De ce vrea omul (de regula) s-ajunga in Rai ?..

Raiul este identificat in mitologiile populare, mai mult sau mai putin rudimentare, cu locuri nedeclarate franc in procesiunile religioase, pline de desfatare, relaxare usor desfranata, calm, imobilitate, fericire primordiala, intr-un cuvant …LENE. Dar din start, in aceste conditii se genereaza o paradigma, toata credinta, spiritualitatea practicanta a lumescului, pozitionandu-si ca target final, tot ceea ce direct sau indirect, aceeasi credinta combate activ in viata reala….

Lenea este asociata lumescului ca si un pacat major… ori biserica, in aceste conditii va putea ramane fara unul dintre argumentele sale supreme, respectiv reinvierea si traiul senin (lipsit de griji,.. dupa o viata plina de griji) in „viata de apoi”, concepte doctrinare cu un rol manipulator, de a tine habotnicii si „mironositzii” sub control psihoemotional total…. Si unde este  proiectat, aici pe pamant, in viata mizera de zi cu zi, o astfel de recompensa fantasmagorica, decat in virtualul „Rai”?!..

Ca sa nu mai continui (din slavita lene..) inutil subiectul (uite de aia imi place mai mult de „unchiu'” Socrate, decat de „tata” Platon; omu’ spunea in cuvinte putine, ceea ce altii, „mai dastepti” se chinuiau apoi sa traduca in fluvii de cuvinte…docte), asa de kiki, ca omul nedus prea mult la biserica, ce cerceteaza ca nesimtiu’ tot si toate…deci uite, ma framanta o intrebare teoretica, ce nu doresc neaparat sa o verific si practic… „Oare cum o fi, pe bune.., viata s-in „Iad”?..

1=

PLATON