Weak leaks behind Wikileaks

Pretty slim the U.S. attempt to motivate and justify his global strategy, using as motivations the “background noise” of so called “leaks” in the mass media of confidential diplomatic information.

In the case of the last escapade for Iraki political economical subjugation, to motivate for military actions the north-american and the west-european taxpayer, wasn’t enough “be dropped” in the media the information about an illusory Iraq’s nuclear weapons program but had staged a play with a  “nobody since then” Al Qaeda, leading & hitting by aircrafts, the World Trade Center and the Pentagon.

For now, a “serious motive” for North Korea and  Iran pacification “needs”, should come as a mandatory requirement to justify the Iran & North Coreea bombing from side of countries as Saudi Arabia, which acts to prove that Iran .. can strike Western Europe, via range missiles of over 3,000 km of Russian origin and upgraded in North Korea…

 In other words, from my point of view actually “uncontrolled Wikileaks leaks” are actually very controlled leaks, as a CIA high & special intelligence operation. You’ll see that nothing will happen with Julian Assange, the Wikileaks founder, despite the “threats” from USA … !

***

Destul de subtire tentativa US de a-si motiva si justifica strategii globale, folosind ca mobil “zgomotul de fond”  a unor asa zise “scapari” in presa de informatii diplomatice confidentiale.

Daca pentru ultima escapada de subjugare a Irakului, pentru motivarea contribuabilului american si european nu a fost indeajunsa informatia “scapata” in presa cu privire la o presupusa inarmare nucleara a Irakului, trebuind pusa in scena o piesa de teatru cu avioane conduse de Al Qaida ce sa loveasca World Trade Center-ul si Pentagon-ul, tot asa acum, mobilul unei pacificari a Coreei de Nord si a Iranului obligatoriu trebuie sa vina ca o cerinta de justificat bombardament dinspre Arabia Saudita.

Si anume vor aparea “din neant” si “ca la comanda” acte ce sa dovedeasca ca Iranul poate lovi Europa Occidentala, via rachete cu raza de peste 3000 de km de origine ruseasca si modernizate in Coreea de Nord…

Cu alte cuvinte din punctul meu de vedere scurgerile necontrolate Wikileaks sunt de fapt scurgeri cat se poate de controlate, o operatiune de high inteligence din partea CIA. Veti vedea ca nimic nu se va întâmpla cu Julian Assange, fondatorul Wikileaks, în ciuda “ameninţărilor” venite din partea Statelor Unite ale Americii…

***

“unul dintre egali”

PLATON

Basarabia si comunismul de opereta

Azi se finalizeaza marea agitatie pentru mai nimic, in spatiul etno-geopolitic a celei de a doua Romanii, Basarabia. De ce agitatie si de ce pentru nimic am sa va las pe dvs. stimati cetitori sa decelati. Am sa ma opresc insa pe aspectul poate nu mai putin important a faptului ca alegerile sunt castigate prin “neprezentare”, daca tinem cont ca partea mai (i-) luminata a resursei umane de acolo a emigrat economic aiurea pe mapamond, la vatra stramoseasca ramanand mai mult narozii, forest gump-ii si frustratii rusofoni, ce-si doresc cu ardoare din nou privilegiile imperiale pierdute odata cu neantizarea URSS-ului. Nu vom exclude mai micile sau marile masinatiuni ale structurilor infomative KGB si GRU de pe non-man-land-ul basarabean, ca din urne, in urma concursului de “joi” sa iasa candidatul stabilit “marti”, in scopul unei mai eficace perpetuare a sferei de influenta est-salbatica in cadrul unui viitor stat pretendent la “clauza natiunii celei mai europenizate”, cum se revendica virtual acest spatiu de”ghiers dulshe, cant sha dor”…

Acum trecand peste motivatiile din mintea si constiintele altfel superficiale ale fratzacilor de la rasarit, umfland cu pompa un soi de PRM local (PCRM-ul practica un atavic si impostor national-comunism), de fapt acest partid al comunistoizilor nu prea are multe in comun cu comunismul. Eu nu pot concepe “cum este lasata” progenitura liderului maxim (Voronin) sa zburde ca cea mai bogata entitate din tara, reusind sa subjuge majoritatea economiei lor nationale, viabila si vitala, in timp ce tatiku-so propovaduieste in pustie nush ce egalitate de sanse. Deci cum ar veni nu prea reusesc sa vad prin fapte indemnul la egalitarism, in mijlocul unei scenografii de cea mai odioasa speta, de rapt avere nationala si capitalizare. Pe de alta parte este dificil de crezut ca intr-o foarte saraca economie, cele cateva sute de milioane euro trimise in tara (lor) prin porumbei voiajori de catre capsunari si varzari, vor reusi sa acopere nevoia de “sa mananca si gura maselor ceva”, cele ramase demobilizate in “republica”…, dar asta este o alta mancare borsh de peste.

Nu in ultimul rand constatam falimentul total si definitiv a institutelor de sondare a opiniei publice, ce una predica in ajun si alta beau a doua zi dupa chermeza… Acu, ca avocati ai diavolilor (a institutele de sondare..) nu putem sa nu remarcam ca poate “dansele” au fost eficiente dpv. tehnic, dar fie ca repondentii au mintit in masa, de au inghetat apele (acum in preambul de Craciun) cu privire la ceea ce au votat, fie ca nu au mintit, si ca votul real a insemnat altceva, dar din background, in surdina (intocmai ca si in cazul nostru, cu noul mandat nemeritat de Basescu, via implicarea serviciilor de informatii in furtisag) KGB-ishtii au transformat biblic apa in vin si aerul in pesti si paini, exclusiv in favoarea PCRM-ului.

“Sa fie primit” atunci!..

“unul dintre egali”

PLATON

Ingenuitate – Artlessness 2

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Feedback-ul lui “nu ne vindem tara”

Dintre multitudinea de exemple post 89 care vin sa intareasca autenticitatea si indreptatirea sloganului “nu ne vindem tara” am sa vi-l ofer azi pe cel al clujean emblematicului “Ursus”. Pe un val tamp de excitare si satisfactie s-a vandut cu hei-rup-ul (odata cu restul a 80% din averea nationala si economie) si aceasta fabrica de bere, un adevarat fanion si brand al Clujului. Mai putin important a fost destinatarul, cat rezultatul final. Ei bine “investitorii” nu au reclamat la inceputul achizitiei faptul ca fabrica “este in mijlocul orasului, fara capacitati de dezvoltare extensiva, fara capacitati de  logistica-transport”, toate aceste tare identificandu-le deabia .. acum. Si ce mai tura vura, dintr-o trasatura de condei s-a decis ca un proiect de peste o suta de ani sa fie sacrificat la propriu, prin mutare operational-fizica undeva prin Moldova (Buzau).

Ca acum prin “transluciditate” vedem ca adevaratul interes al parsivilor de “investitori” straini a fost exclusiv unul egotic, mai exact capacitatea de a genera pe termen scurt profit prin valorificari imobiliare sau/si deseuri (ca la fier vechi vor ajunge instalatiile de inox), afectandu-i exact in basca de wellbeing-ul si interesul comunitatilor locale. De fapt majoritatea “investitiilor prin preluare” a capacitatilor foste socialiste, chiar daca aparent straine si cu probitate, aveau in spate gushteri si interese ascunse, cat se poate de zonale. Si asa ne-am dat toata averea nationala pe nimic, ramanand azi cu praful de pe toba si imbracati in kilotzi de tabla, si aia rupti in fund. 

 

In acest context nu pot sa nu amintesc de “scaparea” ipochimenului FeMeIst Dominique Strauss-Kahn, ce a bagat si Romania in categoria de iminenta intrare in incapacitate de plata, pe fond tot un interes oneros pe seama sclavilor de genul nostru. Si anume ce target credeti ca avea respectivul in urma acestui gest? Pai sa zicem ca se stia ca Romania este in etapa de a initializa un nou imprumut pentru echilibrarea balantei de plati, automat proiectand-o prin neincrederea pietei intr-un palier mult mai dezavantajos de comisioane si dobanzi (profitul mergand la banci, deci in final la end-user-ul ..FMI).

Apoi se stie ca Romania a fost acuzata repetat, NEPUBLIC, de tupeul de a pastra in portofoliul propriu de administrare, perlele coroanei si anume industria energetica (hidrocentrale, termocentrale, atomocentrale, cai de transport electro, industria extractiva de resurse energetice, altele decat petrolul). De fapt aici este cheia mutrelor ce ni le fac azi Franta, Olanda, mai nou US-ul si altii, vis a vis de Schengen, de eliminarea vizelor, etc. E un soi de batut shaua sa priceapa martoaga de Romania, dar animalul pas sa priceapa… Ei atunci “nu-i ninik” au zis dj-ii mondiali.. Avem timp berechet! Romania poate astepta pana la calendele grecesti finalitatea tranzitiei catre tot si toate…

“unul dintre egali”

PLATON

Jocul parsiv de glezna al UDMR

  

   

   

Noi (romanii) am ramas pana ziua de azi doar cu lamentarile patriotard-mitologizate de tipul victimei Cofariu, rezultate din luptele iredentiste a minoritatii maghiare impotriva status quo-ului majoritatii romanesti din luna Martie 1990 – Tg Mures, eventual cu descendentii frustrati ai pogromurilor xenofobe, maghiaro-ungare, din spatii de concetrare de gen Ip si Trasnea. In rest nimic. Numai scrasniri sterile din dinti si munti de cedari si delasari sub imperiul necesitatii consensului (din partea noastra), eventual a politicii pasilor marunti (din partea fino-ungricilor)…

Ei  bine, in timp ce noi de la 89 incoace am cedat inexorabil, pas cu pas, efectele suveranitatii in spatiile fostei regiuni autonom-maghiare (Covasna, Harghita, Mures), in acelasi timp “amicii” nostru a sapat incontinuu la statalitatea unitar centralizata a Romaniei, pregatindu-se si asteptand la cotitura cu barda secuiasca in mana, ca istoria sa le ofere noi nesperate oportunitati, pentru a se trece la refacerea Ungariei mari milenare, lasate cu limba de moarte descendentei unguresti de catre insusi “sfantul” lor Stefan (Kirai).. Si imi aduc aminte cu jena de momentele lovilutiei din 89 cand noi romanii am iesit cot la cot cu maghiarii pe strazile Targu-Muresului, acelasi tip de gloante “inculte” suierandu-ne deopotriva peste capetele noastre… si imi aduc aminte cat de idealisti eram noi romanii si cat de in roz si increzatori vedeam prezentul si perspectivele.. si nu intelegeam in acele momente incrancenarile din ochii “partenerilor” maghiari de revolta, dupa cum nu intelegeam in naivitatea noastra de atunci, indemnurile lor guturale de “it es most” (aici si acum), noi fraieri intelegand atunci ca acel “aici si acum” insemna sa nu lasam sa ne scape revolutia din maini, dar mult mai tarziu intelegand ca respectivii faceau figuratie intr-un plan mult prea organizat, de contiunuare si amplificare a conflictului “anticomunist” intr-unul anti-romanesc, unul iredentist, cu miza in proclamarea .. independentei Transivaniei (intr-o prima instanta), iar apoi alipirea “fireasca” la corpul proiectat ca renascute-i din cenusa, al Ungariei Mari.

Ordinele si planurile de lupta erau cat se poate de clare, ofiteri de informatii din Ungaria supervizand fiecare adunare publica si manifestatie ungureasca xenofoba in oras si mai apoi si-n Cluj (unde devenisem intre timp student). Asa ca mirosind ceva am inceput sa ma infiltrez in anumite centre de “stat major” si desfasurare a operatiunilor anti-romanesti, via lucratori din proaspat infiintatul SRI, “cabland” toate salile de curs si bancile scolare a liceului Bolyai din Tg Mures,sediul UDMR si multe alte locatii private, si asa afland proportiile grozaviei.. Inca de atunci (ianuarie 90) stiam ca de ce mari proportii se va pune in scena in TgMures o piesa (martie 1990), in care in fatza mass-mediei occidentale (instalata din timp pe pozitii) sa fie generata artificial o imagine de bastarzi primitivi si josnici atacatori antimaghiari pentru romani, in contrapartida maghiarii fiind prezentati drept victime nete, urmand apoi ca manipulat sa fie pornita opinia publica internationala de partea maghiarilor, totul urmand sa culmineze printr-un Dictat prin care provincia sa fie smulsa politic din mainile “primitivilor de valahi imputiti” (“budos olah” cum ne gratulau) si sa fie pasata gratuit partii adverse… Ceea ce s-a si intamplat, cu mici-mari modificari, dar “fortele noastre” sabotand la greu planul lor, in final iesind o cacealma struto-camilista.. dar ma rog ante-intentiile ramaneau in picioare la acea vreme. Iar acesta era doar unul dintre planuri…

Si tot cam pe atunci am aflat si de al doilea plan de “autonomizare totala” a parti mari din Transivania, respectiv, daca lovitura de forta (de strada) din Martie 90 nu izbandea, sprijiniti de un puternic lobby iudeo-maghiar in vestul Europei si USA, “fratzcii nostrii” aveau pregatit un plan B, o asa zisa politica a pasilor marunti, prin care pas cu pas, sa se obtina efectele unei autonomii de facto, antecamera unei ..declaratii de independenta, sub arbitraj ONU… Si ia sa vedem cum maghiarilor, via UDMR, li s-au satisfacut 99% din doleante din 89 pana azi (limba in administratiile locale, tablite bilingve, drept de partid etnic, invatamant in limba proprie la toate nivelurile, etc. iar mai nou zborsindu-se, tot conform planulului si programatorului din 89, ca vor descentralizare ..teritorial-etnica, ca vor ca sa nu mai faca nici o materie in romana la scoala, ca vor sa se autoadministreze… total).

Este hilar si strigator la cer cum s-au folosit maghiarii de toate viciile politicianismului neaos, noi bagand in ecuatie mize mici iar ei, tot timpul, mize maximale, de viata si de moarte ca sa spunem asa. Cam asta inteleg eu prin patriotism. Cam asta as fi vrut sa fie clasa politica romaaneasca in cauza interesului national, si anume cam ce face clasa politica maghiara pentru maghiari… Ei bine reprezentantii UDMR au furat si pentru dansii dar intotdeauna au pus pe prim sau secund plan si interesele natiunii lor, si nu ca la “ai nostri”, cu “dupa noi potopul”… La fel de hilar este si faptul ca tatal meu actionand in fosta Securitate avea in lucru tocmai pe unii dintre liderii maximi ai UDMR-ului de azi (ce se lafaie bine mersi si ne dau lectii de ddenta de la televizor) si inca din anii 80 propunea incarcerarea acestora ca si elemente profund antiromanesti si destabilizatoare, dar inca de atunci prostia si lasitatea de sorginte mitica (unde era decizia), facea ca situatia sa treneze si sa se musamalizeze sordid. Ei bine azi culegem rezultatele, si singurul nostru noroc (daca il putem numi asa) este ca Ungaria se afla intr-o la fel de proasta situatie economica, incapabila sa verse o mare de sute de miliarde de euro intr-o provincie ipotetic recastigata dupa Trianon, pe modelul RFG-ului, cu RDG-ul… Faza cu apartenenenta noastra comuna la NATO si UE este frectie la picior de lemn, in orice moment putand fi acuzati (si pe buna dreptate) de toate ororile din lume si penalizati la unison de toat vestul (episoadele cu tigani, cu coruptia endemica, cu marile tradari pe fronturile WWII, Germania si azi urandu-ne pentru ca i-am inselat asteptarile ca si aliat, bagandu-le cutitul in spate in 23.august 1944 )… Si uite asa, fara prieteni si urati de toata lumea, pe fondul unei cereri din partea unei caste onorabile (nobiliare) cum se considera Ungaria, INTOTDEAUNA i se va da castig de cauza in raport cu actual jalnica Romanie.

Si ca sa fiu mai concret tin sa va anunt factorilor guvernamenatali de raspundere, care maine imi veti avea pe masa in rezumat mesajul (in mapa de la SRI..), ca in acest moment UDMR-ul tine sa-si roteasca cadrele tinere cam prin toate ministerele (ati observat poate ca la fiecare etapa electorala, dupa preacurvie cer cate un ALT portofoliu ministerial) si asta pentru doua scopuri mari si late: 1.Sa cunoasca din interior “dusmanul lor de clasa” (rapoartele lor saptamanale ce ajung la sefii de antena-rezidentii unguri locali si apoi direct in laboratoarele de stat major ungar pentru upgrade permanent a situatiei combative din teren; de fapt este arhicunoscut ca liderii UDMR se caznesc sa faca mai pe plac primului ministru ungar decat celui roman…dar asta este doar un alt cui din sicriul natiunii); 2.Sa aiba pregatiti in stare de stand by specialisti capabili sa preia de pe azi pe maine administrarea unei entitati cu tenta de … tzara, sa-i spunem pentru un exemplu intermediar, Tzara Secuiasca.. Cu alte cuvinte pe banii fraierilor de romani, ei stau si ne sapa..stau si ne saboteaza..SI NIMENI NU REACTIONEAZA…sau o va face dar cand deja va fi mult prea tarziu…

“unul dintre egali”

PLATON

Think more … drink (smoke grass) less …

 

 

 

Franta si Olanda se dau puscate-n aripa..

Image via Wikipedia

 

.. Si-o tooot dau cotita la un mod prostesc, cum ca mai mult nu meritam ca si tara, sa trecem examenul de “treapta a II-a”, de intrare in serviciul de garda a formalitatii Schengen. Ca de fapt despre asta e vorba. Admiterea nostra in spatiul Schengen nu reprezinta (cel putin in cazul nostru) un certificat de onorabilitate si buna purtare, cum a fost in cazul gruparii Vishegrad (Ungaria, Cehia, Polonia), cat o necesitate de grad zero pentru restul Europei.

Vremurile de mare agitatie internationala, pe fondul restrangerii habitatului uman locuibil, a nivelului mondial de trai, a cresterii poluarii si regresiei climei, a stresului de supraaglomerare populationala, a cresterii majore a gradului de insecuritate individuala in lumea a treia (de fapt cam tot ce nu este Europa, USA, Canada, Australia, Japonia), ei bine toate astea, dar si multe altele de acest gen fac ca logic pentru UE sa fie de o foarte rapida inregimentare pentru aparare la portile est-sud-est “salbatic-barbare” ale confederatiei, a Romaniei si Bulgariei. Cu alte cuvinte au nevoie de noi pentru a indeplini rolul ce li s-a atribuit cetelor de secui ce au fost aclimatizati in Transilvania, in mijloc de medievalism dark age, cand la hotare pandeau turcaletii si “vandalii” de post-daco-getzi. Au nevoie de palmasi pentru carne de tun ieftina, pentru a fi facil aparata satietatea cururilor pretentioase din vest-occidentul european, bogat.

De fapt nimic nu s-a facut si nu se face gratuit in UE si-n lume. Totul are la baza un calcul pragmatic. De la inceput se stia ca Romania si noi romanii suntem nefinalizati ca si natiune, ca suntem handicapati la propriu si la figurat, ca mai suntem si fuduli pe deasupra, si chiar si-n conditiile astea continentul stia ca va avea nevoie de maciuci si topoare grobiene in scop de paza, oferta de munca sclavagista ieftina, eventual de praduit tot ce-au acumulat anarhic in cateva zeci de ani acesti bondaroi ghinionisti (ca nu putem fi asemuiti cu albinele, mult prea organizate societal si disciplinate).

In concluzie, eu cred ca dupa ce ne vor perpeli o bucata de vreme amenintandu-ne cu bau-baul lasarii de izbeliste, brusc ne vor inrola (maxim cu 1-2 luni intarzaiere, ca sa rezulte la tertzi ca fost “pohta ce-au pohtit” sefii), ba mai mult ne si vor super-inarma gratuit, (pe modelul Primului Razboi Mondial via Franta-gen. Berthelot), spectrul unei migratii motivate etnic si anti-razboi (daca se activeaza focarul celor doua Corei), ce sa o ingroase pe cea clasica, mai sus pomenita, aducand siroaie de sudori reci pe spatele imbuibatilor decidenti Vest-Europeni…

“unul dintre egali”

PLATON

Risc colateral dinspre basarabeni

Rusia din nou joaca tare si fara prea multe scrupule. A vazut ca i s-au facut toate hatarurile pentru a fi acceptata pe usa din dos in clubul occidental euro-atlantic (in umbrela antiracheta a NATO si in UE, prin deschiderea negocierilor preaderare pentru Ucraina, alter-ego-ul sau) dar in bunul sau obicei, orice obligatie contractuala o sidereaza, cautand sa o ocoleasca sau sa o incalce, astfel la final alegandu-se doar cu avantajele… Evident ca si acum cand i s-au pus printre alte conditii, sprijinirea si respectarea integralitatii teritoriale pentru Basarabia (cu Transnistria inclusa la pachet) si Georgia, situatia nu are cum sa le convina slavilor estici. Ca atare s-au pus via serviciile de informatii pe crearea unui master plan, sa se foloseasca de vehicolul reprezentat de viitoarea aderare la UE a Basarabiei, pentru a submina din interior uniunea si anumite state (Romania in particular).

Si ce au facut pentru acest deziderat? Ei bine au creat conditii superavantajoase pe teritoriul federatiei “statelor independente” la adresa fortei de munca pro-emigrante din Basarabia, astfel trebuind pus in balanta costul de mii de euro pentru translocarea muncitorilor in vest, contra a doar zeci de euro pentru una in est. Miza actiunii nu este atat aprovizionare  fortei de munca rusesti cu resurse umane din Basarabia, avand in vedere ca au la dispozitie excedent de oferta dinspre Rusia asiatica si China, cat “aducerea in conditii de laborator” a cat mai multi subiecti din Basarabia, ce mai apoi sa fie selectionati si pregatiti de catre specialisti, ca si agenti acoperiti de informatii si sabotaj la nivelul unui viitor mediu comunitar european, pentru moldoveni. Si nu mai trebuie sa spunem cat iubesc basarabenii pe romani si cat rusii, ca sa ne facem o idee despre rezultat, si cam la ce mizerii am putea fi facuti partasi…

Ca vorba ceea .. “apara-ma doamne de prieteni si frati, ca de dusmani stiu sa ma apar si singur”..

“unul dintre egali”

PLATON

A fost “odata pentru totdeauna”…

.. A fost o scorpie de femeie ce a inteles ca evolutia pe scara sociala este sinonima flick-flack-ului in jdemii de paturi si sule

(  )

partial impotente, precum si alpinismul pe munti de cadavre, la al caror exitus a contribuit nemijlocit, pe care insa musai trebuia si sa le escaladezi pentru a da bine (si realizata) in satul sau de poveste.. Plescoi …

 

“unul dintre egali”

PLATON

FEMEIA (animalul sexual) ca si factor civilizator

Mai demult timp doresc sa scriu un articol (..nemisogin..) despre rolul civilizator a femeii pe pamant. Dar acum cu aceste imagini, cuvintele devin de prisos…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Succesuri pe toate linia pentru Romania

Reuniunea NATO a subliniat ce era de mai multa vreme cunoscut: datorita oligarhiei si clasei politice atavic-desuete, cu Basescu pe post de port-drapel, Romania este azi izolata total. Bun, ati zice unii dintre dvs., si ce daca e izolata, ca doar nu ne-or lua burjuii boii de la bicicleta… Evident ca nu ne vor lua “bidivii”, dar in schimb se va intampla un alt si foarte grav fenomen: “noi” le-am dat motivele si argumentele ca nu ne meritam pozitia de membrii UE, NATO, ca nu ne meritam influenta conferita la pachet (nu am reusit nimic in dosarul Basarabia-Transnistria, etc), ca nu meritam respectul lumii (prin episoadele cu tziganismul si infractionalitatea transfrontaliera), ca nu suntem buni vecini sau buni colegi de aliante (nerespectarea calendarelor de dotare sau medierea diplomatica), ca nu avem cuvant si coloana vertebrala (sa combatem eficient coruptia si dezmatul politico-economic) si multe altele.

Si fara sa vrem de fapt am facut jocul “prietenilor” ce ne asteapta de ceva vreme cu ghioaga dupa coltz. Marile puteri ocolesc reprezentatii nostrii ca pe ciuma. Iar acest gest (veti vedea curand ca) este un preambul a unor eventuale diktaturi de genul celei prin care Hitler a taiat Transilvania in doua, pentru a da-o altora, ce poate considerau ca fac mai multe.. Demonstrand ca nu meritam pozitia de stat national unitar, nestiind sa ne autoadministram singuri eficient, ba mai mult parazitand si pe altii, de fapt oferim azi toate motivele sa fim desfintati. Si de fapt acesta este cel mai serios semnal semiotic-diplomatic primit dinspre Lisabona. Absolut toti se uita la noi ca si la niste criminali desantati si parca asteapta momentul ca birourile de planificare ale statelor majore sa definitiveze solutiile finale proiectate, ce poate ne sunt adresate…

Iar noi, desi meritam cu varf si indesat acest feedback, prin faptul ca am permis acestei plagi (oligarhia politico-economica) sa se aburce la putere, sa ne conduc si sa ne reprezinte, totusi o vom lua de data asta pe deplin in plex, fiind total nepregatiti:

1.lipsa unor tratate bilaterale diplomatico-militare (mici antante) cu anumiti vecini.

2.o dotare armata sub-precara.

3.un suport economic pentru un efort de razboi apropiat de zero absolut.

Nu putem avea nici un punct de sprijin facand un paralelism cu Israelul, care a fost si este sutinut puternic de o mare putere (USA prin diaspora si lobby-ul evreiesc) via finante si inarmare, pentru a tine piept lumii musulmane. Noi nu suntem sustinuti de nimeni, ba din contra suntem urati de multi, iar intre timp IN CONTINUARE “NE” BATEM (prin reprezentanti) CUIE IN COPARSEU, CE TAMP SI INFANTIL NI-L AUTO-CONFIGURAM…

Vai de noi si de noi! Am ajuns niste clowni mondiali amarati si rupti in fund…

“unul dintre egali”

PLATON

Cica’i de ras .. ;)

Un mix de vin Enira si jazz Mircea Tiberian

 

Firma Origine si-a lansat varianta de public a trend-ului “carte si vin”, deschizand “Clubul Social Origine” impreuna cu “firma 9“. Cu acesta ocazie am fost facuti “martorii si victimele” unei noi degustari de vin marka Enira, somelierul fiind acompaniat de un soft concert de jazz al maestrului Mircea Tiberian si neo-jazz-istei Ana Cristian. Una peste alta, intalnirea a fost una reusita, iar salile arhipline…

 

 

 

 

 

 

 

 

Dialog-monolog cu d-na Alina RAUS (10)

Suntem sau nu liberi?

…Liberi sa gandim, liberi sa vorbim, liberi sa calatorim, liberi sa alegem.
 
Probabil ca libertatea este mai mult o iluzie  decat  o realitate.
Din momentul in care ne nastem nu mai suntem liberi. Obligatiile morale, intai fata de parinti si mentori, apoi fata de copii, partener de viata si, in functie de principii, fata de prieteni, societate etc, ne îngradesc. Urmeaza apoi cele de alta natura: materiala, financiara, legala etc. Iar cel mai mult ne limiteaza datoria pe care o avem fata de noi, fata de soarta noastra.

In clipa in care nu ai ce manca, unde dormi si ziua de maine este incerta, imi vine greu sa cred ca iti permiti sa mai tii foarte mult la libertatea ta de vorbi orice si oricand. Desigur, teoretic iti ramane dreptul de a gandi. Din pacate instinctul de supravietuire il deviaza catre modul cel mai rapid de procurare a mijloacelor de subzistenta. Deci, ca sa fii liber, ai nevoie sa fii degrevat de problemele fiziologice, bazale,  sa ai un oarecare confort financiar si o anumita stabilitate emotionala. 

Daca analizezi putin istoria, observi ca liderii unor miscari sau autorii unor opere marcante ale diverselor etape ale evolutie umane au avut situatia materiala asigurata (nu ma refer aici la poeti, scriitori, artisti, ci la personaje a caror gandire a avut un impact major asupra societatii). De pilda, secolele 18-20: tatal lui Lenin a fost director de școli, cel al lui Karl Marx a fost avocat, al lui  Zelea Codreanu, profesor la baza, a fost de trei ori deputat. Antonescu s-a nascut intr-o familie de militari, Che Guevara a avut parte de o familie prospera, iar tatal lui Napoleon Bonaparte, avocat, a fost reprezentantul Corsicii la curtea lui Ludovic al XVI-lea si exemplele pot continua.

Sper ca nu am prejudecati, dar cred ca situatia materiala isi pune puternic amprenta asupra comportamentului si a modului de gandire. Nu spun ca saracia ii tampeste pe oameni, ci ca  frustrarile ii motiveaza in obtinerea lucrurilor care le lipsesc deviindu-i de la un mod de gandire orientat  catre aspecte generale ale vietii. Nu spun ca saracia ii face pe oameni mai rai, ci din contra, instinctul de conservare le stimuleaza grija fata de semenul sau, in detrimentul analizarii cauzelor si solutiilor la problemele comune. Nu spun o conditie modesta iti elimina din stat sansele de a gandi liber, ci faptul ca intai trebuie sa o depasesti. 

Abraham Maslow, fost psiholog umanist american a realizat o ierahiei a nevoilor umane pe cinci nivele (Piramida lui Maslow). La baza piramidei au fost asezate cele mai puternice, nevoile fiziologice, iar cu cat se urca spre varful piramidei, cu atat importanta, intesitatea si primordialitatea lor scade.
Trecerea la un nivel superior este posibila doar o data cu satisfacrea necesitatilor curente. Nevoia suprema, de autorealizare (care include obiective inalte si abstracte ca dreptatea, perfecţiunea, bunătatea, adevărul) este posibila doar dupa satisfacerea tuturor celorlate trebuinte. Bineinteles, sunt autori care sustin contrarul, ca atingerea unei nevoi superioare nu este conditionata de implinirea celor primare. Un psiholog imi spunea ca acesta este doar cazul exceptiilor.

In concluzie: n-ai bani, esti obligat sa-ti asiguri supravietuirea; ai resurse financiare, ai datoriile generate de acumularea lor. Deci, unde, intre a avea si a nu avea, se situeaza libertatea?

Alina Raus

Cam prea mult testeaza USA lumea asta…

Descoperirea de catre agenti secreti ai Germaniei, a unei valize cu bomba ( http://www.cotidianul.ro/129865-Un-test-antitero-al-SUA-pune-Germania-pe-jar ) avand ca destinatie probabila Germania, precum dupa ceva “sapaturi” in jurul afacerii si descoperirea unui fir rosu spre serviciile speciale a USA, a determinat yankeii sa sara la inaintare (si cinci metri in sus..) si sa declare public mare si tare cum ca nemtii au nimerit in nimic mai mult decat un exercitiu tactic cu bomba, menit “sa testeze vigilenta serviciilor de securitate europene”…

Acum ce sa zicem si noi stand stramb si cujetand rezemati in batele de oieri mioritici… Cam prea multe testari de vigilente au mai pus la cale US-istii de la dubioasa afacere 09.11 cu bombardarea lui World Trade Center… Corolarul ar fi fost ca “hotul neprins este negustor cinstit”?.. Si cam cea ar putea pescui US-ul din aceste ape, la a caror tulburarea contribuie pe din plin? O mai mare subordonare a statelor-natiuni sub flamura nord-americana, pe un front spre nicaieri? O continua subjugare a natiunilor prin instituirea unui climat mondial de insecuritate .. ca mai apoi contestatarii unipolaritatii geostrategice sa aterizeze lin in poala unchiului Sam? Cine mai stie? Sau poate numai dreacu’… ADICA EI!

Ma intreb ce-o fi (daca si ) cand restul lumii civilizate se va coaliza, asa de kiki, si vor incepe sa testeze la randul lor vigilenta US-ului, mascati in clone Al Qaida (daca in prealabil cedeaza US copyright-ul auto-terorismului)..? Le va fi episodul la fel de amuzant si instructiv “pe feedback”?!.. Sincer, da ma indoiesc! Deci in concluzie nu putem spune decat ca “U.S. is testing the world by his terrorist acts”… NICE, nu?!

“unul dintre egali”

PLATON

Sorocul “insurectiei” tocmai la primavara din 2011?!

Sesizez in ultimul timp atitudini, posturi si franturi de mesaje la discutiile cu persoanele din jurul meu (ce sunt multe si variat etalate social), ce-mi dau tot mai mult si foarte serios de gandit. Ceva este putred in Danemarca si tot un anume ceva se pune si la cale. Semnalele unei stari de spirit distorsionate grav in societate continua sa creasca in intensitate, in ochii avizatilor. Abunda manifestarile de nemultumire ale “celor de jos” la adresa “celor de sus”. Apar inedite manifestari de indisciplina si insubordonare in randul profesiilor menite sa tina situatia social-civica sub control. Creste tupeul celor ce contesta o anumita ordine (chiar daca stramba) actuala de drept. Se inmultesc semnalele externe de dezavuare si desolidarizare de clasa noastra conducatoare, in speta de regimul PDL-Basescu.

Haotizarea manelizanta a societatii este pe un trend stupefiant de crestere. Fenomele infractionale tind sa scape de sub control, datorita nepriceperii si dezinteresului guvernatilor pentru interesul comun. Crima organizata incepe cu adevarat sa devina crima organizata, daca pana acum doar a mimat fenomenul, asasinatele alaturi de banchetele, de gat cu fortele de represiune, determinand un diagnostic foarte grav. In paralel cu reducerea crescanda a drepturilor si beneficiilor cetatenesti, guvernarea politica prosteste sau deliberat, dar face formele incadrarii noastre pe orbita unui stat dictatorial de tip America latina. Omniprezenta serviciilor de informatii in tot si toate, transmit publicului senzatia ca s-a instituit o nedeclarata stare de asediu contra noastra a tuturor. Si desi Basescu se crede stapan pe situatie, eu cred ca in realitate este exact pe dos…

Foarte multe persoane cu care ma intersectez prin proiecye comune sau complementare ma amana cu decizia pentru la ..dupa primavara 2011. Dar de ce o fac in primul rand, si de ce cam mai toti emit termenul de primavara (precizez ca sunt persoane bine informate si influente in societate)? Deci ce se pune oare la cale si de catre cine, avand stabilit ca dead line primavara viitoare?!!.. Ca oamenii inebuniti de foame si nevoi vor iesi mai ceva ca si la revolutie pe strazi acum in/dupa iarna asta, dupa ce vor fi ajuns la fundul sacului, deja este fara indoiala; ca se vor coaliza in mase largi compacte este si asta posibil; dar si ca fortze interesate, complementare, se vor folosi de nemultumirea populara pentru a-si promova propria agenda (de exmplu una revizionista teritoriala pe fond etnic, sau poate una de destabilizare a unei tari membra NATO purtatoare de scut antiracheta, sau poate destabilizarea Romaniei din postura de virtual-lider economic regional, etc) este o realitatea cat se poate de fezabila… Interesant este si ca din cei ce m-au amanat cu raspunsuri pentru la primavara, o parte insemnata si-au procurat in avans bilete de concediu pe alte meridiane, cam in aceeasi perioada calendaristic-fatidica…

Bun si atunci ce concluzie am putea trage? Sa se puna oare de o revolta populara de proportii, motivata de necesitatea ruperii definitive de “comunism” (regimul post 89 a esalonului 2 al nomenklaturii PCR, al UASCR si a cadrelor “reformate” ale fostei Securitati)? Va juca in acel ipotetic caz SRI-ul din nou la doua capete ca si Securitatea (ce l-a vandut pe Ceausescu), punandu-i pe Basescu & Co la pachet, pentru a-si negocia in contrapartida noi pozitii privilegiate intr-un nou viitor regim? Aste este fara indoiala, pisica intotdeauna aterizand in picioare… chiar daca o arunci de la etajul 24. Certe este ca in aer pluteste mirosul acela de disperare, revolta si praf de pusca ce l-am simtit (junior fiind) in 18-19 Dec 1989…

Cu alte cuvinte se vede treaba ca ulciorul nu merge nici rugat, de mai multe ori dupa apa, dar si ca eventual va ajunge un car de bate pentru respectivul ulcior… Intelege fiecare ce vrea, dar sa nu uitati de nota de plata.. “Pocaiti-va” cat mai aveti timp, cei ce va simtiti cu musca pe caciula, ca “dupa” veti fi masurati cu alte ocale…Totul si toti vor plati la un anumit moment dat pentru toate nedreptatile astronomice ce le-au girat in tzara asta … o tzara iata, fara noroc,.. fara trecut, prezent si viitor…

“unul dintre egali”

PLATON

The marriage of Prince William with Kate Middleton is just a business

Mult tam-tam pentru nimic. Un puber ceva mai norocos prin pretiozitate si staif decat alte cateva sute de milioane de indivizi de varsta si sexul lui este programat mai mult peste voiinta si constiinta proprie, pentru casatorie. Acum acest trend nu ar fi o noutate absoluta pentru “public decency” si la noi in tara in familiile tiganesti, “contractul” fiind antamat de la varste de o cifra, de adultii din spatele mirilor, evident contabilizand la pachet si kilogramele de zestre.

Mass-media din Regatul Unit deja isi freaca miinile satisfacuta, la proiectia deverului national de pe spatele acestui eveniment, un income de aproximativ un miliard de euro nefiind de colea, pe praful si criza de afara. Pe de alta parte nici cuplul in sine, pe langa “firestile” accese “febrile” de tip PR, la o scopie mai adanca nu dau semne unei foarte autentice acuplari. Se creaza astfel sentimentul ca mediul si anturajul acestor juniori princiari le forteaza in subsidiar consumarea gestului de unire, poate pentru a mai spala eventual din rusinea casniciei ratate in familia casei regale, dintre printul mostenitor Charles si defuncta printesa Diana. De altfel vehicularea “refolosirii” unui nu stiu ce inel ce a apartinut printesei Diana (decedata in conditii si motivatii suspecte) in aceasta noua casatorie, nu-i confera noului act “martial-marital” prea mult noroc.

Apoi daca privim mai cu atentie in ochii (fotografiati a) pretendentei la titlu de printesa, ceva nu se leaga. Am inteles ca cei doi s-au certat si impacat iremediabil … de cateva ori pana acum, si cunoscand orgoliul femininist din occident in a nu fugi dupa un partener ce ti-a inselat odata asteptarile, se genereaza un semn serios de intrebare privitor la iubirea sincera a d-rei Kate Middleton fatza de printul William. Dar asta e o alta problema si poate o vom trata dupa ce (poate) se vor fi despartit din nou “defintiv”…

In rest case si relatii de piatra!

“unul dintre egali”

PLATON

Lisbon under NATO siege

Urmeaza sa se desfasoare zilele acestea o noua sesiune NATO, gazda fiind Portugalia si Lisabona. Miza intalnirii este una mai deosebita si consta intr-o accentuare a apropierii NATO – Rusia, bataia mai lunga avand-o proiectul scutului antiracheta.

These days Portugal and Lisbon will be the host to a new session of NATO, a special meeting that is at stake and it consists in an improved NATO – Russia closeness with special emphasis on missile shield project.

Dar daca NATO exulta la gandul oportunitatii unor noi valuri de sampanie festivista, considerand ca si incheiat deal-ul cu post-sovieticii, cealalta parte in “coproductie” nu este chiar asa de incantata de situatie. Si anume achiesand la situatia operativa de a-si pune la dispozitie si interconecta sistemele de supraveghere electronica (antene) si de raspuns (bateriile de rachete) cu cele ale NATO, rusii vor pierde din mana cartea valoroasa a santajului ripostei nucleare iminente (celebrul “echilibru” ce a stat la baza principiilor “razboiului rece”; daca “tu” x ogive si lansatore, apoi si “y” este indreptit sa aiba in raspuns un numar corespunzator de ogive si lansatoare), pe ecranele radar al asocierii aparand si eventualele lansari strategice dinspre est.

But if NATO exult at the prospect of opportunity of new festive champagne waves, thinking about this deal with the post-Soviets, the other side of the “co-production” is not really that excited about the situation. And for that approaching the operative situation to provide interconnect electronic surveillance systems (antennas) plus tactical response (missile batteries) with those of NATO, the Russians will lose valuable poker cards of usual  blackmailing with an imminent nuclear preventive attack (the famous power balance that consist the principles behind the “cold war”; if side own “x” warheads and launcher, then the other side of scene must have an adequate “y” number of warheads and launchers in response), in this association and combination (NATO -Russia) of radar screens will appear any strategic missile launched from the east (Russia).

De fapt asistam la un joc de sah in care “Kasparov” aprioric o va lua peste mufa de la niste “Fischer”-i, miza reala nefiind protectia dinspre unu iluzoriu atac tactic iranian asupra Europei, cat o forma mai subtila de “containment” strategic nuclear la adresa rusilor, ce musai trebuie pusi sub control.

In fact witnessing a game of chess in which “Kasparov” will be beat in advance by some “Fischer”, because the real stakes is not the protection from a elusive Iranian tactically attack on Europe, as a weaker form of “new containment” policy for Russia strategic nuclear power.

O trai s-om vedea daca inghit hapul rusii, sau ca intodeauna o dau cotita…

We’ll see if the Russians will take free this pill, unless they will cheat the West again,… as usual.

“unul dintre egali”

PLATON

IRLANDA dragutzo .. te “ajutam” chiar daca nu vrei!

Destul de dragutza dramoleta europeana de zilele trecute, in care Irlanda si Portugalia au fost propuse la pozitia de magar al clasei, mai exact in urma unor asidue analize (si poate strategii..) aceste tari au fost descoperite cu rezultate slabe la extemporalul disciplinei finante-banci … amenintand in subsidiar aparenta de onorabilitate, coeziune si putere a monedei unice comunitare. Ciudatenia consta in faptul, ca cel putin Irlanda nu se simte autentic vinovata, sau in asa masura de amenintata si amenintatoare pentru economiile UE, pe cat ar lasa sa se inteleaga la o prima citire, comunicatele de presa a decidentilor politici. Undeva, ceva scartie si este cusut cu ata alba. Cum ar veni s-ar dori volens nolens ca pe aceste state sa pice magareata … implementarii unui plan anticriza dedicat lor.

Ciudat este daca ne amintim ca Irlanda era pana acum 5 ani un lider informal a cresterii economice de tip “tigru” (in exemplu vezi tigrii asiatici, si vezi si coiotul neaos de pana in 2008..), acest stat plusand anual exponential mai ales prin productia high-end-tech, si mai sa fie, brusc si dintr-o data cresteri procentuale anuale de PIB de aproape doua cifre, ca la semnal au trecut in tabara adversa, adica cu minus in fatza, generand “cresteri” negative.

Haiul este insa datorat faptului ca Irlanda refuza sa ceara ajutor comunitar, considerandu-se bine pregatita (au finalizat un program ambitios de austeritate) si aprovizionata (cu rezerve valutare), “neintelegand” TOTUSI .. insistenta imperativa de-al accepta… Ei bine ca sa nu o lungim inutil prea mult, esenta “ajutorului” este de fapt esenta profitului pe seama celor desemnati ca si victime de catre exponentii capitalului. De fapt prin acceptarea ajutorului UE si apoi in subsidiar a hoitarului FMI, la pachet ar accepta returnarea acestuia cu varf si indesat prin dobanzi (ca doar nu credeati in notiunea de altruism comunitar, nu?!), plus o apriorica cedare a anumitor tehnologii (companii) prin actiuni catre concerne transnationale venite si acestea sa suport dinspre initiativa privata “relansarea” acestei tari…. Ii ca si pe Animal Planet, cand pica (doar ca Irlanda nu este real in aceasta stare de fapt) animalul, o horda de hiene si vulturi roiesc sa-l “resusciteze”…

Vorbim asadar de ajutorul de tip “cadou otravit”, ce iata ca state cu scaun la cap evita sa-l acceseze cu atata nonsalanta cum a facut-o sub-state de genul Romaniei. De fapt facute in numele statului de clasa politic-oligarhica ticalosita si nu de statul propriuzis, indatorandu-ne pe noi mirenii nevinovati pana pentru la a saptea spitza… Dar acesta este un alt subiect, tratabil intr-un post cu planul de masuri pentru tragerea la raspundere a intregii conduite post 89, dupa ce viitoarea revolutie, autentica de aceasta data, isi va fi indeplinit obiectivele…

“unul dintre egali”

PLATON

News about NASA-s black hole announcement

Dupa ce NASA a tinut fo’  trei zile cu sufletul la gura o juma’ de planeta (cea cu acces la net, tv si pasta de dinti), referitor la nush ce anunt extraordinar de facut ieri la doishpe juma’, menit sa prezinte o descoperire cel putin la fel de extraordinar de nemaipomenita cica din vecinatea galactica a pamantului, pe fond s-a dovedit un mare fas, o simpla campanie PR & teasing-promotion ca sa-si justifice probabil prin traficul de net “uriasul succes de public”, iar in subsidiar la fel de uriasele stipendii US guvernamentale …

Ei bine totusi declaratia de presa a avut loc, iar noi pamantenii am fost foarte seriod avertizati, cum ca o foarte periculoasa gaura neagra sta la panda sa ne sara de gat de dupa tufisuri, , la prima noastra neatentie. Totodata au prezentat public portretul robot a gaurii respective, ce se doreste o medie matematica dintre gaurile (negre) de mai jos… :

&

&

Living statues

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Are you living in a computer simulation? (Ipoteza vieţii în iluzie)

Nu mai retin exact unde (ceva site sigur strainez dar coincidental si pe Evenimentul Zilei) dar am citit un articol ce m-a marcat profund. Am facut suplimentar si niste research-uri si va expun totul integrat in continuare, lasandu-va in sarcina sa trageti concluziile de rigoare. Si anume in anul 2001 Nick Bostrom, profesor de filozofie la Universitatea din Oxford, se întreba dacă noi, împreună cu realitatea inconjurătoare, nu suntem cumva o simulare de calculator. Oricât pare de absurd, Bostrom prezintă un raţionament coerent în sprijinul acestei idei, care începând de atunci este cunoscut ca fiind argumentul simulării (Simulation Argument). Argumentul simulării, aşa cum a fost definit de către Nick Bostrom, afirmă că cel puţin una dintre următoarele propoziţii este adevărată:

1)    Este foarte probabil că specia umană va dispărea înainte de a ajunge la un nivel de dezvoltare care sa ii permita sa efectueze simulari de lumi pe calculator
2)    Este foarte improbabil ca civilizatiile care ajung la un nivel post-uman să ruleze un număr semnificativ de simulări ale propriei istorii (sau variante ale acesteia).
3)    Noi insine trăim aproape sigur într-o simulare de calculator.

Filozoful René Descartes se întreba dacă nu cumva întreaga realitate, aşa cum o percepem prin cele cinci simţuri nu este altceva decât o înşelătorie bine pusă la punct. Plecând de la faptul că senzaţiile pe care le avem în vis par foarte reale, el specula asupra faptului că ceea ce percepem prin simţuri ar putea să nu fie realitatea înconjurătoare, ci doar o iluzie. În 1997, Hans Moravec estima (în conformitate cu legea lui Moore) că până în anul 2020 un calculator mediu va avea puterea de calcul şi memoria necesară pentru a egala performanţele intelectuale ale unui creier omenesc. La nivelul tehnologic actual nu ştim dacă un calculator, oricât de performant, ar putea simula o entitate conştientă. Dacă însă acceptăm acest lucru, atunci momentul în care dezvoltarea noastră tehnologică va permite crearea unei minţi conştiente într-un calculator nu este relevant pentru subiectul discutat. Ceea ce contează este doar că acceptăm acest lucru ca fiind teoretic posibil într-un viitor predictibil.Pentru a argumenta faptul că probabil noi trăim într-o simulare, Bostrom speculează că dacă urmaşii noştri („reali” sau doar simulări) vor avea suficientă putere de calcul să simuleze istoria (sau variante ale acesteia), atunci o vor face de un mare număr de ori (cu alte cuvinte, primele două propoziţii de mai sus nu ar fi adevărate). Considerând că personajele simulate ar putea fi conştiente, şi că numărul acestora ar putea fi mult mai mare decât a celor care rulează simulările, rezultă  că este mai probabil ca noi înşine să fim doar simulări.

Argumentând în continuare, Bostrom arată că tot aşa cum într-un viitor previzibili şi urmaşii noştri vor fi capabili să ruleze simulări, este foarte probabil ca personajele simulate să fie capabile la rândul lor să ruleze simulări; acest lucru creşte foarte mult numărul probabil de universuri simulate la un moment dat, ceea ce amplifică posibilitatea ca noi să trăim într-o simulare. În concluzie, se arată că dacă acest lucru este posibil, atunci numărul de simulări care rulează la un moment dat (în paralel, dar şi simulare în simulare) este atât de mare, încât şansa ca fiecare dintre noi să trăim într-o simulare este aproape o certitudine.

Argumentul moral: Este evident faptul că există multă suferinţă în jurul nostru. Dacă acceptăm faptul că realitatea care ne înconjoară este doar o simulare în memoria unui calculator, atunci se pune foarte serios problema moralei celor care rulează această simulare. Este de presupus că a produce atât de multă suferinţă unui număr atât de mare de fiinţe conştiente este profund imoral, cel puţin din perspectiva celor care suferă. Ar putea exista o raţiune superioară care să justifice acest lucru ? Există oare o perspectivă prin care suferinţa poate fi justificată, inclusiv din punctul nostru de vedere, al celor care suferă ? să sperăm că aşa este. Diversele religii, încercând să dea o explicaţie suferinţei, au recurs la răsplata de după moarte. Atât nirvana, cât şi veşnicele plaiuri ale vânătoarei sau paradisul promis celor mântuiţi poate fi un răspuns. Ceea ce merită însă observat este faptul că dacă trăim într-o simulare, este de presupus ca morala după care suntem judecaţi să fie una acceptată şi de către cei care controlează realitatea noastră. Dacă şi aceştia trăiesc la rândul lor într-o simulare, atunci şi lor li se aplică aceleaşi norme de evaluare, pe care ei ni le impun nouă. Din această perspectivă, şi pentru că nimeni nu poate fi sigur că se găseşte la nivelul de bază al realităţii, este probabil ca suferinţa din realitatea pe care o experimentăm să fie gratuită.

Bostrom presupune că simulările au ca scop analiza istorică; alte ipoteze vorbesc despre divertisment, iar Stephen King, în ultimul său roman (Under the Dome), propune ca explicaţie pentru suferinţa din lumea noastră joaca inconştientă a unor copii dintr-o realitate superioară. În sfârşit, există păreri că scopul civilizaţiei care a hotărât să simuleze întregul Univers în care trăim să fie dincolo de puterea noastră de înţelegere, iar suferinţa pe care o experimentăm să fie doar un efect colateral, sau care ţine de veridicitatea simulării. Chiar si noi avem o gramada de pograme pe calculator in care suferinta este la ordinea zilei.

Argumentul religios: Încă din 2001, când a prezentat argumentul simulării, Bostrom a vorbit despre unele implicaţii religioase ale teoriei sale. Se pare că pentru prima dată în istorie există o teorie care prezintă în termeni ştiinţifici argumente în favoarea existenţei unui Creator, lucru afirmat de majoritatea religiilor. Creatorul, în acest caz, este individul „în carne şi oase” care a scris primul program. În cazul în care acceptăm ipoteza că noi trăim într-o simulare, este posibil ca cei care au creat simularea în care trăim să trăiască la rândul lor într-o simulare şi aşa mai departe. Totodată, mai devreme sau mai târziu, chiar şi noi vom fi capabili să rulăm simulări populate de entităţi inteligente conştiente. Aşadar, realitatea ar putea conţine multe nivele incluse unul în altul.

Din perspectiva tulburătoare a vieţii într-un univers simulat, se poate vorbi despre puteri dumnezeieşti ale operatorului care controlează simularea; el este omnipotent pentru că poate interveni în universul simulat, chiar şi fără a fi obligat să respecte legile acestuia şi este omniscient, pentru că poate monitoriza orice loc şi orice moment al simulării. Ne-am putea chiar imagina acest operator creând din nimic, toate lucrurile văzute şi nevăzute, eventual pe durata a şase zile. Dacă acceptăm că trăim într-o simulare, atunci devine plauzibilă inclusiv prelungirea existenţei noastre după moarte, fie la un alt nivel al realităţii, fie în aceeaşi simulare. În funcţie de scopurile celor care realizează simularea în care trăim, este posibilă chiar şi existenţa unui sistem de recompensă şi pedeapsă, pe baza unui sistem moral.

***

ABSTRACT: This paper argues that at least one of the following propositions is true: (1) the human species is very likely to go extinct before reaching a “posthuman” stage; (2) any posthuman civilization is extremely unlikely to run a significant number of simulations of their evolutionary history (or variations thereof); (3) we are almost certainly living in a computer simulation. It follows that the belief that there is a significant chance that we will one day become posthumans who run ancestor-simulations is false, unless we are currently living in a simulation. A number of other consequences of this result are also discussed.

I. INTRODUCTION: Many works of science fiction as well as some forecasts by serious technologists and futurologists predict that enormous amounts of computing power will be available in the future. Let us suppose for a moment that these predictions are correct. One thing that later generations might do with their super-powerful computers is run detailed simulations of their forebears or of people like their forebears. Because their computers would be so powerful, they could run a great many such simulations. Suppose that these simulated people are conscious (as they would be if the simulations were sufficiently fine-grained and if a certain quite widely accepted position in the philosophy of mind is correct). Then it could be the case that the vast majority of minds like ours do not belong to the original race but rather to people simulated by the advanced descendants of an original race. It is then possible to argue that, if this were the case, we would be rational to think that we are likely among the simulated minds rather than among the original biological ones. Therefore, if we don’t think that we are currently living in a computer simulation, we are not entitled to believe that we will have descendants who will run lots of such simulations of their forebears. That is the basic idea. The rest of this paper will spell it out more carefully.

Apart from the interest this thesis may hold for those who are engaged in futuristic speculation, there are also more purely theoretical rewards. The argument provides a stimulus for formulating some methodological and metaphysical questions, and it suggests naturalistic analogies to certain traditional religious conceptions, which some may find amusing or thought-provoking. The structure of the paper is as follows. First, we formulate an assumption that we need to import from the philosophy of mind in order to get the argument started. Second, we consider some empirical reasons for thinking that running vastly many simulations of human minds would be within the capability of a future civilization that has developed many of those technologies that can already be shown to be compatible with known physical laws and engineering constraints. This part is not philosophically necessary but it provides an incentive for paying attention to the rest. Then follows the core of the argument, which makes use of some simple probability theory, and a section providing support for a weak indifference principle that the argument employs. Lastly, we discuss some interpretations of the disjunction, mentioned in the abstract, that forms the conclusion of the simulation argument.

II. THE ASSUMPTION OF SUBSTRATE-INDEPENDENCE: A common assumption in the philosophy of mind is that of substrate-independence. The idea is that mental states can supervene on any of a broad class of physical substrates. Provided a system implements the right sort of computational structures and processes, it can be associated with conscious experiences. It is nor an essential property of consciousness that it is implemented on carbon-based biological neural networks inside a cranium: silicon-based processors inside a computer could in principle do the trick as well.Arguments for this thesis have been given in the literature, and although it is not entirely uncontroversial, we shall here take it as a given.

The argument we shall present does not, however, depend on any very strong version of functionalism or computationalism. For example, we need not assume that the thesis of substrate-independence is necessarily true (either analytically or metaphysically) – just that, in fact, a computer running a suitable program would be conscious. Moreover, we need not assume that in order to create a mind on a computer it would be sufficient to program it in such a way that it behaves like a human in all situations, including passing the Turing test etc. We need only the weaker assumption that it would suffice for the generation of subjective experiences that the computational processes of a human brain are structurally replicated in suitably fine-grained detail, such as on the level of individual synapses. This attenuated version of substrate-independence is quite widely accepted. Neurotransmitters, nerve growth factors, and other chemicals that are smaller than a synapse clearly play a role in human cognition and learning. The substrate-independence thesis is not that the effects of these chemicals are small or irrelevant, but rather that they affect subjective experience only via their direct or indirect influence on computational activities. For example, if there can be no difference in subjective experience without there also being a difference in synaptic discharges, then the requisite detail of simulation is at the synaptic level (or higher).

III. THE TECHNOLOGICAL LIMITS OF COMPUTATION: At our current stage of technological development, we have neither sufficiently powerful hardware nor the requisite software to create conscious minds in computers. But persuasive arguments have been given to the effect that if technological progress continues unabated then these shortcomings will eventually be overcome. Some authors argue that this stage may be only a few decades away.[1] Yet present purposes require no assumptions about the time-scale. The simulation argument works equally well for those who think that it will take hundreds of thousands of years to reach a “posthuman” stage of civilization, where humankind has acquired most of the technological capabilities that one can currently show to be consistent with physical laws and with material and energy constraints.

Such a mature stage of technological development will make it possible to convert planets and other astronomical resources into enormously powerful computers. It is currently hard to be confident in any upper bound on the computing power that may be available to posthuman civilizations. As we are still lacking a “theory of everything”, we cannot rule out the possibility that novel physical phenomena, not allowed for in current physical theories, may be utilized to transcend those constraints[2] that in our current understanding impose theoretical limits on the information processing attainable in a given lump of matter. We can with much greater confidence establish lower bounds on posthuman computation, by assuming only mechanisms that are already understood. For example, Eric Drexler has outlined a design for a system the size of a sugar cube (excluding cooling and power supply) that would perform 10^21 instructions per second.[3] Another author gives a rough estimate of 10^42 operations per second for a computer with a mass on order of a large planet.[4] (If we could create quantum computers, or learn to build computers out of nuclear matter or plasma, we could push closer to the theoretical limits. Seth Lloyd calculates an upper bound for a 1 kg computer of 5*10^50 logical operations per second carried out on ~10^31 bits.[5] However, it suffices for our purposes to use the more conservative estimate that presupposes only currently known design-principles.)

The amount of computing power needed to emulate a human mind can likewise be roughly estimated. One estimate, based on how computationally expensive it is to replicate the functionality of a piece of nervous tissue that we have already understood and whose functionality has been replicated in silico, contrast enhancement in the retina, yields a figure of ~10^14 operations per second for the entire human brain.[6] An alternative estimate, based the number of synapses in the brain and their firing frequency, gives a figure of ~10^16-10^17 operations per second.[7] Conceivably, even more could be required if we want to simulate in detail the internal workings of synapses and dendritic trees. However, it is likely that the human central nervous system has a high degree of redundancy on the mircoscale to compensate for the unreliability and noisiness of its neuronal components. One would therefore expect a substantial efficiency gain when using more reliable and versatile non-biological processors.Memory seems to be a no more stringent constraint than processing power.[8] Moreover, since the maximum human sensory bandwidth is ~10^8 bits per second, simulating all sensory events incurs a negligible cost compared to simulating the cortical activity. We can therefore use the processing power required to simulate the central nervous system as an estimate of the total computational cost of simulating a human mind.

If the environment is included in the simulation, this will require additional computing power – how much depends on the scope and granularity of the simulation. Simulating the entire universe down to the quantum level is obviously infeasible, unless radically new physics is discovered. But in order to get a realistic simulation of human experience, much less is needed – only whatever is required to ensure that the simulated humans, interacting in normal human ways with their simulated environment, don’t notice any irregularities. The microscopic structure of the inside of the Earth can be safely omitted. Distant astronomical objects can have highly compressed representations: verisimilitude need extend to the narrow band of properties that we can observe from our planet or solar system spacecraft. On the surface of Earth, macroscopic objects in inhabited areas may need to be continuously simulated, but microscopic phenomena could likely be filled in ad hoc. What you see through an electron microscope needs to look unsuspicious, but you usually have no way of confirming its coherence with unobserved parts of the microscopic world. Exceptions arise when we deliberately design systems to harness unobserved microscopic phenomena that operate in accordance with known principles to get results that we are able to independently verify. The paradigmatic case of this is a computer. The simulation may therefore need to include a continuous representation of computers down to the level of individual logic elements. This presents no problem, since our current computing power is negligible by posthuman standards. Moreover, a posthuman simulator would have enough computing power to keep track of the detailed belief-states in all human brains at all times. Therefore, when it saw that a human was about to make an observation of the microscopic world, it could fill in sufficient detail in the simulation in the appropriate domain on an as-needed basis. Should any error occur, the director could easily edit the states of any brains that have become aware of an anomaly before it spoils the simulation. Alternatively, the director could skip back a few seconds and rerun the simulation in a way that avoids the problem.

It thus seems plausible that the main computational cost in creating simulations that are indistinguishable from physical reality for human minds in the simulation resides in simulating organic brains down to the neuronal or sub-neuronal level.[9] While it is not possible to get a very exact estimate of the cost of a realistic simulation of human history, we can use ~10^33 – 10^36 operations as a rough estimate[10]. As we gain more experience with virtual reality, we will get a better grasp of the computational requirements for making such worlds appear realistic to their visitors. But in any case, even if our estimate is off by several orders of magnitude, this does not matter much for our argument. We noted that a rough approximation of the computational power of a planetary-mass computer is 10^42 operations per second, and that assumes only already known nanotechnological designs, which are probably far from optimal. A single such a computer could simulate the entire mental history of humankind (call this an ancestor-simulation) by using less than one millionth of its processing power for one second. A posthuman civilization may eventually build an astronomical number of such computers. We can conclude that the computing power available to a posthuman civilization is sufficient to run a huge number of ancestor-simulations even it allocates only a minute fraction of its resources to that purpose. We can draw this conclusion even while leaving a substantial margin of error in all our estimates.

Posthuman civilizations would have enough computing power to run hugely many ancestor-simulations even while using only a tiny fraction of their resources for that purpose.

………………………………………………

VII. CONCLUSION: A technologically mature “posthuman” civilization would have enormous computing power. Based on this empirical fact, the simulation argument shows that at least one of the following propositions is true: (1) The fraction of human-level civilizations that reach a posthuman stage is very close to zero; (2) The fraction of posthuman civilizations that are interested in running ancestor-simulations is very close to zero; (3) The fraction of all people with our kind of experiences that are living in a simulation is very close to one. If (1) is true, then we will almost certainly go extinct before reaching posthumanity. If (2) is true, then there must be a strong convergence among the courses of advanced civilizations so that virtually none contains any relatively wealthy individuals who desire to run ancestor-simulations and are free to do so. If (3) is true, then we almost certainly live in a simulation. In the dark forest of our current ignorance, it seems sensible to apportion one’s credence roughly evenly between (1), (2), and (3).

Unless we are now living in a simulation, our descendants will almost certainly never run an ancestor-simulation.

***

---

[1] See e.g. K. E. Drexler, Engines of Creation: The Coming Era of Nanotechnology, London, Forth Estate, 1985; N. Bostrom, “How Long Before Superintelligence?” International Journal of Futures Studies, vol. 2, (1998); R. Kurzweil, The Age of Spiritual Machines: When computers exceed human intelligence, New York, Viking Press, 1999; H. Moravec, Robot: Mere Machine to Transcendent Mind, Oxford University Press, 1999.

[2] Such as the Bremermann-Bekenstein bound and the black hole limit (H. J. Bremermann, “Minimum energy requirements of information transfer and computing.” International Journal of Theoretical Physics 21: 203-217 (1982); J. D. Bekenstein, “Entropy content and information flow in systems with limited energy.” Physical Review D 30: 1669-1679 (1984); A. Sandberg, “The Physics of Information Processing Superobjects: The Daily Life among the Jupiter Brains.” Journal of Evolution and Technology, vol. 5 (1999)).

[3] K. E. Drexler, Nanosystems: Molecular Machinery, Manufacturing, and Computation, New York, John Wiley & Sons, Inc., 1992.

[4] R. J. Bradbury, “Matrioshka Brains.” Working manuscript (2002), http://www.aeiveos.com/~bradbury/MatrioshkaBrains/MatrioshkaBrains.html.

[5] S. Lloyd, “Ultimate physical limits to computation.” Nature 406 (31 August): 1047-1054 (2000).

[6] H. Moravec, Mind Children, Harvard University Press (1989).

[7] Bostrom (1998), op. cit.

[8] See references in foregoing footnotes.

[9] As we build more and faster computers, the cost of simulating our machines might eventually come to dominate the cost of simulating nervous systems.

[10] 100 billion humans50 years/human30 million secs/year[10^¹⁴, 10^¹⁷] operations in each human brain per second  [10^³³, 10^³⁶] operations.

[11] In e.g. N. Bostrom, “The Doomsday argument, Adam & Eve, UN⁺⁺, and Quantum Joe.” Synthese 127(3): 359-387 (2001); and most fully in my book Anthropic Bias: Observation Selection Effects in Science and Philosophy, Routledge, New York, 2002.

[12] See e.g. J. Leslie, “Is the End of the World Nigh? ” Philosophical Quarterly 40, 158: 65-72 (1990).

[13] See my paper “Existential Risks: Analyzing Human Extinction Scenarios and Related Hazards.” Journal of Evolution and Technology, vol. 9 (2001) for a survey and analysis of the present and anticipated future threats to human survival.

[14] See e.g. Drexler (1985) op cit., and R. A. Freitas Jr., “Some Limits to Global Ecophagy by Biovorous Nanoreplicators, with Public Policy Recommendations.” Zyvex preprint April (2000), http://www.foresight.org/NanoRev/Ecophagy.html.

[15] For some reflections by another author on the consequences of (3), which were sparked by a privately circulated earlier version of this paper, see R. Hanson, “How to Live in a Simulation.” Journal of Evolution and Technology, vol. 7 (2001).

---

G 20 avanseaza spre nicaieri

O mare excitatie s-a produs in masele copitate la vestea ca stapanii lumii se intalnesc “sa puna din nou tzara la cale”. “Oare ce mai inventeaza astia sa-si maximizeze pentru ei profitul si pentru noi jugul” ne intrebam transfigurati fiecare dintre noi, cei cu sabia supravietuirii fizice zilnice a lui Damocles, deasupra creshtetelor? Si totusi ce o mai fi putut fi ramas de praduit din acest sat global, dupa milenii de exploatare, de se fandosesc si schimonosesc cabotin intr-un asemenea hal reprezentantii angajati ai ocultei conducatoare mondiale, ma intreb retoric si eu?..

Aceasta reuniune, desi din considerente de “securitate” nu va razbate autentic in concluzii la urechile plebei, totusi live are sanse sa devina cat se poate de incordata. Pai cum sa vii tu stat si natie “de mana a doua”, cum era considerata China pana prin anii 50, si sa dai cu pumnul in masa noastra, abogatanilor, cerand imperativ un “scaun decizional”? “Cine si cand a mai pomenit, de cand este sclavagism pe pamant, sa vina un “coate goale” sa puna conditii stapanului” se intreaba in sinea sa sordidul patriciat?

Ei bine cam toti cei 20 de gusteri-natiuni au azi un dinte impotriva “trend-setter-ul contestatar” China, eventual a urmatorilor pretendenti la statutul de preamarire, gen India, Brazilia, etc., deorece la pachet li se vor pune imbuibatilor planetari frau protectionismului, fatza de acesti viitori fosti “in curs de dezvoltare”, si apoi le vor disparea si suprafete majore din pietele lor de desfacere (punand presiune suplimentara pe pietele exploatabile ramase, eventual reducandu-li-se marja globala de profit). Ca doar nu-i asa, in capitalism ca cei putini sa traiasca bine, ei musai trebuie sa ramana putini, SI NIMENI SA NU FIE LASAT SA LE ACCEADA DOMUL de clestar… La o adica gedouzecistii nu s-ar da in laturi sa provoace sh-un conflict militar de proportii, ce sa dezorganizeze pretendentii “la mai bine”, eventual sa prezerveze prin forta actuala ordine mondiala.

Apoi se preconizeaza frictiuni puternice intre membrii intrinseci ai grupului, pe masura ce halcile de devorat devin odata cu criza tot mai putine si nemotivante, aparand contestatii fatzise pentru pozitia de masculi-femele alfa in haiticul pradator…

Tensiune si nemultumirile maselor se acumuleaza … si aceasta ordine mondiala, “chiar si fara stiinta ei” (ca e suficient de inchipuita ca stapana pe veci pe situatie) … isi traieste ULTIMELE momente de GLORIE si primele momente de AGONIE… AM ZIS!

“unul dintre egali”

PLATON

Miza din spatele mizei

Ni s-a scos zilele astea ochii cu o noua dramoleta ieftina pe rol de “actiune de fortze informative”, pusa in scena de prezidentul lup de mare, in coproductie cu un alt sferto-dictator, doar ca pe stil musulman, vorbim de presedintele Siriei, Bashar al-Assad. Si acum sa ne amintim episodul celei mai ridicole puneri intr-o scena de tip intelligence de ultim secol, zahaiala impiedicata cu nush ce ziaristi asa zis rapiti sub bagheta dirijorala a ”teroristului” Omar Hayssam (o alta puslama mediocra si superflua), dar care actiune era menita sa marcheze de fapt niste puncte de negociator de talie internationala pentru Basescu, de mare combinator si rezolvator in ochii copitatilor rumegatori interni tot pentru respectivul individ, mai apoi sa marcheze puncte pentru “profesionalismul” serviciilor de informatii si nu in ultimul rand, sa se ofere ocazia subtilizarii unei sume de cateva milioane bune de dolari din rezerva strategica de stat, data asa zis ca racumparare pentru falitii nostri de ziaristi, undercover in favoarea serviciile de securitate mariner-esti.

Ce sa mai zicem in amintirea acelor ridicole momente de capa, muci si spada in varianta damboviteana, ca au ras mai toate serviciile secrete din NATO, dar mai ales cele de la adversari, de s-au tinut cu mainile de burta ca de pantecarie… Ei bine, ne-am ales atunci si “batuti” (prin bataia de joc) si si cu banii luati, toata responsabilitatea blufului fiind pusa de ratatii nostri conducatori, exclusiv in carca variantei romanesti de Osama Bin Laden, vezi Hayssam-ul..

Ei bine haiul mare abia acum urmeaza. Cineva din comunitatea de informatii nationala sau internationala (sau poate amandoua) tot scormonesc de ceva vreme in rahatul basesc-romanesc de sub presh, la gandul ca telefonat (vezi telefonul fara fir) musai trebuie sa fie cu ceva “agatati”  marineru si gashca lui de haidamaci politicoiosi. Asadar in ultimul timp s-au depus eforturi serioase in directia activarii opiniei publice, pentru o rezolutie favorabila importarii in stare congelata a fugaretzului Omar,.. in scop de vivisectie.., STIINDU-SE ca respectivul este veriga conspirata lipsa, ca intreaga constructie asa zis informativa mai sus relatata, sa poata fi data apoi pe goarna. Si ce credeti ca va afla atunci boborul? Va afla ca Basescu este cinic si fara scrupule si ca e in stare de orice pentru a-si atinge scopurile fetide. Va afla boborul ca totul (respectivele actiuni) nu a fost decat o simpla si infantila piesa de teatru prost, cu rapirea jurnalistilor din serai.. Va afla ca banii dedicati rascumpararii “scribilor pe pergament de buda” au fost foarte bine securizati de catre cei din anturajul lucraturii… Va afla, chiar daca nu va constientiza la cat de tamp a ajuns, ca astia de acum sunt de sute de ori mai perniciosi si fatali decat fanariotii…

Si pentru ca filmul dovedirii ante sperjurului risca sa fie dat pe posturi la o ora de maxima audienta, s-a pus la cale o noua actiune de intelighentie rumaneasca, adica un soi de rau ce sa combata raul originar… I s-a promis lui al-Assad junior (Bashar sau Bashir..) o scoatere din izolarea internationala provocata de Israel (in contrapartida Hezbolahului din sudul Libanului  ce ii ploua zilnic pe evrei in cap cu rachete Scud), iar pe de alta parte, promisiunea “in alb” pentru o noua campanie de inarmare a Siriei cu echipament militar romanesc (in vederea urmatoarei runde finale cu Israelul), dar platibil la sfantul asteapta. Si toate astea NUMAI pentru a pune intr-o noua scena, ca vezi doamne, lighioanele astea guvernamental-prezidentiale au facut tot ce a depins de iei sa-l extradeze pe Omar H. din Siria catre Romania, dar “obscurul” ala de al-Assad a zis nu si nu…. Cu alte cuvinte planul a fost din start aranjat pentru cacialma, fiind ante-intelesi (Basescu si al-Assad) sa nu se inteleaga, prezenta lui Omar in Romania, si desertarea sacului acestuia de bunatati (informatii) fiind poate fatal pentru Basescu & Co, dar prin contiguitate poate si pentru Romania…

Cam cu asta se ocupa guvernatii nostri, in loc de crestere bunastare pentru intregul popor. De aia suntem unde suntem. Si asa vom fi pana nu vom steriliza aceasta leprozerie organizata (…crima organizata) intr-o clasa… vezi CLASA POLITICA… filear numele de ras, sa le fie,.. in vecii vecilor AMIN!

“unul dintre egali”

PLATON

The History Of The World

by Phil Mulloy

 

 

Rusia si capitalismul colhozist

Avea dreptate cine a inventat zicerea “da-i ghes lu’ Ivan, ca ti se urca pe divan”. Aceste popor este demn de a fi studiat si luat mult mai in serios decat a fost pana acum. Si nu am sa ma leg de gama de excelentza a oamenilor de stiinta, de cultura, de arta, literatura, etc, prin care Rusia are asigurat un meritoriu loc de frunte in panteonul universal, cat de energia vitala foarte bruta si puternica ce o poseda, o degaja si impune agresiv, apoi tertilor. Cum ar veni un popor mare (nu neaparat fizic, dar si aceasta conditie este un factor favorizant) “se naste si nu se face”, iar exemple poti scoate din istorie, state-popoare puternice, vremelnic dizolvate, erupand odata cu noi conditii prielnice (Polonia, Yugoslavia, Israel, etc)… sau viceversa (ex.Romania..).

Rusia a erupt si implodat ciclic, dar ca si medie s-a consacrat ca si un catalizator negativ ori pozitiv (depinde de unghiul din care faci analiza) pan-global. Iar tendintele sale hegemoniste nu pot fi abordate simplist ca si o atitudine de tip jaf migrator barbar, cat ca si o reactie de aparare prin atac, toata “viata” s-a suferind cumplit de frustrarea si complexul ca nu sunt suficient de puternici si cizelati pentru postura si pozitia ce si-o aroga. Iar mai apoi aceasta strategie a involuat (..evoluat) in accente paranoide si chiar schizofrenoide (daca putem asocia unui popor astfel de simptome individuale), betia puterii si castigului facil fiind de neoprit in fiinta si spiritualitatea lor.

Si totusi rusii au in sange egalitarismul si echitatea, comunismul original prinzand cel mi bine si pentru o durata mare de timp acolo, tocmai datorita acestui profil. Cum ar veni “slabanogul clasei, in plus si de origine campestra, o tinta permanenta a ironiilor si batailor de joc venite din parte colegilor de clasa, va face totul pentru a-si depasi conditia, pentru a demonstra ca si el este puternic, si el este suficient de inteligent, ca si el poate avea bani de buzunar, chiar daca pentru asta mai si blufeaza sau subtilizeaza in pauze de prin buzunarele si bancile colegilor”. La fel si Rusia a tinut si tine in continuare la dobandirea staifului de onorabilitate civilizationala prin tot ce face. Nu a  putut avea ca si self civilizatia Europei, nu-i nimic dar atunci a tabarat peste Europa cand si cum a putut, ca sa dobandeasca prin forta aceasta himera (complexul tanarului infantil, ce intotdeauna apreciaza mai mult prajitura si jucaria partenerilor de joaca, decat propriile)…

Dupa “accidentul” glasnostului erei Gorbaciov, nu mai detaliez acum  motivatiile pentru care rusii au cedat vrabia din mana (blocul comunist est european) pentru blana ursului din padure (revitalizare economica sub flamura sfasaiata capitalista), acest stat a considerat necesar ca pe modelul “dizident” capitalist al Chinei sa-si creeze o cale ”democratica” originala, un soi de capitalism corporatist … de sorginte comunista. Si anume sub directa supraveghere, management si influenta a serviciilor de securitate “reformate” (ce de fapt au condus, conduc si vor conduce discretionar, cel putin in fostele tari comuniste) rusii au introdus in schema conceptul de “averea noastra – miliardarii nostri de paie”, creand artificial, pe baza de selectie si ordin militar, subiecti “demni” de a juca rolul tetral de oligarhi. In mainile acestor fosti si actuali ofiteri acoperiti ai serviciilor ruse de informatii au fost plasate in conditii de mare siguranta (din perspectiva ocultei de putere) fraiele economiei si averii statului rus actual.

Aceasta protipendada (neonomenklatura) rudimentara si neformata firesc in transeele luptei autentice de acumulare a capitalului (unul din semnele patognomonice este incultura banului, “setea, foamea, indarjirea” cu care risipesc averi pe dovediri fortate ale statutului lor social, gen masini, iahturi, proprietati, echipe de sport, etc., in contrapartida cu modestia si parcimonia unor descendenti erditar capitalisti) beneficiaza insa de sustinere cantitativa (resurse materii prime, practic “infinite” prin postura “oficiala” ce o ocupa si indeplinesc) ce sa le acopere toate erorile manageriale, sau de conduita privata. Iar minus variantele de genul unui Hordovkoski, ce brusc a uitat cum a ajuns ce a ajuns, prin cultul personalitatii crezandu-se brusc buricul pamantului, insubordonandu-se fatza de cei ce l-au creat, au fost si poate vor fi simple accidente de parcurs ce vor confirma regula ca nu te poti pune cu sistemul…

“unul dintre egali”

PLATON

FACEBOOK vs Unfriend Coal

Marinerul se tine de cioace

Apelul tragicomic si mucilaginos al presedintelui, de ieri din Parlament, cu referire la instituirea unui moratoriu (mai corect armistitiu, la cate razboaie cu tigai si oua clocite in capetele “adversarilor ideologici” avem p-acolo) a fost unul demn de “cascadorii rasu-plansului”. Dar cine ma rog l-a oprit pana acum pe mariner sa se constituie intr-un factor de echilibru si detensionare, cel putin in randul tagmei lor de furi cu staif oligarh, ca sa se vada astazi “in genunchi” sa ceara favoruri echipei adverse? Oare nu cumva dansul este principalul factor de risc si tensiune, de la care starteaza majoritatea conflictelor de capa (izmene) si spada politicoiste? Oare nu cumva gashca intima a acestui “minus varianta” promoveaza premeditat o strategie de agitare artificiala a spiritelor, ca pe urma sa vina tot dansi, doar “ca calare” pe magari albi si sa faca pace intre respectivele dobitoace?..

In “bunul” sau obicei acest “mai asta” promoveaza in fals respectivul apel de impacare si iubire (vinovata). In fals pentru ca este depasit deja cadrul temporal a unei negocieri tipic romanesti ”lasa-ma sa te las” (amicii de la FMI sunt deja cu satarul pe gatul nost), iar mai apoi pentru ca pentru a cere concesii in business-uri cum este si politica, eventual “consens”, musai trebuie sa oferi in contrapartida, concesii si consens. De atfel mi s-a parut inspirata (si surprinzatoare in rau pentru echipa prezidentului de carton) pozitia liderilor opozitei Ponta si Antonescu, ce lucrand cu armele si tactica “adversarului” au aruncat mingea de obiele si calti inapoi in curtea dinastica a acestuia, cerand in schimbul “preteniei”, capul de musca a Robertei Anastase, pe o tipsie de alpaca,.. asezonat cu restul platoului haiducesc si posirca de buturuga.

Evident ca la un astfel de raspuns matelotul si  echipa sa de tzutzeri eunucizati au facut.. SI FAC marunt din buze. Cu alte cuvinte au luat-o sus! ))

“unul dintre egali”

PLATON

Artlessness – Ingenuitate

(click the image to enlarge)

 

 

 

 

 

 

 

 

Clubul de la Bucuresti – Romania incotro?! (3)

Continui sa evoc pasaje importante de la ultima intrunire a “Clubului de la Bucuresti”. Un al doilea speaker a fost sen. Alexandru Athanasiu ce a incercat sa creioneze modelul social european, urmand sa expun in continuare unele din ideile si pasajele ce le-am considerat mai importante si de promovat.

-”mostenirile istorice” se dovededesc azi fundamentale, statele care au beneficiat in trecutul lor colonial de aportul (ieftin sau gratuit) permanent de materii prime si forta de munca din statele dominate au fost si sunt mult mai pregatite, pe baza rezervelor si acumularilor de orice fel de capital, sa treaca mult mai usor peste vicisitudinile unei crize economice de impact global. Ori Romania datorita ghinionului sau tarelor sale intrinseci a facut permanent parte din categoria natiunilor furnizoare de wealth pentru tertzi (Turcia, Austria, Ungaria, Rusia, etc)…

-organizatii si manifestari de genul Clubului de la Bucuresti au in primul rand un rol incitator pentru posibilele elite intelectuale, care mai apoi sa reverbereze consensual spre mase ideile si targeturile majore obtinute in cadrul respectivelor reuniuni lucrative, a analizelor didactice comise la un mod exhaustiv.

-ar fi necesara o definitie voltariana a termenului de “economie sociala”, astfel ajungand la principiile europene actuale de societate; Modelul social european are accentul pus pe (a) cresterea economica, (b) pe somajul scazut, (c) pe protectie sociala ridicata, ce sa genereze bunastare generala si un nivel scazut de saracie, dar si o crestere economica de doar 70%  fatza de exemplul si competitorul global USA. In timp ce UE promoveaza “solidaritatea”, US promoveaza “libertatea”, ramanand de discutat pe marginea seriozitatii si autenticitatii acestor slogane (nu stim exact cat mai avem solidaritate in Europa, si daca solidaritatea este si pentru “catzeii” de genul nostru, dupa cum nu stim exact ce mai inseamna azi termenul libertate, spus mai ales din gura jandarmului mondial principal).

-”munca” a fost catalizatorul fundamental a societatii, chiar si ideologic, inca de la inceputul secolului generand wealth (bogatie pentru mai putini) si apoi welfare (pentru mase tot mai mari).

-le putem cataloga ca si “utopii ale secolului” drept catalizatori ai statului social: (a) “bugetul echilibrat”, nicio dezvoltare economica nu se face pe baza unor bugete echilibrate, orice trend istoric de dezvoltare presupunand injectii masive de capital in piata, si ala de obicei imprumutat; (b) “reducerea impozitelor”, deoarece nu se produce in paralel o redistribuire  corecta a veniturilor “economisite” de masele populationale. Eventual locurile de munca create in subsidiarul “relaxarii economiei” au creat premisele unei cresteri economice suplimentare; (c) “justitia sociala” cel putin pentru UE cu “more and better jobs” a fost emblematic, cu salarii decente, cu reintegrare si neexcludere sociala, cu investitii in formarea fortei de munca si in reconversia acesteia.

-apare intrebarea “retorica” “de ce au pierdut batalia in UE politicile de stanga?” Ei bine se considera “unanim” (unanim .. in cercuri restranse de decizie) ca aceste politici publice nu au fost adaptate trendului economiei si competitiei (si mai ales crizei) globale; de fapt nu se mai lupta eficient de fond contra saraciei; educatia permanenta subventionata risca sa nu mai fie finantata tot pe fondul problemei; la fel si cu protectia sociala menita sa asigure supravietuire biologica in conditii de demnitate este trecuta in plnul doi; din pacate in paralel se constata cresterea importantei averii in defavoarea venitului.

-in societatea romaneasca aceste simptome sunt mai pregnante; se pune problema a cum vom reusi sa ordonam si sa ierahizam fair play, meritocratic, o societate in tranzitie permanentizata, daca averea nu se mai constituie un mijloc, ci un scop in sine?! Se impune reforma fiscalitatii pentru scaderea costului muncii prin intinerirea resursei umane, ori acest lucru in conditii de criza se poate realiza de exemplu printr-un sistem fezabil si inteligent de deduceri, eventual prin acces “fortat” (prin lege) la invatamant, care totusi poate fi ajutat prin burse de excelenta si subventii pentru familiile genitoare de studenti.

Eventual aici ( http://sorinplaton.wordpress.com/category/clubul-de-la-bucuresti-romania-incotro-1/ ) si aici ( http://sorinplaton.wordpress.com/2010/10/28/clubul-de-la-bucuresti-romania-incotro-2/ ) puteti vizualiza primele episoade ale “trilogiei”.

“unul dintre egali”

PLATON

Autumn in my dreams

(click the images for zooming)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cand D-ZEU este adevar si RELIGIA minciuna..

Mergand azi pe teren, la radioul masinii pus pe Realitatea FM (dimineata jonglez intre acest post, intre Radio France International si Radio Guerrila) am prins o frantura de comentariu, ce analiza un recent sondaj de opinie, cum ca “de fapt” tinerii nu doresc sa emigreze in masa, cum “mincicinos” ar fi afirmat alt sondaj (de parca nu toate sondajele ar fi la fel de indoielnice), ci doar ca se simt fara orizonturi si ideal, se se simt tradati si abandonati de o societate stramba si individualista, dar au mai spus ceva suplimentar acesti tineri … si anume ca incep sa creada tot mai putin in “valorile” promovate de religie…

Cu alte cuvinte desi reteta celor ce conduc din umbra societatea, manipuland-o si ametind-o cu idealuri fantasmagorice (doar ca pentru viata ailalta, cu conditia sa cracneasca subiectii la exploatarea si belfereala aristrocratiei din prezenta viata), ar fi ca opiumul popoarelor (religia) este unul din instrumentele de tinere sub control al maselor flamande, se vede treaba ca opimul ca si drog a fost trasformat intr-un banal ”crack” (constituit din aditivi si inlocuitori) ce nu mai prea ridica pe nimeni “high”…

Si cum sa mai creada tinerii in indemnurile clericale mincinoase de iubire a aproapelui, cand iubirea promovata de popi prezinta conotatii homosexuale, cand sprijinul aproapelui tot in varianta sutanista ramane doar un searbad slogan (dupa slujba de duminica, purtatorii de anteriu de borangic si fir de aur grabindu-se sa-si numere argintii din cutia milei, si apoi a bogatiei acumulate tot din exploatarea credintei si fricii in loc de iubire de D-zeu). Cum ar veni “tu” nu poti promova adevar cand esti construit din neadevar.

Cu alte cuvinte marsavia a devenit omniprezenta si nimic nu mai este sfant. Totul este un trade (comert), sufletul si constiinta fiind unul dintre carnatii de pe galantar. Iar tinerii in neputinta, ingenuitatea si radicalismul lor simt, vad picioarele scurte – groase – paroase ale minciunii promovate pe post de adevar. Vad cum autointitulatii avocati si mediatori ai lui D-zeu (clericatul) sunt de fapt adevarati diavoli sub travesti, niste mai mult sau mai putin mizerabili, de fapt ca si restul celor din politica si oligarhia economica conducatoare de tara, cu care impreuna si-n soioasa complicitate NE EXPLOATEAZA SI NE BATJOCURESC PANA LA PLASELE…

Iar in acest timp tinerii, alaturi de mai putin tinerii la fel de constienti stau si spumega de furie de aceasta nedreptate perpetuata si accentuata hula cereasca, si aia facuta in numele domnului.

“unul dintre egali”

PLATON

China in secvente de poveste

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Suntem in plop si plopul in aer

Semnale tot mai multe ne pot face sa credem ca oricand se poate reedita o noua etapa violenta de restriste, via un razboi cu implicatii de nivel planetar. O criza economica mondiala ce numai nu-si mai gaseste resursele sa renasca, cu o populatie exasperata de mileniile de privatiuni si omitere cronica de la traitul bine a celor putini din clasa oculta conducatoare, cu depasirea sustenabilitatii existentei biologice (sub raportul aglomerarii cantitative populationale, reducerea resurselor re- si neregenerabile, cu acumularea prin poluare a produsilor de dezasimilatie a societatii), cu un urias derapaj de la normele de conduita etica, morala, civica, cibernetic autoreglabile.

Cum ar veni se intrunesc factorii ce au determinat in trecut, chiar si-n cuantumuri mai mici, mari conflagratii si suferinte mondiale. Ei bine acum , mai mult ca oricand “se cere” din perspectiva lidership-ului major, egoist si “neutru”, o miscare de forta ce sa treaca prin sita totul, pentru a asigura resetarea sistemului si repunerea acestuia intr-o pozitie de nou start. In cest moment suntem mai multi cu un miliard de oameni decat ne-am asigura “de la sine” sustenabilitatea prin macroechilibrele ecosistem-biosistem si ca atare “simtim unii in urina” ca statele majore ale armatelor importante au primit deja in lucru ordinele intocmirii unor scenarii de situatii si de punere in scena, prin care via “ghinioniste” manifestari gen razboaie locale-zonale-regionale-globale, gen boli noi si vechi ce brusc vor deveni netratabile sau foarte virulente, prin politici de “asanare economica” tradusa prin reduceri majore de venituri si de nivel de trai la cei de la baza piramidei, dar si prin alte “ingenioase cai cum ar fi niste bombardamente atomice sub masca unor … ploi cu “asteroizi”, sa determine o foarte eficienta decimare a noastra.

Si cum ar fi deja anumite viziuni-vizionari de genul Noastradamus, Mayasii, Biblia, etc deja ne-au avertizat despre existenta unui anume ceva, asociabil unui sfarsit civilizational intr-un viitor previzibil. Cum spuneau si cei din formatia hard-rock Europe, in piesa The final countdown, poate chiar suntem azi intr-un soi de final countdown, nebanuit si nestiut noi, de marea masa rumegatoare pe doua picioare…

Si ce facem romanii in acest timp? Cum ne pregatim pentru neprevazut? Ce facem in afara sa ne certam si autoneutralizam pe teme si motivatii minore? Prin ce ne calificam la dreptul de a supravietui dupa o potentiala catastrofa comandata, de genul celor definite mai sus? Ori poate anumiti factori decizionali nationali deja stiu si au pregatit salvarea a doar catorva sute de funduri pretioasede bogatani, restul orataniilor ce formeaza arbitrar boborul, nemeritand sa fie salvate?!..

Ce facem noi ca tara ca cel putin sa murim demni in caz ca se da drumul cainilor razboiului pentru jucarea aceastei piese de teatru? Cum suntem noi pregatiti pentru o ipotetica noua mare conflagratie? Daca nu avem tehnologie nucleara militara descurajanta (aah, si voia Ceausescu sa ne acorde cest statut..dar noi am zis ca e prost) avem cel putin vreo linie de fortificatii de tip Maginot (Franta WWII) de jur imprejurul granitelor? Avem oare vreun program de inzestrare rapida cu tehnologie militara high-end?

Avem cumva vreo flota de 500-1000 de avioane supersonice de vanatoare si bombardament pentru a oferi overseas cel putin o riposta totala dupa un eventual fatidic atac surpriza cu arme de distrugere in masa, din parti tertze? Avem cumva vreo flota de 1000-2000 de elicoptere militare de atac si transport, ce sa sa ajute la riposta desantului vreunui ipotetic atac cu trupe dupa un atac major atomic-chimic-biologic surpriza? Avem cumva 2000-3000 de care de lupta blindate ce sa asigure mobilitatea, concentrarea tactica pentru contraatac daca suntem vremelnic ocupati?

Avem guri de foc reactive si tunuri high-tech aa ce sa ne ofere o umbrela impenetrabila aero-terestra?  Avem cumva baterii de rachete strategice de atac continental-intercontinental (ca tot ne laudam cu Prunariu, cu Platforma Magurele, si cu nu stiu ce rachete pentru spatiul extraterestru), chiar si conventionale, pentru asigurarea factorului descurajant, sau atac preventiv? Avem cumva vreo flota de submarine de clasa medie-mare ce sa ne asigure umbrela navala si portuara precum si descurajare strategica prin diseminare globala?

Avem cumva vreun program de instruire si dotare high-tech a armatelor de rezervisti ce la o adica vor fi activati in caz de ceva? Avem cumva pus la punct vreun sistem de armamanet high-tech ce sa ne asigure unicitatea si ne inactivarea (unde dreaq ne sunt celebrele lasere de care erau interesati si rusii sovietici si americanii, lasere ce au stat la baza programului amercan “razbiul stelelor”)? Avem vreun sistem informational militar bine pus la punct la capitolul cercetare-diversiune (si numai sa deserveasca sub steaguri straine prin afganistane)?

Avem cumva pus la punct vreun plan de supravietuiresi rpotectie a populatiei in caz de dezastre naturale sau post conflicte militare? Avem cumva updatate la zi rezervele de alimente pentru situatii exceptionale? Avem cumva pus la punct vreun sistem de mici intelegeri interstatale bilaterale “traditionale” cu state din lumea araba, China, America latina, etc, ca la o adica sa nu fim luati la tinta directa, sa fim considerati co-beligeranti dupa (cum am patit-o cu Germania si Rusia in si dupa WWII), ba chiar sa fim protejati??!!…

…Si multe alte intrebari pertinente de acest gen la care singurul raspuns credibil este ca NU… NU AVEM NICIUNELE DIN TOATE ACESTEA si ca SUNTEM DESCOPERITI LA TOATE CAPITOLELE… aprioric VICTIME SIGURE.

Ce ar fi de facut, daca “eu” as fi azi in locul lui Basescu?!,… Dupa o etapa de trezire a spiritului romanului as trece direct la programe accelerate de dotare?!… Ca altfel …

“unul dintre egali”

PLATON

Tinta “micii antante” militare Franta-Marea Britanie

Sa vorbim doar de eficientizarea efortului bugetar francez si englez, in initiativa de interpolare a arsenalelor si logisticii militare a celor doua tari este o pura naivitate, stiind ca “masina si industria de razboi” este la fel de profitabila in timp de pace cat si in cea de razboi. Despre altceva este insa vorba in aceasta ecuatie cu una sau mai multe necunoscute. Dupa ce aproape doua decenii din ultimul interval, Franta a facut (se vede treaba acum ca in fals) parada de “axa” franco-germana, ca si coloana vertebrala “esentiala” a constructiei Europei unite, cam prea brusc (intocmai ca si in preambului lui WWII, cand prim ministrul francez  Daladier, in complicitate cu cel englez Chamberlain, au sacrificat tratatele cu/si Cehoslovacia regimului Benes, oferind pe tava regiunea Sudeta unei Germanii hitleriste revizioniste, tot mai flamande de influenta si expansionism imperial european) pintenatii claponi galici au virat-o pe dupa ciresh, predandu-se cu catzel si purcel in mainile bastionului conservatorist reprezentat de Marea Britanie, tradandu-si aliatii girati (in interiorul NATO si UE).

Sa zicem ca proverbiala lasitate si impotenta franceza de la Napoleon incoace, din nou screme un consens in directia retezarii sterile “din fasha” a penelor vulturului de pe neo-Reichstag, ce by the way, la fel ca si-n ajunul invadarii Poloniei in ultimul razbel mondial, de cativa nisori buni a pus-o de-o relatie contra naturii cu urmasii URSS-ului stalinist… (oarecand Hitler si Stalin isi imparteau Polonia “de dorul si dragul pacii” pe batranul continent). “Domnilor, doamnelor” cu mici retusuri de complezenta, istoria se repeta pe fond. Ce putem noi astia, iobagii fara putere si cuvant ascultat in fatza “claselor conducatoare” (marii finante), este sa (t-) ragem ca si gastele de pe Capitoliul roman, un serios semnal de alarma, cum ca “barbarii” (fie din Europe, fie din Orientul Mijlociu, fie de aiurea, daca ne raportam si la conflictul diplomatic ruso-nipon de azi, vis a vis de insulele Kurile) sunt pe cale sa renasca spiritul si realitatile razboiului guernican (Guernica de P.Picasso).

“It is about defending our national interest. It is about practical, hard-headed co-operation between two sovereign countries. Britain and France are, and will always remain, sovereign nations, able to deploy our armed forces independently and in our national interest when we choose to do so” said Sarkozi & Cameron… Sa citim atunci printre randuri “toarasi si pretini” ca sa nu o luam inca odata (la nesfarsit) ca fraierii in freza, pe modelul inaintasilor nostri. Am zis!

“unul dintre egali”

PLATON

By Sakineh Mohammadi Ashtiani the IRAN are playing a wrong game

For a few months Israel and the U.S. expect that Iran will commit a fatal mistake that would justify the invasion of this state in the eyes of international public opinion, on Irak model. Large clusters of U.S. naval forces in the Persian Gulf, together with landing maneuvers of marines in neighboring countries, as well as invasion and bombing exercises conducted by Israel air forces in polygons of Romania, entitles us to believe that military scheduling operations are in a starter stage.

For Iran motivations such as existence of an “nuclear weapons secret program” can not be still used after the huge failure to identify the lack of mass destruction program of Iraqi military industry, which was the main motivation for the invasion of this muslim nation (with questionable stage: “World Trade Center 9.11 New York”) like in the junior Bush times, “so it was necessary” to identify a new one theme meant to persuade the mass of taxpayers as the role of planetar demon was taken over by Iran from Iraq.

And we see that strategy of waiting around the corner with mace in hand do not delaying, because the Iran is about to commit a fatal mistake by allowing the killing with stones (stoning) their “adultery” woman citizen,  Mohammadi Sakineh Ashtianithe. And though the U.S., Israel and many other states-powers are not entitled to issue the moral considerations relating to fundamental human rights, they assiduously practicing inhumane sentences to death (by hanging, lethal injection, shooting, electric shock), in this unexpectedly case the Iran easily will being put in the pillory, if the international media will present at an scholastic way, the publicly killing with stones of that woman .

And after the international public opinion will be filled with repugnance, war dogs in  leashed soon will be put on free and allowed to bite … We bet it will happen so?

***

De cateva luni Israelul si USA astepta ca Iranul sa comita o greseala fatala, ce sa indreptateasca in ochii opiniei publice internationale o invazie de proportii pe modelul irakian. Marile aglomerari de forte navale US in Golful Persic, insotite de manevrele cu desant marin in tarile limitrofe, precum si exercitiile de bombardament si invazie efectuate de catre fortele aeriene ale statului Israel in poligoanele din Romania, ne indreptatesc sa credem ca programarea operatiunilor sunt intr-o etapa starter.

Motivatiile gen “programul secret de inarmare nucleara” nu au mai fi putut folosite dupa uriasul esec al identificarii lipsei programului irakian pentru arme de distrugere in masa, ce a constat ca motivatie principala a invaziei acestei natiuni musulmane (alaturi de manipulanta punere in scena a piesei “9.11 World Trade Center New-York”) din era Bush junior si asa ca a fost necesar identificarea unei noi teme menita sa induioseze si sa induplece masa de contribuabili, cum ca rolul de demon a fost preluat de Iran de la Irak (Afganistanul fiind deja intr-o etapa “finala” de pacificare).

Si iata ca strategia asteptarii dupa colt cu ghioaga in mana nu se lasa mult timp asteptata, Iranul fiind pe cale sa comita o greseala fatala prin permiterea uciderii cu pietre (lapidare) a cetatenei lor discutabil “adulterine” Sakineh Mohammadi Ashtiani. Si desi US, Israel si multe alte state-puteri nu sunt cele mai indreptatite sa emita consideratii morale referitoare la drepturile fundamentale ale omului, acestea practicand asiduu condamnari inumane la moarte prin spanzurare, injectie letala, impuscare, curentare, iata ca Iranul va putea fi nesperat pus la stalpul infamiei mondiale, daca mass-media internationala va prezenta “scolastic” acest stat executand public o femeie prin omorarea sa cu pietre.

Iar dupa ce opinia publica internationala se va fi umplut de oprobiu, cainii razboiului vor fi eliberati imediat din lesa… Punem pariu ca asa se va intampla?

***

“unul dintre egali”

PLATON

Vedem “azi” adevarata fatza a FMI

Spuneam eu si altii la un anumit moment dat, cum ca relatia contractuala cu FMI este o tzeapa pe fatza de proportii si se vede treaba ca azi afirmatia se reconfirma suplimentar. Desi prin definitie acest organism financiar corporatist suprastatal este menit stabilizarii situatiei economice, recte  Romania in acest exemplu, pe fond asociatia lucrativa de nenici cu gulere, kilotzi, obiele si manshetuze albe (FMI) au cu totul si cu totul alte scopuri inscrise in fisa postului. Si anume adevaratul lor rol este cel de zapcii, de arendasi pusi cu biciul in mana de catre STAPANI sa suga pana la ultima picatura seva vitala a entitatilor vizate…

Ei bine dupa cum spuneam FMI-stii s-au ocupa cu de toate prin Romania, dar numai cu stabilizarea si eficientizarea noastra, nu. Si daca pana “ieri” foloseau cel putin o aparenta de onorabilitatea si respect fata de institutiile statului using low voices stamp (folosind un timbru scazut de voci), atata vreme cat era vizat asa zisul interes statal si indirect cel cetatenesc, DECI NU AL LOR SI AL SPONSORILOR LOR OCULTI, in momentul cand factorii de putere nationala au decis sa introduca si sistemul bancar in malaxorul stoarcerii de resurse financiare suplimentare pentru buget, numai ce mi ti-au sarit sapte metri in sus femeistii (FMI) ca muscati de streche.., de-a dreptul zbierand in fatza louserilor nostri de guvernanti, amenintandu-ne cu nush ce act de infringement in raport cu actul de aderare la UE. 

Cu alte cuvinte si-n traducere libera de fapt FMI-ul este menit sa vegheze prin orice mijloace si intensitati asupra PASTRARII si EFICIENTIZARII capacitatilor de aspirare si extractie plus valoare din entitatile (tarile) sclavagizate, acest rol local-regional, daca nu stiati pana acum, fiind pus in sarcina expresa a bancilor. Iar din momentul in care vreun “nespalat” atenteaza la “aspirator” (vezi proiectul de ordonanta de aplicare retroactiva a recalcularii dobanzilor si comisionarii creditelor catre populatie) brusc se activeaza procedurile de “pacificare” a situatiei. Iar in cazul nostru ce-l mai util mijloc de intimidare este santajul, spectrul ramanerii noastre fara finantare externa in conditii de criza, de nereformare institutionala interna, de lipsa credibilitatii noastre pe piata financiara externa, putand reprezenta o adevarata bomba murdara cu ceas.

Ei bine daca nu ati stiut sa fiti (fim..) independenti si verticali inainte de asociere, ridicand in slavi nu stiu ce extraordinar de ieftin si facil acces la linii de finantare NECONDITIONANTE, lasa ca acum vom vedea pe unde vom scoate camasa… pentru ca evident ca tot noi boborul vom plati nota de plata a arogantelor, cinismului, spiritului intreprinzator, traficului de influenta pe axe strategice de rahat, ale regimului clasei politice ce ne asfixiaza zi de zi de 20 de ani neintrerupt.

“unul dintre egali”

PLATON

Mountain biking in the hills of Cluj / Romania

Azi am fost la o tura cu bicicletele, pe dealurile din jurul Clujului. Ne-am intalnit acolo si cu niste amici motocrosisti, dar esenta este ca a fost o vreme super faina si ca ne-am simtit bine.