Din ciclul „veneam agale de la mare”…


…in drum spre casa ne-am propus sa ne incheiem concediul cu o invadare a „tarii secuiesti” (locul meu de origine, actual populat cu bunici…Toplita/Harghita…). Daca anul trecut la revenirea din concediu „am fortat” pasul Oituzului via Onesti, acum am fost oarecum ingrijorati de posibilitatea unor viituri importante in Moldova si am penetrat zona via Brasov-Sfantul Gheorghe.

Ce pot sa va spun decat faptul ca regiunea cuprinsa intre orasele Sfantu-Gheorghe (jud.Covasna) si Reghin (jud.Mures) sunt parca dintr-o lume atemporala, mirifica, pictoriala (ma rog, mai putin calitatea drumurilor, ce te trezesc frecvent si violent din reverie), impietrita in eternitate, deconectanta si remotivanta in acelasi timp. Zone pitoresti (eu le consider in aceasta categorie mai ales cele virgine, muntoase si cu paduri de conifere) mai gasesti in tara, dar unde caile de acces au fost perfectionate, brusc au fost invadate de turistii autohtoni cu jdemii de autoturisme poluatoare, asa ca …imi cumpar curand jeep sa evadez din trend-uri.

Cert este ca recomand totusi calduros sa descoperiti aceste locuri, mai ales cu pasul-drumetia. Nu este loc si nevoie aici de fitze, fasoane si beneficii colaterale ale civilizatiei (by the way..pe perioada concediului am fost rupt total de situatia socio-politica nationala-internationala, necitind nici un ziar, in timp ce uzual norma zilnica este de 7-8 bucati, iar televizorul era pus in permanenta pe Jetix-ul copiilor…). Numai in acest mod iti poti real conecta „cablul de alimentare” la energia mediului local inconjurator…

Daca anul trecut am venit prin Odorheiul Secuiesc (am degustat kurtoscolacs original)-Targu Secuiesc (am cumparat cartofi pentru barbecue din „patria cartofului”)-Sovata (am facut baie in lacul sarat Ursu)-Praid Sovata (am intrat in mina de sare sanatoriala)-Tg.Mures-Cluj, anul acesta, dorind sa-mi vizitez locurile natale, respectiv singurul bunic ramas in viata din patru, am folosit ruta Sfantu-Gheorghe (desi oras mic si frumos, dar semnele de circulatie indicatoare sunt anapoda puse, facand vreo trei traversari de oras pana am reusit sa ne incadram pe traseul stabilit)-Tusnad (aici am inoptat)-Miercurea Ciuc (un oras mic, curat si cochet, cu secui si maghiari binevoitori…toti vroiau sa ne vanda cate ceva, ori sa se faca folositori… 🙂 )-Ditrau (aici am admirat sculptate celebrele porti secuiesti)-Galautas (comuna bunicilor mei, unde am surprins pozitiv, inclusiv prin cadouri de litoral pe rudele noastre locale)-Toplita (destul de anosta pe masura ce se …modernizeaza)-Reghin-Tg.Mures (am vizitat parintii si locul unde am crescut si m-am format intre 1970 si 1989)-Cluj-N (finally).

Revenind la Tusnad, eram privit ca si ciudati „negri” (bronzati) intre atatea „albituri” locale… Aerul tare de munte a fost primul care „ne-a lovit peste fatza”, alaturi de temperatura scazuta (in zona este polul frigului din Romania-Joseni) cand am debarcat, ulterior „fiind loviti” si de sindicalizarea ofertei-costurilor de cazare indiferent ca vorbeai cu hotelul sau cu pensiunea facut din barne virgine (fara masa inclusa, media era 120-150RON/noapte in format de camera cu doua paturi pentru doi adulti si doi copii). Ma rog, initial am dorit sa nu devenim victime benevole a rapacitatii economiei de piata, propunandu-ne doar sa servim cina si apoi sa ne continuam drumul pana la bunici, dar God era pe faza si cand am coborat din masina la restaurantul de pe malul lacului Ciucas, o doamna mai in varsta a venit la noi si ne-a intrebat daca …nu dorim cazare. Evident ca raspunsul a fost pozitiv, stabilind prin negociere un pret de 70RON/noapte. E adevarat ca respectiva camera era ca a bunicilor de la tara (cu covoare tesute la razboiul din batatura pe pereti, fara TV-Radio, etc) dar global se incadra in planul nostru de vacanta deci a fost bine, noaptea dormind dusi ca valizele in gara 🙂 . La restaurant evident ca am consumat (si va recomand sa consumati) …gulas secuiesc…este nemaipomenit… (am luat si eu apoi reteta, am cumparat si un ceaun de zece litri de la tiganii de pe drum si abia astept sa ma apuc sa o reproduc, curand…)

Din discutiile colaterale cu oamenii pur si simpli ca si noi (maghiari-secui) din zona am inteles (acum am sa fac o brusca translatare spre …politica) ca de fapt lor le este paralel cine ii conduce administrativ-teritorial, atata vreme cat nu sunt santajati sa renunte la obiceiuri, la comoditatea lor, la nivelul lor de trai si ca singurii si adevaratii promotori ai curentului autonomist teritorial sunt cativa exaltati idealisti naivi, ceva oameni ce si-au pierdut in familie privilegiile de pe vremea administratiei ungare sau austro-ungare, politicieni locali dornici de subjugare totale a brumei de economie zonala (mai ales exploatarile forestiere, de sulf din Calimani, sare din Praid, potentialul turistic, ape minerale din Borsec, Tusnad, Sancraieni, Bodoc, etc). Acesta este adevartul motiv si a actiunilor indirecte ale Ungariei in directia refacerii imperiului lor colonial, actualul stat fiind total limitat-delimitat ca potential de dezvoltare, iar o evadare in resursele „tarii secuiesti” ar putea constitui o mana cereasca pentru dansii…

Revenind, am ajuns „intr-un dramatic final” in Cluj, binedispusi, incarcati cu energie, motivati pentru activitatea pentru 3-4 luni…dar de fapt in mijlocul trogloditismului, al rautatii si micimaniei umane de zi cu zi… Am deschis ziare si am aflat de urgii ce ne-a ros tara si lumea in intervalul scurt cat am fost absent; am deschis scrisori, in care una ma anunta fara scrupule ca unii lideri neaveniti din PSD-ul Cluj nu are nevoie de oameni sinceri si principiali ca si mine, punandu-ma just like that pe faras…ca sa ramana doar caducii intre ei, intr-o conspiratie perfecta a mediocritatii si lumpen-florei social-morale. „Welcome back in the hell Platon”, cu alte cuvinte…

SorinPLATON

Despre SorinPLATON

...a ordinary guy in such a complicated word...
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Din ciclul „veneam agale de la mare”…

  1. Adrian zice:

    @nraducanu: De ce sa mergi pe litoralul romanesc cand poti avea conditii mult mai bune, la preturi mai mici, in Grecia sau Turcia?

    Apreciază

  2. nraducanu zice:

    Domnule Platon,
    Ma bucur ca te-ai intors plin de energie in activitatea profesionala, dar si in mizeria politica a celor de la PSD-Cluj-Napoca. Am aflat ca ai facut contestatie la conducerea PSD pentru nedreptatea careia i-ai cazut victima in lipsa, desi ma indoiesc ca, daca ti se va da dreptate, te vei mai simti bine in mijlocul lor. Dar nu pune la inima aceste necazuri, caci viata e frumoasa si fara succese (sau acum se zice”succesuri”?) la carmuirea treburilor publice locale.
    Am admirat pozele d-tale de pe litoral si bucuria copiilor si mamei lor de a se napusti de pe plaje in valuri. Pe 19 august sosesc si eu cu sotia cu avionul la Constanta, apoi ne instalam la hotel EUROPA din Eforie Nord, pentru a face o cura, in primul rand de namol. Ma intriga insa ca, desi mai toti romanii din diaspora isi petrec vacantele in Romania, la munte sau la mare, concetatenii din Romania pleaca fie pe litoralul bulgaresc, fie mai departe, pe coaste turcesti, italiene sau spaniole. Dorul celor de peste hotare il inteleg, dar sastisirea bucurestenilor de peisajele admirabile ale tarii e mai greu de priceput.

    Apreciază

  3. anca zice:

    Intr-adevar, zona este mirifica…
    Am avut parte anul acesta de o „bucatica” de Transilvanie – zona Brasov, Sighisoara-Sibiu-Medias – iar acum cativa ani am avut o incursiune spre Ditrau…este o alta lume, mai linistita, mai calma, in care timpul are alta viteza…si ai facut o observatie justa: oamenii simplii, indiferent de ce nationalitate, se inteleg foarte bine atat timp cat nu isi „baga coada” interesele financiare ale unora…
    Asa cum ii spuneam si lui Nico Sybilla noastra, draga patrioata romana si sarboaica in acelasi timp, avem o tara atat de frumoasa, Dumnezeu a fost atat de darnic cu noi…sa avem unde ne retragem sufletul atunci cand viata ne incearca, sa avem unde sa ne „reincarcam bateriile” de la energia vitala… si cu toate astea ne batem joc de natura. nu vedem nimic din ce e frumos si unic in jurul nostru, uitam ca avem la dispozitie doar o secunda de viata fata de eternitatea ce ne inconjoara… asta e! sa fim macar noi, constienti de mostenirea pe care trebuie sa o dam mai departe, sa traim demni secunda asta de viata si sa ne incredem in Zeii lui Zamolxes care ne vegheaza sub orice nume vrei sa le dai…
    O viata frumoasa dragii mei! si…sa ne tinem aproape – o veni soarele si pe partea noastra!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s