Orasul (romanesc) de vis …


Aceasta postare se doreste o opinie apropo de inititiva cotidianului Evenimentul Zilei, ce a avut inspiratia sa lanseze in eterul netosferei un soi de sondaj de opinie, care sa genereze in concluzie indreptatirea indiferent carui oras romanesc, in a ocupa pozitia de ORAS DE VIS.

In buna cunostinta de cauza, Bucurestiul dupa un „start furat” imediat dupa ’89 (arabime, chinezarime, investitorii de prim val ce aleg de regula o capitala dintr-o regiune sau tara putin cunoscuta, pe post de centru starter) s-a lasat tipic balcanic-fanariot pe tanjeala. Auto-suficienta le va pune cruce dorintelor lor de preamarire, in maxim 20 de ani devenind un oras de …”top 10″. Argumente? Mergeti azi prin Gara de Nord, ori chiar in hol la Intercontinental, iar „detaliile” va vor spune totul…

Brasovul si Timisoara au evolut bine in anii 90, semnalele fiind atunci ca „pe astia nu-i mai prinde nimeni si niciodata din urma”. Dar n-a fost sa fie asa. Timisoara a „tezaurizat” tot ce putea tezauriza din postura de oras mare de granita, ajungand in acest moment un oras „inchis”, dominat majoritar si monopolist de „investitorii” italieni. Ori se stie ca orice monopol ucide concurenta si mai apoi evolutia sitului. Brasovul in schimb a avut un statut cosmopolit. Spuneam prin anii 80-90 (cand mergeam in Poiana la schiat) ca „mare noroc noroc au astia sa aiba o asa statiune sub nas, sa aiba Tampa, ma rog si pozitie „geostrategica” la confluenta celor trei mari regiuni istorice romanesti”. Insa pe parcurs apoi s-a inregistrat undeva o sincopa, de la inceputul anilor 2000 fiind promovate ca si politici publice mai mult horele de tipul „un pas inainte si doi inapoi, c-asa-i jocul pe la noi”. Desi avea un potential colosal la „inceputuri”, preponderenta municitoreasca a resursei umane le-a aratat-generat curand si limitarile.

Iasiul este un oras interesant, dar cu un defect major: este pe granita de est, ori pentru romanii intreprinzatori si perfectionisti „nu exista acum conceptul de est ci numai cel de vest”.

Sibiul este o bijuterie arhitectonica, dar doar atat. Nu va reprezenta ceva mult mai semnificativ in viitor.

Cluj-Napoca joaca rolul cenusaresei. In anii obscurantismului troglodit funariot jinduia dupa conditia „domnisoarelor de pension” (Bucuresti, Brasov, Timisoara, etc), dar imensa cantitate de frustrare acumulata atunci a fost apoi bine administrata de epoca „iluminata” (orice altceva decat Funar) actuala, energiile creatoare fiind canalizate intr-un shenal logic de dezvoltare. La inceput s-a inoit toata infrastructura; apoi s-a trecut la „industrializarea de tip pas cu pas” ceea ce a generat plus valoare ce a poposit in industria serviciilor, dezvoltand-o; au urmat la rand investitiile in resursa umana, formandu-se buni manageri-administratori, ce au populat inclusiv politica prezentului (si nu numai economia); apoi s-a trecut accentul si pe forma, nu numai pe fond, orasul fiind supus unui intens proces de formare si branduire turistica (refacerea sau construirea de infrastructura turistica) menit sa genereze turism-vizite-feedback, iar apoi desant investitional din tarile de origine. Clujul a erupt si intelectual, in acelasi ritm cu economicul si socialul, concretizandu-se intr-o masa civica ce solidar se interconditioneaza si interstimuleaza in interesul tuturor. Puteti observa de exemplu ca blogosfera este acaparata majoritar de clujeni si asta spune multe, dar nu tot… Intr-un cuvant Cluj-Napoca isi redefineste valentele de cetate iradianta de forta si putere. Din analiza mea consider ca in 20 de ani Clujul va deveni capitala politica sau economica a tarii…evident daca vom mai exista pe atunci in acest format statal (raportat la ritmul si calitatea schimbarilor internationale negative la care asistam neputinciosi).

Celelalte orase din tara au plusuri minusuri dar nu se califica pentru obiectul acestui articol. Ca un detaliu va anunt ca m-am nascut in Toplita / Harghita, am trait pana in 89 in Tg.Mures, iar acum sunt „unul dintre egali” (clujean 🙂 )

Anunțuri

Despre SorinPLATON

...a ordinary guy in such a complicated word...
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Orasul (romanesc) de vis …

  1. fanu zice:

    … avem o ţară cu arestări de show TV ca la grădiniţă sau ca la unele mărşăluiri dinainte vreme spre plutonul de execuţie or ca la aducerea la comun din penitenciar înaintea instanţei de judecată, adică cu grup sau câte doi cum le şade bine celor certaţi cu justiţia dar mai ales lipsiţi de tăria unui caracter care dă valoarea de efect a unei vieţi ce ia în considerare serios decalogul; nu i deplâng pe cei dePrinşi cu cătuşe şi plimbaţi înspre austeritatea libertăţii cu maşinile poliţiei sau jandarmeriei, niciodată nu am să o fac, nici chiar sau mai ales pentru ăia care se îmbolnăvesc subit în arest (năpădirea dispre boli le arată cecitatea din toate punctele de vedere)
    DAR
    faptul că sunt atâtea dosare despre care unii jurnalişti au justeţea scriiturală necesară să le aducă prin discuţii înaintea ţării atât ca prismă a unui cazual juridic evident cât mai ales ca pârghie a unui cauzal de lipsă a moralei şi eticii prin tocmai consecinţa antisocială dar şi prin efectul denaturării la ordinea cetăţii ŞI justiţia abia atunci se pune în mişcare sau mai grav vine prin purtători de cuvânt şi încearcă să afla felurite scuze de la mereul tranziţiei până la permanenţa crizei care duc la greaua funcţionare a sistemului democratic prin aspectele lui pragmatice adică dinamica ori insuficienţa factorului uman din sistem de activităţile căruia depinde sau celeriatea sau tergiversarea actului de justiţie, mi se pare un semn cât se poate de clar că în 89 s a pus de o rocadă care să înlocuiască tirania cu un aspect de pâine şi circ bine întreţinut de transferul de la sistemul dictatorial la un sistem ticăloşit mult mai perfid şi infinit mai periculos.
    Se pare că ţării I a fost pavlovizat destinul întru amăgire din pascale în pascale şi post pascale cu câteva arestări mai mult sau mai puţin spectaculoase aruncate prin show ul TV în care DNA apare drept un privilegiu al “curăţării” României de lichele, ticăloşi sau antinaţionali.
    În fapt, se lasă la discreţia presei adică a oprobriului public spre defăimare sau spre exemplificare fiindcă este mai lesne să distrugi/ linşezi mediatic sau să afectezi un nume or renume famat sau infam sau rareori poate nevinovat decât să duci la bun final un proces de justiţie prin care cel vizat să suporte rigorile incidenţei legii.
    În drept, nu am ce afirma fiindcă nu am văzut decât reţinuţi vremelnic şi nici un dosar finalizat cu “răcoarea” celor asupra cărora prezumţia de nevinovăţie a căzut ca urmare a unui probatoriu solid înspre vinovăţie.
    În alt sens, discreţia de ieri, când maşina cu băieţi dăştepţi, cei mai mulţi cu ochi albaştri, te lua de peste tot dar se ştia doar în şoaptă, a fost înlocuită azi cu festinul ridicării or bătăii la vedere tot ca în odinioară dar cu pompozitate” fiindcă acum gagiilor le place să apară la costume şi să proclame în fel şi chip caricatura luptei contra corupţiei contra sistemului ticăloşit contra grupurilor de interese contra multor plăgi pe care rocada” le a adus după 89.
    Cel mai deranjant şi deloc recent este modul de reacţie selectivă al instituţiilor abilitate cu menţinerea stării de ordine societală dar şi conjuncturii acelor instiuţii care atunci când legea este încălcată acţionează fie procesual fie în administrarea probelor or interpretarea legii.
    Avem cazul generic al acelui nemernic care a ucis un om chiar sub ochii nepoatei celui trecut în nefiinţă sau avem cazul celor arestaţi recent (sunt curios unde se va ajunge şi de data aceasta;

    gândesc la cazul fetei care a fost spulberată pe trecerea de pietoni şi lăsată din pricini de trecere oficial tăriceniene(oare nimeni nu a văzut şi din coloana oficială ce se petrece în aievea trecerii lor şi să oprească – ce de “piloţi orbi” are ţara); gândesc la arestarea atât de televizată şi mediatizată a lui Becali (departe de mine să îi iau apărarea dar văd ce întorsătură iau aspectele acum) sau la audierile lui Patriciu la şicanele spre Năstase or arestarea primarului de Craiova, Solomon(sunt curios unde s a rupt firu sau ce se ascunde înapoia acestor arestări) sinuciderile ciudate gen Panait fiindcă îi mai veche.
    Sunt atâtea contexte în societal, în “politic”, în “lumea afacerilor” până şi în cultură care din miez sunt putrede încât se pot întocmi dosare întregi şi se pot scrie cărţi negre, cenuşii sau alb maculate despre mizeria care duhneşte în România sau o face să duhnească a minciună, a hoţie ori a nemernicie.
    Sunt sătul de băseşti, traseişti şi manelişti, pedelei pesedei udemerei pecei, mai ales de udre, guţe şi columbeni, de acei care nu lasă ţara decât cu gustul amar al trecutului, mai ales de aceia care nu dau o şansă românilor să aibe o împărăţie prin tocmai faptul încuibării metehnei că dacă ai bani îţi poţi permite orice mai ales puterea şi nu în ultimul rand simt din ce în ce mai acut faptul că am ajuns să fiu străin în propria mi ţară.
    O ţară care cândva avea bun simţ, o ţară care avea credinţă în Dumnezeu prin tăria de caracter, o ţară care nu îngăduia tagma jefuitorilor şi a trădatorilor de neam, o ţară liberă, o ţară care ştia să râdă, o ţară care ridica mâni curate către Dumnezeu, o ţară în care omul era aproapele iar departele era semenul tău, o ţară în care se iubea, o ţară care a spus NU COMUNISMULUI, o ţară care îşi aprecia adevăratele valori, o ţară care nu mergea cu capul plecat înaintea globului să slugărească, o ţară demnă în care există respectul celor şapte ani de acasă şi o ţară care a ştiut când Dumnezeu şi a întors faţa către ţinutul ei şi a binecuvântat O.
    Mi e dor de UITAREA ROMÂNIEI, mi e dor de ţara mea.

    Apreciază

  2. fanu zice:

    http://www.elenaudrea.ro/

    uite cum ilena 2 zisă udrea soţia lu cocoş ne zice că turismul îşi revine, se mişcă

    uite cum dna ul lu morar leagă câte doi ca la grădiniţă şi utilizează duba poliţiei

    uite cum dosaru marinaru imobiliar se „curăţă” încet dar sigur, săracu

    uite cum duşmănite s toate dar cu măsură portocalioVioletă

    uite cum boc îi face o vizită de admiraţie lu arpi de gruia şi iarăşi se confirmă spusele marinarului despre un cetăţean onest

    uite ce ţară minunată avem ca n mioriţa cu accente de meşter manole şi clar prinsă între „istorie şi utopie”

    Apreciază

  3. alecs zice:

    interesanta si corecta analiza, Sorine! doar o mica observatie: Brasovul si Timisoara nu sunt ‘condamnate’ la stagnare. Brasovul mi s-a parut foarte dinamic in ultimii 2-3ani, iar la Timisoara pe langa puzderia de italieni sunt si un numar important de companii multinationale (Alcatel, Siemens, Continental, Selectron…)

    PS. iti mai amintesti dezbaterile de acum 5 ani?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s