Centrii nealiniati nationali de gandire reactioneaza si converg. Fiecare secunda ce trece este contabilizata in defavoarea noastra, a celor multi. Suntem in momentul sa ne clarificam ce-i cu noi, ce-i cu lumea asta, si mai ales ce avem de gand sa facem pentru prezentul si viitorul nostru. Global vorbind, asa de rau, pauper destabilizator, pe toate sferele de administrare, nu cred ca ne-a fost vreodata, chiar daca acum, masca consumismului, pe langa o nesfarsita fuga spre inavutire in jurul cozii, genereaza o masochistica suferinta. Nu stiu daca va conta in ecuatia generala a jocului aceasta initiativa unitara, dar cel putin se va alatura baritonal unui cor al adevarului in formare. Adevarul umbla ce umbla cu capul spart, dar cert este ca UMBLA. S-a sculat din patul pierzaniei si umbla. Mai devreme sau mai tarziu tot va emerge din spirite in realitati, iar datoria noastra a oamenilor de esenta integra este sa catalizam altruist procesul in directia binelui colectiv.
Sa ne prefacem ca este bine cand este de fapt rau ne face cel putin partasi la noul genocid. Pentru ca de fapt asistam la un pervers nou holocaust, unul tacut si cinic, unul meschin care iti spune ca ti-e bine chiar daca tu omul normal simti contrariul. Cert este ca noi nu am venit pe lume sa consumam ca vitele furaje, si sa ingrosam ca si yesmeni randurile coloanelor ce ne aflueaza manipulat spre estinctie. Si totusi indaratnic o facem, tot mai indarjiti pe masura ce visele ni se traduc ca si o fata morgana. Este vorba de Romania cel putin, daca nu si de restul lumii, desi si in restul lumii, centrii de reactie la nedreptatea astronomica se fac tot mai simtiti. Nu mai avem timp de stat. Nu mai avem timp de autamagiri. Fiecare secunda este acum menita sa curga impotriva noastra. Asistam pe viu la un asalt anti-om, fie ca OMUL se numeste roman, maghiar, german, francez, englez, olandez, sud-african, etc.
Pasnic trebuie sa luam act si sa reactionam. Prima data trebuie sa o facem in anturajele noastre, urmand a le motiva sa extinda procesul la alte anturaje din lantul trofic societal. Esential este sa definim adevarul, sa-l constinetizam, sa definim alternativele, sa stabilim pasii de urmat, sa ne aliem pentru amorsarea unei mase critice, sa actionam apoi prin soft-power. Cheia reusitei este soft-power-ul, societatea actuala fiind setata sa reprime violent violenta, dar sa sucombe in propriile efuziuni mucilaginoase daca nu-si pot defini autentic inamicul. Iar in aceasta piesa inamicul suntem NOI, cei multi si oropsiti si nu EI, cei putini, beneficiarii de forma si fond a tot si toate.
PLATON
„unul dintre egali”
Nu i-ar strica autorului s-o mai domolească cu verbiajul niţel. Nu că ceea ce spune n-ar fi pe de-a-ntregul după fiinţa adevărului dar parcă prea îngroapă cititorul sub un munte de cuvinte( cam prea pompoase pentru ” greutatea” ideilor) Văd că se mizează din greu pe neologisme şi metafore nu neapărat necesare şi (sincer) cam forţate ( dar, s-ar părea, numai bune pentru acoperirea spiritului copilăresc şi prăpăstios al articolului) Poate c-ar prinde bine ceva mai mult tact literar.
ApreciazăApreciază