Scepticismul genereaza paradox

Atentie! Acest text este adresat cu precadere celor cu background filozofic-filologic, altfel existand riscul unor concluzii contrastante celor dorite si codificate de mine printre randuri. Atentie deci „mareani”…

Este de notorietate pana la nivel de precupetze din piata de zarzavaturi, ca scepticismul (exprimarea teoremica a faptului ca oricarui motiv-temei i se opune in acelasi timp un motiv-temei la fel de convingator) critic, din punctul meu de vedere unul din cele mai importante motoare de dezvoltare-salvgardare a societatii umane (chiar si romanesti… 🙂 ), in antiteza cu dogmatismul impus „canonic” mai ales de cei ce cauta suport si protectie in supranatural pentru handicapuri si carente spirituale vinovate, se poate autoanihila gratie unui paradox simpatic: „cum poate un om sti ca nu stie nimic…??!”…

Bine, bine .. ar zice un guvid copitat, da „ce are sula cu prefectura?”, sau ca „tara arde (e in campanie electorala) si filozoful se piaptana”… cu alte cuvinte care ar fi firul rosu calauzitor care sa conecteze ratiunile primului paragraf in „meandrele prezentului concret”?…

Ei bine stimati tovarasi si pretini, „in aceste zile” se bate multa moneda pe fond politicianist meschin, cu referire la indreptatirea unora (cica intelectuali hard) ce urineaza de regula spre dreapta de a fi mai egali decat cei ce o fac spre stanga sau drept inainte… Astfel de specimene cum ar fi cele aglutinate generic pe langa ICR-ul basescian, nu mai contenesc sa sugereze societatii ca DOAR dansii si numai dansii au drept si posibilitati de ratiune superioara suverane deasupra conceptului de adevar, iar restul canci… Traducand cica NU se cade ca „neofitii” (grosul ganditorilor contemporani neafiliati direct politic) sa aiba indreptatirea morala si profesionala sa ia in balon pozitiile adanci intelectualoide emise de cercul criticilor si filozofilor dreptaci-populari de teapa lui Liceanu, ca atunci e de rau… brusc esti luat in catarea unei bazooka tismanene si ala esti….

De fapt printre randuri se face trimitere la indreptatirea unora care au studiat (posibil) cantitativ mai mult decat altii, sa le fie conferite aprioric din „tribune” drepturi de „preemtiune” asupra a tot si toate… Totusi scepticismul din noi ne spune ca este IMPOSIBIL, INUTIL si chiar DAUNATOR (medical) sa cunosti atat de multe (sa posezi un bagaj mare de cunostinte teoretico-practice), astfel de „multe” oricum negenerand automat un pasaport catre eternitate prin ele insele (vezi explicatii colaterale in stoicismul elenistic), fiind necesar un factor suplimentar de neeludat, astfel ca adevarul unora sa devina automat mai adevarat decat adevarul altora…Este vorba de achiesarea la principiul vasalitatii retrograde, a lasitatii si capitularii spiritului &  moralei in fata egoului fizic parvenitic. Este o expresie a injosirii intelectualului care isi pune opera acumulata posibil greu, in scopuri si directii declasante sau grosiere…

Concluzionand scepticismul ne face sa echivalam toata productia intelectuala (chiar si pe cea a noastra insine) raportand-o la coeficienti de perfomanta stabiliti de fiecare dintre eurile noastre ca „mai apropiate de adevarul absolut” si ca atare ingerintele unora ce se autointituleaza intelectuali rasati de a se autoprezenta ca solutie, trend, cale de urmat genereaza in feed back, ca cel mai bun caz o reactie de domeniul penibilului si hilarului.

1=

PLATON

p.s. Ce sa mai vorbim noi de argumentele dovezii, echilbrului, definitiei, cand nu suntem dumiriti daca SI termenul de „argument” semnifica ceva notabil prin naturelurile arogante referite…