Evolutia stangii moderne

de Sorin PLATON si Radu NEGRU

În ultimul timp asistăm într-o stare de prostaţie la o deşănţată recrudescenţă a dreptei. ONG “Cafeneaua Politică” consideră că este necesar si fairplay în aceste momente reamintirea câtorva dintre ideile ce stau la baza edificiului spiritual al stângii …aşa, ca alternativă la actualul “dezmaţ” politic.Atunci când s-a ajuns ca democraţia să fie identificată de mulţi cu politicianismul, când comportamentul unora dintre aleşii naţiunii sfidează un întreg popor, de regulă răbdător, se simte nevoia de a reafirma câteva din adevărurile unei mişcări ce îşi are izvoarele în principiile Revoluţiei franceze. Marele istoric britanic Eric Hobsbawm scria acum caţiva ani: "Noi, cei de stânga, trebuie să ţinem mereu seama că nu suntem nişte ultimi veniţi, ci cea mai veche mişcare existentă în Europa pentru îmbunătăţirea vieţii omului simplu, a maselor. De aici provin mândria şi forţa noastră." Ca o analiză superficială, conţinutul politicii de stânga îl constituie dezvoltarea principiilor general umane: protecţia şi bunăstarea vieţii oamenilor, ocrotirea culturii popoarelor, menţinerea păcii, protejarea mediului înconjurător, păstrarea specificului fiecărei naţiuni. Ideile directoare ale stângii se exprimă prin adâncirea democraţiei, dezvoltarea individualităţii omului, combaterea rasismului, şovinismului şi misticismului, promovarea unei culturi politice bazată pe toleranţă şi spirit de compromis, adică pe o confruntare civilizată de opinii cu adversarii politici, ceea ce exclude însă muşamalizarea divergenţelor sau adoptarea unei atitudini distructive în ciocnirile de idei.Poziţia omului de stânga este critică la adresa capitalismului liberal aplicat in forme primitive, îndeosebi într-o ţară ca a noastră. Omul de stânga este apărator al egalităţii, libertăţii şi justiţiei sociale, astfel încât fiecare cetăţean să poată duce o existenţă decentă. Egalitate, iar nu egalitarismul nivelator al comunismului; Justiţie socială, iar nu abandonarea celor mai slabi membri ai societăţii jocului nemilos al forţelor pieţii; Libertate , iar nu libertinaj.În acelaşi timp, omul de stânga nu uită timpul în care trăieşte şi caracteristicile mondiale ale acestei epoci: Supremaţia puterii financiare; Revoluţia tehnologică şi informatică; Amplificarea procesului de globalizare şi rezistenţă crescândă ce i se opune; Războaiele care continuă sau izbucnesc ici  colo; Contestarea statelor naţionale şi dezintegrarea teritoriului unor ţări; Piaţa, ridicată la rangul de figură dominatoare a tuturor aspectelor vieţii; Puternica concentrare a bogăţiei în mâinile unui număr redus de
persoane, concomitent cu o mare răspândire a sărăciei şi şomajului; Prezenţa la cârma multor state a unor guverne slabe, deseori contaminate de virusul corupţiei.
Este o epocă dificilă şi plină de pericole atât pentru naţiune cât şi pentru statul român. Ne vin în minte cuvintele d-nei Catherine Durandin, specialista franceză în problemele istoriei contemporane a României, care scria în revista "Esprit" următoarele : "România este o ţară umilită, umilită de amintirea de lungă durată a regimului Ceauşescu, umilită de minciunile şi confuzia zilelor din Decembrie 1989, umilită de sărăcia actuală şi de contraperformanţele economice şi sociale din ultimii ani. Este curios că observatorii şi comentatorii politici occidentali, care iau în serios umilirea rusească în analizele lor asupra Moscovei, sunt atât de puţin sensibili la umilirile de aceiaşi natură la vecinii şi foştii parteneri ai Rusiei". Şi mai departe: "Merită să ne întrebăm asupra nevoilor profunde ale societăţii româneşti; Oare nu s-a confundat respingerea ultimilor ani ai epocii Ceauşescu cu respingerea globală a patru decenii de comunism? De ce, pentru peste 60 % dintre români, rămâne ideea că situaţia era mai bună înainte? Că unii manifestanţi au îndrăzneala de a purta panouri cu chipul lui Ceauşescu nu ţine de anecdotă; Acest gest este chemarea la o revizuire a opţiunilor şi orientărilor actuale".În lipsa altor argumente, adversarii stângii îi impută acesteia faptul că face parte din aceiaşi categorie politică cu comunismul. Este o acuzaţie tendenţioasă şi nejustificată. În conştiinţa multor oameni de stânga sunt vii exemplele zguduitoare ale gulagurilor staliniste, ale opresării individului, ale unei puteri abuzive si antidemocratice, ale lipsurilor de tot felul de care au suferit categorii ale populaţiei. Stânga modernă nu se recunoaşte însă în aceste exemple care au pervertit ideea social-democrată şi le consideră un capitol încheiat al istoriei. Un distins arheolog, prof. univ. Mircea D.Matei , spunea într-un interviu: "Nu cunosc ca în vreuna din ţările din Est să se conteste cu atâta vehemenţă tot ce s-a realizat bun în aceste decenii de după război, sub cuvânt că este vorba despre condamnarea comunismului. Una este să condamni comunismul ca ideologie , şi alta să condamni în bloc generaţii cu realizări şi câştiguri. Este îngrijorător să constaţi că ceea ce generaţii întregi, sub influenţa unor oameni de ştiintă cu recunoaştere internaţională, au crezut că reprezintă atuuri reale ale poporului român, este acum denigrat".O altă idee scumpă partizanilor dreptei este că adevărata intrare a României în occidentul mirific este posibilă doar prin intermediul unui guvern devotat întru totul valorilor vestice. Lăsând deoparte că servilismul în politică a fost întotdeauna contraproductiv, trebuie reamintit că în prezent în Europa de vest sunt sau au fost la putere guverne socialiste, social-democrate sau laburiste, deci de stânga... Iar interesele ţării nu se apără prin cedarea succesivă la tot soiul de ingerinţe, indiferent de unde ar veni, ci prin
cântărirea atentă a avantajelor şi inconvenientelor propunerilor şi acceptarea numai a acelora ce pot contribui la progresul societăţii româneşti.
Profesorul Virgil Nemoianu, filozof român stabilit demult în USA, este un om cu opinii de dreapta, şi totuşi el susţine, pe bună dreptate, într-un interviu: "Declaraţiile sforăitoare de adeziune la valorile Apusului sunt percepute chiar de către adresanţi drept vorbe goale. Iar oamenii de rând rămân sceptici în faţa celor care pretind că-i reprezintă, repetând papagaliceşte câteva clişee împrumutate din occident, formule pe care nici ei nu le înţeleg prea bine, dar mai ales nu le cred, urmărind de regulă avantaje egoiste şi cinice. Înlocuirea lozincilor encomiastice închinate fostei URSS cu lozinci la fel de servile oferite pe tava USA este o cale sigură spre fundătura politică".Acest articoli a fost conceput ca o chintesenta a materialelor publicate si vehiculate prin forumul societatii civile sub auspicii de stanga, Cafeneaua Politica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s