Posts Tagged ‘Marx’

O instigare globala la indignare

15 februarie 2011

“Ce e mult e prea mult” spune o vorba populara cu tenta universala. Insuportabilitatea atmosferei realitatilor vietii de zi cu zi tinde sa ne induca o stare permanenta de prostatie, de scarba si oroare. S-a vorbit mult in trecut si se bate in continuare moneda pe “necesitatea iminentei” unei schimbari spectaculoase prin amplitudine, a tot ceea ce generic azi acceptam pe post de prezent. Un prezent a imoralitatii atroce, a cinismului sofisticat pana la grad de arta, a sumei de nemultumiri si frustrari globalizante, rezultatea dintr-o neostoita munca de denaturare antropomorfa a umanitatii, in directia alienarii de fond a cetateanului planetar.

Marea majoritate populationala a lumii este prin politica pasilor pervershi si marunti adusa la un statut de masa amorfa de manevra, redusa la cele mai rudimentare asteptari si idealuri si asta de catre cine si pentru ce? Dupa cum am mai raspuns si in alte eseuri, de actuala ordine mondiala, generata de un caduc sistem perpetuat, de exploatare a omului de catre om, de “acumulari majore in maini minore” in paralel cu recrudescenta penuriilor in masele de sclavi, vorbim aici de capitalism, un sistem ce variaza liber pe o paleta coloristica a infamiei morale, de la conservatorul cenusiu  pana la liberalul mov… daca meschinul poate fi asociat coloristic.

Inspirati de notiunea asa zis utopica de bine, spiritele elevate altruiste, tot mai mult tind pentru aglutinarea eforturilor proprii in directia crearii unui culoar larg revolutiei globale, ce iata ca se cere tot mai insistent. Si atunci sa fie oare acest text parte a unei instigari spre indignare, o pre-etapa a instigarii spre nesupunere morala, etica, civica, defensiva, menita sa apere principii si valori amenintate de tavalugul turbo-capitalismului globalizat neoliberal? Nu stiu inca.. Raspundeti-mi dvs…

Cert este ca actuala stare a lumii, cu ajutorul lui Nietzsche, Spengler, Agamben, Baudrillard, Marx se poate postula sub forma unui manifest acuzatoriu in cinci capitole, la adresa responsabilitatilor oculte:

1.Prezentul nu numai pare ci chiar este lipsit de orice iesire; cine propune solutii este dat la o parte, ca si cum ar exista un consens ocult ca totul sa mearga din rau in mai rau.

2.De la stanga la dreapta, reprezentantii clasei politice sunt lipsiti de relevanta, discursul lor pliindu-se cliseelor ce domina demagogic limbajul publicitar, in timp ce cazanul social este inchis ermetic, presiunea interioara crescand exponential si necontenit.

3.Doua secole (de fapt mai mult de zece, din antichitate evoluand mascat flagelul) de capitalism si nihilism au dus la o extrema alienare sociala, la o instrainare a fiecaruia de ceilalti si de lume in ansamblu acesteia.

4.Apologia omului rau de la natura este doar partial adevarata, acceptand actul creatiei, admitem implicit ca am fost creati cu premeditate rai de (si semanand cu) demiurgi rai. Apologia si justificarea lacomiei prin instictul animalic al omului se anuleaza prin insasi definitia umanista a omului. Legea junglei se aplica in jungla, in populatiile speciilor fara constiinta de sine si nu in societatiile umane. Asadar defectele fundamentale rudimentare ale omului sunt perfid cultivate de, si in interesul obscur a celor ce definesc si conduc actuala ordine mondiala, in scopul exploatarii nemarginite si fara scrupule a muncii si esentei umane, intr-o directie poate profund diabolica.

5.Cine (-cati) mai creste acolo unde s-a nascut? Cine (-cati) mai locuieste unde a copilarit? Cine (-cati) mai lucreaza unde locuieste? Cine (-cati) mai traieste acolo unde si stramosii sai au trait? Iar copii zilelor noastre ai cui mai sunt? Ai parintilor lor, sau a mass-mediei, instrumentul pervers corupator al acestei ordini mondiale? Am fost rupti de orice forma de apartenenta, ca sa nu mai fim de niciunde. Istoria noastra este cea a colonizarilor, a migratiilor, a razboaielor, a exilurilor, a distrugerilor si dezradacinarilor. Este o istorie a tot ceea ce face din noi niste straini in aceasta lume.

Dat fiind aceasta cruda realitate nu putem introduce pe ordinea mondiala (si locala) de zi tema insurectiei totale ce va sa vina… Catastrofa in schimb nu va mai veni, deoarece aceasta deja exista, o traim secunda de secunda. Diabolizarea insurectiei in fals, de catre apologetii celor 10% din populatia lumii ce o conduc cu mana de fier pe restul, traducand-o in termeni de anarhie, terorism, sabotaj, isterie nu fac decat sa amplifice statusul de trezire in valuri largi, a noi si noi spirite libere, iar apoi initiativa de uniune lucrativa in directia combaterii acestui rau esential

P.S. Aici (click pe link) gasiti albumul cu fotografii (suplimentare) aferent acestui articol.

PLATON

“unul dintre egali”

Capitalismul nu a promis si nu produce fericire -3

24 iunie 2010

Intre apologetii capitalismului, respectiv a economiei de piata, Peter Sauders ocupa un loc mai “protuberant”. Dansul manifesta (in “Capitalismul un bilant social”) un soi de optimism tamp, chiar sardonic in ceea ce priveste “ursita” si justificarea perpetuarii acestui sistem. De ce zic eu tamp, pai pentru ca “accidentul” istoric cu revolutia socialist-bolsevica din Rusia, chit ca se justifica si prezenta daunazi (pana azi) ca pe un experiment in vivo .. programat…, vreau sa va spun ca in anii ce i-au urmat, cel putin din punct de vedere ideologic s-a pus la modul serios in ecuatie posibilitatea ca logica lui Marx (apoi Lenin) sa fie una autentica si chiar capitalismul sa fie o etapa de parcurs in directia crearii societatii egalitare, solidare, echitabile… Cu alte cuvinte, conform legilor lui Murphy, daca ceva “rau” se poate intampla, atunci acel “rau” se va intampla cu siguranta, evident ca fiind discutabile calificarile de rau sau bun, sau cel putin a arbitrilor “indreptatiti” sa faca aceasta triere.

platon

Si cica zicea omul nost’ cum ca economia de piata a descatusat energiile creatoare ale omului (prezentate ca pe-o fatalitate ..).. iar progresul tehnic si material a cunoscut asadar si prin urmare un avant neintrerupt (bravo… ca la un astfel de slogan mai c-ai putea introduce in schema si proiectiile planului cincinal, eventual o competitie pe meserii si indeletniciri)… Si totusi (ca “se mai exista” si o umbra serioasa de indoiala) oaresce nelinisti anima visul de permanentizare si preamarire a capitalismului..

Un prim argument de “hoo cu tata” ar fi faptul ca spiritul intreprinzator capitalist, de la originile sale “atemporale” si pana azi, era unul muncitor, economicos si cumpatat, pe fond rod al eticii protestantismului si calvinismului (de unde din start nu vedem ortodoxia introdusa intr-o schema logica..). Nu am sa spun de cucerirea “Tarii Fagaduintei” (USA) de catre emigrantii secolului trecut, dar cert este ca descendentii lor, dupa generatii de acumulare si prosperizare, incetul cu incetul s-au dezis (indepartat) de spiritul religios (fundamental)  ce dadea etic un sens muncii si acumularii materiale. Si asa, din aproape in aproape munca intru “credinta” s-a transformat in munca de dragul muncii (bogatiei), astfel incat “azi”, acumularea pentru prosperitate s-a metamorfozat in acumulare pentru consum…. Asadar consumul a trecut inainte acumularii si muncii, iar “paradoxal” avutia generala (individuala) scade, desi consumul creste… Etica protestanta (binele) a fost inabusita de bunastare (aici cu rol de rau..).

platon

Pe de alta parte omul este o fiinta hedonista, cautand fericirea egotica cu orice pret, chiar si cu riscul de a lasa in urma siruri de cadavre… Si aici vine supozitia (falsa sau cel putin incompleta, zic eu) cum ca, capitalismul este un un “sistem economic natural”, in care cei puternici supravietuiesc, iar cei slabi sunt eliminati (legea junglei coroborata cu principiul autoreglator a “mainii nevazute”). Ei bine apoi, deoarece volens nolens capitalismul a creat si creaza cat de cat avutie (bruta) a determinat etapizat si cresterea nivelului general de trai, celebrul welfare state din anii 50 incoace, cei din varful piramidei intelegand la un anumit moment dat ca motorul cererii si ofertei nu va functiona daca sclavii nu vor avea resurse sa achizitioneze produsul expus pietii… Apoi omul “rau de la natura” fiind lacom si nesatul si-a proiectat asteptarile fata de welfare state tot mai nejustificat de avansate. Cu alte cuvinte omul a fugit si fuge incontinuu spre fericire, crezand ca o va obtine printr-un paleativ de genul acumularii de avutie, dar se inseala profund. Capitalismul nu este un sistem ce produce fericire, ci un biet si precar mecanism de produs avutie materiala… 

Asadar in ciuda prosperitatii (asazis) crescande, omul capitalismului prezent este la fel de nefericit ca si oricand (ca in “era” lipsei prosperitatii..). Ca atare cale gasirii fericirii se va gasi oriunde altundeva decat in sistemul reprezentat de binomul capitalism – economie de piata… Q.E.D.

platon

1=

PLATON

Capitalismul nu a promis si nu produce fericire -2

22 iunie 2010

Exegetii contemporani ai capitalismului nu pregeta niciun moment in a nu declara victoria totala a capitalismului (liberalismului..) asupra comunismului. Si oare au dreptate? Oare capitalismul a invins fiind un competitor mai creativ, sau poate din contra, capitalismul a batut pasul pe loc (fiind pe fond extrem de limitat in mecanismele dogmei), comunismul autofaultandu-se infantil?!…

platon

Aici trebuie sa introducem in ecuatie o dezbatere existentialista a societatii (capitaliste) vestice, care isi justifica ratiunile de a fi si a actiona pe baza conceptului filozofic fundamental ca omul ar fi rau de la natura si asta in timp ce “partea adversa” (progresismul socialist) sutinea si sustine exact contrariul. Si intradevar putem observa la o introspectie mai atenta ca motorul societatii capitaliste este legat indisolubil de prima paradigma. Si aceasta spune ca omul este o entitate ticaloasa, lacoma, nesatula, meschina, “calitati” ce din punct de vedere sociologic-uman nu pot fi corijate. Apoi, din cauza ciocnirii intereselor opozite (dorinta de supravietuire biologica ce determina tendinte de autoritate si acumulare ce sa ofere un anumit grad de protectie fondului propriu de gene din descendenta) doi sau mai multi subiecti la un moment dat vor intra intr-o concurenta conflictuala. Fiecare va simti subliminal imboldul necesitatii supravietuirii, apoi pe cel al securizarii si prestantei (vezi piramida lui Maslow). Toti sunt la fel de doritori de castig si avutie (chiar daca unii din falsa pudibonderie si pedanterie vor mima gentilomisme si delicatetzuri de opereta) si vor face totul ca sa le obtina. Iar daca va fi nevoie sa treaca peste cadavre pentru asta, o vor face cu siguranta…. Ei bine din toata aceasta vanzoleala cica capitalismul trage indirect oresce profit pe asa zisul principiu de win-win (asa zis deoarece cand cineva castiga, automat altcineva pierde, si ca-n teorie..), competitia “fomistilor” determinand strategii de mintzire a societatii (..marketingul..), de scaderea a costurilor, de eficientizare a tehnologiilor sau businessurilor (tot pe seama celulei de la baza societatii, forta bruta de munca, exploatand-o sau concediind-o fara scrupule). Si asa cica end userii sistemului (beneficiarii efortului subiectilor rapace), prezentati ca si facand parte dintr-un alt film, de parca nu ar fi tot scena furtului propriei caciuli (exploatatii mai au pe urma si un rol de ferment a miscarii capitalului, prin consumul prestat in contul remuneratiei si ..produselor rapacilor…), ajung sa fie si “batuti, si cu banii luati”.. iar asta subscris cu totul interesului mariei sale capitalul, schemei si mecanismelor prin care “subiectii” mai sus pomeniti isi scot ochii in turnirul formei fara fond. …Si toate astea vin de la faptul ca omul RAU este lacom de la natura…

platon

In paralel, adeptii celeilalte paradigme de gandire, in care amintim ca exponent pe J.J.Rousseau, considera ca omul bun de la natura a fost corupt ulterior de societate (..capitalista “nota bene”), moravurile indoielnice fiindu-i efectul iar nu cauza esuarii. Reala pe fond si aceasta optica nu face decat sa interconditioneze evolutia omului tot de societatea capitalului (societatea deviationista ce strica “fondul uman bun”, cu alte cuvinte capitalismul este in tot si toate, mai ceva ca D-zeu…). E devarat ca apoi aceasta paradigma a metamorfozat in dogma “omului de tip nou”, si ne aducem aici numai de eforturile lui Ceausescu de faurire a acestui deziderat, om nou ce a intarzaiat sa mai apara, sau cel putin aparand, dar defect, nemaifiind esentialmente bun (altruist, empatic, solidar, devotat), cat similar versiunii crescute si opresate in capitalismul…omul esentialmente “RAU”…

platon

Mai departe se poate vorbi de prezenta sau lipsa unei competitii (cica asigurate by default de capitalism) ce sa asigure alegerea “celor mai buni, dintre cei mai buni” sa supravietuiasca, in timp ce invinsii la modul propriu sa fie trimisi la lada de gunoi… Ori asta avem acum in societatea momentului: putini invingatori si multi invinsi, invinsi ce nu vor putea depasi niciodata conditia de sclavaj (chiar si modern). Iar ce vedem azi cu tevatura acestor curbe de sacrificiu nationale (reduceri de nivel de trai, de pensii, de salarii) nu este decat un act dintr-o piesa setata global, in care musai principiile statului social trebuiesc facute una cu pamantul, folosindu-se motivatia eficientizarii economiilor concurente…pe fond cresterea gradului de profit a potentatilor, in paralel cu o si mai puternica “legare de glie” (indatorari, exploatari) a iobagimii mondiale.

platon

Dupa cum spuneam sistemul definit de Marx (chiar daca bun in intentie) este pe fond defect. Se porneste de la premisa ca exista clase sociale oponente ce sunt intr-un perment coflict, ce exceded pe post de motor al societatii, “competitia libera a pietei”, statuand ca esnetial rolul si prezenta capitalului in schema. Ei bine sistemul si-a atins limitele (ca sa nu spunem ca este profund defect, nedrept si imoral) si ca atare trebuie reinventat. TOTAL.

platon

By the way, ploile teorential diluviene ce ineaca zilele aste la propriu toata Romania (si Europa..) sunt un rezultat indirect a conjuratiei omului capitalist contra lui insasi, a competitiei fara scrupule pentru o mai mare acumulare si influenta…. Schimbarile climatice sunt o parte a efectelor secundare a deversarilor poluantilor din procesul de productie (“competitia economica”), a diminuarii resurselor si afectarii ecosistemului (materii prime secatuite, eco-echilibre globale defectate, etc.). Ca urmare a acestei logici competitia liberala (capitalismul in esenta) este antiuman…anti-viata…avand ca unica finalitate extinctia vietii pe pamant. Ori nu stiu in acest caz zau care este mai corecta si dreapta conduita: cea a omului rau rapace (exponentul “neo-burgheziei postindustriale din era informationala” sau cea a omului bun, in comuniune cu mediul inconjurator si bunul simt (mult hulitii socialisti)?!…

1=

PLATON

Capitalismul nu a promis si nu produce fericire -1

20 iunie 2010

Capitalismul se poate la urma urmei analiza si sub forma unui bilant social. Si totusi cel putin trei probleme de analizat se pot ridica acum la spartul targului pe marginea succesului sau insuccesului repurtat de doctrina capitalista (daca e sa-l citam pe Marx, careia ii i-o opune “dialectic” conflictual pe cea socialista). (1) Pe de-o parte tarile sarace, cum ar fi cele din Africa, America de Sud, Asia, Estul Europei, vor putea spera sa ajunga din urma oarecand natiunile capitaliste “avansate”? Se stie in stare capitalismul sa revolutioneze standardele de viata a restului de 80% din populatia globului, admitand as default ca deja i-a imbogatit pe primii 20%?

platon

Ei bine (2) daca raspunsul la prima intrebare este afirmativ, automat se impune intrebarea daca planeta mai va avea sanse de supravietuire dupa efectele secundare a unei asa de mari indutrializari (crearea de plus valoare-bogatie), gen epuizare resurse si poluare? Deja delicatul echilibru al ecosistemelor terestre este afectat. Deja putem vedea ca un “banal” accident de extractie petroliera ca cel a BP in Golful Mexic, a poluat total largi suprafete terestre…Dar ce se va intampla cand probabilitatea numarului de accidente va creste exponential, odata cu numarul jucatorilor? Oare “capitalismul imbatat de succesuri” realizeaza ca este pe margine prapastiei (extinctiei)? Si daca nu este totusi o doctrina ci numar un mecanism de creare de avere, oare functioneaza in solidar si-n acelasi timp pentru “toti subiectii” pe orizontala? Daca toti (statele, entitati) vor deveni bogati, cum se vor mai raporta atunci doctrinar-institutional la saraci..ori nemaiexistand saraci paradigma anuleaza automat si statutul de bogati, prin necorespondeta de raportare?!.. Shit..

platon

Si nu in ultimul rand (3), daca prin absurd capitalismul va eradica total si definitiv saracia pe glob, instaurand welfare-ul multilaterl dezvoltat global, chiar daca reuseste printr-o minune sa prezerveze biosfera si rezervele de resurse, chiar daca se va ajunge la o alta paradigma si anume ..egalitarism intre bogati…, ei bine in cazul cumulat a tuturor acestor utopii ramane intrebarea daca lumea va fii totusi mai buna ca inainte?… Vom fi oare “prin si dupa toate astea” mai fericiti, stiind ca narcisismul si individualismul extrem (fericire toatala, permanenta, pe loc) este motorul intim ce anima pe majoritatea urmasilor lui Homo Sapiens??!!……..

1=

PLATON

“Evolutia” de la PLAN la CLAN (1)

14 iunie 2010

Europa de Est (Romania) a tranzitat “senin” spre capitalismul original, nu de la planul cincinal la piata libera, cat la clanul fostilor nomenklaturisti, la actualii oligarhi… Curat murdar monsher, adica ..

Statul mostenit din comunism s-a dovedit prea slab si corupt pentru a putea gestiona eficient tranzitia spre “mai bine”, in timp ce piata in sine reprezenta un factor mult prea anarhic pentru a nu distorsiona trendul economiei. De aceea s-ar fi impus anumite forme asociative intermediare, ce sa medieze trecerea de la alfa la omega structurii de societate, structuri cu putere deliberativa ridicata ce sa poata in subsidiar echilibra tentatia spre coruptie a statului si tendinta anarhica a pietei. Asadar s-ar fi cerut implementat un model sociologic corporatist: corpuri profesionale, carteluri de manageri, asociatii de producatori, sindicate, ong-uri, etc.

platon

De fapt in Romania, dupa cum de altfel in aproape toata Europa de Est, “clasa manageriala” nu a reusit sa se impuna prin sine insasi, astfel incat fosta nomenklatura politica a preluat (si) proprietatea economica (intreprinderile socialiste) sub forma privata si din aproape in aproape a devenit oligarhia capitalista originala de azi. Originala deoarece orientarea sa catre piata a fost slaba, astfel incat am avut de-a face cu capitalisti fara de capitalism: reguli ale pietei inexistente, parlament slab, presa aservita, coruptie endemica, dominanta exclusivista politica…

Analizele tranzitiei comunismului spre capitalism (un non sens in varianta apologetilor marxism-leninismului, ce sustineau capotarea capitalului prin metamorfozarea societatii intr-una egalitar-socialista) sunt in parte neconventionale. In teoriile clasice societatea capitalista isi are radacinile in burghezia industriala si preia puterea politica, instituind democratia ca forma de organizare politica si piata comerciala libera ca pe-o forma de organizarea economica. Ei bine in cazul tranzitiei “reversibile” (de la comunism la capitalism) constatam ca aceasta schema nu se mai aplica si ca s-a cerut in termeni sociologici aplicarea unei noi scheme de disjungere-transcendenta; a aparut ca imperios necesara identificarea “agentilor” capitalismului, si pe care ii puteam localiza undeva intre clasa burgheza a lui Marx, clasa antreprenoriala a lui Schumpeter, intreprinzatorii lui Max Weber, sau clasa manageriala a lui Burnham… dar nu foarte clar.

platon

Acum nu o sa mai vorbim de mutatia in plan spiritual asociata protestantismului, ce s-a constituit in coloana vertebrala morala a intregului edificiu capitalist societar clasic, cat paradigma ce-o poate oferi incastrarea unui astfel de sistem unor structuri populationale (nationale), hai sa le spunem generic mai putin civilizate si disciplinate. Evident ca directia de dezvoltare a unor astfel de societati nu va fi decat una regresiva, degradanta, imorala, cu mari polarizari ale averii, cu egoisme extreme, cu evolutii statale centrifuge. De regula religia rasariteana (ortodoxa) este funciar nepotrivita asocierii viabile cu notiune de capitalism (fie si modern). Vreti exemple?…

1=

SorinPLATON

China si comunismul ratat

26 martie 2008

Prin ce deosebim “pe strada” un comunist de un socialist, ei bine, grosier vorbind, facand abstractie de cabotinismul primului ce ar face totul sa faca cat mai evidenta si stridenta vizual (de forma) orientarea sa de “martir in viata” ar fi de remarcat dorinta sa manifesta de a actiona pentru inlocuirea sistemului capitalist cu cel comunist, in timp ce socialistul, mult mai discret si stilat, trecand peste necesitatile fiziologice de autosupravietuire la tabloul de comanda se va rezuma in a poliza asperitatile prea strigatoare la cer a liberalismului economic (hai fie si ale conservatorismului, ca liberalii se ocupa mai mult de clasa mijlocie ce asigura crestere economica, indirect resurse mai multe de redistribuit de catre social-democrati, iar conservatorii din tarile civilizate fiind adevaratii profitori ai acestei lumi…).

Dar ce are China “cu prefectura”?… Pai cum sa nu aiba, cum sa nu aiba (vorba regretatului Toma Caragiu si Garneata al sau)? Pai cine face cea mai mare tevatura si tam tam mondial vis a vis de “opresiunea mondiala a popoarelor” sub famiglia unchiului Sam si matusii Ieuropa si asta nu ca pe fond nu ar avea dreptate…dar parca nu mancatorii de orez si gripa aviara sunt cei mai indreptatiti sa vorbeasca… Si totusi ce-i aia o tara si doua sisteme? Cine a mai vazut si inteles o struto-camila propagandistica ca asta? Pai face oua (strutuleasa) sau lapte (camileasa) ca altfel ne induc naturelu’ in eroare?!…

chinese3.jpg

Adica cum adica “la placinte” sunt capitalisti, iar “la razboi” sunt comunisti? Pe cine cred dengtziaopinii ca prostesc? Din cultura mea elementara de pionier fruntas (4 trese) si de utecist ratat (nu intelegeam o boaba din ratiunea recitarii pe de rost a “tezelor” emanate de la Congresul IX PCR “incoace” si ca atare am fost trecut la index de B.O.B.-ul liceului) un stat comunist promoveaza, sau AR TREBUI sa promoveze o societate egalitarista in care nu exista afaceri private ci numai institutii ce le fac in numele egalilor, unde nu exista clase sociale, nici macar mascate dupa nomenklatura ca sa nu mai vorbim de polarizarea societatii in functie de avere si venit… Eu stiu ca in comunism toate bunurile apartin societatii ca intreg si toti membrii se bucura de acelasi statut socio-conomic, iar nu altfel…

Parerea mea, facand conexiune cu ultimele tratate de marketing si vanzari studiate este ca descendentii lui K’ung-fu-tzu (Confucius) au mentinut si dezvoltat comunismul original nu ca pe o mare dragoste de Marxism, Egelism, Leninism, etc, ci mai degraba dintr-o mult mai lumeasca necesitate (oportunism) de a se deosebi si identifica din marea masa umana amorfa mondiala, folosind atuurile unei mincinoase libertati egalitare in scopul parvenirii unei clase politice “alese” ca si un brand name trendy pentru o asa zisa China moderna… Ca urmare a lipsei de “credinta” sincera cand au considerat necesar, just like that marunteii au mai bagat la statutul sereleului si dreptul la asociere, detinere si producere de capital…trecand sub tacere ca porcu’n cucuruz faptul ca cele doua sisteme sunt antagonice si nu complementare….

chinese2.jpg

Ma rog, poate sunt eu doar rau intentionat si am ceva cu “miliardu'”, dar pe fond nici vorba. Detest si voi combate intotdeauna minciuna prezentata pe model religios ca pe-un deziderat tangibil intr-un viitor fad morganatic, mitocania vechililor politici parveniti si aroganta agresiva a totalitarismului…

Ca ultime vesti “da piata” din China aflam ca “egalul pur si simplu” (sclavul) si-a ridicat nasul la purtare pretinzand salarii si conditii de viata similare celor cei ce traiesc majoritar doar libertatea in lumea democratica…ca atare “sistemul” a inceput sa-si impacheteze catrafusele (firmele) si incepe sa se mute la “unii mai egali decat egalii” din prezent (la vietnamezi adica)…

Sa vezi “tu”-n curand cand vor da din nou de foame ce brusc isi vor aduce aminte sinicii de adevarurile din bibliile rosii puse la murat…SI CE SE VOR MAI POCAI…!  :) 

chinese1.jpg

p.s. ultima fotografie este intentionat pusa pe modelul Titanicului fiind in relatii cordiale si de directa proportionalitate cu aliniatul “cel de pe urma” din mesaj…

p.p.s. evident ca sursa supararii mele pleaca de pe acoperisul lumii (Tibet-Lhasa) si de la faptul ca agresiunea “binelui” asupra “raului” se soldeaza cu morti si raniti…

1=

Che Guevara, mitul revolutiei eterne

24 februarie 2008

Primeam zilele trecute de la un amic (Adrian AVARVAREI) o carte referitoare la Che Guevara, la discursurile sale memorabile catre revolutionari si nu m-am putut opri contemplarii si reflectiei pe marginea mitului revolutiei mondiale eterne.

Cine a fost de fapt CG si ce calitati intrinseci trebuie sa fi avut sa reuseasca motivarea unor mari mase neomogene de oameni, ideobste din clasele paupere? Cat o fi fost militantism altruist (dragostea sincera de oameni) si cat oportunism egotic? Societatea astepta si mai asteapta idealistic vorbind “haiduci negri pe cai albi” ca un debuseu pentru toate greutatile si nerealizarile multitudinilor de universuri individuale…Intrebari peste intrebari, unele rezultand ca o continuare a altora, interconditionandu-se, dar contribuind in acelasi timp la o decopertare suplimentaraa a ceea ce se poate numi brandul de imagine Che Guevara. 

che-guevara.jpg

Cateva discursuri si epistole asupra carora m-am aplecat cu mai multa scrupulozitate as putea aminti: -Cuvant despre medicina revolutionara, -Cuvant de 1 mai, -Ultima vizita in URSS, -Omul si socialismul in Cuba, -Randuri despre un camarad, etc.

In “Scrisoare de adio catre Fidel Castro” Che se anunta ca un neinteles, asocial, iubitor de oameni si camarad de incredere pentru apropiati, fara resentimente, dar neimpacat cu gandul ca perfidia imperialismului mondial castiga tot mai mult teren prin tot mai numeroasele abandonuri motivationale in randurile noii clase de “revolutionari de profesie”. Am sa reproduc textual cateva pasaje pentru a va putea face o mai pertinenta introducere emotional-rationala in tabloul idilic:

“Fidel,am trait impreuna clipe minunate si doar alaturi de tine am simtit ce inseamna mandria de a fi cubanez in acele splendid de triste zile din Marea Caraibelor. Dar acum alte popoare asteapta modestul meu ajutor. Eu inca pot actiona altfel decat tine, care esti acum constrans de raspunderea pe care o ai fata de Cuba. A sosit deci ceasul despartirii.

Voi duce pe noi campuri de lupta credinta ce mi-ati insuflat-o, etuziasmul revolutionar al poporului meu, senzatia ca imi indeplinesc cea mai sacra indatorire, aceea de a lupta impotriva imperialismului, oriunde m-as afla. Gandul acesta ma alina si-mi vindeca ranile.”

La o sumara introspectie pe statusul psihoafectiv a lui Che constatam o mare neliniste, nemultumire si sentimentul ratarii. O senzatie acuta euristica de identificare si completare a elementului lipsa ce sa intregeasca tabloul, pe fond o foarte mare aplecare pe “legea bunului plac”, pe folosirea unor cai si mecanisme atipice (asociale) de a-si completa doleantele de evolutie conform piramidei lui Maslow. Cu alte cuvinte, personal nu simt un asa mare altruism in actiunile si motivatia lui Che cat exploatarea si invatarea din aproape in aproape, ca interesul public (al maselor) pot fi abil interconditionat cu “necesitatile” personale, in vederea unei necontestate dorinte de salvgardare a ambelor parti. 

Mai inteleg ca oricat de bine te simti sau esti pregatit cu sistemul (posibil si rudimentar) nu te poti pune, oricat de motivat si sustinut ai fi in actiunile tale. Mai devreme sau mai tarziu sistemul va trece peste tine ca un tavalug, din tine ca subiect ramanand in cel mai bun caz (daca nu se promoveaza dezinformarea) un virtual martir legendat. Apropo de sistem (pentru cei interesati :) ), mult mai eficienta consider actionarea pe principiul unui virus informatic, minandu-l din interior…

Revenind la Che Guevara, consider ca actiunile si rolul sau au fost mult supralicitate tinand cont de caracteristica de limbutism si superficialitate cu aplecare pe senzationalism a popoarelor de filon latin. Consider impactul efectiv a lui CG asupra realitatii, asupra “meandrelor concretului” neglijabil.

Che s-a impus surprinzator, imagistic, prin exotismul geopolitic, prin latura sa de inedit, doar in ultimii ani, chiar si comunismul din blocul estic neacordandu-i la momentul sau prea multa credibilitate raportat la galeria “sacra” in care populau Marx, Engels, Lenin, Antonio Gramsci, Georg Lukacs, eventual parintii doctrinari ai anarhismului modern Bakunin si Kropotkin. Chiar si pentru un revolutionar de profesie ca si Fidel Castro, asocierea cu revolutionarismul etern guevarist, a rebelului clasic cu sau fara cauza s-a dovedit in final putin acceptabila, nimeni fiind de acord cu perpetuarea instabilitatii intr-un loc in care teoretic s-au atins targeturile echipei conducatoare.

Totusi Che G. a depasit istoria secolului XX pentru a se alinia unei galerii mitologice pline de figuri ce retin mai curand imagini si halouri decat biografii si fapte, contribuind odata in plus la adevarul ca popoarele (clasele paupere) vor fi dornice de dreptate sociala si chiar daca nu exista “che guevari”, acestia s-au inventat si se vor mai inventa ca o cerinta de fond.

1=


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 91 other followers

%d bloggers like this: