Dialog-monolog cu d-na Alina RAUS (5)

by

platon

Ma uitam zilele trecute la TV. Pe fiecare post aceleasi dezbateri: cresterea cotei TVA, cursul EURO, inundatiile, incompetenta guvernului, a autoritatilor publice centrale si locale, neincrederea populatiei in clasa politica.
 
Trecand de argumentele pro si contra ale fiecarei discutii, am constatat cu stupoare un fapt: se discuta doar despre lipsa de strategie – e drept – a celor care, prin natura postului, ar fi trebuit  sa o aiba, fara a lua in calcul faptul ca la baza aparitiei unei probleme (in cazul nostru, al unui dezastru) sta un lant cauzal. Adica, in opinia mea, situatia la care am ajuns se datoreaza in mare parte si lipsei noastre de strategie.
 
Toti cerem, asteptam, solicitam, vrem ca altcineva sa ne conduca viata, sa ne ofere solutii, sa ne dea ceva-orice, pentru ca, in cazul in care ceva nu merge bine, noi sa putem spune „ce n’est pas ma faute”. De acord, „le raison d’etre” al clasei politice este tocmai oferirea unor directii si modalitati de actiune la nivel macro. Dar la nivel micro, deja este problema noastra. Daca persoana sau autoritatea in drept sa rezolve o anumita situatie nu isi indeplineste datoria, noi ce facem? In afara de a ne plange, a ne victimiza, a spune ca sistemul e de vina si ca nu se poate face nimic. Care este strategia noastra in aceste cazuri? Dar pentru viata noastra personala, profesionala, sociala, culturala…?Avem vreuna? Sau, suntem  macar  constienti ca ar trebui sa avem?
 
Intr-o emisiune televizata, dl. Vasilescu-consilier si purtator de cuvant al guvernatorului BNR, ii spunea unuia dintre invitati (reprezentat al mediului de afaceri) ca el nu trebuie sa fie „trist” din cauza lipsei de strategie a guvernului, el trebuie sa se lupte cu guvernul, sa aiba propria strategie. Mi s-a parut o remarca de foarte bun simt.
 
Aproape toate persoanele cu care am discutat pe tema satisfactiei, erau nemultumite de conditiile de viata, de munca, de orice. Dar, in momentul in care ar fi trebuit sa ia atitudine, sa reactioneze, au zis „pass” (sub diverse motive absolut pertinente: copii de crescut, rude bolnave, rate la banca etc.). Au preferat ca altcineva sa-si asume responsabilitatea unor astfel de actiuni, astfel incat in caz de nereusita, sa ramana nesifonati, iar in caz de izbanda sa beneficieze si ei de avantajele obtinute.
 
Concluzia la care vroiam sa ajung este: atata timp cat nu ne vom stabili propria strategie sau, mai simplu- ce vrem sa facem cu viata noastra si sa ne asumam responsabilitatea propriilor fapte, vom ramane nemultumiti, carcotasi si frustati.  Solutia este la noi. O dovedesc cei care au reusit in ciuda lipsei strategiei guvernului: sportivi, artisti, medici, avocati, oameni de afaceri, studenti si elevi eminenti.

platon

Alina RAUS

Etichete: , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: