Neo-colonialism de sorginte europeana?..

Desi toata ziua “ne stim” sa zbieram ca din gura de sharpe demascand marile nedreptati si erori civilizationale a societatii ce impreuna o traim, “noi europenii” de fapt suntem cat se poate de cinici si meschini. Trecand peste paranteza ca oricum nu este Franta cea mai in masura sa vorbeasca in numele “turnului Babel” UE, totusi este de domeniul ridicolului cum pe de-o parte “marea Franta” a fost cu totul luata prin surprindere de fenomenologia “primaverii islam-mediteraneene” (de sorginte CIA-USA), iar acum in ceasul al 13-la incearca grosier sa remonteze turele de pista pierdute, prin reactivarea tomnaticului profesional ministru de externe Alain Jupe, si nu in ultimul rand printr-o tirada media-verbala  sarkozista, vruta mobilizatoare pentru “pagani”, dar plina de indemnuri si aprecieri teoretice, nicidecum universal acceptabile.

Pai cum ar veni daca “maine” magrebienii ar declansa miscari de strada in mai multe provincii franceze, militand pentru abolirea republicii, demisia lui Sarkozi si a guvernului sau de eunuci, cerand totodata modificarea constitutiei cu trecerea la statul multietnic-federal in loc de national-unitar? Oare tot asa de generosi ar fi acesti lupi moralisti deghizati in claponi? Oare tot cu “acesti tineri militeaza pentru un drept fundamental de autodeterminare” ar da-o ca si-n cazul libienilor? Oare tot genocid ar fi numita interventia politiei in Franta (dar si-n alte tari europene) in apararea ordinii de drept, dupa cum pentru o aceeasi ordine de drept aparata o face acum politia si din Libia, Egipt, .. si data viitoare in urmatoarele state ante-vizate pentru “primavarare fortata”? … Chiar nu stiu ce sa mai zic?!…

Din nou afirm ca UE-ul suntem o foma fara fond, o mizerie morala, o minciuna gigantica, impanata cu mai multe adevaruri mici de complezenta, menite a face pestidul cat mai digerabil populatiilor captive conlocuitoare si tertilor … Asadar asteptam cu interes primele miscari segregationiste autentice (pe modelul Iugoslaviei) pe teritoriul UE, ca mai apoi sa ne vedem in postura sa chibitzam “de pe margine” despre printzipuri moralizante care se vor mai potrivi a fi aruncate pe guri policianiste .. SAU mai degraba NU!

In alta ordine de idei, niste pasarele bine intentionate si informate mi-au spus ca USA ar dori sa sprijine cu un balon de oxigen (etno-botanic) constructia UE,.. ca un cablu de asigurare a propriei sale supravietuiri intr-o lume multipolara dominata in viitor de “salbatici barbari” ca si China, India, Brazilia, Rusia…, ghidonand “subtil” spatiul mediteranean in directia unor constructii statale strutzo-camiliste “democratice”, atasate ulterior pe post de zestre si camara spatiului UE.., care altfel risca sa sucombe in propriile impotente si penurii…

Hasta la vista baby! Adica viata este o curva, mai pe romaneste spus!!

P.S. Aici (click pe link) gasiti albumul cu fotografii (suplimentare) aferent acestui articol.

PLATON

“unul dintre egali”

Avocatul diavolului? :/

The idea of this essay came to me because I’m close connected to the serious events that can afect the stability and world peace wich takes place in these days in the geopolitical space of Islam (Tunis, Egypt, Lybia). A sum of tense events come to destabilize the precarious balance of geopolitical power that was in the area, as if “someone” would follow with obstinacy to open and develop transnational outbreaks of destructive induction.

Din norme minimale democratice, de fair play trebuie sa incerci sa te pui si-n constiinta “adversarului” daca doresti o intelegere exhaustiva, globala, a fenomenului studiat. Ce te faci insa cand nu reusesti sa decelezi destul de corect intre sensurile si culorile partilor aflate in opozitie? Dar daca ”tu” consideri diabolic, si ca atare deservesti stadial ca si “avocat” o anume partea scenei, ce din perspectiva adevarului absolut, a dreptatii, a normelor firii si de bun simt, de fapt pe fond o incadram exact in opusul termenului? Daca tu-eu credem rau pe cineva ce de fapt este bun? Daca “mediul” ne-a manipulat intr-un asemenea hal optica, constiinta, rationalitatea, incat nu mai suntem capabili sa discernem corect intre bine si rau (si asta trecand peste posibilitatea ca poate suntem in asa de masura defectati incat nici nu mai vrem sa aflam adevarul, sa ne raliem acestuia, mintindu-ne caldutz si neangajant in complezente)?!..

Ideea acestui eseu pamfletar mi-a venit fiind conectat la gravele evenimente pentru stabilitatea si pacea mondiala ce se desfasoara in aceste zile in spatiul geopolitic al islamului. O suma de manifestari incordate vin sa destabilizeze si precarul echilibru ce se gasea in spatiul de cultura araba, de parca “cineva” ar urmari cu obstinatie sa deschida si dezvolte focare de inductie distructiva transnationale. Ca o mana criminala este in spatele acestui val de “revolutii” este fara doar si poate. Sincronizarea si similitudinile desfasurarilor, a revendicarilor “protestatarilor”, a tablourilor clinice emergente (“elanul schimbarii” atacand preponderent nealiati de jandarm mondial ori stat evreu) ne duc cu gandul la perioada anilor ’30, cand tot pe fondul unei crize economice grave, a foamei, penuriilor, “nevoii” de “dreptate” prin rescrierea granitelor, a spatiilor de influenta, a dominarii resurselor strategice, s-a pus in scena un urias mecanism de starpire a civilizatiei umane, recte europene si asiatice (astazi ne-am clarificat putin referitor la papusharii oculti si logicile dupa care acestia au pornit si finantat toate partile din conflictul WWII, generand … crestere economica prin comenzi de razboi, prin post-prazi de razboi, prin spolieri cu titlu de reparatii-compensatii de razboi,.. respectiv averi uriase pentru “rothschild-zilor” prezentului).

In schimb nu ne mai este asa de clar daca in ecuatia prezentului, diavolul este reprezentat de “dictatori” gen Ghadafi, Mubarak, Ahmadinejad, Saddam Hussein, etc., ori mai bine de cei ce fac tot posibilul in ai diaboliza pe acestia. Eu nu stiu ca acesti “tirani” sa fi amenintat vreodata pacea si ordinea mondiala, cat interesele pecuniare a celor ce cu adevarat gireaza climatul de insecuritate… Culmea este ca populatiile musulmane au alte optici de viata decat cele crestine si evreice (ce conduc lumea), de regula nefiind centrati nu pe acumulare materiala, cat spirituala, respectiv ce se simt confortabil in teocratii si dictaturi ale legii (islamului), mai degraba decat in libertati formale si depreciative uman. Ori a veni azi sa manipulezi tinerii arabi, de regula paturile cele mai neexperimentate si necugetate ale populatiei doar de dragul destabilizarii situatiei, pentru a o darama mai apoi din interior fara efort si logistica exterioara, mi se pare de un machiavelism greu de cuantificat in cuvinte. Mai apoi masele oarbe de mercenari apatrizi pusi sa aprinda in lant valvataile “miscarilor populare” (pe tipologia si regi celor ce au pornit lovilutia din 89 prin Timisoara, Bucuresti, etc), ce sa transceanda apoi fortat si mecanic in populatii (conform normelor de psihologie a maselor) haosul, mi se par atat cusute cu atza alba, cat de-o infamie grotesca.

Interesant este ca principiul neamestecului in treburile interne ale unui stat, prezentat pe post de argument de vanatul Ghadafi in a-si sustine public pozitia este luat in deradere de un occident, care din mult mai putin ar exploda atomic. De fapt lipsa de scrupule si de orice .. D-zeu.. a occidentului deja devine antologica… Totul nu este altceva decat un abject interes. In numele sigurantei cururilor celor cateva mii de superbogati (fobii despre penurii resurse globale, schimbari climatice globale, poluari globale, etc) ce ocult conduc dictatorial lumea prin politica bunului plac (episodul miscarilor din sanul islamului fiind un ultim exemplu), acestia sunt dispusi sa stearga de pe fatza pamantului doua treimi din populatia sa, prin infometari, prin razboaie, prin “subtilitati” de subjugare si spoliere ale economiei capitaliste…

Dar revenind la tema din titlu, din fair play fatza de lupta lui David (islamul) cu Gholiath (societatea capitalista occidentala), ca si avocat mai mult sau mai putin al diavolului mi-as permite sa-l consiliez pe Ahmanidejad ca de urgenta sa produca o alianta cu China (oferind acces favorizant acesteia la rezervele sale de petrol si metale rare), iar apoi sa intervina de urgenta cu statut neoficial in directia solidarizarii lumii arabe contra agresiunii externe si sprijinind logistic regimurile islamice acum diabolizate, in directia pacificarii nucleelor alogene disturbatoare. Altfel, daca nu se unesc si stau sa astepte sansa, nimicul,.. vor ajunge mai devreme sau mai tarziu cu siguranta in malaxorul vointei si puterii adevaratilor demoni ai planetei si vor fi facuti una cu nisipul dunelor…

P.S. Aici (click pe link) gasiti albumul cu fotografii (suplimentare) aferent acestui articol.

PLATON

“unul dintre egali”

Cine seamana vant (oare) culege furtuna?

Se confirma informatiile si rationamentele ca valul de miscari “ale iasomiei” au fost proiectate si ghidonate cu mana straina .. una straina normelor de drept international, al neamestecului in treburile interne ale altor state, una a tupeului agresiv perfectionat si adus pe noi si noi culmi … in general una a zavistiei, stresului, tensiunii, haosului mondial.. In valuri au picat elanului “reformator” state ca si Tunisia, Egipt, iar acum Yemen, Bahrein, Libia, Iran .. Ce mai tura vura, un adevarat (atac) val concertat.

Si cine ar putea fi genitorul respectivei infame maini invizibile, ce face si desface totul la scara globala dupa exclusiv bunul sau plac? Pai sa o luam dupa o logica inversa, de la efect la cauza…

Pai cine are interese globale simultane in mai multe regiuni? Cine are capacitatea logistica si financiara sa tzeasa intrigi globale, sa amorseze razboaie polivalente si sa le si castige, pe principiul “eu centrez, eu dau cu capul, eu marchez”? Cine a inteles cel mai bine ca “divide et impera” este un slogan de mare actualitate in geopolitica? Cine are interese de suprematie economica, militara, etc la scara planetara? Cine este intr-o foame permanenta de resurse, un principal poluator, o sursa majora de instabilitate globala? Cine este un amalgam populational ce mimeaza unitatea interna in gest si spirit pentru a-si exporta apoi unitar paternul statal, destabilizand altele? Cine isi aroga postura “de necontestat” de jandarm unic mondial? Ce stat are numai interese (ocazionale) si nu si prieteni? Ce stat pune secunda de secunda existenta vietii pe pamant printr-o deontologie proactiva si reactiva de viata, in care isi aroga rolul de noua Roma si dreptul permanent de viata si moarte  pentru sclavii mondiali, in orice spatiu geopolitic non-sef? Ce stat ce sub masca omniprezentei, universalismului, leadership-ului planetar, alieneaza cu fervoare, fara scrupule, spiritul (prin doctrine infecte) si fizicul (tehnologii cu remanenta poluatorie in fiecare cetatean planetar)? Ce tara nu da de fapt doi bani pe calitatea vietii propriilor cetateni, tinandu-i intr-o stare de educatie semianimalic-robotica, pentru a putea-o folosi mai usor asa conditionata in cauza interesului (de clan conducator) sau major abject? Ce tara ne spioneaza video-audio secunda de secunda pe fiecare cetatean al lumii prin sateliti sai militari si asazis civili? Ce tara trateaza pe toti cetatenii mondiali ca si potentiali teroristi? Ce tara se comporta global ca si un reprezentant al anti-omului… ca si cand ar juca rolul de calau al umanitatii, ascuzandu-se savant dupa forme motivationala fara fond?…

Raspunzand acestor intrebari veti gasi raspunsul la o ultima intrebare: Care va fi cauza extinctiei umanitatii, fie aceasta si din “greseala”?….

P.S. Aici (click pe link) gasiti albumul cu fotografii (suplimentare) aferent acestui articol.

PLATON

“unul dintre egali”

O instigare globala la indignare

“Ce e mult e prea mult” spune o vorba populara cu tenta universala. Insuportabilitatea atmosferei realitatilor vietii de zi cu zi tinde sa ne induca o stare permanenta de prostatie, de scarba si oroare. S-a vorbit mult in trecut si se bate in continuare moneda pe “necesitatea iminentei” unei schimbari spectaculoase prin amplitudine, a tot ceea ce generic azi acceptam pe post de prezent. Un prezent a imoralitatii atroce, a cinismului sofisticat pana la grad de arta, a sumei de nemultumiri si frustrari globalizante, rezultatea dintr-o neostoita munca de denaturare antropomorfa a umanitatii, in directia alienarii de fond a cetateanului planetar.

Marea majoritate populationala a lumii este prin politica pasilor pervershi si marunti adusa la un statut de masa amorfa de manevra, redusa la cele mai rudimentare asteptari si idealuri si asta de catre cine si pentru ce? Dupa cum am mai raspuns si in alte eseuri, de actuala ordine mondiala, generata de un caduc sistem perpetuat, de exploatare a omului de catre om, de “acumulari majore in maini minore” in paralel cu recrudescenta penuriilor in masele de sclavi, vorbim aici de capitalism, un sistem ce variaza liber pe o paleta coloristica a infamiei morale, de la conservatorul cenusiu  pana la liberalul mov… daca meschinul poate fi asociat coloristic.

Inspirati de notiunea asa zis utopica de bine, spiritele elevate altruiste, tot mai mult tind pentru aglutinarea eforturilor proprii in directia crearii unui culoar larg revolutiei globale, ce iata ca se cere tot mai insistent. Si atunci sa fie oare acest text parte a unei instigari spre indignare, o pre-etapa a instigarii spre nesupunere morala, etica, civica, defensiva, menita sa apere principii si valori amenintate de tavalugul turbo-capitalismului globalizat neoliberal? Nu stiu inca.. Raspundeti-mi dvs…

Cert este ca actuala stare a lumii, cu ajutorul lui Nietzsche, Spengler, Agamben, Baudrillard, Marx se poate postula sub forma unui manifest acuzatoriu in cinci capitole, la adresa responsabilitatilor oculte:

1.Prezentul nu numai pare ci chiar este lipsit de orice iesire; cine propune solutii este dat la o parte, ca si cum ar exista un consens ocult ca totul sa mearga din rau in mai rau.

2.De la stanga la dreapta, reprezentantii clasei politice sunt lipsiti de relevanta, discursul lor pliindu-se cliseelor ce domina demagogic limbajul publicitar, in timp ce cazanul social este inchis ermetic, presiunea interioara crescand exponential si necontenit.

3.Doua secole (de fapt mai mult de zece, din antichitate evoluand mascat flagelul) de capitalism si nihilism au dus la o extrema alienare sociala, la o instrainare a fiecaruia de ceilalti si de lume in ansamblu acesteia.

4.Apologia omului rau de la natura este doar partial adevarata, acceptand actul creatiei, admitem implicit ca am fost creati cu premeditate rai de (si semanand cu) demiurgi rai. Apologia si justificarea lacomiei prin instictul animalic al omului se anuleaza prin insasi definitia umanista a omului. Legea junglei se aplica in jungla, in populatiile speciilor fara constiinta de sine si nu in societatiile umane. Asadar defectele fundamentale rudimentare ale omului sunt perfid cultivate de, si in interesul obscur a celor ce definesc si conduc actuala ordine mondiala, in scopul exploatarii nemarginite si fara scrupule a muncii si esentei umane, intr-o directie poate profund diabolica.

5.Cine (-cati) mai creste acolo unde s-a nascut? Cine (-cati) mai locuieste unde a copilarit? Cine (-cati) mai lucreaza unde locuieste? Cine (-cati) mai traieste acolo unde si stramosii sai au trait? Iar copii zilelor noastre ai cui mai sunt? Ai parintilor lor, sau a mass-mediei, instrumentul pervers corupator al acestei ordini mondiale? Am fost rupti de orice forma de apartenenta, ca sa nu mai fim de niciunde. Istoria noastra este cea a colonizarilor, a migratiilor, a razboaielor, a exilurilor, a distrugerilor si dezradacinarilor. Este o istorie a tot ceea ce face din noi niste straini in aceasta lume.

Dat fiind aceasta cruda realitate nu putem introduce pe ordinea mondiala (si locala) de zi tema insurectiei totale ce va sa vina… Catastrofa in schimb nu va mai veni, deoarece aceasta deja exista, o traim secunda de secunda. Diabolizarea insurectiei in fals, de catre apologetii celor 10% din populatia lumii ce o conduc cu mana de fier pe restul, traducand-o in termeni de anarhie, terorism, sabotaj, isterie nu fac decat sa amplifice statusul de trezire in valuri largi, a noi si noi spirite libere, iar apoi initiativa de uniune lucrativa in directia combaterii acestui rau esential…

P.S. Aici (click pe link) gasiti albumul cu fotografii (suplimentare) aferent acestui articol.

PLATON

“unul dintre egali”

Si cand se termina capitalismul?..

Se pune problema ca resortul intim generator de beneficii al ”comertului liber” si anume lacomia umana, sa fie intr-un grav declin, respectiv sa dispara. Si pe ce ne bazam cand afirmam asa ceva? Evident ca aprecieri de aceste gen putem face doar la scara mare, cu multe si largi esantioane sociale de studiu. Totusi trend-setter-ii capitalismului sunt luati acum ca si unitate de masura in a echivala global aceasta pornire.

Un ipotetic sfarsit al capitalismului va surveni in momentul in care oamenii vor fi obosit sa mai tot asculte susurul casandric al banilor in “natura”. Ce se va intampla cand printr-un ghinion (pentru sistem) marii detinatori de averi – capital vor decide la un anumit moment dat ca dorinta de mai mult nu se justifica in termeni umani, deja avand mut mai mult decat le-ar ajunge familiilor lor? Ce se va intampla cand acesti subiecti, posibil onesti vor considera ca din “acest moment” (unul ipotetic) este necesar sa se apuce sa-si SI traiasca viata, … astfel sa se bucure de uzufructul muncii lor acumulate?..

Ce se va intampla daca de “maine” cei bogati vor inceta sa-si mai doreasc sa fie si mai bogati? Oare in secunda doi nu se va gripa intregul mecanism tip perpetuum mobile al cererii si ofertei, al infuziei de bani in sistem (afaceri mereu si mereu “noi”), ca mai apoi sa se prabuseasca totul ca si un castel de carti? Si de ce asta? Ei bine pentru ca justificarea economica pentru inegalitatile mari de venituri (“nevoia” sistemului de a “stimula” oamenii sa fie mai productivi poate prin himere) se prabuseste atunci cand “cresterea” (acumularea) inceteaza sa mai fie importanta…

In acest fel “spiritul capitalismului” (lacomia, zgarcenia, invidia) va avea “sansa” sa fie din nou incriminat, poate ca si in perioadele obscurantismului religios medieval, cand era un pacat capital. Si asa vedem ca de fapt nu lupta intre inegalele clase sociala va genera o lovitura (contabilizata ca si externa) capitalismului, cat erodarea acestui din interior, din incapacitatea cresterii pe verticala la nesfarsit a unui zgarie nori, a unuia facut fara fundatie corespunzatoare… Iar dezvoltarea pe principiul mainii libere (liberale) a determinat imposibilitatea unei armonii in dezvoltare, eventual a crearii unor mecanisme valide de decompresie (eliminarea tensiunii recurente), “haosul organizat” de azi punand in pericol intreaga constructie, la cea mai mica adiere. Iar aceasta adiere poate fi una sinonima cu micro-liantul (de lipsa de calitate a “cimentului”), a indreptatirii perpetuarii principiilor strambe a legilor junglei intr-o societate umanista si constienta de sine.

Dezintegrarea capitalismului va fi posibila si datorita lipsei unei solidaritati “de clasa” a subiectilor formatori si generatori ai acestuia. Coincidenta unor “idealuri” comune gen o continua reimpartire a sferelor de influenta economica pot ramane forme fara fond, fundalul putand arunca in desuetitudine “patriotismul de clan”, pentru ca inainte de orice egocentrismul ii va orbi in identificarea valida a unor necesitati comune de autoreglare si autoperpetuare.

Eu ca si multi altii spunem ca socialismul autentic (comunismul) nu a fost niciodata atins (a ramas tot un ideal), in numele si spatele sau activand vremelnic in istorie doar dictatori perversi oportunisti. A fi egali in bine (traind, si nu numai visand binele) va ramane un deziderat in spiritele altruiste iluminate. Desi pare utopic, un bine colectiv (corespondentul valid al celebrul si falsului win-win din capitalism) nu are cum sa nu se constituie intr-un nou motor de tip perpetuum mobile, ce sa inlocuiasca infamia prezentului. Poate sub un alt nume (pentru menajarea orgoliilor) sau poate peste cateva generatii (timpul fiind cel mai eficient eraser de constiinte si memorii colective) capitalismul va capota definitiv in mainile unui viitor comunism. Sunt in stare sa inchid acest mesaj intr-o sticla si sa o arunc in mare (eventual sa o ingrop) pentru ca viitorul nostru sa reconstituie calm ca si izvoare ale istoriei zbaterile noastre formatoare de acum. Intocmai ca si filosofii ori creatorii de arta - stiinta ce au fost dazavuati de prezenturile lor, dar recunoscuti si postulati peste decenii-secole, tot asa eu-noi (puternic blamati de catre submediocritatea organizata militant) credem cu tarie ca acest heaven are sanse intr-un ipotetic viitor sa vina OBLIGATORIU. Iar termenii de ipotetic si obligatoriu nu se contrazic deoarece de ceea ce nu sunt sigur (variabila) in ecuatie pentru a postul axioma este daca civilizatia noastra mai are vreun .. viitor …

P.S. Aici (click pe link) gasiti albumul cu fotografii (suplimentare) aferent acestui articol.

PLATON

“unul dintre egali”

“Multiculturalismul” lui Sarkozy

Dragutz prin infantilitate omul asta. Gaia-matzu tine cu orice pretz sa-si depaseasca frustrarea si conditia de “deficienta de organ” postulata de psihiatrie (oaresce lipsa de metri pe inaltime) si face tot rahatul praf numai sa devina memorabil in constiinta prostimii frantuzesti, recte globala. Ultima “maxima-minima” scornita de omu’ meu este ralierea la pozitiile perfidului Albion (Marea Britanie) si a Fritz-landului (Germania) prin “nevoia stringenta” a Frantei de a se scoate din orbita proiectului multiculturalismului.

Si la ce se refera apologia negarii ”poli”culturalismului? Ei bine, la nevoia de a se renunta la promovarea drepturilor la identitate nationala pentru emigrantii legali ajunsi in Franta, respectiv la uniformizarea (tavalugizarea) acestora prin obligativitatea frantuzirii pe forma-fond totale a acestora. 

Deci asha bade Sarkozi.. Impreuna cu ailaltzi “doi statzi fratzaci” puneti acum in discutie insasi principiile fundamentale de formare a Uniunii Europene, recte a democratiei “perfecte” din spatiile nationale aferente… Incetul cu incetul, catalizati de alt ferment al “absolutismului” (statul politienesc), vezi USA prin politica segregationista a Green Card-ului (tradusa pretentios ca selectie), ajungem sa ne raliem la o adevarata politica de apartheid, care desi mascata de tone de slogane idealiste, vorbarie goala made by EU, de fapt tot xenofobie este. Si cand ii mai auzi pe astia cu cat tupeu predica una si beau pe la spate alta, iti vine sa-ti iei lumea in cap…

Apoi referindu-ne la “francezul” Sarkozi, acesta uita ca este acum unde si ce este, tocmai ca beneficiar al principiilor ce azi le contesta. Ori altfel azi familia Sarkozi era in continuare vreo obscura furnizoare de muncitori necalificati prin mahalalele Budapestei si nu una de mare mic om de stat miciman …

Deci asa bajeti… Lucrati neostoiti la cuti Pandorei, nenorocitzilor. Ei nu-i nimic, ca oricum istoria neinteleasa, by default se si repeta… La o adica Franta va arata bine sub un pashalac maur (magrebian), cum in WWII era unul fritzesc (hitlerist).. Si atunci sa vezi ce-or da-o pe remuscari tarzii tangauirile Callas-elor, Piaf-elor, Bruel-ilor si cu voia dvs. Carla Bruni-eselor…

P.S. Aici (click pe link) gasiti albumul cu fotografii (suplimentare) aferent acestui articol.

PLATON

“unul dintre egali”

Intuband capra vecinului

Stai asa ca proasta si te intrebi uneori, poate pe buna dreptate, cum de este posibil ca “peste noapte” apetitul romanului pentru munca sa se fi auto-anulat, fermentul evolutiei individuale fiind inlocuit cu cea mai crunta blazare. Sa fie oare de vina neantenizata mostenirea istorica, in care cica fanariotismul, razboaiele mondiale, apoi comunismul ar fi alterat complet gena natiunii? Oare sa fi fost gena asta cu totul alta inainte de aceste happening-uri sau vorbim doar de unul din “miturile formatoare” ale natiunii, ce sunt tinute si pe post de umbrela contra scuipatilor “aprecitivi” a tertzilor globali?…

Sincer nu cred ca am fost in alte vremuri fundamental “altii” decat cei de azi. Ca vai de noi am fost de cand ne stim, mereu sub vremi, mereu la cheremul altora, datorita formatiei noastre intime, profund labile si nesanatoase. Daca prin absurd am fi fost tari, demni, perspicaci, buni la suflet, aceasta suma de tarii ar fi fost transcendata prin vremuri pana azi, si altfel am fi fost noi acum. Asa au fost cehii, polonezii, teutonii, englezii, irlandezii, musulmanii… Asa NU am fost de regula NUMAI NOI. Am fost si ramanem prin caracter si formatie ULTIMII.

Bun, si ce ar fi de facut daca azi minti luminate si-ar da mana sa eradice pelagra ce ne tine captiva natiunea in arhaisme depreciative? Pai sa vedem.. Pornim de la fapte.. Oare de ce taranul roman nu mai are apetit pentru munca pamantului sau? Oare numai pentru justificarea puerila ca nu-i este apreciata munca? Da ce..muncesti pentru aprecieri, sau o faci pentru a te realiza material si apoi social?.. Apoi mediul de afaceri din Romania este unul profund viciat, nimic functionand dupa regulile economiei autentice de piata, totul fiind subtil dirijat-ghidonat in directia formarii de monopoluri de clasa, doar cei acceptati de/in sistem avand voie (ajutati fiind) sa aiba succes, iar restul luptandu-se la nesafarsit cu morile de vant.

Totusi de ce statul nu creaza conditiile propice unui mediu favorabil cresterii economice? De ce tot sistemul de control al statului este unul represiv, cu tone de impozite, tone de obligatii si conditionari? Ca sa favorizeze..favorizatii clasei neo-nomenklaturii si sa-i blocheze pe restul, sau poate din ratiuni mult mai rudimentare, ce tin de fenotipul nostru fetid.. respectiv de grija fatza de soarta caprei vecinului.. ca nu cumva respectiva sa dea mai mult lapte praf decat propriile raioase.. Asa ca dintr-o hora a cresterii si bunastarii, printr-un grav deficit de civism si morala cu totii ne tinem egali in rau, in mizerie si lipsuri.

Revenind la solutii, dupa inlocuirea TOTALA a actualei clase politice, una noua trebuie sa vina la pachet cu o noua atitudine, cu un nou “plan de afaceri” promovat ca un “deal” national.. Cu totii, romanii trebuie sa aprobe o strategie de zmulgere din mlastina. Cu totii trebuie sa ne prindem in mecanism pentru a nu mai lasa responsabilitatea doar in carca celor ce se implica. Un efort national va trebui sa fie unul unitar si total. Doar printr-o politica de shock vom pute fi resucitati si apoi.. re-nascuti. Altfel boala lunga va fi moartea noastra nationala sigura.. Si simptomele le vedem deja … 

Atunci ce alegeti?

PLATON

“unul dintre egali”

Show me the money!

Un fenomen ciudat, ca sa nu-i spunem direct catastrofal intrepatrunde tentacular Romania. Nu mai sunt bani. Si de situatia asta nu nu ne-am putut da seama decat acum cand constatam pe pielea noastra “penuria” si nu inainte cand totul era asimilat normalitatii. Si aici nu vorbim de capacitatea noastra individuala de a acumula sau a cheltui, cat de faptul ca vedem sub ochii nostri desfasurandu-se un adevarat fenomen “local global”.

Toata lumea, si aici vorbim atat de persoane fizice cat si juridice, se plang ca nu inteleg unde au disparut lichiditatile din economie (alba sau neagra). Era o chestiune doar deontologica de a juca imbracat in alb (legal), respectiv in negru (ilegal) meciul si nu de logistica. Numai cine nu a vrut nu a facut un cat de mic shpertz sau afacere, finalizate cu un mic profit, ce updata excedentar balantele noastre financiare. Dar pentru asta numitorul comun, mediatorul trade-urilor erau banii, romanesti sau straini. Ori acum acestia pur si simplu parca au disparut fiind inghititi de gauri negre…

Dar totusi, nu putem sa nu ne punem intrebarea fireasca, unde sunt acum acesti (acei) bani? O fi disparut intre timp acoperirea leului in aur (din BNR) de Ministerul Finantelor o fi atras sub masca luptei cu inflatia tonaj de maculatura baneasca? Sau poate fenomenul sifonarii intregii economii de catre multinationalele care ne-au cumparat pana si kilotzii o fi prins “azi” proportii uriase, nicio jena sau scrupul nemaioprind hemoragia de valuta catre firmele-tarile genitoare ale corporatiilor?!

Poate si economia neagra-gri are un rol in acest status, desi ma indoiesc, deorece chiar si jucatorii acestei tagme se plang de aceleasi simptome… Si atunci suntem nevoiti sa ne punem valid cu totii intrebarea “unde sunt banii”? De ce si cine i-a zagazuit si mai ales in ce meschine scopuri? Se urmareste cumva o asasinare a noastra lenta… pentru a ne ineca agonic din aproape in aproape in propriile  noastre zbateri? Oare este nevoie sa ne organizam anarhic-anticivic si sa cream o piata alternativa de valori, reintroducand in circuit arhaicul troc in natura, ori poate se doreste o mai mare antagonizare a noastra, a poporului cu noi insine, dandu-ne in cap si scapand asa conjunctural din presiunea menghinei noastre, cauza situatiei.. FACTORUL POLITIC.

Ei nu-i nimic. Totul se contabilizeaza si la momentul H prognozat de mine, cand odata si odata acesta stramba “ordine de drept” va fi rasturnata, in ancheta cu degetele in priza printre alte intrebari si indemnuri ce galant le vom pune “cauzasilor” vom emite si un imperativ “duios”  “SHOW ME THE MONEY .. BITCH”…

PLATON

“unul dintre egali”

Morganatica fericire

Ca sa nu o mai dam pe dupa ciresh, scopul ultim al omului pe pamant a fost atingerea si trairea unui anumit nivel de fericire. Ca acest sentiment a fost tradus printr-o familie numeroasa, una cu un grad sporit de satzietate si sanatate, ori poate prin placeri vinovate variind de la cele carnale pana la cele intelectuale, ca sa nu mai vorbim de mania acumularii de resurse, de putere (pentru cei norocosi) sau de banala “libertate” (pentru cei ghinionisti), cert este ca numitorul comun a acestei palete largi de asteptare umana se putea echivala prin niveluri aproximative de wellfare.

Ca atare intreaga societate umana, din comuna primitiva si pana azi si-a formulat criteriile de performanta individuala ori sociala vis a vis de cantitatea de “bine” acumulata sau acumulabila (functiile si pozitiile de leader genereaza amount-uri de bine virtual-potential, cuantificabil de restul societatii civice conlocuitoare). Apoi, pentru o mai stintifica analiza se va vedea ca exista o permanenta contradictie intre cei condusi si cei ce conduc, si asta datorita unei competitii ce vizeaza resursele ce vor putea fi cuantificate in grade de fericire. De regula este aproape imposibil ca o societatea sa fie uniform de fericita, presupunand ca populatia este cat de cat uniforma in cerere. Practic este o competitie ce se duce dupa legislatia junglei, actualul regim si ordine mondiala de fapt ghidandu-se tot dupa principiul cedarii, sau cel putin promiterii de fericire maselor, mascate sub norme de nivel de trai, taxari, politici publice.

Dar de fapt doua mari probleme afecteaza in acest moment atingerea “Nirvanei”, cel putin din punct de vedere fizic (ca cel spiritual, relativ, este cat de cat facil de indeplinit prin tehnici de …concentrare spirituala sau via uzinele de vise – drogurile).Una ar fi ca de fapt clasele conducatoare nu mai prea au ce oferi ca orizont de bine celor de la baza piramidei, ocazionat de suprapopulare, de crestere a nivelului de asteptare individuala, reducerea out-come-ului afacerilor dedicate politicilor de mituire sociala , ori poate datorita unui nivel crescut de avaritie, nimic nemaiajungandu-le rapacilor “stapani de sclavi”. O  a doua problema existentiala este faptul ca oamenii nu prea se pricep sa prezica, sa defineasca ce anume ii face fericiti, si ce anume tristi…  Societatea de consum in ansamblul ei este una de amplificare paroxistica a nevoii si dorintei de consum, de creare a unor obiceiuri, hobby-uri si vicii, ce prin desfasurarea lor sa asigure in subsidiar o mai facila rotire a banilor si resurselor “in natura”. Astfel se creaza artificial obiceiuri si asteptari pe care masele, datorita unei penurii de formare intelectuala le convertesc in cadre de fericire, in criterii de realizare individuala si familiala.

Tragedia vine din faptul ca perversul slogan de “egalitate in sanse” iti arata binele ca si pe fata Morgana si cica iti da dreptul egal de a-l dobandi, dar intocmai ca si la loterie, unde cica oricine poate lua potul… doar ca nu-l va castiga majoritatea… Asadar sistemul nu-ti arata calea prin care sa dobandesti binele, in primul rand pentru motivul ca un bine (fericirea) uniformizat anuleaza cica binele in totalitea sa (doctrine liberale), anuland motivatia muncii, apoi exploatarea (motorul obtinerii plusvalorii) resurselor umane. De aceea rafinamentul exploatarii omului de catre om in prezent nu rezida in caducul bici de piele, cat intr-o politica de promisiuni fara acoperire facute sub masca democratiei, penalizarea constand in alternari la putere ale grupurilor unei aceleiasi clase, in scop de disimulare. Asa veti vedea ca in pragul unei noi campanii electorale “concurenta puterii” indiferent care ar fi aceasta este incarcata de bune intentii si promisiuni lichide de fericire, menite sa combata “raul existential” ce conduce patronal in acel moment…

Revenind la conceptul basic de fericire putem afirma ca oamenii se concentreaza prea intens asupra reactiilor initiale la schimbarile ce survin in viata lor, fara sa observe cat de repede li se estompeaza apoi satzietatea, bucuria unei masini-case-obiect noi, a unei mariri de salariu, o mutatie, o promovare. De fapt pe masura ce vor acumula mai mult, societatea le creaza in paralel si-n acelasi timp orizonturi exponential mai mari de asteptare, pe fond respectivii numai nemaiajungand vreodata sa traiasca sentimentul fericirii. In aceasta ordine de idei s-a constatat ca pe masura ce o societate evolueaza mai mult pe scara avutiei, direct proportional este tot mai nesatisfacuta si nefericita. In contrapartida oamenii “mai saraci cu duhul” din zone penurizate sunt total plini de ei …

O problema majora este faptul ca oamenii vor dori sa-si satisfaca dorinta de fericire in timpi tot mai scurti, trairile sa le fie tot mai intense, si asta cu asumarea riscului unui egoism acerb, a excluderii si prevalarii celui din jur, de dreptul sau moral de bine. Pe de-o parte se va ajunge la un conflict fratricid pentru … resursele primare, iar ca un intermezzo pentru cei blazati, respectivii se vor refugia in vicii ce le vor perverti personalitatea si perceptia “nefericirii” de genul alcoolului si drogurilor.

Solutia? Identific un pachet dar nu voi mai da mura in gura ineptilor vesnici de la putere, ce ma copiaza fara jena pana la punct si virgula… Cand va fi cazul voi (vom) oferi solutiile de rezolvare de fond a acestei serioase probleme. Deocamdata mecanismul amagirii prostimii merge cu motorul duduind…

PLATON

“unul dintre egali”

West (country) Side Story

In cadrul programului meu fortat de reculturalizare, aseara am vizionat un potpuriu vivace de Bernstein si Gershwin. Imi cer scuze pentru calitatea tehnica, filmarea pentru dvs. a unor scurte secvente facand-o cu telefonul mobil.

 

 

Bartolomeu Anania…

Din nou este ciudat cum stim noi romanii sa ne gasim obiectul (fiinta) veneratiei doar dupa ce acesta a dat coltzul… O liota de pupincuristi sordizi au dat-o pe dupa catafalc, si poate nici macar din emotii si scrupule intarzaiate, cat pentru mai lumestile “dat bine pe sticla” pentru a fi vazuti in anumite agregari civicoide.

Nu comentez acum statusul defunctului din vremea cat era inca viu, deoarece am afirmat in mai multe randuri ca a avut o istorie prea “amplu sinuoasa”, cu adastari la legionarism, la “mirenism”, si abia apoi in dramatic final “la cele sfinte” (eventual via etapa cu grade militare ascunse la DIE), semnifica un potential de autoritate mult subestimat de catre mediul “ordinar”. Pe de alta parte o asa aglomerare de vip-uri oligarhice, politice, militare, intelectual-universitare pe metrul cub, demne poate pentru “decese de rang mai inalt” ne poate da de inteles ca autoritatea lui Anania a fost de fapt ceva mai mult decat varful de iceberg ce l-a afisat administratia sa. Episodul crearii Mitropoliei Clujului doar c-asa vrut muschii sai este un argument suplimentar in aceasta directie.

Totusi .. “Sa-i fie tarana usoara!”.. iar disparitia sa dintre noi doresc sa se constituie intr-o mostra pentru cei ce exploateaza la sange acest popor, cum ca finalul fiecaruia este exact acelasi, de la opinca si pana la vladica, chiar daca mustrarile de constiinta in schimb, nu.

PLATON

“unul dintre egali”