Capitalismul nu a promis si nu produce fericire -2


Exegetii contemporani ai capitalismului nu pregeta niciun moment in a nu declara victoria totala a capitalismului (liberalismului..) asupra comunismului. Si oare au dreptate? Oare capitalismul a invins fiind un competitor mai creativ, sau poate din contra, capitalismul a batut pasul pe loc (fiind pe fond extrem de limitat in mecanismele dogmei), comunismul autofaultandu-se infantil?!…

platon

Aici trebuie sa introducem in ecuatie o dezbatere existentialista a societatii (capitaliste) vestice, care isi justifica ratiunile de a fi si a actiona pe baza conceptului filozofic fundamental ca omul ar fi rau de la natura si asta in timp ce „partea adversa” (progresismul socialist) sutinea si sustine exact contrariul. Si intradevar putem observa la o introspectie mai atenta ca motorul societatii capitaliste este legat indisolubil de prima paradigma. Si aceasta spune ca omul este o entitate ticaloasa, lacoma, nesatula, meschina, „calitati” ce din punct de vedere sociologic-uman nu pot fi corijate. Apoi, din cauza ciocnirii intereselor opozite (dorinta de supravietuire biologica ce determina tendinte de autoritate si acumulare ce sa ofere un anumit grad de protectie fondului propriu de gene din descendenta) doi sau mai multi subiecti la un moment dat vor intra intr-o concurenta conflictuala. Fiecare va simti subliminal imboldul necesitatii supravietuirii, apoi pe cel al securizarii si prestantei (vezi piramida lui Maslow). Toti sunt la fel de doritori de castig si avutie (chiar daca unii din falsa pudibonderie si pedanterie vor mima gentilomisme si delicatetzuri de opereta) si vor face totul ca sa le obtina. Iar daca va fi nevoie sa treaca peste cadavre pentru asta, o vor face cu siguranta…. Ei bine din toata aceasta vanzoleala cica capitalismul trage indirect oresce profit pe asa zisul principiu de win-win (asa zis deoarece cand cineva castiga, automat altcineva pierde, si ca-n teorie..), competitia „fomistilor” determinand strategii de mintzire a societatii (..marketingul..), de scaderea a costurilor, de eficientizare a tehnologiilor sau businessurilor (tot pe seama celulei de la baza societatii, forta bruta de munca, exploatand-o sau concediind-o fara scrupule). Si asa cica end userii sistemului (beneficiarii efortului subiectilor rapace), prezentati ca si facand parte dintr-un alt film, de parca nu ar fi tot scena furtului propriei caciuli (exploatatii mai au pe urma si un rol de ferment a miscarii capitalului, prin consumul prestat in contul remuneratiei si ..produselor rapacilor…), ajung sa fie si „batuti, si cu banii luati”.. iar asta subscris cu totul interesului mariei sale capitalul, schemei si mecanismelor prin care „subiectii” mai sus pomeniti isi scot ochii in turnirul formei fara fond. …Si toate astea vin de la faptul ca omul RAU este lacom de la natura…

platon

In paralel, adeptii celeilalte paradigme de gandire, in care amintim ca exponent pe J.J.Rousseau, considera ca omul bun de la natura a fost corupt ulterior de societate (..capitalista „nota bene”), moravurile indoielnice fiindu-i efectul iar nu cauza esuarii. Reala pe fond si aceasta optica nu face decat sa interconditioneze evolutia omului tot de societatea capitalului (societatea deviationista ce strica „fondul uman bun”, cu alte cuvinte capitalismul este in tot si toate, mai ceva ca D-zeu…). E devarat ca apoi aceasta paradigma a metamorfozat in dogma „omului de tip nou”, si ne aducem aici numai de eforturile lui Ceausescu de faurire a acestui deziderat, om nou ce a intarzaiat sa mai apara, sau cel putin aparand, dar defect, nemaifiind esentialmente bun (altruist, empatic, solidar, devotat), cat similar versiunii crescute si opresate in capitalismul…omul esentialmente „RAU”…

platon

Mai departe se poate vorbi de prezenta sau lipsa unei competitii (cica asigurate by default de capitalism) ce sa asigure alegerea „celor mai buni, dintre cei mai buni” sa supravietuiasca, in timp ce invinsii la modul propriu sa fie trimisi la lada de gunoi… Ori asta avem acum in societatea momentului: putini invingatori si multi invinsi, invinsi ce nu vor putea depasi niciodata conditia de sclavaj (chiar si modern). Iar ce vedem azi cu tevatura acestor curbe de sacrificiu nationale (reduceri de nivel de trai, de pensii, de salarii) nu este decat un act dintr-o piesa setata global, in care musai principiile statului social trebuiesc facute una cu pamantul, folosindu-se motivatia eficientizarii economiilor concurente…pe fond cresterea gradului de profit a potentatilor, in paralel cu o si mai puternica „legare de glie” (indatorari, exploatari) a iobagimii mondiale.

platon

Dupa cum spuneam sistemul definit de Marx (chiar daca bun in intentie) este pe fond defect. Se porneste de la premisa ca exista clase sociale oponente ce sunt intr-un perment coflict, ce exceded pe post de motor al societatii, „competitia libera a pietei”, statuand ca esnetial rolul si prezenta capitalului in schema. Ei bine sistemul si-a atins limitele (ca sa nu spunem ca este profund defect, nedrept si imoral) si ca atare trebuie reinventat. TOTAL.

platon

By the way, ploile teorential diluviene ce ineaca zilele aste la propriu toata Romania (si Europa..) sunt un rezultat indirect a conjuratiei omului capitalist contra lui insasi, a competitiei fara scrupule pentru o mai mare acumulare si influenta…. Schimbarile climatice sunt o parte a efectelor secundare a deversarilor poluantilor din procesul de productie („competitia economica”), a diminuarii resurselor si afectarii ecosistemului (materii prime secatuite, eco-echilibre globale defectate, etc.). Ca urmare a acestei logici competitia liberala (capitalismul in esenta) este antiuman…anti-viata…avand ca unica finalitate extinctia vietii pe pamant. Ori nu stiu in acest caz zau care este mai corecta si dreapta conduita: cea a omului rau rapace (exponentul „neo-burgheziei postindustriale din era informationala” sau cea a omului bun, in comuniune cu mediul inconjurator si bunul simt (mult hulitii socialisti)?!…

1=

PLATON

Anunțuri

Despre SorinPLATON

...a ordinary guy in such a complicated word...
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Capitalismul nu a promis si nu produce fericire -2

  1. fanu zice:

    În cazul unei false “morale” îţi trebuie guralivi care să işte defetismul dar mai ales vuvuzele care să deie indiciul; Moraru ăsta habar nu are că este doar o slugă, dar una cu adevărat simplă fără menajamente care îi oricând gata să care în spate 8 etaje pe oricine vine la putere şi îl cheamă la raport sau la vuvuzelă… în privinţa asta seamănă mult cu boc, doar funcţia diferă şi îl face puţin mai jos pe scara interesului tiranic… SAU poate că are habar dar este atât de implicat în joaca de a şantajul încât nu poate să rupă rândul astfel că „ţine aproape” aşa ca n vremile bune… am citit materialele puse ca anexe argumentative pentru o stare de fapt dar mai ales pentru o stare de drept imperativă a cărei act categoric nu mai este amorsat insidios ci coerent şi mult prea clar sau atât de clar încât se lasă în rândul naţiunii române cu perplexitate( iar cu toţii ştim că n vremurile cu şoapte şi în timpul perplexităţii se săvârşesc marile transformări care pot să sluţească chipul naţional şi să anuleze asemănarea ca popor de sine stătător). Moraru o jucat rolu de profet fals, videanu adriean o fost unul din îngerii îmbujoraţi dar peste măsură de mincinoşi iar Zeus o dat în csat ceea ce este doar începutul apusului libertăţii…

    În cazul Diaconescu este acea parte de fals „etică” să zic aşa precum o consecinţă a unui aparent firesc; arătarea pisicii nemetafizice dar profund înfiorătoare prin aspectul de clişeu spre manipulare sau către semnale evidente de tiranie este azi obiceiul fad al unei puteri asistate sau întreţinute abil de UE; adică îl iei pe ipochimen din mijlocul armoniei de relaţie şi îl duci la arestare asta fiindcă nu te mai poţi lua de cei care te critică fervent fiindcă ar da rău la naţiune; atunci te iei de ai tăi, îi plimbi pe la tv, ba chiar le mai dai posibilitatea să îşi ieie în direct microfonul şi s l ţină ostentativ totul pentru o audienţă cât mai puternică; cât de perfidă este lecţia asta de „etică” a demagogiei şi cât de cinic ne este servită nu doar nouă ci mai ales jurnaliştilor fie unii fluctuanţi în opinii fie alţii cu asprime în a arăta trecerea de la tiranie la ticăloşie; am râs amar stând şi privind cum un preşedinte de ţară ajunge să participe la o loterie şi nu oriunde, într un loc în care manelişti sau blatiştii or bişniţarii şi au aflat penibilul, având tupeul să vorbească despre ceea ce dă Dumnezeu… un veritabil farsor, fără scrupule şi mai ales fără glorie… exemplul arestării nu este deconcertant sau excepţional (şi nici nu s aurmărit să fie ca atare) prin nimic, este unul călduţ fără vreo reverberaţie anume, ceea ce s a dat în csat este important însă la pachet cu arestarea hotărârea csat este pusă într o evidenţă subsidiară pe când obişuinţa expunerii cu cătuşe este deja un factor generic de ocultare a înrobirii… Diaconescu nu este o slugă ci un partener de afaceri, un ipochimen pe care îl poate duce şi aduce în orice stare de graţie sau greaţă vrea marinelu, iar parteneriatul se bazează pe ideea specifică din 89 încoace şi anume care are forţa mai mare a şantajului dăiunie care nu o are este la mâna oricui are forţă… oare de ce nu face marinelu reclamă la vila lu ieba din franţa că oricum la turism pe estival ne arată udrea cât încă nu se lasă n riduri tot ce vrea electoratu portocaliu…

    Şi dacă tot bagă pumnul în gura presei de ce oare nu fac la csat şi o lege împotriva averilor videniene sau afacerilor lu berceanu sau vilelor lu eba sau a drumurilor pe ruta sau centura cocoş udrea sau la clientela politică sau a grupurilor de interese indiferent de mizeria lor de apartenenţă???

    Înseamnă că la o adică dacă naţiunea română vrea altceva marinelu va da o hotărâre în csat dacă nu i convine că naţiunea îi este împotrivă ca aceasta să nu iasă în stradă fiindcă este impotriva siguranţei naţionale… dar oricum şi asta a fost rezolvată cu ieşirea în stradă, prin inerţia sindicatelor şi a societăţii civile… astfel că mai era o parte a jurnaliştilor, amu le a fost dată o probă de pumn în gură ca să ştie pe viitor cum vor juca…

    După cum se vede calcului celor 45 de ani de comunism dă roade azi sub o altă formă de oprimare către care ne rugăm să ne lase ca aderare UE… am ajuns să ne rugăm spre ce??? spre o libertate furată sau să avem o libertate controlată la sânge eventual sub regulile celor puţini şi concentratori de putere înspre ei???

    S au înmulţit hienele sau dacă deja este o suprahienală atunci faptul că nu mai încap unele de altele se lasă cu sfâşieri de o tandreţe demnă de clonarea luptei Cain şi Cain fiindcă Abel este deja prea fărâmiţat ca să mai fie altceva decât cel adus la stadiul de ţărână, adică în comă…

    Apreciază

  2. alex zice:

    1=platon=dumnezeu=iudaism=capital=capitalism

    Apreciază

  3. fanu zice:

    Despre hidoşenia cameleoniei în travesti,

    aşa au încercat şi cu Florin Piersic să îl denigreze fiindcă aveau ceva în ascuns de făcut dar omul nu s-a lăsat a venit şi a vorbit naţiunii române astfel nu le a mers planul odios…
    acum cu diaconescu le o mers fiindcă este din acelaşi aluat sterp şi searbăd la gust tocmai spre ocultarea (frunzăverde ne poate traduce oricând termenul fiindcă face parte din oculta cu valenţe publice -numai la noi îs ocultele de interes public) înrobirii naţiunii române care se săvârşeşte metodic şi aproape necesar pavlovizant.
    o altă cacialma bine lucrată şi de data asta în cel mai perfid scop de mineriadă cu ochi albaştrii băgată în casele naţiunii
    ce se urmăreşte de fapt prin aceste măsuri atât de drastice? Până unde oare va merge acest chin bine conjugat cu inducerea unei stări de inerţie a naţiunii române la ceea ce I se săvârşeşte? la ce prag de aservire vor să ispitească naţiunea spre ce poartă vor să se îndrepte neamul românesc cea largă a pierzaniei sau cea strâmtă a Vieţii?
    Ceea ce se săvârşeşte la aceste vremuri pare să fie o bezmeticire a rătăcirii şi un zbucium al smintelilor, excesul omului în toate a fost curmat acum de deşertăciunea dintr o dată a lipsurilor, a privaţiunilor sau a înrobirii; şi culmea este că nimeni nu apără naţiunea română, suntem mai singuri ca niciodată în propriul ţinut, nici Biserica Naţională nu are grai spre naţiunea română prin înalţii ierarhi, nici societatea civilă care doar are reflexii inocente pe margini surpătoare, nici “clasa politică” cea care se complace în discursuri şi moţiuni fără vreo şansă de trecere la schimbare, nici sindicatele care simulează cel mai mult o luptă care se dovedeşte a fi un chin al zadarnicelor zbateri iar acei care mai află vreo portiţă despre înrobire sunt luaţi în râs sau în răspăr folosindu se tocmai situaţia grea a crizei… dar nimeni şi nimic nu pune naţiunea înaintea întrebărilor care să arate unde ori de unde spre ce sunt iraţionalităţile ocultate n starea de criză…
    Lor ticăloşilor le convine cât suntem online fiindcă nu avem o ofensivă reală şi le mai convine fiindcă restul ies rispit sau nu le pasă ori se mulţumesc cu umilinţa şi obida dar mai ales cu supravieţuirea. Cei 45 de ani de communism îşi dau roadele spre inerţia naţiunii române astăzi mai mult ca oricând tocmai la atâta amar de vreme de când libertatea apune şi naţiunea română se îndreaptă spre robia celui mai mincinos regim “politic” şi este mai însingurată ori dusă la neputinţă decât oricând înaintea asupririi…

    … comunismul a pregătit terenul pentru unii iar democraţia pentru alţii şi iată unde au dus… la înrobire, când au dospit cele două se poate face hrana cea otrăvitoare omului…

    … otrava vremurilor nu este decât libertatea care înrobeşte iar administrarea acesteia se săvârşeşte prin luarea din exces dintr o împărăţie a eului a ego ului care a fost bine indusă lumii şi fiecărui om şi aruncarea înspre sărăcie şi lipsuri dar nu oricum ci exact în mijlocul paradisului putrefact pe care cu atâta migală l au săvârşit lumii spre amăgire … vor o lume cât mai derutată, cât mai buimacă şi risipită tocmai spre a lovi cât mai bine în moalele căpătâiului şi a străpunge inima cu venin ca mai apoi să şi poată rezerva dreptul total asupra vieţii şi morţii naţiunii române…
    Unde este pacea socială? Unde este liniştea morală promisă? Unde sunt regulile de convieţuire care să echilibreze clasele sociale nu să le învărjbească sau să supraliciteze ura de clasă? Unde este etica muncii spre cinstirea creaţiei? Unde este familia cea întocmită din bărbat şi femeie, unde este respectul valorilor familiale? Unde sunt oamenii lui Dumnezeu care să aducă cuvânt de alinare naţiunii române ce trece prin grele încercări?
    Ni s a luat apusul şi răsăritul iar vipia amiezei ni s a întunecat cu nori străini privirii…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s