POINTLESS life

Societatea umana a atins un grad major, chiar periculos, de satietate; ma rog, aici ma refer la conditia lumii „civilizate” si nu cea a lumii a doua si a treia, din conditia nedecarata de sclavie, vesnic aflate cu limba scoasa in goana dupa himera accederii la beatitudinea bunastarii occidentului decadent. Astfel, incetul cu incetul umanitatii ii dispare insasi ratiunea de a mai fi, lipsa unui mare proiect personal, societar, regional, national, umanitar, economic, etc., ce sa-i ofere un scop in viata, sensul unor inclestari de energii creatoare, un motiv suplimentar de a ne justifica conditia de lider a piramidei trofice ecologice planetare, in dauna restului speciilor… In lipsa unui scop, sensul vietii noastre nu mai exista. Nu poti trai doar din inertie, doar ca te-ai trezit intr-un dat pe care nu l-ai cerut neaparat, dar cu tarele fundamentale ale caruia, in scurt timp, atat de fidel interactionezi comensual.

Cam tot ce era de facut pentru a upgrada civilizatia deja s-a facut. S-a descoperit cam tot, in tot. Nu mai exista nise suplimentare de fuga decat unele artificial construite, poate pe post de momeala, unele de salvare a aparentelor. Nu mai poti inventa nimic pentru ca deja s-a inventat tot… Nu mai poti fi original pentru ca deja s-a inventat si fumat si originalul. Am devenit o societate mutanta de copii xerox, una plina de falsa grandoare a iminentei marelui orizont, poate nemeritat, de asteptare (vezi luminita de a captul tunelului, in varianta neaosa de interpretare si orchestratie), dar nejustificata in termeni de gestiune contabila, ca si necesitate pentru intregul sistem biocenotic, in care fortat (pentru ca da, suntem captivi pe un spatiu finit ca si planeta pamant) suntem incarcerati.

Tot mai mult, ca si observatori contemplativi extrasi din taboul cotidianului, putem sesiza aptitudinile si menirea noastra in a performa ca si specie parazita. Eu nu stiu exact cum si-n ce conditii am aterizat pe pamant via „Adam si Eva”, dar la fel de lipsite de logica si sens pentru etosul nostru civilizational sunt atat miturile creatiei deic-biblice cat si cele materialist-dialectice ale evolutionismului darwinist. Suntem mult prea dintr-un alt film (mult prea agresivi, misculatori, autodistructivi, nestapaniti, „demonici’) pentru a ne regasi ca self in landscape-ul originar-original terestru. Tot cei posibil ca am fost parasutati de aiurea aici, cu creierele genitorilor intens spalate, poate intr-un sens „maret” de perpetuare a vreunei nush ce specii alogene, pe fond insa o odioasa aglomerare parazita, ce functioneaza dupa principiul spolierii maxime, a subjugarii totale a mediului, a extinctiei premeditate a competitorilor.

Problema este ca deja spatiu pamant a fost cu brio „pacificat”. Post-globalizarea a dus activitatea de spoliere, si indirect de poluare, supraaglomerare, modificarile self de status energetic, etc,  la niveluri deja nesustenabile de acest habitat limitat. Din acest moment orice noi salturi de „dezvoltare” a societatii umane se vor face exclusiv in contul .. societatii umane. Lumea va evolua doar daca se va autodevora canibal. Ca sa-si prezerveze, sau ma rog, ca sa-si atinga targeturile de performanta a calitatii vietii va trebui atentat la calitatea vietii subpopulatiilor inrudite. Vor trebui sclavagizati sau liminati fizic foarte multi oameni, astfel ca alti „oameni” (cei cu noroc) sa traiasca bine, sa aiba un „sens” in viata…

 Zorii unor schimbari esentiale in ceea priveste statusul umanitatii tocmai isi fac prezenta sub ochii nostri, poate inca naiv-tampi. Foarte putin vor putea sesiza insa gravitatea momentului spatio-temporal. Foarte putini vor putea face corelatii intre fapte si atitudini, azi globale si poate „banale” (vezi neocolonialism, vezi subjugari economice, vezi spolieri, vezi acumulari barbare si nesfarsite de plus valoare pentru niste aceleasi entitati, vezi razboaie pentru extinderea si perpetuarea influentei, etc.). Foarte putini vor sesiza zorii inceputului sfarsitului pentru civilizatia umana. Iar primul simptom, sau ma rog, poate nu primul dar cu siguranta unul dintre cele mai importante este tocmai aplatizarea efervescentei creatoare, instituirea si institutionalizarea „fara rostului”. Din momentul in care doar credem ca avem un rost si sens in viata, mintindu-ne si automotivandu-ne „optimist”, fiind bazati in fals pe paternurile unei logici manipulatorii create tocmai pentru a tine la nesfarsit societatea sub control (de catre leadership-ul ocult), deja poate este prea tarziu, iar inerenta unui fatal final nu este decat o chestiune de timp.

Lipsa proiectului de societate civilizationala globala, performand esuat in piste false, eventual mimetic sensului valid, jalonandu-ne existenta in targeturi si excese … fara rost, de fapt face jocul proprie noastre viitoare lipse de legimitate pe postul de unici zei (conform Bibliei suntem copia lui D-zeu, deci prin logica matematica .. o societate de D-zei) ai acestei unitati spatio-temporale care by the way, traind in iluzie o denumim generic si PAMANT.

Concuzionand, sensul vietii (societatii umane) a devenit un perfect fara .. sens. Iar in afara sensului, nimic nu mai exista; din haos am aparut .. in haos o vom sfarsi. Q.E.D.

P.S. Aici (click pe link) gasiti albumul cu fotografii (suplimentare) aferent acestui articol. Here (click on the link) you find photo album (additional) for this article.

PLATON

„unu dintre egali”