Dying by God … Dying by Us

Uragane si inundatii, paralel cu secete, temperaturi foarte mari, incendii, in „clustere” (regiuni) relativ apropiate, devin pe zi ce trece o nota de firesc al cotidianului. Intensificari ale activitatii solare, grave ingerinte poluatorii prin care parazitul de om isi intoxica gazda (vezi pamantul, clima), ori cine mai stie, poate ca un simplu si cinic ciclu existential al Terrei, in care se aplica arhicunocutul principiu „totul plin – totul gol” (ca si in zootehnie, cand dupa un ciclu de crestere de la zero a indiferent carui animal de productie, urmeaza o depopulare totala prin sacrificare, apoi o igienizare mecanico-chimica, ce sa creeze indirect „patul germinativ” optim pentru o noua actiune de populare de la zero a locusului, sau ma rog…a pamantului; evident ca mai ramane de stabilit cine e dj-ul actiunii de planificare  populationala-civilizationala, extraterestrii, God sau „principiul mainii nevazute”), cam cu astfel de finetzuri avem de-a face din partea destinului.

Si cand stai si te gandesti la o pauza de nicotina ori cafea, ca intregul sistem existential si de organizare a societatii umane, din zorii acesteia (de cand am coborat din copaci, dupa unii, sau din gradina Eden-ului, dupa altii..) si pana astazi, la APUSUL sau, a constat in fetisizarea termenului de spoliere (de la spolierea mediului si pana la spolierea omului de catre om), stai si te miri cum de ne-au mai rabdat totusi pana acum, echilibrele macro ale biotopului planetar. Incercand sa privim situatia critic, distanti, introspectivi, extrasi din problema, nu putem sa nu remarcam similitudini ale deontologiei umane cu efectul si logica invaziilor de lacuste… Ca un exces de logica si imaginatie, de undeva probabil ca am fost parasutati aici, in adevarata Gradina a Eden-ului (ceea ce a fost pamantul inainte de ..invazia lui Homo Sapiens), ca doar nu mai puteti crede in darwinismele naive cu umanizarea maimutei, omul fiind azi .. si de la inceputuri, capat de linie evolutiva si nu nod de ramificatie pentru noi specii, precum la fel, nu puteti crede nici in infantilismele religiilor, ce clameaza un fel de hocus-pocus la un anumit atemporal dat, cand din argila a fost creat si animat un cyborg umanoid…

Nu stimabililor. Din pacate ratiunea mea (noastra) abila de pradator ma ajuta acum sa disec tabloul si sa-mi pun problema unor grave disfunctii in logica existentiala a celor doua „piste” evolutionist-creationiste. Mult mai autentica mi se pare „descalecarea” noastra cu catzel si purcel de pe aiurea (las specialistii in stiinte fundamentale sa discearna indreptatirea supozitiei), pentru ca acum la golirea sacului, noi „cei mai iubiti dintre pamantenii .. regnului animal”, pe mana „dj-ului cosmic” sa putem avea de ales intre gasirea unui nou „aiurea” virgin, ori sa ne pregatim psihologic pentru o extinctie in masa…

La fel nu pot sa nu constat ilaritatea generata de introspectia secolelor de pregatire a oamenilor in directia combaterii si nimicirii .. oamenilor, mulat planurilor tipice genomului-fenotipului nostru, de parvenire si exploatare a aproapelui via ample perfectionari ale actului de suprimare, acum cand privite cumulat devin forme fara fond.

La ce au folosit cruciadele de eliberare a Ierusalimului si idealurilor noastre spirituale, daca azi ne inunda si ne ineaca apele; la ce ne-au folosit toate razboaiele de cotropire si de aparare din istorie, daca azi ne incendiaza soarele; la ce ne-au folosit secolele de ratiune si creatie stintifica, filozofica, daca azi existenta miliardelor de suflete umane a devenit nesustenabila pentru planeta?!… Va zic eu. La nimic. Totul („diagnostic, prognostic, tratament”) este egal cu zero, (de altfel previzibil, stiind din fizica ca nimic nu se creaza, nimic nu dispare, totul se transforma), fiind la fel de castigati sau louseri ca si la inceputul ciclului, a „descalecat-ului” I mean. In Romania (dar si-n alte parti ale lumii) ploua diluvian, in timp ce la o arunctura de batz (Rusia) oamenii sunt copti la modul propriu… Un tablou cat se poate de sugestiv pentru semiologi, filozofi, teologi, oamenii de stiinta… Si probabil ca singurul lucru valid ce ne-a mai ramas de facut (le-a mai ramas .. „factorilor” decidenti) este sa fim tinuti sau sa ne auto-tinem de vorba, pentru a fi distrasi cu atentia de la grozavia realitatii. Cu alte cuvinte suntem in postura sa fim si sa acceptam sa fim sedati (sa ne automintim, pe langa ce primim gratuit prin inselatoria marketingului, politicii de sistem), pornind de la premisa ca daca negam sau trecem cu vederea situatia, aceasta se prea poate ca nici macar sa nu existe…

„unul dintre egali”

PLATON