With not a happy ending …


De ceva vreme ma tot zbat in baierele interioare, nemaigasindu-mi din punct de vedere intelectualsi emotional, parca locul. De cand am inceput sa scriu pe netosfera (grupuri, blog, etc), in permanenta parca am fost motivat si directionat de o mana nevazuta, ce traducea in cuvinte, fraze si idei, o inspiratie poate buna, poate mai putin buna, dar cert venita din suflet, din constiinta unui om ce a facut eforturi serioase autoformative in directia echidistantei, echilibrului, a eruditiei culte. Am simtit ca era nevoie (si) de mine in opera mai generala de selectare a filonului de adevar, universal acceptabil, din mijlocul torentelor haotice de minciuna. Mai naiv, poate mai infantil, intocmai ca si copiii ce cred ca tot ce zboara se si mananca, la randul meu am crezut in sensul si eficienta activitatii mele „creationiste”, dar din pacate astazi, deabia in ceasul al 13-lea am realizat ca de fapt rolul meu a fost nesemnificativ, practic nereusind sa creez o stare de spirit revolutionara (in sensul bun al cuvantului) in directia binelui, dupa cum din start mi-am propus-o, si-n reusita careia credeam cu atata tenacitate…

In mai multe randuri sistemul (aici prin sistem intelegand suma inertiei, conservatorismului, dezinteresului sau chiar a relei intentii publicului tertz) m-a lovit cu capul de pamant, dar tot de atate ori m-am ridicat, scuturandu-ma de praf, calcandu-mi peste mandrie si orgoliu de a fi n-oara invins de Goliath (-ul maroniu, urat mirositor) si incepeam sisific din nou „de la inceput”, parca animat spiritual de un ceva anume parca venit din afara mea… Totusi aceasta activitate militant-social critica, demna de spiritul si rationalitatea unei societati civile autentice, spuneam ca pe de-o parte a fost rastalmacita ori blocata de catre indiferenta „spiritului civic dormitor in papuci”, apoi si de reprezentatii sub-mediocritatii, de cei din politica, din administratie, strans secondati de vasalii lor dintr-o societate civila formala (acceptata meschin ca si personalitate si interlocutor oficial al sferei puterii), dar pe de alta parte mi-a consumat activ resurse si timp ce le-am alocat majoritar in cauza acestui scop, vrut si proiectat de mine, ca si nobil.

Intre timp probabil ca m-am trezit din auto-reverie (auto-motivare) si am realizat ca (1.) sunt mult prea putini cei ce au apreciat si apreciza calitatea efortului meu, apoi ca (2.) informatiile si constructiile mele logice (analizele) nu au fost fructificate (desi a posteriori s-au dovedit veridice in peste 95% din cazuri), ca (3.) aproape tot ce am avut de zis, deja, cel putin pe parcursul blogului, am zis, in continuare eventual riscand sa intru in ridicol, repetandu-ma, ca (4. ) am neglijat activ alte parti a vietii mele (practic nu am mai avut o viata personala autentica de cand concep si militez intelectual, ca sa nu mai vorbesc de sferele mele economice si sociale, ce obligat au intrat prin neghidonare in vrie), etc. Cert este ca in cel putin doua randuri am mai vrut pe parcurs (la fel ca si acum) sa ma opresc, simptind in gura (spirit) un acelasi sentiment amar de solitudine si lipsa fair-play prin calitatea (ori absenta) feed-back-ul din partea tertilor adresanti.. dar si in aceste conditii, intocmai ca si rusii spre Berlinul WWII, aa continuat-o poate prosteste contra curentului ….

Cert este ca societatea, politica, societatea civila, viata, numai mimeaza ca ar avea nevoie de spirite elevate, pe fond egotismul extrem limitand nevoile de intelegere a „mediului inconjurator”, exclusiv pana la usa de iesire din casele noastre … Un teatralism pestilential, la care ii puteti spune oricum, pe o plaja libera de la orientalism si pana la fanariotism, a facut ca tot ce caracterizeaza viata si societatea noastra de azi sa fie un ridicol, o caricatura, un falset ubicvitar distonant. Nimeni si nimic nu (mai) sunt in stare sa mute muntele de kakat din noi si din jurul nostru… Gemem de greutatea si ihorozitatea kakatului, dar tot „noi” stim atat de bine sa ne abandonam lash in mana „urgisitoare” a destinului, ba mai mult, urand meschin-cinic pe cei ca si mine si tine, ce fara jena ii spun pe nume kakatului, ori chiar il propun pentru spalare cu mult sapun si dezinfectant… Dar din „fatalitate” kakatul va ramane pe veci tot acolo, pentru ca intre timp s-a inrudit prin hibridare cu felul nostru genuin de a fi.  Am ajuns sa ne dorim siguranta si caldurica unei balegi putride, decat nesiguranta rece-frisonanta, a unui „aer de munte” ozonificat, tras in piept… Asa ca din aproape in aproape am ajuns la concluzia ca nu mai fac fatza sa curatz cu lopata prin grajdurile realitatii si esentei societatii noastre capitalistoide .. de consum (.. tot de kakat si aia), multilateral dezvoltate,.. ori poate ca am obosit sa o mai fac… Si chiar asa… De ce sa-mi mai fac eu procese de constiinta pentru cand „colegul” inoata dezinvolt in tzunami-uri fecaloid-diareice… De ce sa ma mai pun in calea „fericirii” si sentimentului ultim nirvanic, de „realizare personala” a rumanului verde? …

Deci asa, concluzionand, de astazi o voi lasa foarte piano cu scrisul si comentatul imaginilor vietii noastre zilnice, vazute de mine filtrate printr-o lupa si oglinda virtuala.. Voi intra asadar intr-un soi de silentium stampa… Poate voi mai interveni cand si cand, lapidar si succint, eventual cu accent pe impactul vizual (arta), dar fara a mai repeta reteta de auto-fraiereala de pana acum. Cand societatea va avea nevoie de mine, credeti-ma ca voi fi in in stare sa recunosc asta prin intensitatea si calitatea semnalul (iar daca nu..paguba in ciuperci.. ca oricum menirea de mediocritate ursita demiurgic. cam dificil este de indreptat) , dar pana atunci voi reveni spre locul de unde am plecat oarecand in aceasta (pentru mine) saga, si anume spre .. NICAIERI ..

Sper ca nu am fost patetic, ca nu aceasta a fost intentia … DAR DE FAPT PARCA MAI CONTEAZA??!… This can’t be a happy ending, anyway …

P.S. Aici (click pe link) gasiti imagini suplimentare aferente acestui (cred ca ultim) post …

PLATON

un fost „unul dintre egali” (egali ce poate nu au fost si nu vor mai fi niciodata)

Anunțuri

Despre SorinPLATON

...a ordinary guy in such a complicated word...
Acest articol a fost publicat în With not a happy ending și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la With not a happy ending …

  1. viorel grecu zice:

    Un articol destul de interesant !

    Apreciază

  2. FR zice:

    Daca are vreo valoare pentru tine, mie mi-a folosit arta ta. Nimic nu e inutil, nici macar vorba goala.

    Apreciază

  3. dementor zice:

    Traversam acelasi sentiment de pe scari diametral opuse,imaginea insa fiind aceasi simtim la fel inutilitatea gandului nostru fata de semeni.Traversam din pacate o perioada goala din viata societatii umane.Paradoxal este goala de supraplin…,astfel paharul incepe sa se verse.Ciudat felul in care societatea romaneasca intelege sa si rezolve problemele..,ciudata iesirea la rampa a fiecaruia dintre noi…multimea vida inmultita la infinit…,rezultat zero.De aceea domnule Platon ,spuneam ca numai scrisul nu rezolva mai nimic….Intr o societatea bolnava de consum…,craierul uman se inneaca in reclama…,o masa informa care se mesteca pe sine.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s