Mai avem istorie?

   Ieri, am avut ceva treaba prin zona fostului patinoar artificial 23 August. Am parcat masina, cu chiu si vai, in apropierea bisericii Sfintii Imparati Constantin si Elena, situata acolo unde, candva, era bariera Vergului, apoi Piata Muncii si astazi dracu’ mai stie cum se numeste. Biserica a fost ctitorita in 1943 (fundatia) de catre Maresalul Ion Antonescu si ridicata efectiv cu putin inainte de asasinarea lui de catre slugile comisarilor sovietici.

 

   Stiam ca acolo este un soclu, cu o cutie hidoasa de tabla in varf, cutie care trebuia sa acopere bustul Maresalului de privirea „licuricilor” la care sug „alesii neamului”. Cand aveam treaba pe la capusa UPC, treceam o clipa prin fata bustului nevazut, cu o strafulgerare pioasa pentru cel care a avut „tupeul” sa vrea sa luam inapoi ceea ce a inhatat hraparetul imperiu sovietic. Probabil ca, asa ca mine, mai faceau si alti oameni care nu-si schimba ideile dupa cum bate vantul si ochiul vigilent al „organelor” a vazut aceasta blasfemie. Si consecintele n-au intarziat sa apara!

 

   Ieri, am constatat ca bustul si „masca de fier” au disparut. N-a fost suficient! Placa de marmora care explica rostul monumentului a fost polizata cu peria de sarma si soclul a fost vandalizat cu barosul capitalist, cel care a inlocuit ciocanul socialist. Nu stiu exact cum s-a facut aceasta „eroica” manevra dar, asa cum arata lucrurile, inclin sa cred ca a fost facuta noaptea, asa cum se facea demolarea bisericilor in „iepoca de aur”, poate chiar sub aceiasi ochi vigilenti ante-decembristi. Ca orice treaba romaneasca (adica facuta in dorul lelii), o a doua placa de marmora care vorbeste despre Maresalul Antonescu, a scapat vandalilor „democrati”. A scapat fiindca este situata cam la 5m inaltime, pe frontonul bisericii. Sau poate n-a scapat ci, pur si simplu, vandalii s-au gandit ca cei care mai stiu cate ceva despre Maresal nu mai au puterea sa vada pana acolo, iar tineretul n-are de unde sa stie cine a fost Maresalul Ion Antonescu, locul lui fiind luat in cartile de istorie de Andreea Esca.

 

   Al doilea moment neplacut a fost cand am ajuns in fata patinoarului 23 August, ctitorie a „comunistilor” . Acum se numeste „Mihail Flamaropol”, orice referire la momentul istoric „23 august” disparand din zona. De ce? Nu a existat un moment 23 august 1944? S-a zis ca a fost confiscat de comunisti si ca realitatea ar fi ca intoarcerea armelor a fost pregatita de Rege si de partidele istorice. Atunci de ce aceasta furie iconoclasta? Si asta este tot o minciuna? De ce mai sunt „cinstiti” veteranii daca n-au facut nimic? Au murit peste 200 de mii de ostasi romani pentru ca „asa au vrut muschii lor”? Pentru ce aceasta graba de a crea un vid istoric de peste jumatate de secol?

 

   Si alte natiuni au avut proscrisii lor, au avut momentele lor de intuneric. In Ungaria exista monumente inchinate amiralului Horty si nimeni nu se atinge de ele, cu toate ca intre Horty si Antonescu este o diferenta ca intre calau si victima lui. In Germania nu exista monumente inchinate nazistilor dar exista celebrele autostrazi ale lui Hitler, exista opere de arta create in perioada nazismului. Nimeni nu s-a repezit cu pickhammer-ele sa le faca praf! In Franta exista un cult al Imparatului Napoleon Bonaparte si Dumnezeu sa te fereasca sa zici ceva de rau despre acest om, al carui drum prin Europa a fost marginit cu gramezi de cadavre. Dar, poate de aceea, aceste tari au ISTORIE. Cu bune si rele, cu urcusuri si coborasuri. Noi nu mai avem!

 

   Ma uitam mai ieri pe CV-urile „politicienilor” nostrii. La majoritatea dintre ei, activitatea incepe din 1990, CV-urile lor semanand cu capitolul I din Biblie (Geneza). Nimeni nu se mai intreba cum a aparut din „haos” apartamentul in care locuieste, nimeni nu-si mai aminteste de industria romaneasca, asa „prapadita” cum era ea, dar la un nivel acceptabil daca cineva tine seama de ostracizarea impusa de Cortina de Fier si de barierele ridicate de „pretenii” din CAER pentru „deviatiile” rebele ale Romaniei de la linia comunismului moscovit. Nimeni nu-si mai aduce aminte de „painea” ca nu lipsea, daca excludem perioadele de saracie impuse de ranile razboiului si de paranoia unui presedinte care voia „sa urce corabia socialismului pe cele mai inalte culmi de civilizatie si progres”. Si de unde sa stie tanara generatie care a fost Golgota romanilor cand in cartile de istorie viata lui Stefan cel Mare este accentuata pe latura amoroasa, Mihai Viteazul n-a avut alta particularitate decat aceea ca era un aventurier cu buze senzuale, iar istoria contemporana este o facatura care a inlocuit alta facatura?

   Sa ne mai miram atunci cand, sub egida ICR, Romania este reprezentata ca un vagin („opera artistului” de origine maghiara, Benedek Levente)?

   Si, inclin sa-i dau dreptate lui Patapievici! Toti „alesii neamului” contemporani si-au bagat … picioarele in Romania, cea fara de istorie …