Rusia si capitalismul colhozist


Avea dreptate cine a inventat zicerea „da-i ghes lu’ Ivan, ca ti se urca pe divan”. Aceste popor este demn de a fi studiat si luat mult mai in serios decat a fost pana acum. Si nu am sa ma leg de gama de excelentza a oamenilor de stiinta, de cultura, de arta, literatura, etc, prin care Rusia are asigurat un meritoriu loc de frunte in panteonul universal, cat de energia vitala foarte bruta si puternica ce o poseda, o degaja si impune agresiv, apoi tertilor. Cum ar veni un popor mare (nu neaparat fizic, dar si aceasta conditie este un factor favorizant) „se naste si nu se face”, iar exemple poti scoate din istorie, state-popoare puternice, vremelnic dizolvate, erupand odata cu noi conditii prielnice (Polonia, Yugoslavia, Israel, etc)… sau viceversa (ex.Romania..).

Rusia a erupt si implodat ciclic, dar ca si medie s-a consacrat ca si un catalizator negativ ori pozitiv (depinde de unghiul din care faci analiza) pan-global. Iar tendintele sale hegemoniste nu pot fi abordate simplist ca si o atitudine de tip jaf migrator barbar, cat ca si o reactie de aparare prin atac, toata „viata” s-a suferind cumplit de frustrarea si complexul ca nu sunt suficient de puternici si cizelati pentru postura si pozitia ce si-o aroga. Iar mai apoi aceasta strategie a involuat (..evoluat) in accente paranoide si chiar schizofrenoide (daca putem asocia unui popor astfel de simptome individuale), betia puterii si castigului facil fiind de neoprit in fiinta si spiritualitatea lor.

Si totusi rusii au in sange egalitarismul si echitatea, comunismul original prinzand cel mi bine si pentru o durata mare de timp acolo, tocmai datorita acestui profil. Cum ar veni „slabanogul clasei, in plus si de origine campestra, o tinta permanenta a ironiilor si batailor de joc venite din parte colegilor de clasa, va face totul pentru a-si depasi conditia, pentru a demonstra ca si el este puternic, si el este suficient de inteligent, ca si el poate avea bani de buzunar, chiar daca pentru asta mai si blufeaza sau subtilizeaza in pauze de prin buzunarele si bancile colegilor”. La fel si Rusia a tinut si tine in continuare la dobandirea staifului de onorabilitate civilizationala prin tot ce face. Nu a  putut avea ca si self civilizatia Europei, nu-i nimic dar atunci a tabarat peste Europa cand si cum a putut, ca sa dobandeasca prin forta aceasta himera (complexul tanarului infantil, ce intotdeauna apreciaza mai mult prajitura si jucaria partenerilor de joaca, decat propriile)…

Dupa „accidentul” glasnostului erei Gorbaciov, nu mai detaliez acum  motivatiile pentru care rusii au cedat vrabia din mana (blocul comunist est european) pentru blana ursului din padure (revitalizare economica sub flamura sfasaiata capitalista), acest stat a considerat necesar ca pe modelul „dizident” capitalist al Chinei sa-si creeze o cale „democratica” originala, un soi de capitalism corporatist … de sorginte comunista. Si anume sub directa supraveghere, management si influenta a serviciilor de securitate „reformate” (ce de fapt au condus, conduc si vor conduce discretionar, cel putin in fostele tari comuniste) rusii au introdus in schema conceptul de „averea noastra – miliardarii nostri de paie”, creand artificial, pe baza de selectie si ordin militar, subiecti „demni” de a juca rolul tetral de oligarhi. In mainile acestor fosti si actuali ofiteri acoperiti ai serviciilor ruse de informatii au fost plasate in conditii de mare siguranta (din perspectiva ocultei de putere) fraiele economiei si averii statului rus actual.

Aceasta protipendada (neonomenklatura) rudimentara si neformata firesc in transeele luptei autentice de acumulare a capitalului (unul din semnele patognomonice este incultura banului, „setea, foamea, indarjirea” cu care risipesc averi pe dovediri fortate ale statutului lor social, gen masini, iahturi, proprietati, echipe de sport, etc., in contrapartida cu modestia si parcimonia unor descendenti erditar capitalisti) beneficiaza insa de sustinere cantitativa (resurse materii prime, practic „infinite” prin postura „oficiala” ce o ocupa si indeplinesc) ce sa le acopere toate erorile manageriale, sau de conduita privata. Iar minus variantele de genul unui Hordovkoski, ce brusc a uitat cum a ajuns ce a ajuns, prin cultul personalitatii crezandu-se brusc buricul pamantului, insubordonandu-se fatza de cei ce l-au creat, au fost si poate vor fi simple accidente de parcurs ce vor confirma regula ca nu te poti pune cu sistemul

„unul dintre egali”

PLATON

Anunțuri

Despre SorinPLATON

...a ordinary guy in such a complicated word...
Acest articol a fost publicat în Rusia si capitalismul colhozist și etichetat , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s