Intinerire,.. reforma,.. profesionalizare … Cu cine? Cu ce?!

Suntem pe locul intai si noi la ceva pe lumea asta. Suntem primii la cei mai multi studenti pe metru cub, a unei facultati private (Spiru Haret),  o „banda rulanta” de peste 300 de mii de „licentiatofili”.. E devarat ca la un asa „amount de cantitate”, calitatea ramane undeva pe locul tzashpe, dar ce mai conteaza „detaliili” de genul asta, cand esenta ramane deverul ramas la pusculitza patronilor.. Ca de fapt despre asta vorbim aici. Facultatile private nu sunt altceva decat „un alt” business privat, mai mult sau mai putin de succes, unde criteriile de performanta ale produshilor lor (gradul de alfabetizare) conteaza mult prea putzin in ecuatia generala.

Si uite asha tot aprozaristul si tutungierul privat (ori „deconcentrat”..), frustrat ca viata nu a fost asa de darnica cu dansul la tineretze, respectiv sa-i ofere sansa unor parinti cu bani slinoshi, cuantificabili in grade de intelectualizare pe langa galantare … se razbuna „arvunindu-i” cate-un statut de doctor, inginer, jurist, sau mai stiu eu ce mama dreaq, progeniturii, subdotate pentru o competitie reala, de pe pozitii fair… Ce sa mai vorbim ca azi e o mare concurenta pe scoli postdoctorale, doctoratele si masteratele devenind deja obiective minimale..

Am sa ofer exemplul meu.. Desi am fost la mate-fizica, m-a batut strechea pe vremea lu’ nea Ceashca sa dau la medicina veterinara, pe motiv ca iubeam sincer animalele.. Si pe langa mishtourile si apropourile profilor si colegilor, ce invariabil faceau apologia cozii vacii, sa vedeti comedie, cand am realizat am de dat admiteri cu peste 10 candidati pe un loc… Evident ca am picat de trei ori la rand, pe motiv ca eu invatam logic (obicei prost luat de la mate) pe cand concurenta mea invata paginile ca pe strofele din Scrisoarea a 3-a, eu avand serioase probleme in a fotografia punctul si virgula de pe materialul de studiu.. Si uite asa am fost nevoit sa ma angajez sa-mi pot plati meditarori ce sa ma invete…cum sa invat pe de rost..  Ei bine intr-un dramatic final, mai exact in 89, adica in a patra-a incercare, am reusit sa intru la Cluj cu peste 11 candidati per loc concurenta (de si azi pot „recita” strofe din bibliografia de pe atunci..).. Dar ma rog..tragedia a fost alta. Dupa un semestru de scoala muncita si meritata, a venit lovilutia, iar imediat dupa,..MARELE HAOS.. S-au infiintat facultatile private, adica au fost admisi pe usa din dos toti frustratii si redusii ce nu au fost capabili inainte sa faca fatza unei competitii corecte.. Ei bine, peste noapte toata munca mea si a colegilor mei, ce la fel de greu au accedat statutul de student (o adevarata clasa sociala pe vremea aia) au fost trimisi in desuetitudine de o mana de parveniti ce au preluat puterea poilitica si le sticleau ochii spre imbogatire accelerata pe spatele dornicilor de statut social securizat.. Si uite asa, „ca maine” am fost la per-tu cu toti de-au intrat si facut ulterior facultatea, ca si gasca, inotul prin apa.. Deci evident ca am un dinte impotriva invatamantului privat, ce din surse sigure va pot spune ca face orice, numai specialisti nu… Dar evident ca pe urma „specialistii” au pretentii de la societate… ba mai mult ma concureaza de pe baze formale si pe „mine”.. stiindu-se prin definitie, ca la formalitati indeplinite, nepotismul este mult mai usor apoi de implementat.. Astfel Romania a ajuns cu o mare inflatie de doctori, ingineri, cosmonauti subacvatici, manageri de turism speologic, etc., afectand de forma si fond motivatia cedarii initiativei din societate din maini tremurande de fosti nomenklaturisti semidocti, in maini soioase, de neo-nomenklaturisti sfertodocti.. Futui mama ei de treaba, si nu alta..

1=

PLATON