Tragedia Veacurilor

by

O carte ce o am in lectura zilele astea, ce trateaza (tot) un subiect existentialist din perspective teologice, m-a „inspirat” pentru un blog-post cu un titlu similar.

platon

…Si stau cu ochii privind fix si pierdut in imaginea mediatizat a apelor ce fatal ne impresurau mai ieri. Femei, barbati, copii, OAMENI cuprinsi de cea mai mare disperare isi gemeau sleiti in ultimile puteri, calvarul, in fatza celor ce poate, exceptii de la regula fiind ( ex. clasa politica) isi permit o atitudine paternala doar declarativa, neobliganta. …Si oamenii plangeau si simpteau moment de moment, secunda dupa secunda, cum li se desira tot proiectul lor de viata aievea incropit; ca azi sunt inundatii, secete, taxe, somaj, conflicte, si poate ca maine, si ca si alaltaieri de altfel; poate urmeaza si rubricatura foc sa ne „pacifice” (vezi tonele de avertismente imemoriale, de sorginte biblica ori para-biblica, ce „binevoitor” ne fac sa ne simtim vesnici vinovati si iminent penalizabili), cert este ca realitatea cruda ii proiecteaza in rolul de indezirabili conceptului de viata. O tragedie cu alte cuvinte…

…Raman frecvent in ultimul timp, cu privirea blocata in gol; un al saselea simt imi tot susura in urechea mintii cum ca binele nu exista si ca nu a existat de adevaratelea niciodata pe acest pamant si ca ar cam fi timpul sa renunt la idealismul meu desuet, in favoarea pesimismului. Si trebuie sa o fac asta neaparat pentru a-mi respecta principiul de promotor al realismului, dreptatii, adevarului. De fapt adevarul prezentului nostru este unul cosmetizat, ca parte a strategiei unor entitati antiumane de a tine totul subjugat-ocupat cu probleme.

platon

Ei bine, dezvoltand ideea, atunci eu nu nu stiu daca pamantul  (civilizatia umana) sa fi cunoscut vreodata tihna, ori sensul real a termenului de adevar, ca precursor al celui de fericire. Nu cred… Si nu stiu daca nu cumva termenul tehnic de Iad chiar o fi avand corespondent in realitate?! Daca nu cumva privit din afara, de fapt pamantul (existenta noastra) este asimilabila unui gigant centru de penitenta si vesnic chin?.. Imaginati-va numai privind existenta noastra anosta, din perspectiva vreunui „judecator” de prin cotloanele universului si veti vedea atunci (poate) ca toate idealurile ce anima rotorul vietii sunt unele false, artificiale, cu siguranta ducand spre mai puternica adancire a noastra in ignoranta, decat o face imprimarea in paternul nostru psiho-colectiv a necesitatii de a obtine binele si salvarea…

2012 este aproape, decontul ultimului capitol biblic la fel si totusi continuam sa ne imbatam cu apa rece. Aici nu a fost niciodata bine si nu va fi niciodata. sistemul (societatea, existenta constienta) si-o spun asta dupa ceva qvartale de studiu, este construit fix pe un patern negativ-represiv. Iar cand enunt asta o fac pentru ca m-am transcendat in mintea medie a diferitelor etape de dezvoltare istorica, toate fiind pline de imbolduri asa zis umaniste, dar toate mustind de sange, ura, pestitate. Romanii, apoi cruciatii ucideau mii de nevinovati la Ierusalim, unii pentru cauza zeului Jupiter, altii pentru cea a lui D-zeu, de fapt facand-o doar din decandenta raului din subsidiar, pentru ca niciodata nu obtii bine facand rau; medievalismul obscurantist (inchizitia) cu biserica catolica (crestinismul) pe post de gade a fost un alt exemplu de rau facut in numele binelui; „civilizarea” si crestinarea Lumii Noi, revolutia industriala, razboaiele mondiale, dar pentru ca evident ca nu pot surprinde intr-o clipire toata existenta noastra ma opresc aici cu exemplele. Cert este ca omenirea a dus-o intr-un continuu conflict, un conflict in care parsiv a fost sugestionata (sau obligata..) sa se bata cu ea insasi.

platon

De fapt ce zic eu conflict interuman ca si ratiune de  fi, cand toata realitatea vietii e un conflict, chiar si necuvantatoarele prestand in directia-sensul abolirii vietii (lupta pentru supravietuire, ce se face in contul curmarii vietii unei alte entitati), cica in numele nu stiu carei logici de „autoreglare” a biotopurilor. Da. Se vede treaba ca deductia logica, studiul, poate pornit din motivatii ingenui-naive, risca sa duca inspre concluzii complicate, poate chiar primejdioase. Cert este ca pe masura ce trece timpul incep cu adevarat sa deschid ochii si SA VAD. Si vad si ma-nspaimant… Si vad si inteleg pe undeva indemnul biblic a „Crede si nu cerceta” in sensul de a sta cuminte in lanturi, ca daca nu „iti mai ard” una peste fatza cu biciul de foc. Si asa nu ma mai surprinde nimic si ma astept la orice. Daca pana mai ieri consideram informatia bruta, simpla literatura de docilizare a oitelor planetare, de azi incolo tind sa ma uit cu alti ochi la sensurile si menirea noastra in a o aprehensiona. Si-or fi facut in veacuri filozofii norma de identificare a adevarului referitoare la „tainele vietii”, nemailasand aparent nimic de descoperit suplimentar pentru „azi”,  (cu atat mai mult pentru profanii ca si mine), dar totusi ceva nu se mai leaga in „matrice”, ceva este prea strident, distonant si nu se mai potriveste conform in tabloul macro de lego al societatii…

platon

Pe de alta parte poate nimeni nu e interesat real de adevar, iar eu constient fiind nu am sa mai incerc sa-l mai promovez cu orice pret. Imi rezerv rolul unui anonim martor a tragediei,… a tragediei veacurilor…

„unul dintre egali”

PLATON

Anunțuri

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: