Entertaining the mighty GOD

by

Consider ca viata pe pamant, daca cumva ne-a fost pusa premeditat la dispozitie, totusi nu cred ca a fost gratie unui gest de altruism celest. Mai degraba ma vad drept actori intr-o uriasa arena de lupta, din care, pe moment scapa cine poate, dar care pana in final tot este intr-un fel sau altul dovedit de „nesansa”. Nu se acorda „gratieri” si sansa de a trece dincolo de scena… in Olimp… Nu. Nici vorba.

fake life

Sub cinismul explicatiei gasit pe parcursul istoriei via religii, in incercarea de a da o nota „umana” logicii acestui abator omniprezent, omnipotent, omniscient, de fapt in arena toti lupta contra tuturor. Plantele invadeaza orice areal; bacteriile si virusurile distrug tot ce-i viu; animalele distrug plante si alte animale; oamenii distrug plante, animale, oameni si bacterii si virusuri (daca mai pot), etc., pana la infinit.

Inclestarea este epica. Nu este nicio iubire la spectatorii arenei pentru actori, decat in manipularile oamenilor care incearca sa se auto-amageasca, cum ca nu-i chiar asa de rau si negru dracul. Dar totusi in esenta totul este rau. Fericirea nu este un dat ci pauze de odihna intre doua rele succesive, sau daca vreti, intre doua lupte succesive in arena. Religia nu este decat o forma fara fond, eventual o schema suplimentara de handicap prin alienare, in cadrul spectacolului…

in the arena

Se pune insa intrebarea cine este totusi asezat in tribune? Cine este (sau sunt) cel ce se bucura cinic-meschin de aceasta varsare infinita de vieti si destine? Eventual ar fi util sa stim daca se si pariaza pe unii dintre noi actorii (plante, animale, oameni, etc.) sau suntem episodic, doar motive de ras si buna dispozitie ?

Si care ar fi atunci finalul ? Este vreunul, sau doar suntem manipulativ incredintati de existenta acestuia sub forma unui happy end, tocmai ca sa ne luptam mai fara scrupule intre noi, oferind un cat mai autentic spectacol asistentei ?! Si daca totusi nu avem nicio dovada palpabila ca ar exista o premiere la sfarsitul apoteotic al „meciului”, tocmai poate pentru ca meciul se sfarseste in nefiinta, in nimic, si nimicul nu mai poate trimite semnale de feed-back fraierilor ramasi sa-si joace in continuare destinul ?!..

primus inter pares

Si daca prin reducere la absurd, cumva am descoperi intr-o buna zi ca de fapt in loje sta asezat nu un GOD bun, ci unul mai presus de bun sau rau, unul inert si asexuat, care asista impasibil la toata tevatura asta ?.. Cu ce groaza am intelege si accepta acest lucru ? Oare atunci am mai accepta sa murim in numele religiilor (manipularilor) ? Oare atunci am mai accepta sa murim luptand sisific pentru existenta de zi cu zi, toti impotriva tuturor ? Oare atunci am mai accepta sa murim ?…

Post Scriptum: M-am intrebat in decursul anilor, care este menirea mea pe pamant,.. daca o fi vreuna. Descoperirea si scrierea acestui text este una din acestea. Vor mai urma… Nu le luati in deradere, pentru ca veti rade de dvs. insiva, de naivitatea, infantilitatea si inconstienta noastra, a tuturor. A, si nu uitati.. din cand in cand sa oferiti bezele catre „public”… chiar daca sunteti pe patul de moarte din arena, mancat de viu de vreo bacterie, planta, animal sau chiar umanitate…. Zambiti pentru ca maine va fi oricum mai rau !..

„primus inter pares”

un nou inceput

PLATON

Etichete: , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: