Traian BASESCU vs. Calin P.TARICEANU

de Elena SANDA

 Deşi în decembrie 2004 a părut că am putea avea o relaţie Preşedinte – Premier lipsită de tensiuni, la nici câteva luni au apărut premisele unor conflicte interinstituţionale.La momentul 2004 Alianţa DA era un proiect politic pe termen mediu care ar fi trebuit să se incheie printr-o fuziune în urma căreia ar fi rezultat o puternică formaţiune de dreapta pe scena politică românească. Acest lucru nu s-a întâmplat iar în ultimii doi ani subiectele lansate în spatiul public de către Preşedintele Traian Băsescu arată o încercare de reconfigurare a discursului prezidenţial şi a rolului asumat de către fosţii Preşedinţi ai României. Oarecum atipic, dar ţinând cont de datele privind trend-ul Alianţei DA la momentul respectiv, Traian Băsescu aduce în discuţie tema alegerilor anticipate la nici două săptămâni după alegerea sa  ca Preşedinte al României. În primul interviu acordat  în calitate de Şef al Statului, Traian Băsescu insistă asupra importanţei alegerilor anticipate ca modalitate de a scăpa ,,de soluţia imorală” – PUR (actualul Partid Conservator). Intrat în Parlament datorită alianţei electorale cu PSD, PUR a fost cooptat la guvernare deşi pentru Traian Băsescu aceasta reprezenta o soluţie politică negociată din nevoia instalării unui Guvern. Ţinând cont de faptul că la momentul respectiv, prioritară pe agenda politică era integrarea României în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, tema alegerilor anticipate a fost privită ca o modalitate de stagnare a procesului de îndeplinire a angajamentelor luate de ţara noastră în faţa Uniunii Europene. Menţinerea temei  pe agenda media o perioadă îndelungată  a determinat decizia lui Călin Popescu Tăriceanu de a anunţa demisia Guvernului după şedinţa din 14 iulie 2005. Motivaţia gestului politic anunţat a reprezentat-o respingerea legilor privind reforma justiţiei de către Curtea Constituţională, legile fiind considerate cruciale de Guvern pentru intrarea României în UE. Acest punct de vedere a fost adoptat şi de către preşedintele Partidului Democrat, co-preşedinte al Alianţei DA. Reprezentantul PSD – principalul partid de opozitie, Mircea Geoană considera alegerile anticipate ,,un complot al lui Băsescu de a cuceri toate puterile din stat”. […] Este, bineînţeles, sigur că România nu va adera la UE în 2007 din cauza acestei decizii”[1]. Şi reprezentanţii UDMR – partener de guvernare al Alianţei DA- au respins ideea organizării de alegeri anticipate, considerând că acest pas ar duce la amânarea integrării României în UE. Pentru actualul Partid Conservator, alegerile anticipate nu reprezentau o soluţie, reprezentanţii acestui partid dorind ,,stabilitate politică”.

Startul jocului alegerilor anticipate l-a dat Preşedintele Traian Băsescu, iar Premierul Tăriceanu s-a vazut în postura de a reacţiona. Se pare că prima reacţie nu este întotdeauna cea mai fericită, şi după o evaluare ulterioară a costurilor unei demisii din fruntea Guvernului, Premierul a ales să riposteze, mai precis să îşi retragă anunţata demisie. Costurile despre care vorbesc, nu ţin doar de imaginea şi cariera politică ale lui Călin Popescu Tăriceanu, ci, ţin în primul rând de raportul de forţe PD – PNL în cadrul Alianţei DA. Dacă Preşedintele a devenit jucător, şi Premierul a ales să îşi joace cartea în disputa politică dintre cele două Palate.

 Criza inundaţiilor Retragerea declaraţiei privind demisia a fost motivată prin situaţia generată în teritoriu de fenomenul inundaţiilor – „În acest moment nu mă interesează alegerile anticipate. Eforturile noastre sunt legate de repararea efectelor inundaţiilor. Avem oameni care suferă. Nu cred că alegerile anticipate sunt o problemă care să-i preocupe pe aceşti oameni.”[2]            Răspunsul Preşedintelui Traian Băsescu la justificarea Premierului a venit prompt, cu accente moralizatoare: ,,Sigur, ne-am agăţat de momentul emoţional al inundaţiilor, justificând sacrificarea şanselor unei guvernări extrem de puternice care să-şi atingă obiectivele. Este şi asta o viziune de om politic care nu poate fi refuzată. Este o alternativă”[3]Prăbuşirea podului de la Mărăcineni şi, mai apoi, şantierul de la Mărăcineni, devin accesorii comunicaţionale pentru Preşedinte şi Premier. Preşedintele este primul care remarca potenţialul podului de la Mărăcineni pentru raportul instituţional cu Premierul. Până la sfârşitul lunii septembrie 2005, Preşedintele vizitase şantierul de la Mărăcineni de 12 ori, în timp ce Premierul înregistrase doar 6 vizite.Punctual culminant în relaţia Preşedinte – Premier pe durata crizei inundaţiilor, l-a reprezentat ziua de 23 septembrie 2005. La câteva ore de la plecarea Premierului Tăriceanu spre Bratislava, pentru a participa la o reuniune a liberalilor europeni, Preşedintele Traian Băsescu s-a prezentat la Palatul Victoria pentru a conduce o şedinţă a Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă. În  cursul diminetii, Tăriceanu organizase o reuniune a acestui comitet la care s-a discutat despre efectele inundaţiilor. Constituţional, Preşedintele a acţionat corect. Preşedintele nu şi-a ascuns nemulţumirea faţă de modul în care Executivul a gestionat situaţia inundaţiilor.  Într-o emisiune din 18 mai 2005, Preşedintele declara că dacă ar fi avut putere executivă mai multa, cu certitudine ar fi fost în fruntea Comandamentului de inundatii, pentru că miniştrii au fiecare atribuţiuni, dar ei sunt egali între ei şi atunci trebuie un şef recunoscut […] S-ar fi aşezat în capul mesei şi în fiecare dimineaţă la ora 7:00 trebuia să primească raportul cu ce se întâmpla, care sunt măsurile luate, care sunt materialele trimise în zonă, forţa umană ş.a.m.d.[4]          

Prezidarea şedinţei Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă din 23 septembrie a reprezentat un exerciţiu de probare a autorităţii în condiţiile respectării atribuţiilor constituţionale. Ţinând însă cont de tensiunile dintre cei doi pe perioada gestionării crizei, prezenţa Preşedintelui la Palatul Victoria în lipsa Premierului, poate fi considerată un avertisment adresat Prim-Ministrului. La nivel discursiv nu se sesizează o ameninţare, în schimb la nivel executiv, putem vorbi de o încercare de ştirbire a autorităţii Premierului, în condiţiile în care, acesta din urmă suferise mari pierderi la capitolul imagine pe perioada gestionării crizei inundaţiilor. Răspunsul Premierului la situaţia anterior menţionată s-a materializat prin revenirea de la Bratislava cu o zi mai devreme.

 Greva salariaţilor din învăţământ şi criza generată de re-apariţia gripei aviare Ţinând cont de cele precizate anterior putem să ne referim la Preşedintele Traian Băsescu ca fiind eroul crizelor guvernamentale. Acelaşi scenariu se repetă în cazul crizei generate de greva salariaţilor din învăţământ şi în cazul declanşării celui de-al doilea val de gripă aviară în ţara noastră. Greva profesorilor din noiembrie 2005 vine pe fondul discuţiilor referitoare la bugetul alocat învăţământului pentru 2006. Revendicările profesorilor vizau alocarea a şase procente din PIB pentru 2006, salarii minime de 250 de euro, subvenţii pentru carte de 200 de euro pe an, tichete de masă pentru toţi angajaţii şi primă de vacanţă. Mircea Miclea, îşi dă demisia de onoare pentru că nu au fost alocate cele minim 5 procente din PIB promise de către Alianţa DA în campania electorală.Pe 11 noiembrie, Traian Băsescu cere alocarea a 5% din PIB pentru reabilitarea şcolilor, căminelor studenţeşti, utilarea laboratoarelor.[5] Greva profesorilor i-a sfârşit după 3 săptămâni, prin  medierea de către Traian Băsescu a negocierilor cu sindicaliştii din învăţământ. Traian Băsescu vine la Palatul Victoria pe 27 noiembrie 2005, în contextul în care Premierul Tariceanu se afla în Spania la un summit organizat de către Preşedinţia Britanică a UE. Pentru a treia oară Preşedintele intervine în gestionarea unei crize a cărei rezolvare intra în atribuţiile Guvernului. Astfel, după mai bine de o săptămână de la declanşarea celui de-al doilea val de gripă aviară a fost nevoie de apariţia Preşedintelui Traian Băsescu la Palatul Victoria pentru a indica persoanele cu autoritate în gestionarea acestei crize.„Criza aviară… o numesc criză din mai multe motive. Am înteles din declaraţiile domnului Flutur că sunt 16 ministere implicate. Vreau să vă spun cum se vede: instituţiile statului par a funcţiona haotic, la întâmplare şi la concurenţă între ele. Asta nu e numai ce se vede, ci îmi permit să spun că aşa este. Intervenţia pare necoordonată. Vă intâlniţi în acest comandament de la Ministerul Agriculturii degeaba. Acest comandament lasă o aparenţă de brambureală. Suntem în a zecea zi a celui de-al doilea val de gripă aviară şi nu ştim cauzele. E un lucru esenţial pe care trebuia să-l determinăm imediat. E prioritatea zero. Un alt lucru care se vede rău: neimplicarea suficientă a Ministerului Sănătăţii şi veterinarii care stabilesc carantina umană. Cred că veterinarii stabilesc carantina pentru păsări şi animale. Dacă legea obligă pe veterinari să impună carantina umană, rog să fie însoţiţi de un medic uman de prestigiu, care să confirme că trebuie carantina umană. Ne penibilizăm nu numai in faţa românilor, ci şi în faţa europenilor”[6].

La acel moment autorităţile dădeau dovadă de incoerenţă la nivel decizional iar Premierul Tăriceanu se pare că avea nevoie să i se reamintească de către Preşedintele Traian Băsescu că este Şeful Guvernului şi, în consecinţă trebuie să îşi asume responsabilitatea ţn situaţii de criză.

 În concluzie După cum se poate observa conflictul Preşedinte – Premier a depăşit cadrul instituţional. De altfel, Preşedintele nu uită să îî amintească Premierului, ori de câte ori are ocazia, că datorită lui este Şeful Guvernului. Pentru conflictul deschis dintre Preşedintele Traian Băsescu şi Premierul Tăriceanu este emblematică intervenţia Preşedintelui în emisiunea lui Marius Tucă de la Antena 1.  Întrebat de moderator dacă regretă desemnarea lui Călin Popescu Tăriceanu în funcţia de premier, Băsescu a raspuns: „Sincer? Da. Foarte sincer vă spun că da. Am crezut că va fi partenerul meu. Opţiunea dînsului a fost să fie partenerul altui grup. De asemenea, Băsescu a afirmat că „Alianţa nu pare a mai avea un viitor comun”, o fuziune între PNL şi PD fiind exclusă.             Într-un interval scurt, la aceeaşi emisiune a fost invitat şi Consilierul prezidenţial Theodor Stolojan. Ca şi preşedintele Băsescu, […]Theodor Stolojan a afirmat că s-a distanţat de premierul Călin Popescu Tăriceanu şi a declarat că <<acum este dezamăgit>> că i-a delegat acestuia conducerea PNL. Principala acuzaţie adusă lui Tăriceanu o reprezintă <<abandonarea proiectului de fuziune cu PD>>.  Stolojan a mai afirmat că nu a demisionat din PNL şi dorea să revină la şefie după însănătoşire, <<dar nu am fost dorit de grupul Tăriceanu>>.”[7]             Premierul Tăriceanu a recţionat încercând sa minimalizeze efectele atacului asupra relaţiilor şi problemelor de fond din Alianţă. De asemenea a încercat să nu personalizeze conflictul generat de declaraţiile Preşedintelui în ceea ce priveşte calitatea sa de Premier.  Răspunsul lui Tăriceanu sublinia faptul că singura colaborare cu adevărat importantă cu şeful statutului este cea instituţională, sugerând că, spre deosebire de Executiv, preocupat de problema integrării, preşedintele se preocupă de atacurile politice nedrepte şi chiar iresponsabile.            Un moment important în gestionarea relaţiei, sau mai bine zis a destrămării relaţiei politice şi instituţionale, dintre Preşedinte şi Premier, este reprezentat de discursul lui Traian Băsescu în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului. Discursul a fost anunţat încă dinaintea prezentării Raportului de ţară de către Comisia Europeană pe 16 mai 2006.             La primul său discurs de la preluarea mandatului în faţa Parlamentului, Preşedintele Traian Băsescu nu a fost onorat cu prezenţa de către Premierul Tăriceanu. Discursul a fost centrat în jurul temelor de politică internă coordonate cu integrarea României în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.             Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Oana Marinescu, a explicat absenţa premierului prin faptul că acesta a avut întâlniri şi activităţi foarte importante pentru gestionarea activităţii Guvernului.            Referitor la discursul Preşedintelui din parlament, Vasile Dâncu afirmă că ,, ascultându-l pe Traian Băsescu l-am revăzut pe Ion Iliescu într-un discurs din 2003, tot în Parlamentul României. A atacat guvernul său şi pe premierul pe care el însuşi îl selectase. A vorbit preşedintele de atunci despre capitalism de cumetrie, baroni locali, aroganţa guvernanţilor, furnizând opoziţiei principalele teme de atac de peste 2 ani.[…] Discursul prezidenţial nu îşi asumă toate consecintele şi nu spune lucrurile până la capăt. Şi preşedintele Băsescu a vorbit despre „unii miniştri” sau despre „poziţia unora de a nu restructura Guvernul”[…]”[8]            În contextul în care PSD ca partid de opoziţie încearcă, fără prea mult succes, să pună în dificultate Guvernul Tăriceanu, putem spune că discursul lui Traian Băsescu legitimează într’o oarecare măsură demersurile partidelor de opoziţie. România este în continuare într-un proces de tranziţie, proces care teoretic se incheie o dată cu aderarea la Uniunea Europeană. Astfel, se presupune că România îndeplineşte criteriile pentru integrare. În realitate, autorităţile române nu sunt pregătite pentru încheierea procesului de tranziţie, fiind nevoie de o reală reformă la nivel instituţional.  Nevoia de reformă la nivel instituţional poate fi argumentată prin exemplul freventelor conflicte dintre Preşedinte şi Premier după 1990. După cum am arătat anterior, aceste conflicte îşi au originea în regulile constituţionale şi sunt alimentate de legimitatea de care se bucură Preşedintele în sistemul instituţional românesc, respectiv legitimitatea oferită de votul direct. Relaţia instituţională tensionată dintre Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu nu diferă foarte mult de mandatele anterioare. Conflictul este mult mai vizibil datorită modului în care s-au schimbat datele problemelor de ordin politic de la preluarea mandatelor în 2004 până în prezent.


[1] A se vedea Răzvan Amariei, Guvernul român demisionează, urmează alegeri anticipate, Southeast European Times – 08.07.2005, http://www.setimes.com/cocoon/setimes/xhtml/ro/features/setimes/features/2005/07/08/feature-01, ultima accesare – iunie 2006
[2] Calin Popescu Tariceanu, Guvernul României – Biroul de presă – 19.07.2005
[3] A se vedea intervenţia lui Traian Băsescu la Cursurile de Vară ale Universităţii „Dimitrie Cantemir”, 22 iulie 2005
[4] A se vedea interviul realizat de Emil Hurezeanu pentru emisiunea „Interviurile EUROPA FM”, 18 mai 2005, http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=6262&_PRID=ag, ultima accesare – iunie 2006
[5] A se vedea Tariceanu ii da un procent lui Basescu, Cotidianul, 12 noiembrie 2005, http://www.cotidianul.ro/index.php?id=2798&art=5815&cHash=0861bbaeb3 , ultima accesare – iunie 2006
[6] A se vedea intervenţia Preşedintelui Traian Băsescu în cazul crizei gripei aviare. Facuti praf! – Basescu i-a criticat dur pe responsabilii cu aviara, Jurnalul Naţional, http://www.jurnalul.ro/articol_53363/facuti_praf____basescu_i_a_criticat_dur_pe_responsabilii_cu_aviara.html, ultima accesare – iunie 2006
[7] A se vedea Stolojan s-a intors furios în Cotidianul, 9 mai 2006, http://www.cotidianul.ro/index.php?id=5174&art=12471&cHash=d8a17fc2e9, ultima accesare –  iunie 2006
[8] A se vedea interviul cu Vasile Dâncu din Adevărul, 21 iunie 2006, http://www.adevarulonline.ro/2006-06-21/Forum/opozitia-nu-este-orfana_188742.html, ultima accesare – iunie 2006
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s