati in cap, pe post de soferi de tara … Ce ambuscati, ce agramati, ce amorali, ce egoisti cinici, ce caractere mizere, ce meschini si aroganti, ce asociere de “nimeni”... Aceasta liota de paraziti “legislativi” sunt un adevarat pain in ass-ul tarii, in afara de rolurile de promoteri de hemoragii financiare si haotizare administrativ-societara, neperformand in ninika.

Reaua lor intentie am putut-o vedea (impreuna cu nisa de oameni normali din tara si lumea civilizata) din nou si ieri, odata cu votul legii reducerii TVA-ului pentru produsele agricole de baza la 5%, si neimpozitarea pensiilor sub un anumit cuantum. Acum vom zabovi mai putin pe tehnica votului “ca si primarul”, ipochimenii nefiind in stare sa-si urmareasca in logica nici macar sugestia propriilor consilieri angajati, ridicand afirmativ labele soioase doar la comanda mecanica “cu stegulete” a ciobanilor, sefi de camere … Ca o paranteza “tot dintr-o greseala” se putea vota ieri o declaratie de razboi la adresa Taiwanului, fara ca louserii natiunii sa se prinda de figura, dar ca noroc uite asa am scapat de “concentrare”.. 

Ce este insa mai jalnic este ca au fost prinsi cu matza populismului de carton in sac. Cu alte cuvinte toata protipendada politica se da de ceasul  mortii prin talk-show-uri sau tabloide, ca nu mai pot de dorul si durerea natiunii, cica reprezentate, ca fac mai mult decat totul pentru a indulci streangul si ghilotina ce dezinvolt pe fond tot ei ni le arvunesc … ce mai tura vura, o adevarata dramoleta de alcov fanariot-balcanic. Ei bine prin faptul ca au sarit 10 metri in sus cand si-au dat seama ca au votat ceva pentru binele boborului, si-au demonstrat a n-oara fatarnicia, acum dandu-se cu capul de toti peretii cosmeliei in intentia de a nega sau anula  votul, respectiv avantajul donat in fals (“in necunostinta de cauza”) pentru cetateni. 

Interesanta de urmarit va fi si reactia prezidentiala (i mean “il capo din tutti capi”) la aceasta gogomanie, adica daca aceasta institutie “organizata” va cauta sa le ia apararea parlamentarozaurilor, trimitand legea din nou “spre studiu” la camere, sau va incerca sa se pozitioneze ca si critic al sistemului (ce by the way, il gireaza) si mare iubitor de “opincarime”, promulgand legea (fapt ce va rasturna tot setul de aranjamente cu FMI, alt raptor de seva nationala..).

Asa se vede treaba ca realitatea atemporala zugravita de Caragiale prin termeni gen Agamita Dandanche, Coana Joitica, Trahanache, etc., trebuie musai up-gradata pentru de azi inainte, printr-un termen de genul BOC (boccisme), TOADER (toderisme), UDREA (udrisme), ANASTASE (anastasisme), dupa toate minunatiile de sens peiorativ ce ni le degaja politicoiosii astia pe gat, zi de zi si ceas de ceas.

Vai de noi si noi, tara de pesti, cu capetele (demult si grosolan) imputite!…

“unul dintre egali”

PLATON

Ehehei … greu la deal cu boii mici

“Just for the records” translatez mai jos provocarea si dialogul public avute cu un domn (Valentin COJOCARU) pe tema “necesitatii conlucrarii stangii si dreptei politice, in cauza interesului (national) comun”:

 

 

…………………………

 

…Macar sa nu desconsideram adincimea problemei. Sa alocam energia corespunzatoarecautarii unei iesiri pentru o criza mult mai grava decit un moment de slabiciune colectiva. Sa evadam din plasa pseudo-solutiilor si a diversiunilor ideologice. Faptul ca un stat functioneaza corect sau este uzurpat de un organism parazit care fagociteaza societatea nu e tratabil prin prisma “stinga/dreapta” (oricesens s-ar da acestor notiuni tocite) ci pe verticala sus-jos (cei ce profita de uzurparea statului si cei ce sint exploatati astfel)… (Urmarea o gasiti aici)

 

 

 

………………………..

      

Stimate domn si onoranta “asistenta”,

  

Ar fi multe de replicat, dar ma voi opri acum doar pe aspectul viabilitatii democratiei, chiar si a celeia importate de Romania pe post de panaceu evolutionist. Ei bine, poate dintr-o pozitie subiectiva de vedere va spun ca “democratia” ce o experimentam national-international este o simpla forma fara fond. In spatele acestui concept se ascund cele mai marsave si rafinate domnii ale bunului plac (a beneficiarilor intimi ale procesului economic-politic), manierele de manifestare si promovare ale acestui sistem fiind asimilabil celor mai grosiere “teocratii”si totalitarisme (putem dezvolta aceasta directie de analiza separat). Ori va invit sa traduceti dvs. din punct de vedere a eficientei practice,”votul universal” si “suveranitatea nationala” (ramuri ale democratie)… Ce control are masa populationala asupra proprie sale entitati, ca sa nu pomenim de influentarea ale societatii “ambientale” via votul universal? Sau ce mai reprezinta suveranitatea nationala intr-o era a globalizarii corporatiste? Va spun eu “un nimic”.

  

In rest “egoismul” la care faceti dvs. referinta este doar unul din simptomele si efectele hibridarii nefaste intre asa zisa democratie, ca forma de organizare politica, cu liberalismul, ca si forma “coerenta” de manifestare a economicului. Dar asa nu a “mai” ramas nimic sfant in societatea umana. Totul a ajuns un trade-comert, chiar si constiintele ajungand en-gros pe galantare.

 

Cauza? Sistemul, cu a sa inrobitoare “noua” ordine mondiala. Solutia? O noua ordine mondiala. Calea? O masa critica de intelectualitate progresista aliata cu ceva oligarhi plini de remuscari (daca nu stiati, nobilimea si burghezii scapatati au fost fermentul revolutiei franceze si nu clasele “exploatate”) ce sa puna la punct planul unui nou concept de societate… ceva mai FAIR PLAY decat actualul..

 

“unul dintre egali”

PLATON

Tara care arde vs. Babele cu stenogramele

Este descurajant sa observi cuantumul energiei intelectuale risipite inutil pe subiecte ce nu pot sa influenteze traiul nostru prezent si viitor, cat cel mult sa ne clarifice asupra mocirlei ihoroase in care bolnavicios viermuim; eventual putem doar lua steril nota asupra situatiei intangibilitatii si persistentei catalizatorilor, promotorii amorali ai acestei situatii post ’89.

De cateva zile s-a aruncat dibaci pe “piata gurilor-casca” subiectul stenogramelor ce-l au sub forma telefonata ca si target pe S.O.Vantu, iar taietorii de frunze la caini de prin netosfera brusc s-au si apucat de forfecat teoria chibritului… Jdemii de puncte si subpuncte de analiza in care autorii tind sa redescopere gaura covrigului, cladind logici si conspiratii de de birt, pe fond respectivii reflectozauri dandu-si cu parerea doar dintr-un trend de autopretiozitate, de cult a personalitatii lor cica uber-intelectuale, sau de o pur si simpla aflare codoasha in treaba … “Si totush” astfel de initiative de gen feed-back nu vor clarifica mai mult decat pana acum boborul rumegator pe anumite teme (cazul Vantu in particular), cat vor haotiza si mai mult constiinta publica, tonele de pareri divergente, diferite si contrastante in acelasi timp, neproducand decat eventual fum - ceata “de camp de lupta”, numai bune de a acoperi si ascunde urmele raptorilor pradatori “trend-setteri-zati”, aciuiti ”vremelnic de 20 de ani” pe la conducerea tarii. 

In ceea ce-l priveste pe Vantu acesta se comporta si face exact ce fac toti capitalistii rapace ai oligarhiei Romaniei: incearca sa acapareze halci cat mai consistente din trupul si influenta patriei. De ce nu este SOV mai condamnabil decat altii (vezi toti capitalistii Romaniei) este pentru ca oricare sau cel putin majoritatea bisnitarii (business-manii) tarii ar proceda exact la fel, aflati fiind ipotetic intr-o situatie identica, si anume in directia prezervarii propriei parveniri.

Iar in acest timp, in care cateii (ce iluzoriu se cred lupi) latrau abitir amusinand lacom spre balega camilelor incarcate cu plusvaloarea tarii, caravana (cu alde clasa noastra politica, cu alde capitalistii nostrii de carton, cu alde fortele noastre de represiune .., trecea alene … INAINTE…

Asa ca stimati colegi de tara si de netosfera.. Daca nu cunoasteti si intelegeti despre ce este vorba in povestea asta, cel putin tineti-va naibii gura (si pixul electronic) ca sa nu zapaciti si mai mult decat pana acum, natia noastra asta, batuta neincetat de soarta.

“unul dintre egali”

PLATON

Un comentariu post Congresul PSD

Scriu acest text ca raspuns provocarii intelectuale lansate de o colega de blogosfera ( http://monicamari.wordpress.com/2010/10/16/live-blogging-de-la-congresul-psd/ ).

Si anume, PSD face acum ceea ce trebuie sa faca un partid de opozitie: contesta si ofera alternative, cel putin la nivel teoretic, declarativ. Ce nu a punctat mai nimeni dintre speakerii congresului a fost o cat de cata asumare a propriilor greseli din guvernarile trecute, pentru ca in aceasta ecuatie (proiectul politic de dupa 89) nu avem o situatie de conflict gen ingeri vs demoni, ci doar de variatii ale tonului de gri, cu totii pacatuind similar, chiar daca ascunsi sub culori ideologice diferite …

PSD chiar si-n aceasta conjunctura politica favorabila (si una economica defavorabila), cu greu va cuceri redutele de putere, avand de anihilat pe langa actuala putere pseudo de dreapta, si curentul resentimentar al unor falii majore din populatie, ce iata ca nu mai e dipusa sa aleaga din nou “raul cel mai mic”. Asadar Partidul Social Democrat are ocazia sa se pozitioneze pana la alegeri “si de fond” (pe langa ”de forma”, ca si pana acum) principiilor de baza a social-democratiei moderne, o prima masura de reconstruire a credibilitatii publice fiind o echipa 90% compusa din fetze noi, nu neaparat tineri cat competenti, pentru ca tineretea nu este o calitate in sine. Unde va gasi PSD fetzele noi este o intrebare retorica, la o introspectie mai serioasa putand gasi o intreaga nisa de intelectualitate pro-stanga aflata in stare de stand-by, asteptand sa i se ceara la modul serios implicarea. Solutia si calea PSD este una de meritocratie autentica.

In acelasi timp este un risc major pentru PSD ca la un eventual nou castig electoral sa abordeze “piata” dupa un timp “de acomodare”, cu oameni si maniere de trista amintire, deoarece in acest caz compromiterea social-democratiei in Romania va fi cel putin pentru o foarte lunga perioada de timp, daca nu definitva.

Concluzionand:

1. Conferinta a fosta ceea ce trebuia sa fie si nimic mai mult sau mai putin;

2. Este o iluzie si o infantilitate ca PSD sa se creada pe val, chiar si fara sa se implice prin impunerea unui nou trend;

3. Implicarea necesitata este de substanta si prevede o atitudine de fond noua;

4. Populatia nu va mai vota PSD doar ca vot negativ catre indiferent cine aflat la putere; Increderea populatiei in valorile social-democrtiei trebuie recladita de la zero, pentru a constitui “falansterul” logic si asteptat, ca un prim semnal si act in directia implementarii conceptului de democratie PARTICIPATIVA (argumentul si siguranta ca puterea, iata ii va si apartine dupa 20 de ani de fenta, si va lucra si pentru interesele sale esentiale).

In alta ordine de idei raspund acum si unor amici ce imi spuneau ca posturile blogului ce-l administrez transmit “mai nou” semnale contradictorii catre end-useri (populatie), raportat la linia de stanga autoasumata… Mai exact “ca nu ar fi bine sa culisez asa de larg” publicand si mesaje la limita anarhismului.., care cica va zapaci lumea, si nu-i va schimba totusi viitorul..”anarhismul” (eu ii spun o forma soft de libertarianism si nu anarhism) nefiind lasat (de catre “factori”) niciodata “sa zburde liber”. Iar raspunsul meu sintetizat intr-o singura fraza este: “Eu scriu ce simt, (bazat pe competenta, experienta, morala, spirit), scriu ce simt ca baza piramidei simte, scriu ce simt ca face de fond bine concetatenilor (pentru ca detest minciuna si autoamagirea sterila)”. Ei bine o astfel de atitudine o putem incadra la ceea ce se numeste tehnic “intelectualitate militanta de stanga”, iar nu fenomenologiei postacilor, inregimentati sa transpuna “epic”, cu sa fara rima, toate eructatiile si flatulentele savante ale vreunor ”mai egali dect egalii”, aflati in cursa lor “logica” spre parvenire. Punctum.

“unul dintre egali”

PLATON

Nicolae Ceausescu poate fi si un asset?

Pornind de la premisa ca serialul “ghinioanelor organizate” asociabile tehnic ”legilor lui Murphy” au totusi o corespondenta solida in realitate, exercitiul de imaginatie vulgar intitulat “pesismism”, ar putea fi atribuit la orice situatie mai deosebita ce o identificam in microarealele ce ne inconjoara. Am putea prelua in aceste conditii pentru “prelucrare prin aschiere”  cumulul de anunturi apocaliptice ce prezic sfarsitul lumii ce iata ca-si identifica perioada de “maturare”  in aceste prezenturi (vezi Biblia, vezi prezicerile Maya, vezi “ghicitoarea” Vanda, Nostradamus, etc.) ca mai apoi sa le acordam credibilitate, ca ipoteza de lucru folosindu-ne de logica cum ca “daca ceva rau se poate intampla, acel lucru se va intampla cu siguranta”…

SI DACA totusi conflictul mondial anuntat chiar va avea loc, si mai ales de proportiile postulate? Ce se va intampla daca un mix musulman-sinic (arabi si chinezi) ar ajunge printr-un exercitiu de imaginatie sa invadeze leaganul civilizatiei occidentale, Europa? Si daca NATO si USA vor fi  excedate capacitiv intr-o astfel de situatie, din obligatia de a-si proteja aliatii contractuali, la ce perversiuni subumane vor fi expusi respectivii subiecti-tinte (ca teatru de razboi si desert post atomic, oricum vor fi..)?

Ei bine dragii moshului, introducand in ecuatie ce spunea Nostradamus vis a vis de Romania (daca o fi a adevarat, ca eu citez doar la mana a treia), cum ca ar fi protejata “ceresc”, am sa incerc sa va amintesc ca mult hulitul Ceausescu si “dictatura comunista” au creat niste relatii foarte bune, poate chiar privilegiate cu toti barbarii Asiei (arabi, evrei, chinezi, etc), pe unii consiliindu-i, pe altii scolindu-i aici in tara (un lider maxim din China de azi recunoaste public ca a facut facultatea in Romania), cu altii creand prietenii si complicitati, pe altii ajutandu-i altruist. Si uite asa “invadatorii” postulati de metafizica si delirul religios, se vede treaba ca vor poposi pe la noi doar cu vreun statut apropiat celui de “turist adastat la motel”, decat cu vreunul de hun ori tatar aflat intr-o extra-sesiune de jaf.

De fapt, deschizand o paranteza, ce nu spun ghiolbanii din Armata Romana (centura noastra putreda si defazata de siguranta) obedienti clicii Basescu, este ca pierderile umane romanesti din Afganistan sunt doar conjuncturale si ghinioniste, de genul calca prostovanul mioritic pe mina plantata pentru decimarea yankeului invadator,.. ori la fel, merge prostovanul mioritic in grupuri de raid, in comun cu yankeii, etc.. Ba mai mult decat atat, a ajuns intre timp yankeul sa se autosesizeze ca rata statistica de pierderi umane proprii este cu mult diminuata, in activitatile comune cu fortele romanesti..ca atare brusc i-a apucat altruismul, dotandu-ne cu Humvee-uri, care cica sa ne protejeze soldatii, dar care pe fond de fapt sunt menite sa disimuleze prezenta sau neprezenta trupelor americane in acestea. Eventual spuneti cei care stiti, cate cazuri au fost (ca eu nu am stiinta de nici unul) in care mujahedinul sa kilareasca programat, de tip fatza in fatza, vreun roman, daca nu cumva din vreo greseala sau sabotaj (servicii de informatii straine ce sa joace “episodic” rol de mujahedini)?!

Deci stimabililor cam asta este situatia. La o adica Ceausescu (va, si) ne salveaza si de pe lumea cealalta, pe noi NERECUNOSCATORII, noi (plastic si retoric vorbind) ce am fost scosi “fortat” de la plug si de sub coada vacii si am fost facuti pe banda rulanta intelectuali (intrebati-va parintii si bunicii cum au ajuns ca azi sa fie si sa se simta protipendada oraseneasca, daca in regimul ante 1945, 80% dintre romani traiau la sate?!), noi ce am fost dotati cu loc de munca, casa si masa, cu PACE si LINISTE sa ne putem creste copii… iar NOI drept multumire l-am executat ca pe-un caine in prag de Craciun… dar ma rog, asta este o alta poveste.

Revenind la subiect, in tot raul poate fi s-un bine. Sper apoi, ca totusi sa supavietuiasca cineva dupa prezisul doom day, si asta doar ca sa poata decela filozofic si fizic asupra cuantumului de bine identificat in rau…. asa de chestie… “just for the records”..

“unul dintre egali”

PLATON

Uelcam tu da revolushan!

Finalizarea protestelor de fond economic ce va sa inceapa, obligatoriu trebuie sa fie, fara a folosi cuvinte prea mari, o revolutie, dar una adevarata, una ce inca nu am experimentat-o si ce sa termine ce s-a inceput cu stangul in 89. O schimbare esentiala si profunda de sistem este garantul instaurarii egalitatii de sanse, a statului autentic de drept, a meritocratiei, iar orice altceva nu va fi decat o frectie la piciorul de lemn, o prelungire a starii de agonie fizica si morala a poporului roman.

Aproximam bine cu ceva luni in urma chiar si-n blog (..se vede treaba azi), post facturarile taxelor pe fumarit si post curbele de sacrificiu salariale, ca brusc odata cu frigul, constiinta nationala va iesi din legendata picoteala de dolce far niente (pe care gresit s-a si bazat regimul actualei clase politice, admitand ca suplimentarea portiei de circ public va inlocui painea, de pe mesele a aproximativ 20 milioane de amarasteni). Ei bine totusi “eppur si muove” si mamaliga sta sa explodeze; totul este si se negociaza (se intinde coarda adica) dar doar pana la capitolul foale, cand ghioraitul de viscere flamande va da la oparte pojghita neaosa de pseudocivilitate (ce ne-o asumam fortati de imprejurari), ducand la nasterea unor eroisme si vitejii mai ceva decat cele de pe vremea gladiatorilor sclavi, asociate trupelor lui Spartacus.

Un om care lua “ieri” 2000 ron, iar “azi” doar 800 de ron, astfel ramanand cu obligatiile sociale (rate, datorii, obligatii zilnice, etc) in aer, va pune fara doar si poate mana pe satar sau pe AKM, fara sa_si faca prea multe procese de constiinta (continui sa cred ca daca Ceausescu dadea in toamna lui 89 drumul la mancare la liber in magazine, astazi traiam inca bine mersi in comunism, impreuna cu “dictatorul cel crud”, iar “agenturilii tokesiste” bateau in continuare mingea pe maidanul din afara terenului de joc). Mai departe totul sta in dibacia celor ce vor reusi sa coalizeze si sa organizeze aceste forte intr-o manifestare “armata” ordonata, urmatorul target fiind asumarea unui sumum de teluri autentice, corecte si morale. Pe de alta parte orice scanteie cat de mica poate naste un incendiu invers proportional de mare, ori la noi trebuie inlocuit un sistem, un regim construit in fals, pornit pe fundamentul unor minciuni si folosind ca material de constructie chirpiciul si glodul imoralitatii, deci se cere un mare consum de logistica, resursa umana, finantare, etc…

Statul si societatea ideala pot exista nu numai aievea, in capul memoriei filozofale imemoriale, ci si “Aici si Acum” (folosesc oportunist sloganul de lupta antiroman al maghiarilor din Martie 90 la Tg.Mures gen “It es Most”). Cu o buna manageriere a conflictului sunt sanse sa scapam de una dintre cele mai negre si nedrepte etape din istoria acestor plaiuri. Aceasta pelagra nu se va da dusa cu buna, decat dupa “sugestionare” prin … incendiere. Iar din informatiile care mai ajung si la mine, falii mari din randul organele de represiune ale statului pseudo-capitalist roman, ar tinde la o adica sa pactizeze cu “dusmanul” (vezi poporul..), daca evident,..vor primi “garantii de securitate”. Toata lumea este nemultumita de cruda realitate. Ceva esential musai trebuie sa se intample pentru curmarea raului originar, ca “altfel nu-i modru”…

“unul dintre egali”

PLATON

Picanteria vizitei d-nei Angela MERKEL in Cluj – Romania

Sunt putin deranjat de urmatorul aspect: Cunosc de mai multe luni planul invitarii cancelarului Germaniei Angela Merkel de catre UBB si a acceptarii in feed-back, a calendarului vizitei de catre dansa, datorita unor contacte si proiecte personale (Asociatia Cafeneaua Politica) comune cu rectoratul UBB. Stiam inca de atunci ca “momeala” si justificarea unei vizite neprotocolare de inalt nivel trebuia musai axata pe decernarea unui titlu academic de anvergura din partea uneia dintre cele mai prodigioase institutii de invatamant  romanesc. Motivatia vizitei, din punctul UBB Cluj de vedere este o pura actiune de “partizanat PR”, de recunoastere, orgoliu si mandrie intelectuala de buna factura, iar de cealalta parte, un semnal “mai clar” ca nu suntem abandonati ca si tara-regiune in ghearele crizei, dar si ca nu suntem chiar de capul nostru in aceasta casa comuna (UE), “cineva” clamand de forma si fond pozitia de ”imparat”…

Deranjul vine insa dintr-un amanunt al programului de vizita. La acea data, proiectul invitarii d-nei Merkel a fost unul pur regional-UBB, doar ulterior si “pe shest” staff-ul acesteia, probabil din ratiuni politicianiste (ca da, exista politicianism si-n odaile mai scrobite ale Europei) a schimbat modificarea, preferand sa nu dea decat cu jumatate de norma un semnal de individuatie si remarcare pozitiva a Romaniei, fatalmente de fapt asociind-o din nou cu prozaicul si ilogicul concept de tara, Bulgaria, legumicultorii murati de la sud de Dunare aflandu-se just like that in treaba, cu cica o Universitate prestigioasa la Ruse, care parca in oglinda cu UBB va decerna in regim de urgenta … doctorii honoris cauza cantidatei teutone. Cu alte cuvinte se vede treaba ca Germania tine neaparat sa ne tina in continuare in trena Europei, fortat printr-un tandemul zglobiu si nelimitat ca termen orar cu bulgaroii si poate si pentru motivul ca Bulgaria este actualmente un protectorat economic stabilizat, de sorginte manageriala germana … iar sangele (de pe camasa) apa nu se face.

Pana la urma probabil ca trebuie sa privim pozititivist ce predica (si nu ce bea) “poapa”, adica partea plina a paharului, si sa cuantificam strategic “schimbarea la fatza” din partea neo-prusacilor, a adevaratului zbir politic, economic, civic si militar al Europei, ..Germania. Nu-i de colo sa se plimbe un astfel de brand pe trotuarele unui “no name” Cluj (in acceptiunea vesticilor) si a unei Romanii intr-un vesnicizat curs de multilaterala debandada.

“unul dintre egali”

PLATON

kind of origami by Jeff Nishinaka

(paper art-works)

via Rose World

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pres. Basescu face pasul inapoi? ;)

Nu, nici vorba!

In dramoleta ieftina cu returnarea legii pensiilor la Parlament nu e vorba de nici un pas inapoi ci de o strategie bazata pe calculul politic ante stabilita de anturajul prezidential. Cu alte cuvinte se asteptau la o reactie puternica a opozitiei supralicitand oferta, dar in acelasi timp avand din start pregatita “pe teava” si o varinta de lege “consensuala”, acceptabila pe trendul unei victorii “necesitate” a contestatarilor, desi pe fond noua legea fiind de fapt similara cu prima varianta. Cu alte cuvinte avem un soi de “pupat piata n’dependentei”, opozitiei dandu-i-se doar formal castig de cauza, apoi pensionarele fiind vrajite cu un nou termen (“mai uman”) de iesire la pensie, dar si spaland indirect de pacate pe “sluga (regimului Basescu) rob in casa” madama Roberta Anastase, prin revotarea legii disparand fondul reclamatiei opozitiei, de lege adoptata prin frauda de procedura interna.

Dar cred ca cel mai important target a acestei actiuni prezidentiale de invaluire este aruncarea in ceata, in debandada si-n derizoriu a actiunii de suspendare Basescu, planuita de opozitie. Curat murdar monsher-oilor si monser-oaielor, cu alte cuvinte!

“unul dintre egali”

PLATON

I think you’re amazing

I was mixed up when you came to me
Too broke to fix said ‘daddy get you gone, I’m missing my baby’
Still missing my baby

I was stitched up by the hands of fate
Said how you gonna make it on your own if luck is a lady?
Maybe luck is a lady

I was going down for the third time
My heart was broken, I was not open to your suggestions
I had so many questions
That you just kissed away

Tell me, I guess that cupid was in disguise
The day you walked in and changed my life
I think it’s amazing
The way that love can you set you free

So now I walk in the midday sun
I never thought that my saviour would come
I think it’s amazing
I think you’re amazing

You tried to save me from myself
Said ‘darling, kiss as many as you want!
My love’s still available
And I know you’re insatiable’

We’re like victims of the same disease
Look at your big bad daddy and your mom
And your mom… was always acting crazy

I was going down for the third time
My heart was broken, I though that loving you was out of the question
Then I saw my reflection
Saying please don’t let this go

Tell me, I guess that cupid was in disguise
The day you walked in and changed my life
I think it’s amazing
The way that love can you set you free

So now I walk in the midday sun
I never thought that my saviour would come
I think it’s amazing
I think you’re amazing

Celebrate the love of the one you’re with

Celebrate, this life with you baby
I think you should celebrate yeah
Don’t put your love in chains baby
No no, walk in the midday sun
I thought I was dreaming
I think it’s amazing
I think you’re amazing

I said celebrate the love of the one you’re with
As this life gets colder
And the devil inside
Tells you to give up

 

Clubul de la Bucuresti – Romania incotro?! (1)

Am participat ieri 05.10.2010 la o noua editia a “Clubului de la Bucuresti”, prezenta fiind desfasurata in Aula Universitatii Romano-Americane din Bucuresti. Cu aceasta ocazie am constatat o tendinta crescanda de ancorare a dezbaterilor in realitatile si nevoile prezentului, pentru o mai mare concretete si finalizare faptica a dezbaterilor, altfel tenta academica colocviala, identificand solutii ingenioase practice dupa definirea problemelor societatii noastre.

Auditoriul a fost ca de obicei variat si de calitate, amintind ad-hoc dintre participanti pe fostul Presedinte Ion Iliescu, fostul Prim ministru Petre Roman, fostul Prim ministru Vacaroiu, fostul Ministru al muncii (parca) Alexandru Atanasiu, fostul Ministru de finante (parca) Ciumara, Presedintele PSD Victor Ponta, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Mazilu, Vladimir Pasti, Octavian Stireanu, Rectorul Univ.Romano-Americane Folcut, academicieni, universitari, oameni de afaceri, oameni politici (deputati senatori), societate civila ong, blogosfera, revolutionari, studenti, scriitori, actori, intelectuali neangajati politic, etc.

Subiectul central al dezbaterii a fost “Romania incotro?”, de fapt materializarea unei intrebari si temeri a subcontientului colectiv, iar participantii au incercat sa defineasca cruda realitate la adevaratele sale valente. Discutiile au fost incadrate pe trei paliere, fiind precedate de alocutiunile introductive ale d-lor Iliescu (introducere in motivatiile revolutiei romane din ’89, explicitarea alegerii caii social-democrate  in primul interval de tranzitie in defavoarea celei a neoliberalismului, ori a conservatorismului, apoi detalieri de teme-subtemele promovate in plen, prezentari de speaker-i, etc.), Pasti (a prezentat “paradoxurile tranzitiei romanesti” cu accentul pus pe compromiterea cooperatiei si asociatiei, pe faramitarea “initiala” a proprietatii, pe distributia averii nationale, pe distributia venitului national, involutia societatii romanesti la un stadiu asociabil pre-capitalismului timpuriu), Atanasiu (a prezentat “modelul social european” respectiv viabilitatea economiei sociale de piata si a marsat pe confuzia termenului “piata”, ce dateaza din comuna primitiva, cu cel al capitalismului, ce iata ca dateaza din secolului trecut, iterand ideea amendarii economiei capitaliste salbatice prin parghii sociale), Stireanu (a inchis cercul prezentand exhaustiv tema “ce e de facut?”, stabilind clar unde ne aflam azi, de ce si cam ce avem de facut..).

O pata (maro) de culoare a fost un anume revolutionar Zainea ce a luat neinvitat si fortat cuvantul intr-un moment introductiv dat cuvantul, deturnand intr-un sens vulgar si fara legatura cu tema, discutiile (probabil fiind “parasutat under-cover”, cu misiune de sabotaj ;) ).

A mai luat cuvantul (cat am stat la reuniune, ca am avut si un avion de prins, printre altele..) un anume profesor universitar in etate de peste 80 de ani, rezident in Brazilia (nu am retinut cum se numeste, dar dupa ce ma documentez la colegi revin) si ce a m-a lasat cu gura cascata pe marginea subiectului ce l-a prezentat. Dar detalii pe marginea celor trei rubrici in care s-a conferentiat,  a unor discutii informale avute cu unii si altii dintre invitati pe holuri, precum si alte prezentari si explicitari ale conferintei Clubul-ui de la Bucuresti, in noi viitoare si apropite episoade (trebuie sa mi se clarifice-sedimenteze memoria si informatia pentru o cat mai mare autenticitate). Cert este ca am revenit in Cluj cu un sentiment de plenitate si satisfactie (stintifica si civica) mai mare decat in editiile precedente.

“unul dintre egali”

PLATON

Dialog-monolog cu d-na Alina RAUS (9)

VIATA CA O JUNGLA

Ideea acestor randuri mi-a venit in urma unor discutii avute zilele trecute. Vorbind cu mai multe persoane am remarcat ca „luminita de la capatul tunelului” fie a disparut pentru unii, fie refuza sa apara pentru altii.Lipsa regulilor, incertitudinea cvasitotala, brambureala si impredictibilitatea oricarei activitati fac din traiul de zi cu zi o jungla. Ceea ce e valabil azi, maine poate nu mai exista. Supravietuieste cel mai puternic (adica cel mai adaptabil la noile conditii), ceilalti nu conteaza. Si de aici senzatia ca nu exista nicio iesire (nici macar de urgenta) din situatie.Fie ca ne place, fie nu si acesta este un mod de viata. Si, din pacate, nu se datoreaza in totalitate proastei guvernari, politicienilor incompetenti, sefilor corupti, birocratiei sufocante s.a.m.d. Societatea secolului nostru este caracterizata in primul rand, de globalizare si de o mobilitate extrem de mare a oamenilor. Noile tehnologii din domeniul comunicatiilor si a transportului au facut posibila o interactiune mult prea rapida si de multe ori fortata a diferitelor culturi, scurtcircuitand evolutia naturala a acestor relatii, dezvoltarea in plan tehnologic nefiind dublata de o schimbare similara in plan uman.

Principiile, valorile morale, reperele trebuie mereu adaptate la schimbarile societatii. Cand acest lucru nu are loc, survine reglarea naturala. Se stie, de altfel, ca la baza unei crize, sta un dezechilibru (sau mai multe, diferentierea fiind facuta de natura acestora), iar necesitatea reasezarii sistemului social determina aparitia ei. Situatiile nefavorabile prin care trec toate tarile globului sunt dovada ca vechiul sistem nu mai functioneaza si trebuie schimbat. Iar oamenii trebuie sa se conformeze si sa supravietuiasca.

Eu cred ca bajbaielile politicienilor si a celor care ne conduc sunt si orbecaielile noaste. Ne enervam ca ei nu sunt capabili sa scoata din joben o solutie pe care nici noi nu o vedem. Sau, daca o vedem, nu suntem in stare sa o sustinem pana la capat „no matter what” (exceptie cazul in care ne iese ceva). Si daca, prin minune, apare solutia si este si sprijinita, apare alta problema: rezultatele prea indepartate.Situatia actuala este pretul pe care trebuie sa-l platim pentru a evolua, pentru a depasi „consumerismul” care ne caracterizeaza si atitudinea anilor 2007-2008 ca „noi meritam mai mult”, comportament necorelat cu calitatea (si de ce nu si cantitatea) muncii depuse.

Contrar spuselor dlui Viorel (caruia ii multumesc –tardiv- pentru comentariul pertinent), eu consider cuvintele „depinde” si „echilibru” ca fiind cele mai ilustrative pentru a caracteriza si a rezolva orice situatie. O anumita conjuctura poate fi o oportunitate pentru unii sau o problema pentru altii, depinde din ce punct de vedere privesti. Indiferent de interpretare, adevarul si solutia sunt undeva la mijloc.Deci fiti optimisti, viata poate fi frumoasa si in jungla, depinde cum o abordezi. Cineva imi spunea ca din statistici a reiesit faptul ca in perioada marilor crize scad sinuciderile si numarul depresiilor. Nu vreau sa minimizez efectele crizei asupra multora, nici sa ma prefac ca totul este normal. Dar nici nu uit ca o mare o parte din populatia globului traieste permanent in saracie lucie, nu are acces la medicamente, iar ignoranta este la cote maxime. Ei cu ce au gresit? Cred ca ar trebui sa ne revenim din nauceala celui care are impresia ca „mie nu mi se poate intampla” si sa acceptam ca toti sunt la fel in fata vietii.

Alina Raus

U.S. announces major terrorist attack in Europe

..U.S. it seems playing with fire again… This nation still has not credible removed the allegations of conspiracy and self terrorism acts, when for now it is a opinion current in the masses as the U.S. has directed bombing of the World Trade Center Towers in November 2001. And here again today they announce acts of terrorism, but in Europe. It seems that Europe is the next entity to be sacrificed for the yankes cynical and selfish motivations…

We can ”accept” that the attention of world public opinion must be distracted at any cost  from the global economic crisis that U.S. has created, but what the hidden leaders of these acts can understand then in the saying “who is seeding wind, pick up storm after“?…

We live an dirty and hypocritical reality of a world led by some miserable hypocrites! SO FUCK THEM ALL!

שווה אחד

PLATON