Balans pe-o helicoidala

by

Nelinistile crescande, nevoile parca tot mai mari ce se opun atribuirii de tot mai putin, cautarile esentei in mijlocul desertului detaliului si multe altele, cel putin intr-un sens axiologic tradeaza profundele bulversatii ale societatii. Formal, totul se rezuma, sau rezida dintr-o nevoie de dreptate, fie si sociala, definita, delimitata, dar asteptata perpetuu de spiritul uman doar in van.

Ca si o chintesenta a dreptatii (justitiei) sau mai ales a lipsei acesteia, societatea asociaza “nevoia” (trebuinta) ca pe un panaceu de tratare a raului fundamental. Astfel, prin initiativa de jugulare a infestatiei faradelegii institutionalizate din lume, daca nu si fixata cumva deja in gena, se presupun poate aspecte ce poate scapa unui observator tert la o „prima citire”.

 

only world

1.Esenta si fermentul pornirii spre rau, putem spune ca o avem inmagazinate in noi (oamenii) inca de la nastere, doar constrangerile sistemului de viata (legile, habitusurile, decenta) determinandu-ne sa ne infranam, in final, poate teatral doar, parand docili si civilizati.

 

2.Ca orisicare organism viu de pe pamant, si omul este setat ca pe un ultim si cel mai important target al sau, sa procreeze, asigurand transcendenta fondului sau genetic si a liniei stramosilor sai. Si desi ar parea colateral, pentru a-si maximiza sansele in aceasta directie, omul (romanul implicit) lupta pentru a acumula putere, putere ce la o adica este sau poate fi echivalata si-n unitati de schimb a plus valorii (banii) desemnate. Pe acest palier, ca orice organism mono- sau pluri celular, ce ucide sau extorcheaza fiziologic anturajul si mediul, in cauza scopului sau neconstientizat dar valorizat ca si capital, asa si omul simte o dorinta launtrica nestavilita de a parveni, pentru ca implicit sa supravietuiasca competitiei cu cei ca el.

 

3.Capitalismul, desi materializat scriptic prin si dupa revolutia industriala a anilor 1600-1700, de fapt exista si se intretine intim-partenerial cu omul, inca de la momentul umanizarii maimutei. Chiar daca mult fardat, mascat si reeditat periodic, nu este pe fond decat o cale sistematica de organizare si ierahizare a lacomiei umane, sub deviza „oricand-oricat”. In timp, apoi s-a produs si cimentat ierarhizarea unor asa zise clase sociale, ce de fapt in fond nu relevau decat gradul de securizare a anumitor linii genetice, in raport cu altele, asa zis, sau de fond concurente.

Intre timp, prin sofisticarea liderilor, celor din linii genetice „nedemne de salvgardare” li s-au creat (si li se creaza in continuare) tinte, nise si asteptari virtuale nerealiste, pentru o cat mai lunga tragere de timp, timp ce astfel joaca de partea elitelor conducatoare.

Periodic scena trebuie improspatata, tot in cauza liniilor genetice beneficiare ale trade mark-ului succes-prosperitate-anduranta, organizandu-se mai mult sau mai putin regizat, mari epurari de vieti umane, prin boli si razboaie, ce astfel sa slabeasca presiunea pe resurse, pe producerea de poluare, pe criza de spatiu, pe sustenabilitate. In aceasta ordine de idei, singurul motiv pentru care nu a venit inca la rand celebrul „sfarsit al lumii”, este poate si ca liniile genetice conducatoare (favorizate), traiesc si impartasesc o acceasi micro-sera, un acelasi micro-climat unic (planeta Pamant) impreuna cu victimele lor, or un dezastru planetar i-ar afecta implicit.

 

4.Religia in general, ortodoxismul si ortodoximul romanesc in particular, pe esenta nu sunt decat mecanisme socio-psihologice de tinere sub control, cai de a prelungi si desavarsi dominatia genotipurilor invingatoare asupra celor „damnate” din start.

Imboldul si indemnul spre o imperioasa modestie, decenta, supunere, necontestare, frica, fata de un for suprem reprezentat, de altfel poate pe buna dreptate de DUMNEZEU, este de fapt o meschina transcendere spre imperioasa supunere si acceptare a infrangerii perene vis a vis de elitele genotip-fenotipic conducatoare. Tot restul esafodajului ce reprezinta societatea (umanitatea), societatea romaneasca daca vreti, nu reprezinta decat rezultante directe a celor patru categorii expuse, si a interactiei premeditate intre acestea. Acesta este si motivul demultiplicarii (pervertirii) termenului de „adevar” si a celui de „trebuinta”. Ce mai conteaza ce este, cine defineste si legalizeaza, daca cine interpreteaza termenul de adevar este un acelasi for, cand rezultatul sau este majoritar de sens contrar celui prezumat si asteptat? Si ce semnificatie ar putea avea cuvantul trebuie ? Pentru cine-ce trebuie, cand de fapt totul nu este subscris decat unei logici arhaice, primordiale, esentiale a evolutionismului, in care nu exista decat locul intai?!

 

Trecand de la premisa (demonstrabila la nevoie), ca lumea a fost probabil construita imperfect, ramane ganditorilor lumii (natiei romane implicit) sa gaseasca, inclusiv metafizic, calea depasirii acestei paradigme ce ne invarte la nesfarsit in cerc, dar din pacate, pe o helicoidala cu sensul in jos.

 

„primus inter pares”

sorinplaton

PLATON

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: