Diferenta care ne desparte

de Vasile Ruscovan

Trăim într-o lume în care dacă ceva este evident, aceasta este diferenţa. Diferenţa creează asemănare. Ceea ce e diferit pentru alţii, diferiţi şi „ei”, e asemănător pentru „noi”, diferiţi de ei, dar asemănători între noi. În acest sens, amintesc cuvintele naţionalistului veneţian Michael Dibdin: „Nu pot fi prieteni adevăraţi fără duşmani adevăraţi. Dacă nu urâm ceea ce suntem, nu putem iubi ceea ce suntem”. Încă din trecut, „diferenţele” dintre comunităţi au fost un actor negativ în istoria societăţilor. Acestea au generat conflicte şi disensiuni, au aprins războaie, au stârnit invidii, au instaurat dominaţii şi au vărsat patimă, mult sânge şi multe lacrimi. Odată cu trecerea timpului, firesc ar fi ca rănile trecutului să fie vindecate iar dreptatea să fie lăsată în judecata istoriei. Dar n-a fost să fie. Pe zi ce trece, vedem că „diferenţele” sunt exploatate tot cu mai multă pricepere şi viclenie. Numai că astăzi, ele au fost transferate pe tărâmul politicului şi socialului sub cele mai subtile forme. Problema Ţinutului Secuiesc, mesajele extremiste ale liderilor politici ne arată că şi România nu este străină de astfel de vicleşuguri.              Privind din spre Bruxelles, observăm că fundamentul pe care continuă să-l aibă  mecanismul construcţiei Uniunii Europene, rămâne principiul „unităţii în diversitate”. În prezent, Uniunea Europeană se află într-un proces nu numai de extindere dar şi de transformare şi aprofundare identitară. În acest scop, politicile de regionalizare şi dezvoltare ale Uniunii sunt trasate pe acele linii care să ducă la o echilibrare relativă în activităţile economice, a nivelului de trai dar şi a repartiţiei şi a convieţuirii populaţiei.             Conflictele din Balcani, Asia Mică, bazinul Marii Negre toate au ca dispută teritoriul şi originile popoarelor. În acest sens, societatea secolului XXI va trebui să aibă o preocupare aparte faţă de toleranţă, egalitate, combaterea discriminării, consolidarea democraţiei şi a instituţiilor acesteia dar nu în ultimul rând protecţia şi consolidarea drepturilor minorităţilor naţionale. În sprijinul realizării acestora este nevoie de o abordare din alt unghi de vedere a problemelor societale dar şi introducerea conceptului de responsabilitate în activitatea politicului.             Privind cu câţiva ani în urmă, şi analizând scurta perioadă de democraţie prin care am trecut, începând cu anii ’90, odată cu formarea clasei politice democratice din România, vedem o cristalizare în jurul ideologiilor extremiste a unei importante mase de electorat. Din păcate, odată cu trecerea timpului aceasta n-a scăzut, ba din contră, a început să crească, momentul culminant înregistrându-l în anul 2000, pe fondul neîmplinirilor economice, când România risca să pice în capcana extremistă. Analizând pe mai departe, prin prisma evoluţiei economice a unei ţări, vom găsi nişte cauze interesante. Astfel, nu numai în România dar şi în alte state europene accentuarea „diferenţelor” se realizează pe fondul slabelor rezultate de guvernare.            În contextul actual al ţării noastre şi al extinderii Uniunii Europene, toate acestea ne duc spre o îngrijorare şi mai pronunţată făcându-ne să ne punem tot mai multe întrebări: Cum putem privi astăzi problema „diversităţii”? Este aceasta o problemă a societăţii secolului XXI? Este doar un moft? O găselniţă de incitare a spiritelor? sau o chestiune demult depăşită care nu mai provoacă nici un interes?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s