De ce oare nu mai mira „deontologia” PSD?

Pacat de acest curent politic, constituit cel putin prin definitie, pe baza principiilor inaltatoare ale umanismului si solidaritatii sociale. Pacat ca a fost si ramas doar un rezervor autentic de personalitati in sens de „human resources & head hunting” si nu un colectiv echipa, inchegat dupa principiile lui a „ce putem oferi” in loc de a celei de a „ce putem lua”… Si pentru ca fiecare personalitate de forma sau fond se crede centrul universului, automat traducem by default o atmosfera „lucrativa” de egoisme extreme, aparent aliate, cat cu atitudini centrifuge interesului sistemului. Si spun asta cunoscand situatia de dedesubtul pojghitei de onorabilitate PR-ista ce o afiseaza zi de zi. 

Asa am ajuns sa nu ma mai mire atitudinile de auto-canibalizare interna, chit ca acum datorita unor astfel de maniere si eu personal sunt garat pe o linie moarta… La aceasta ora insa individualismul pe fond managerial si intelectual a ajuns mai acut si revendicativ ca oricand. Omerta unei conjuratii productive nu se sutine prin ratiuni actuale de eficienta, partidul nefiind demult la manetele de conducere ale tarii, toate pozitiile transante (contestatare) avand sansele sa nu se atenueze in foruri interne de analiza si solutionare, erupand salbatic ca si un vulcand cand te poti astepta mai putin. Plastic vorbind PSD-ul practica si este o institutie pe forma uneia militare, dar formate nu piramidal din soldati cu grade crescatoare tot mai putine numeric, cat a unei piramide rasturante, in care 90 la suta sunt sau se autoconsidera generali indispensabili, chiar daca spiritul autocritic nu le releva ca sunt doar o masa derizorie cu indipensabili… in vine.

Nu stiu ce sa mai zic. Ponta mi se parea ok ca si atitudine, maniere si perspective, desi a crea doar o arma antibuncar (buncarul fiind un Basescu) nu se garanteaza ca vor fi decimati si mujahedinii remanenti, deci si razboiul. Totusi pe un fond de sustinere din partea polilor de putere oculta din PSD ar fi putut conduce logic structura spre o victore electorala. De Geoana si Nastase nu mai pomenesc acum, pentru ca am afirmat in mai multe randuri ca imaginea lor publica este una artificial distorsionata de „binevoitori”, acestia fiind de departe cei mai capabili sa preia conducerea tarii din postura de presedinte ori prim-ministru.

O figura aparte, tot mai bazaitoare si deranjanta in peisaj o joaca insa monsiour Liviu Dragnea. Un acest neica cu aparente si maniere de directoras de (fost) ICRAL incepe sa starnesca si sa intretina tot mai multe si secretizate conflicte in interiorul structurii. Ei bine acest om, un soi de Vanghelie dar mai culturalizat si pomadat, se implica in toate jocurile de culise facute sa culmineze cu rasturnari majore de situatii, avand tot mai mult convingerea ca fie este un pion otravit a unei forte exogene, implantata si controlata profesionist in mijlocul PSD, fie orgoliul si spiritul sau propriu de parvenire i-a prins accente gigantesti. Asadar vad peste tot unde „ma duc” omul, cu rost sau fara rost, dar intotdeauna neaparat dandu-si parerea savant, cu o morga de academician scapatat, de parca ar fi alfa si omega solutiilor de partid. Poate nu ar fi de neglijat asadar ideea punerii lupei pe hramul acestui om, din punctul meu de vedere una din verigile slabe ale sistemului de management intern social-democrat. Corifeii unui partid ce se vrea de impact national trebuie sa exceleze prin alte calitati decat cele ale „dinu paturic-ismului”…

Iar daca totusi se va pune problema unui turnir de identificare a unui nou cavaler-campion ca din partea PSD, desi aflat in relatii personale (poate subiective) de antagonizare, nu pot sa nu supun atentiei generale ca si solutie pe Vasile Dancu, un real talent neexplorat si nefolosit la intregul potential de catre managementul intern. „Il urmaresc” de mai multa vreme si trecandu-i cu vederea unele inerente mici scapari (exagerari pe care le-am citit „contextual”) din postura de logic constructor a propriei imagini-personalitati publice, nu i-am remarcat defecte majore de genul celor manifestate acum la varful PSD. Eventual un triumvirat Nastase-Geoana-Dancu mi se are o solutie fezabila iesirii din „impasul eternizat”. Din postura autoasumata de formator de opinie (social-democrata) am sa iau legatura cu centrii de putere reali din PSD pentru a sustine (la inceput ca si idee) acest proiect.

In alta ordine de idei, am avut pe parcursul zilei de ieri scurte intalniri informale (pe teme ale societatii civile) cu fostul prim-minitru Calin P.Tariceanu, precum si cu fostul presedinte TVR, d-ul Alexandru Sassu.

„unul dintre egali”

PLATON