De azi redevin … domn ;)

by

De azi redevin un „domn” din „to-aras”. Mi-am dat demisia din PSD dupa 15 ani neintrerupti de pierdut timp si orz pe „gaste social-democrate”. Si am facut-o acum cand „stangistii” sunt pe culmile succesului si perspectivei de preamarire politicianista (sau cel putin asa cred dansii despre situatie), pentru a nu fi acuzat si de aroganta cinica, lipsa de fair play, pe langa delictul de opinie, disparitia dinozaurilor, sau atacul martienilor (rosii si aia.. ).

Dupa ce-mi revin din socul emotional voi incerca sa ma concentrez pe diplomatie culturala, pe civism autentic, eventual pe unirea (vezi reconstructia) stangii democratice, care acuma „este sublima dar lipseste cu desavarsire” …..

PLATON

„unul dintre (fostii) egali”

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Un răspuns to “De azi redevin … domn ;)”

  1. AD23 Says:

    Felicitari! Asa m-am hotarat si eu de curand sa renunt sa umplu randurile PNL zilele trecute. Am crezut in liberalism, am fost dintotdeauna un om de dreapta. Am avut insa o „revelatie” si-i multumesc lui Dumnezeu ca m-a schimbat. Faptul ca politica in ziua de azi inseamna o „cina” din care se infrupta si puterea si opozitia pe spinarea poporului il realizasem dinainte de a ma inscrie in partid, dar am avut credinta ca poate se schimba ceva odata cu inscrierea in aceste partide a clasei tinere care sa schimbe vechea generatie bolsevica, dar am realizat ca nu prea este posibil, astia si-au intins tentaculele caracatitei politice prea mult, iar noi cei tineri nu ne putem impune punctul de vedere. Democratia nu mai are viitor, trebuie schimbat sistemul in MERITOCRATIE! Sper sa nu fiu criticat pentru ca scriu un fragment din cartea lui C.Z.Codreanu, „Pentru legionari”: „Democraţia este incapabilă de continuitate în efort. Pentru că împărţită în partide care guvernează, câte un an, doi sau trei, este incapabilă de a concepe şi realiza un plan de lungă durată. Un partid anulează planurile şi eforturile celuilalt. Ce s-a conceput şi clădit de unul azi, se dărâmă în ziua următore de altul. Într-o ţară în care este nevoie de construcţie, al cărei moment istoric este însăşi construcţia, acest dezavantaj al democraţiei este o primejdie. Ca într-o gospodărie în care s-ar schimba în fiecare an stăpânii, venind fiecare cu alte planuri, stricând ce au făcut unii şi apucându-se de alte lucruri care şi ele să fie stricate de cei ce vor veni mâine. Democraţia pune în imposibilitate pe omul politic de a-şi face datoria către neam. Omul politic de cea mai mare bunăvoinţă devine în democraţie sclavul partizanilor săi, întrucât, ori le satisface poftele personale, ori aceştia îi distrug gruparea. Omul politic trăieşte sub tirania şi permanenta ameninţare a agentului electoral. El e pus în situaţia de a alege: ori desfiinţarea muncii sale de o viaţă, ori satisfacerea partizanilor. Şi atunci omul politic le satisface poftele. Dar nu din buzunarul său, ci din buzunarul ţării. Crează posturi, funcţii, misiuni, comisiuni, sinecure, toate puse în sarcina bugetului ţării, care apasă tot mai mult pe spinarea, din ce în ce mai istovită, a poporului. Democraţia este incapabilă de autoritate. Pentru că îi lipseşte puterea sancţiunii. Un partid nu ia măsuri în contra partizanilor lui, trăind din afaceri scandaloase de milioane, din hoţie şi pradă, de frică să nu-i piardă. Nici împotriva adversarilor, de frica acestora să nu-i demaşte propriile afaceri şi incorectitudini. Democraţia este în slujba marii finanţe. Din cauza sistemului costisitor şi a concurenţei dintre diferite grupări, democraţia cere să fie alimentată cu bani mulţi. Ca o consecinţă firească ajunge sluga marii finanţe internaţionale jid****ti care o subjugă, plătind-o. În modul acesta soarta unui neam este dată pe mâna unei caste de bancheri. Poporul nu se conduce după voinţa lui: democraţia. Nici după voinţa unei persoane: dictatura. Ci după legi. Nu e vorba de legile făcute de oameni. Sunt norme, legi naturale de viaţă şi norme, legi naturale de moarte. Legile vieţii şi legile morţii. O naţiune merge la viaţă sau la moarte după cum respectă pe una sau pe alta din aceste legi. […] Concluzia: un popor nu se conduce prin el însuşi, ci prin elita lui. Adică prin acea categorie de oameni născuţi din sânul său cu anumite aptitudini şi specialităţi. După cum albinele îşi cresc „regina”, tot astfel un popor trebuie să-şi crească elita lui.” Sunt frapat de faptul ca aceste adevaruri scrise in 1936 sunt la fel de adevarate si in ziua de azi, poate chiar mai adevarate, tinand cont ca Crin Antonescu nu se va putea compara niciodata cu un Ionel Bratianu, de exemplu. Cum nu intalnim nici un Iuliu Maniu in ziua de azi, nici macar pe-aproape.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: