Arhivă autor

Cracaciunism-ul meu

18 Decembrie 2008

I was a dreamer once….

craciunlamoscraciun

Asa incep toate: de la un vis; visandu-ma in fiecare an inainte de Craciun alaturi de intreaga familie si de toti prietenii mei. Acum, cand nu mai stau deloc asa treburile, visele mele incep sa inceteze. Mai zvacneste cate unul, dar nu destul de mult incat sa ma scoata din realitate.

winter_snow_flakes

Cati dintre voi nu ati simtit ca parca sarbatorile nu mai sunt ce au fost odata? Odata, stii tu, atunci cand totul era bine, cand nu eram tocmai copii, dar eram mai entuziasmati cand era vorba de cadouri, de daruit sau de primit. Odata, cand, mai stii, era o placere sa te reunesti cu toti cei dragi, cand era o placere sa mergi la cumparaturi, sa aranjezi o masa, sa impodobesti un brad, sa bei o ciocolata calda intr-un bar dragut, sau un vin fiert de tine, cu portocale si scortisoara. Nu zic ca astazi astea nu mai sunt placeri, dar s-a schimbat sensul cuvantului. Cel putin pentru mine.

Imi place la fel de mult sa dau si sa primesc cadouri, nu asta e problema. Pe mine ma incearca un gand acum, un gand nebun si putin probabil realizabil. As pleca acum in „tarile calde”, singura; mi-as face bagajul si m-as duce undeva unde as putea uita de ceea ce este Craciunul la noi. Parca nu mai e aceeasi sarbatoare religioasa de odinioara, nu mai mergem la biserica sa ne spovedim si abia daca mai tinem cativa post. Bunicii, dragutii, sunt singurii care au pastrat farmecul acestor zile, saptamani. Tot ei mai coc cozonaci, tot ei mai dau cadouri simbolice, tot ei sunt cei care reunesc familia de sarbatori.

vinfiert

In vocabularul meu si-au facut intrarea noi cuvinte ( le-am denumit eu alexandrisme); unul dintre ele este cracaciunism. Adica un fel de „hai sa ne inghesuim toti la cumparat chiciuri din targurile de Craciun”, un fel de „anul asta ma duc de Craciun in Austria”, un fel de „ce ti-a adus Moshul? uite mie mi-a adus… „, un fel de labareala ( scuzati cuvantul ostil). Totusi, pentru mine, Craciunul inca mai are farmec, mai are mirosul acela al copilariei si al adolescentei, mirosul indragostitilor imbratisati in fata bradului, mirosul sunetelor colindelor, mirosul zapezii, al drumurilor, al colindatului, al vinului fiert, al scortisoarei, al bradului, al amintirilor ce nu se vor sterge prea usor, al tuturor celor care il serbeaza si il respecta.

Craciunul meu nu e prea inedit, dar e cel mai frumos pe care l-am vazut. Craciunul meu nu inseamna goana prin magazine, ci plimbare prin zapada, ingerasi in zapada, fulgi de nea mari si pufosi, daruirea de cadouri de valoare ( si nu ma refer la preturi piperate aici). Cracinul meu inseamna sa ofer si sa primesc fericire, se aseamana cu un basm al copilariei, se traduce prin prieteni si familie si prin calitatea petrecerii timpului. Pentru tine ce mai inseamna Craciunul? Care a fost cel mai frumos Craciun al tau de pana acum? Te-ai gandit la asta? Te-ai gandit cum poti sa-ti faci Craciunul in sine fericit? Hope we’ll find a way out. Sper si ca vom supravietui viziunii neo-moderniste asupra Craciunului din ziua de azi si ca vom trece peste prejudecati, barfe, rautatile celorlalti, cadouri ieftine si cred ca vom putea, fiecare dintre noi, sa ne petrecem Craciunul in felul nostru, asa, mai aparte, mai plin de fericire si cu toti cei dragi noua langa noi.

snow-angel

Surprize, surprize, la primarie

24 Aprilie 2008

Partidele politice incep sa caute si sa si gaseasca solutii tot mai inedite privind candidatii la primarii. Cu toate ca este de inteles de ce toate partidele politice alearga dupa Silviu Prigoana, este totusi un oarecare mister motivul pentru care este vanat la primaria Hunedoarei, de exemplu, Mihai Leu. Fost boxer si actual pilot de curse, Leu vrea sa “ia carma” orasului si sa il “manuiasca” asa cum trebuie.

            O alta curiozitate in domeniul alegerilor o constituie si candidatura manelistei Carmen Serban la primaria Timisoarei. Se pare ca edilul care si-a “ispasit” trei mandate pana acum, Gheorghe Ciuhandu, are o concurenta serioasa, care nu intelege de ce toata lumea se ia de ea, pe cand limbajul ei este unul coerent si ea chiar stie sa vorbeasca, dupa cum declara.

            Totusi, cantareata se fereste de DNA; dupa cum crede ea, “cum ai facut ceva bani, cum te cheama la DNA”. Iar ea nu are nevoie de asta, ea “a muncit pentru ceea a ajuns si e simpatizata de destui, din toate partidele.” Maneaua n-are, deci, rolul de a te baga in politica, ci de a te afirma pe cont propriu, independent, dupa cum ar spune unii.

 

            In schimb, Adi De Vito se jura pe viata lui ca nu vanează postul de consilier la Primăria Ştefăneşti, Ilfov, în folos propriu: „Pentru copiii cu care am copilărit eu aici şi acum sînt oameni mari şi ardem cu lampa cu gaz aici. Vreau să le bag curent şi canalizare, să fac o policlinică, să aduc salvări şi altele!“.

            Banii lui De Vito sunt destui, ii ajung si sustine el ca n-ar avea nevoie de banii primariei. Nu de alta, dar el a avut intotdeauna detoate si oricum el canta pentru orice partid. Si ca sa fie si sustinut, ii canta si ceilalti in campanie. I-or canta in struna, ca manelista „independenta” canta pe bani, ca ce, „banii mei n-au serie?”.

            Ca sa fiu sincera, fiecare cu treaba si cu talentul lui. Daca esti muzicant, atunci canta! Daca esti om politic, atunci candideaza! Daca esti om politic dar nu candidezi, atunci nu-i lasa pe aia care n-au nicio legatura cu asta la carma unei societati. Ca s-ar putea sa iasa cu cantec si sa nu se auda bine!
Nota: Asta e primul meu post pe blogul lui Sorin. Apoi, articolul e facut, de fapt, pentru scoala, dar m-am gandit ca ar fi un bun start pe blog. Deci, tineti-mi pumnii! 🙂

%d blogeri au apreciat asta: