Arhiva autor

Mai avem istorie?

29 Septembrie 2008

   Ieri, am avut ceva treaba prin zona fostului patinoar artificial 23 August. Am parcat masina, cu chiu si vai, in apropierea bisericii Sfintii Imparati Constantin si Elena, situata acolo unde, candva, era bariera Vergului, apoi Piata Muncii si astazi dracu’ mai stie cum se numeste. Biserica a fost ctitorita in 1943 (fundatia) de catre Maresalul Ion Antonescu si ridicata efectiv cu putin inainte de asasinarea lui de catre slugile comisarilor sovietici.
 

   Stiam ca acolo este un soclu, cu o cutie hidoasa de tabla in varf, cutie care trebuia sa acopere bustul Maresalului de privirea „licuricilor” la care sug „alesii neamului”. Cand aveam treaba pe la capusa UPC, treceam o clipa prin fata bustului nevazut, cu o strafulgerare pioasa pentru cel care a avut „tupeul” sa vrea sa luam inapoi ceea ce a inhatat hraparetul imperiu sovietic. Probabil ca, asa ca mine, mai faceau si alti oameni care nu-si schimba ideile dupa cum bate vantul si ochiul vigilent al „organelor” a vazut aceasta blasfemie. Si consecintele n-au intarziat sa apara!
 
   Ieri, am constatat ca bustul si „masca de fier” au disparut. N-a fost suficient! Placa de marmora care explica rostul monumentului a fost polizata cu peria de sarma si soclul a fost vandalizat cu barosul capitalist, cel care a inlocuit ciocanul socialist. Nu stiu exact cum s-a facut aceasta „eroica” manevra dar, asa cum arata lucrurile, inclin sa cred ca a fost facuta noaptea, asa cum se facea demolarea bisericilor in „iepoca de aur”, poate chiar sub aceiasi ochi vigilenti ante-decembristi. Ca orice treaba romaneasca (adica facuta in dorul lelii), o a doua placa de marmora care vorbeste despre Maresalul Antonescu, a scapat vandalilor „democrati”. A scapat fiindca este situata cam la 5m inaltime, pe frontonul bisericii. Sau poate n-a scapat ci, pur si simplu, vandalii s-au gandit ca cei care mai stiu cate ceva despre Maresal nu mai au puterea sa vada pana acolo, iar tineretul n-are de unde sa stie cine a fost Maresalul Ion Antonescu, locul lui fiind luat in cartile de istorie de Andreea Esca.
 
   Al doilea moment neplacut a fost cand am ajuns in fata patinoarului 23 August, ctitorie a „comunistilor” . Acum se numeste „Mihail Flamaropol”, orice referire la momentul istoric „23 august” disparand din zona. De ce? Nu a existat un moment 23 august 1944? S-a zis ca a fost confiscat de comunisti si ca realitatea ar fi ca intoarcerea armelor a fost pregatita de Rege si de partidele istorice. Atunci de ce aceasta furie iconoclasta? Si asta este tot o minciuna? De ce mai sunt „cinstiti” veteranii daca n-au facut nimic? Au murit peste 200 de mii de ostasi romani pentru ca „asa au vrut muschii lor”? Pentru ce aceasta graba de a crea un vid istoric de peste jumatate de secol?
 
   Si alte natiuni au avut proscrisii lor, au avut momentele lor de intuneric. In Ungaria exista monumente inchinate amiralului Horty si nimeni nu se atinge de ele, cu toate ca intre Horty si Antonescu este o diferenta ca intre calau si victima lui. In Germania nu exista monumente inchinate nazistilor dar exista celebrele autostrazi ale lui Hitler, exista opere de arta create in perioada nazismului. Nimeni nu s-a repezit cu pickhammer-ele sa le faca praf! In Franta exista un cult al Imparatului Napoleon Bonaparte si Dumnezeu sa te fereasca sa zici ceva de rau despre acest om, al carui drum prin Europa a fost marginit cu gramezi de cadavre. Dar, poate de aceea, aceste tari au ISTORIE. Cu bune si rele, cu urcusuri si coborasuri. Noi nu mai avem!
 
   Ma uitam mai ieri pe CV-urile „politicienilor” nostrii. La majoritatea dintre ei, activitatea incepe din 1990, CV-urile lor semanand cu capitolul I din Biblie (Geneza). Nimeni nu se mai intreba cum a aparut din „haos” apartamentul in care locuieste, nimeni nu-si mai aminteste de industria romaneasca, asa „prapadita” cum era ea, dar la un nivel acceptabil daca cineva tine seama de ostracizarea impusa de Cortina de Fier si de barierele ridicate de „pretenii” din CAER pentru „deviatiile” rebele ale Romaniei de la linia comunismului moscovit. Nimeni nu-si mai aduce aminte de „painea” ca nu lipsea, daca excludem perioadele de saracie impuse de ranile razboiului si de paranoia unui presedinte care voia „sa urce corabia socialismului pe cele mai inalte culmi de civilizatie si progres”. Si de unde sa stie tanara generatie care a fost Golgota romanilor cand in cartile de istorie viata lui Stefan cel Mare este accentuata pe latura amoroasa, Mihai Viteazul n-a avut alta particularitate decat aceea ca era un aventurier cu buze senzuale, iar istoria contemporana este o facatura care a inlocuit alta facatura?
   Sa ne mai miram atunci cand, sub egida ICR, Romania este reprezentata ca un vagin („opera artistului” de origine maghiara, Benedek Levente)?

   Si, inclin sa-i dau dreptate lui Patapievici! Toti „alesii neamului” contemporani si-au bagat … picioarele in Romania, cea fara de istorie …

Buncarul lui Nastase

22 Iunie 2008

La subsolul imobilului, la cererea expresa a lui Adrian Nastase, a fost construit un buncar dotat cu doua încaperi. Ambele au peretii, inclusiv tavanul si pardoseala, acoperite integral cu folie de cupru, peste care au fost aplicate placaje din rigips, respectiv parchet (pe pardoseala). Buncarul este asigurat cu o usa masiva de otel si racordat la sistemul electric, de climatizare si securitate al imobilului”, arata procurorii DNA, precizând ca “cheltuielile ocazionate de constructia, amenajarea si dotarea lor nu i-au fost facturate …

Sa vedem care este definitia „buncarului”. DEX spune: (Mil) (Mic) adapost blindat, cazemata. Pai daca este un termen militar, sa vedem ce spune literatura militara de specialitate. In primul rand, trebuie sa abandonam discutia despre constructiile care se numesc si cazemate, respectiv constructii care reprezinta un blindaj pe linia frontului, destinate sa adaposteasca puncte de foc. Procurorii induc ideea unui adapost de supravietuire familial in caz de …! Chiar, in caz de ce? Pentru ca un „ceva” sa fie un buncar-adapost, acel „ceva” trebuie sa aiba cateva caracteristici specifice:

  1. Sa fie dispus la o adancime suficient de mare, respectiv cca 25m atunci cand „plafonul” este din pamant si minimum 5m atunci cand plafonul este din beton compact. Conditie neindeplinita de „buncarul” lui Nastase, procurorii descriind clar ca e vorba de primul nivel de subsol.
  2. Sa aiba un punct suplimentar de acces (intrare-iesire), plasat intr-o zona care nu poate fi acoperita cu daramaturi si/sau sa fie inundata. Conditie neindeplinita de „buncarul” lui Nastase, procurorii „vorbind” clar de „o (singura) usa masiva de otel”.
  3. Sa aiba sursa independenta de apa, captata de la o adancime suficient de mare pentru a nu putea fi contaminata. Alta conditie neindeplinita – „buncarul” fiind racordat la utilitatile imobilului.
  4. Sa fie izolat fata de mediul exterior. Nimic din cele relatate nu confirma ca etanseitatea perfecta este asigurata.
  5. Sa aiba grup electrogen pentru asigurarea functionarii pompelor de aer, iluminatului si a altor utilitati necesare supravietuirii (de ex. grup sanitar). Conditie neindeplinita.
  6. Sa aiba depozite de alimente, apa si carburant pentru asigurarea supravietuirii persoanelor adapostite minimum 15 zile. Nici asa ceva n-au gasit procurorii.

In sfarsit, mai sunt unele cerinte colaterale, pe care nu mai este necesar sa le enumar fiindca nici ele nu sunt indeplinite.

Si atunci ce este „buncarul lui Nastase”? Pai, am putea sa vedem ca este vorba de o pivnita de lux, cu masuri ferme de impiedicare a patrunderii igrasiei (folia de cupru), placata cu gips-carton (Rigips este o marca de fabricatie) si parchet, care (fie vorba intre noi) numai pe pardoseala se aseaza – altfel s-ar numi lambrisaj. O pivnita cum gasesti peste tot, poate mai putin finisate. Ori, ma indoiesc ca respectiva constructie lipsea din proiectul initial aprobat si a fost sapata pe sest.

Atunci cat de prost trebuie sa fii ca sa numesti o pivnita, buncar? La prima vedere s-ar parea ca e suficient sa fii procuror DNA! Dar paleta este mult mai larga, ea cuprinzand si „deontologii” din mass-media precum si „comentatorii” de pe blogurile (forumurile) ziarelor electronice. Numai ca eu am o banuiala: procurorii DNA nu sunt prosti, pur si simplu sunt aserviti, obedienti pana la absurd! Ca si cei care au preluat si colportat afirmatiile lor …

ALM

Despre „autostrazi suspendate”

11 Iunie 2008

Constat cu neplacuta surpriza ca o solutie moderna, folosita in orasele aglomerate din tarile dezvoltate, este obiect de batjocura in campania electorala Oprescu-Blaga.

Inainte sa dezvolt subiectul, sunt nevoit sa-mi pun intrebari retorice despre pregatirea „inginerului” Blaga. Cum se face ca n-a auzit despre asa ceva si cum are pretentia sa spuna ca are „solutii” pentru o metropola depasita de nevoile de dezvoltare. Oricât de bun arhitect ar fi dl Blaga (nu ma indoiesc ca este si arhitect), trebuie sa stie ca Bucurestiul de astazi este cladit peste infrastructura Bucurestiului de acum 100 de ani si numai inelele concentrice (hait, inele) construite in ultimii 50 de ani au ceva sistematizare inclusa. Oricâta „unda verde” s-ar proiecta, strazile sunt prea „imbârligate” ca sa parcurgi eficient distanta intre cartierele dispuse pe diametru (sau pe raza, ca sa mai hahaie nitel buldogul).

Si iata ca vine un medic, profesor doctor chirurg, si spune: voi construi autostrazi suspendate pentru a traversa Bucurestiul! Ce hahaiala, de sareau suncile pe buldog! Si medicul incepe sa fie interogat de „inginer”: cum faceti traversarea pe diametru? Medicul, hârsit in milioanele de taine ale corpului omenesc, dar mai slabut la geometrie, incurca diametrul cu circumferinta! Ce stare de ilaritate, de ziceai ca se sufoca dupa cum saltau cele trei barbii ale „inginerului”! Acum, eu stau si cuget (sau numai stau): ori chiar n-a inteles „ingineru” nimic, ori avea ordin sa nu inteleaga. Si, fiindca sunt un altruist, vreau sa-l ajut sa-si completeze cunostintele. Fara sa scriu, fiindca s-ar putea sa aiba ordin sa nu citeasca, ci cu poze, dupa metoda Waldorf:

 

Domnu’ Blaga, ca sa intelegeti si dvs, o „autostrada suspendata” este ceva similar cu apeductele din Roma antica, numai ca nitel mai lata. Si daca au facut asa ceva stramosii nostrii romanii, ce-i impiedica pe arhitectii primariei sa repete experienta?

ALM

PSD, sat fara câini?

6 Iunie 2008

Mai ieri, staff-ul PSD a iesit pe sticla si a anuntat, cu subiect si predicat, ca partidul va face totul pentru a bara calea PD-L catre Primaria Capitalei si, implicit, va acorda sprijin logistic candidatului Sorin Oprescu. Tardiva revenire la realitate. Si nici macar nu cred ca este vorba de „mintea românului cea de pe urma”. Pur si simplu cred ca este o incercare stângace de a „intra pe sub pielea” favoritului bucurestenilor. O declaratie de care nu era nevoie, decat daca PSD-ul doar mimeaza social-democratia si in realitate sunt mai interesati de „materialismul” bordurilor. O declaratie care a facut mai mult rau decat bine, dar care, totusi, reprezinta o linie directoare trasata de partid.

Buuun! Dar ce-am vazut? Doi lideri importanti ai PSD s-au asezat ca magarul in … pardon, pe coada. Pe unu-l inteleg: cupa infrangerii este amara! Pe altul nu-l inteleg decat daca are interese deosebite ca PD-L-ul sa tina scriptele primariei (primariilor) sub cheie. Dar, cel mai mult, ma nedumereste faptul ca declaratiile contradictorii nu sunt sanctionate de conducerea partidului.

Nu este un secret pentru nimeni ca membrii de partid voteaza uneori altfel decat interesul partidului din care provin. In definitiv camasa este mai aproape de corp decat haina sau, altfel spus, interesele personale primeaza. Dar asta se face in intimitatea cabinei de vot, atunci cand alegatorul este singur, doar cu propria-i constiinta. Atunci cand un lider da o declaratie publica si afirma ca „el nu-l va vota pe Oprescu”, declaratia poate fi considerata ca o instigare, spre baza piramidei, la nesupunere fata de directiva partidului. Nu este vorba de democratie, democratia actioneaza numai in spatele perdelei cabinei de vot, este vorba de INSTIGARE. Si partidul, daca are „cojones”, trebuie sa o sanctioneze imediat. Daca nu cumva este sat fara câini …

ALM

Curiozitate, numele tau este Oprescu!

5 Iunie 2008

Cu ceva timp in urma, tot intr-un mesaj public, spuneam ca, inainte de orice nou proiect, Bucurestiul are nevoie de un inventar. La toate nivelurile si capitolele. Sa vedem situatia reala, realizarile, nevoile, gradul de indatorare al primariei si, implicit, al cetatenilor Capitalei.

Poate ca viziunea catastrofica asupra situatiei Bucurestiului este putin emotionala. Poate ca lucrarile concomitente si haotice ne-au innebunit aparent, bordurile schimbate la 6 luni ne-au otravit viata doar in inchipuirea noastra, iar asfaltul proaspat turnat in toamna, care arata acum ca haina peticita a unui clovn, este vizibil asa doar in ochii nostrii incetosati de praf.

Da, Bucurestiul avea nevoie de lucrarile incepute si/sau finalizate de Videanu. Si nu asta ne-a deranjat. Ne-a deranjat faptul ca au fost facute ca si cum orasul era nelocuit, ca si cum nu exista nimic viu in el. Ne-a deranjat decopertarea majoritatii arterelor principale si secundare, ne-a deranjat intreruperea transportului public, ne-a deranjat lipsa de respect a firmelor angajate in borduriada, dispuse sa-ti propteasca lama buldozerului in usa blocului. Ne-a mai deranjat deschiderea a sute de santiere concomitent, cand si un bou putea sa spuna ca nu exista forta de munca pentru ca lucrarile sa se desfasoare eficient. Ne-a deranjat stilul murdar si dezlanat de munca, faptul ca asfaltarea unei strazi ducea la distrugerea strazilor laterale. Si cel mai mult ne-au deranjat bordurile. Bordurile puse pe cate doua, trei si chiar patru randuri pe un trotuar. Bordurile au fost „caramizile” gospodarului Videanu. Borduri puse peste tot, incat ne asteptam ca ele sa fie puse si pe verticala intr-o zi …

Cat o fi costat toata debandada? Si, mai ales, cat au reprezentat costurile reale si cat para’ndarat? Sunt curios si eu, dar nimeni nu a venit pana acum in fata contribuabililor sa prezinte bilantul. Primariile reprezinta ceva deasupra muritorilor. Un fel de alambicuri unde fierbe numai licoarea zeilor – afacerile. Muritorii sunt buni numai cateva zile la patru ani. Altfel, ei sunt buni numai sa fie haituiti sa-si plateasca impozitele, ca pe un bir fiindca exista. Sunt un fel de umplutura care deranjeaza „planurile” faraonice, incepand cu „iEpoca de Aur”, continuand si astazi.

Parcarile sunt o problema acuta. De 18 ani sunt o problema si de 18 ani suntem mintiti ca se va incepe rezolvarea ei. Afara de niste linii trase cu pensula pe carosabil n-am vazut nimic. „Proiectele” fluturate la alegeri sunt uitate a doua zi dupa. Hrubele de la Bucur-Obor au fost incredintate firmei de partid Dalli.

Umede, intunecate, pline de praf, asa cum au fost facute pe vremea impuscatului. 300 de RON pe luna costa un loc de parcare!!! Banuieste cineva cat este beneficiul si incotro se indreapta? Sunt curios si eu, dar n-am nici o sansa sa aflu. Sau pot afla prin intermediul lui Oprescu? Si el e curios! Si cred ca merita sa incercam …

ALM

E PUR SI MUOVE!

4 Iunie 2008

Privesc de cateva zile la avalansa de cifre care, ca si paharul pe jumatate plin, confirma sau infirma victoria PSD. Privind viata de partid ca pe o deplasare pe autostrada, in mod liniar, putem sa spunem ca viteza la km 36 a fost mai mare decat cea de la km 70 si, fie pilotul, fie masina, au pierdut din calitati. Cifrele asa prezentate sunt neiertatoare. Nu acelasi lucru s-ar intampla daca deplasarea ar avea loc (de exemplu) in Bucuresti, intre Bucur Obor si Piata Victoriei. Viteza de astazi ar fi mai mica decat cea de inainte de „blagoslovirea” bucurestenilor cu primarul Videanu, dar putem observa ca atat pilotul cat si masina s-au „descurcat” si au scos o medie mai buna decat ceilalti participanti la trafic si aproape tot atat de buna ca „masina” PDL-ului, ajutata de toate utilajele firmelor de partid care blocheaza traficul pe Stefan cel Mare. Asta a fost metafora. Sa vedem viata.

La alegerile din 2004, PSD a obtinut rezultate bune, suficiente pentru a fi indreptatit sa formeze guvernul. Numai ca a aparut primul obstacol: tradarea! Partidul Conservator, cel care a intrat in Parlament precum puricele din blana cainelui, a trecut cu arme si bagaje in tabara portocalie. A dat toate dovezile ca este o „solutie imorala” si tradarea lui nu i-a fost de prea mare folos pe termen lung. Din contra. UDMR, alt „aliat de nadejde”, a mirosit ciolanul puterii si, conform obiceiului, a trecut fara remuscari in tabara celor care i-au promis o plapuma mai mare. A fost suficient ca toate atuurile sa fie pierdute de PSD si, din partid invingator, sa devina principalul partid al opozitiei. Ca asa e in tenis, mai ales cand la serviciu este un „jucator” de talia lui Basescu.

Dar a mai fost un factor care a contribuit decisiv: continuarea non-stop a campaniei electorale portocalii! In toti acesti patru ani, PSD a fost „partidul demon”, partidul care a sustinut coruptia institutionalizata. Si, ca sa dea substanta vorbelor, a intrat in functiune „justitia” macovista si mass-media obedienta. In fata avalansei de „dovezi”, „vulgul” a intrat la idei, fara sa-si dea seama ca asista la perdeaua de fum care preceda atacul mafiei portocalii. Ca si cum nu era suficient, a inceput si „reforma” in PSD! A fost inlocuit un conducator „viril” cu unul molatec, „ieuropean”. Si asa, PSD a inceput sa scada dramatic in sondaje.

Nimeni nu mai putea sa prevada o revenire. Nici macar „strategii” PSD-ului. Numai ca „nu mor caii cand vor cainii” si „exista un Dumnezeu al napastuitilor”! Alianta Dick&Ass (DA) si-a dovedit inconsistenta, calitatile de maioneza. S-a „taiat” mai repede decat era prevazut si componenta imorala s-a ridicat la suprafata! Si „vulgul” a asistat la fenomen si a inceput sa vada ADEVARUL! Alegerile de la 1 iunie 2008 au aratat capacitatea de discernamant a romanilor!

Privind lucrurile in mod dialectic, ca pe o cursa cu obstacole numai pentru un concurent (dar ajuns piept la piept la finis cu concurentul de pe banda libera), rezultatele PSD-ului reprezinta o victorie. Dar nu asta e important. Important este ca social-democratia nu a murit! „Vulgul” a amendat „dreapta” fesenist-socialist-popularoasa, a amendat minciuna si ipocrizia. Si amendarea nu se va opri aici!

ALM


%d blogeri au apreciat asta: