Suveranitate nationala


Jean Bodin si Thomas Hobbes in secolul 16, respectiv 17 au elaborat primul enunt al termenului de „suveranitate nationala”, ca o incercare timida de a delimita, ierarhiza si legitima puterea statala, imaginand-o ca pe-o umbrela sub care sunt stranse si controlate strict constitutia, guvernarea si legislatia. Acestia au definit-o ca un spatiu unde domneste paradisiac si irefutabil legea, subiectii sai aprioric supusi  (cetatenii) neavand niciun drept de ai cotesta valentele dominatoare.

suveranitate-1.jpg

Teorii mai recente puncteaza suveranitatea ca apropiat inrudita cu doua seturi de factori:- „factorii externi” ce se refera la pozitia ocupata de un stat in relatie directa cu vecinii si vis a vis de cei mai importanti actori internationali; – „factorii interni” ce fac trimitere la rolul puterii si gradul de influienta exercitat de principalele institutii politice.

Suveranitatea nationala in acceptiune europeana nu are o interpretare larg si uniform acceptata, identitati, valori si prioritati diferite determinand o diversitate cacofonica de definitii. Criticii constructiei europene prevad ca EU isi va consuma, la un mod apocaliptic spus, statele componente, prezervandu-si suvernitatea si interesele politice de entitate statala federala. Acestia sustin in continuare ca jocul nu este de tip win win, cineva/ceva avand cu siguranta de pierdut (fie particularitatile ce definesc identitatea unei natiuni, fie liantul ce defineste puterea uniunii). EU incearca asiduu sa eradice, sau hai sa-i spunem mai bland, sa uniformizeze diferentele-asperitatile cu specific national, sa distruga diversitatea si sa impuna in locul acesteia un conformism rigid. Ar trebui vorbit de multilateralism european, ca opozant funciar al interesului national, chiar si pentru marile puteri (europene) interesul national putand fi definit exclusiv in termenii de „judecati si responsabilitati largi”.

suveranitate2.jpg

Asocierea federativa de tip EU face o subtila trecere, cel putin teoretica, de la idividualism (identitati nationale exclusiviste) la colectivism, la sentimentul identitar comun. De ce teoretic? Pentru ca in practica si azi exista tendinta perpetuarii unitatii duble de masura, a „celui mai egal dintre egali”, state ca si Franta, Germania, Marea Britanie cu greu acceptand sa-si dilueze si sa-si amestece seva nationala cu „vulgul” restului de state europene (celebra maxima a Europei cu doua viteze). De aceea, desi cred cu tarie in viitorul constructiei comunitare comune, nu pot in acest moment sa identific un termen fezabil de viitor cand a spune EU, ar fi ca si cum ai spune (din perspectiva propriilor cetateni) USA…

be_youk_104_img.jpg

Concluzionand in termeni de definitie, suveranitatea a suferit translatari si schimbari masive in ultimii ani. Acceptiunea generala este pentru o scadere a autoritatii nationale in contextul unor fenomene transnationale, interdependente, regionalizari si globalizare. Se poate observa o inceata dar sigura transferare a puterii si actului decizional de la nivel national la cel supra-national.

suveranitate.jpg

Sa speram ca metamorfozarea va fi SI in interesul cetatenilor comunitari… De ce „si”?…Va voi spune altadata care este sensul ascuns (conspirativ) al acestor constructii…

1=

Anunțuri

Despre SorinPLATON

...a ordinary guy in such a complicated word...
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s