Unipolar*Multipolar*Apolar


Lumea asa cum o stim noi din perceptia zilnica sau mediat de literatura de specialitate este dinamica si intr-o continua reconfigurare din perspective geopolitice-geostrategice. In calitate de componenti ai „marii tacute” (marea masa de martori din nivelul bazal al societatii umane ce de regula nu pot influenta decisiv sensul evolutiv) asistam surescitati la efectele unor aprige dorinte de parvenire civilizational autoritara din partea unor natiuni…

Pe parcursul istoriei anumite societati au prestat alternativ, de regula o singura data, un rol major de lider si cuceritor pentru mai mult sau mai putin intinse zone populationale. Candva a fost timpul sumerienilor, a persilor, a romanilor, a otomanilor, a englezilor, a rusilor, etc., cand respectivele natiuni au avut gradul de „inflorescenta” maximal, regresul ulterior determinandu-le o continuitate a trairii maririi si grandorii prin  transfer emotional exclusiv spre propriile lor mitologii nationale (ex.: Sfantul Stefan la unguri, Napoleon la francezi, Rommel la nemti, etc.). Insa, cam toate natiunile mari de odinioara nu au mai reusit niciodata in viitorul lor sa-si reitereze fizic statutul de excelenta autoritara, desi ideea le-ar fi suras…

Sa constientizezi ca in 2020, daca se pastreaza tendintele actuale, Romania va depasi global Italia, in calitate de continuatoare a unui imperiu ce a unificat in civilizatie teritoriile din actuala Europa ni se poate parea usor suprarealist. Raportarea este cu atat mai bizara in concluzii cu cat stim sau intelegem ratiunile primare ale oricarui imperiu si anume afluirea de resurse (materii prime, munca, inteligenta, militare, etc) intr-un singur sens: din „colonii” sau „provincii” inspre sediul natiunii conducatoare girante si aproape deloc in sens invers. Evident ca acumularile acestor foste „rezerve centrale” au fost suficient de mari oarecand, astfel ca si in zilele noastre sa  poata asigura un anumit standard mediu de nivel de trai, un nivel civilizational inalt in traducere libera…

„Averile” fostelor imperii s-au construit de regula prin rapt, prin impunere fortata si nu pe baza oricaror cat de mici principii democratice. Nici in ziua de azi, cand se face o atat de mare apologie a democratiei, a egalitatii de sanse, a legalitatii si a fair play-ului, manierele de „supravietuire” a celor puternici in raport cu restul se pot incadra in termenii de „fara prea multe scrupule”.

Totusi in prezent exista niste paleative prin care, bazat pe background-ul favorizant a unei gene nationale cu predispozitie spre superioritate si autoritarism se pot folosi niste factori favorizanti din dotare (din dotare „de la D-zeu”) de genul blagoslovirii cu niste uriase resurse din categoria celor strategice, ce sa confere indirect si santajist postura formala de lider. Avem aici exemplul Rusiei (dar si a altor state), ce in cel mai fara de jena mod s-a dedat in ultimul timp in a-si impune influienta catre terti mediat de petroruble, fara necesitatea unui aport de clasic militarim rosu.

De fapt subiectul central al acestui post s-a vrut initiat in jurul informatiei de presa din zilele trecute prin care am luat la cunostinta ca in 2007 Rusia si-a atins palierul maximal de extractie resurse petroliere, iar de acum va incepe un incet dar sigur proces de regresie in cuantumul extractiv… Care ar fi implicatiile acestui eveniment? Pai in primul rand acum ni se pare mai logica ciudata fosgaiala si agitatie a protipendadei ruse oficiale si neoficiale (lideri politici, oameni de afaceri, diplomatie, armata, etc.) din ultimii ani. Oamenii si-au constientizat „tabla de sah” si au decis sa joace agresiv la cacealma impunandu-si influenta, interesele, dictatul, achizitiile pe piata internationala…ca atunci cand vor ajunge la fundul sacului sa aiba deja imprimata o inertie nationala suficient de mare incat sa le asigure o navigare in viitoarea istorie sub statutul de …fosta mare putere, atipic-imperiala.

Daca vechimea s-a identificat prin alternante progresive la putere a anumitor natiuni, generand o forma de unipolaritate, prezentul recent se duce mai degraba de la o tendinta de multipolaritate (cu tari ca si India, Brazilia, China, etc. ce aspira la un statut autonom de co-lideri planetari, suplimentar de cel zonal) spre o cacofonie apolara, in care tot mai multe si mai mici zone din lume se considera ascendente pe un trend si astfel sa le indreptateasca sa bata cu pumnul in masa… Incetul cu incetul psihologia de lider-lideri mondiali, cel putin pentru cei „clasicizati” va consta probabil nu atat in „urcare pe noi culmi” cat „tragerea si acceptare newcome-erilor” autentici la masa verde…

In rest …God cu mila…

1=

Despre SorinPLATON

...a ordinary guy in such a complicated word...
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Unipolar*Multipolar*Apolar

  1. Pingback: „Raspundem ascultatorilor” (13.04-25.04.08) | PLATON

  2. nraducanu zice:

    Domnule Platon,
    Pe blogul meu : nraducanu.wordpress.com am publicat doua articole ce constituie chiar niste comentarii la acest articol al dvs.
    Primul se numeste „Traim im epoca infloririi teoriei comploturilor”, iar al doilea se numeste „Capitalism rusesc”.
    Vi le recomand.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s