Presedinte si premier in Romania

de Elena SANDA

În România, Preşedintele şi Premierul reprezintă două autorităţi aflate în ,,competiţie”. Ţinând cont de particularităţile celor două instituţii conduse de autorităţile menţionate anterior, regimul politic românesc este definit drept unul semiprezidenţial. Cumularea tuturor alegerilor într-un an, formulă consacrată de alegerile din 1992 şi repetată în 1996, 2000 şi 2004 a contribuit la prezidenţializarea şi personalizarea regimului politic din România.O analiză a funcţionării şi a relaţiilor dintre instituţiile politice care definesc regimul politic indică cadrul formal al guvernării. De cele mai multe ori, guvernarea nu se reduce doar la cadrul instituţional, iar o consolidare a instituţiilor poate fi răspunsul pentru stabilitatea regimului politic. O problemă o reprezintă procesul de depreciere a autorităţii instituţiilor, proces care indică un dezechilibru în relaţiile instituţionale. După alegerile din anul 2000, a început o dezbatere privind instituţiile româneşti. Astfel, instituţia Preşedintelui, Parlamentul şi sistemul electoral au devenit subiecte importante pe agenda publică. Domeniile rezervate Preşedintelui (politică externă, ordine publică şi securitate naţională) îi asigură un rol important şi în perioadele de coabitare. Preşedintele reprezintă statul în relaţiile externe şi, în această calitate, el încheie tratate internaţionale care au fost negociate anterior de Guvern prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe sau a altor departamente interesate. La propunerea Prim – Ministrului, Preşedintele acreditează sau recheamă reprezentanţii diplomatici ai României sau înfiinţează, desfiinţează şi stabileşte statutul misiunilor diplomatice din străinătate. În calitatea sa de comandant al forţelor armate şi de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Şeful statului are o serie de atribuţii militare pentru realizarea cărora colaborează cu Premierul, care este vicepreşedintele acestui organism. Poziţia Primului Ministru în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării ilustrează raporturile instituţionale dintre cele două nivele ale Executivului românesc. Rolul Preşedintelui în procedura de numire a Primului Ministru depinde de gradul de structurare a partidelor. Preşedintele este de asemenea investit cu dreptul de a numi, în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, la propunerea Primului Ministru, pe unii membrii ai Cabinetului . Remanierile guvernamentale dintre 1993 –  1999 au pus în evidenţă tendinţele prezidenţiale şi raporturile fragile cu partidele.Constituţional, rolul Preşedintelui în raport cu Guvernul este redus. Cu toate acestea,  Preşedintele poate consulta Guvernul în probleme de urgenţă sau de importanţă deosebită. Şeful statului poate influenţa indirect acţiunile sau deciziile guvernamentale  dacă îşi utilizează dreptul de consultare, de prezidare a şedinţelor de Guvern la care este prezent, de participare nemediată la Şedinţele de Guvern în care se tratează probleme de politică externă, apărare şi ordine publică.Pe lângă medierea dintre instituţiile statului şi între acestea şi societate, Preşedintele poate face uz şi de procedura referendumului ca mijloc de reglare a situaţiilor conflictuale cu celelalte instituţii.Trebuie menţionat că Preşedintelui nu   i-a fost acordat dreptul la referendum legislativ, legea referendumului având o formă parlamentaristă ce nu poate fi uşor transformată într-un instrument prezidenţial de importanţă majoră.Tendinţa prezidenţialistă în sistemul instituţional românesc este una dintre consecinţele  slabei instituţionalizări a partidelor şi a instabilităţii politice. Astfel, datorită stabilităţii şi legitimităţii de care se bucură, Preşedinţia reprezintă, în acest moment, un element central al vieţi politice româneşti. Principala problemă în ceea ce priveşte raporturile dintre Preşedinte şi Guvern ţine de puterile ce revin celor două instituţii şi nu de modul în care sunt alese.

De-a lungul celor 16 ani, pentru diversele crize au fost invocate şi prevederile constituţionale care nu separă foarte clar atribuţiile şefului statului şi cele ale şefului Executivului, în condiţiile în care preşedintele poate prezida şedinţele de Guvern, el fiind şi şeful Consiliului de Apărare a Ţării, structura în care se regăseşte şi Primul Ministru.

Un singur lucru este clar în Constituţie: Premierul nu poate fi demis de către Preşedinte. Relaţia dintre Preşedinte şi Prim-Ministru este marcată de tensiune, dată fiind structura bipolară a puterii executive în România. Ca dovada, chiar şi Guvernul monocolor al PSD a  înregistrat conflictul Preşedinte – Premier.

„Unul dintre egali”,

soc.

membru ONG „Cafeneaua Politica”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: