Posts Tagged ‘Educational’

(Extraordinar de) MIZERABILII

14 Septembrie 2010

Este de-a dreptul scabroasa fosgaiala sobolanimii cand simte ca nava ia apa, sau ma rog, cand simte si vede ca rezervele de furaciune din cala sunt pe terminate… Toti ca unul, toti ca matelotul suprem si impreuna cu dansul, tradusi din perspectica civic-sociologica sunt niste mizerabili fara prea multe scrupule, deci total insensibili la durerile si doleantele boborului rumegator ce la o adica naiv i-au aburcat oarecand pe „founctii”…

platon

..Si asa ca disperarea proiectiei lipsei, sau limitarii tainului, le dau puteri si abilitati supraomenesti (in masura in care sobolanii pot fi asociati speciei H.Sapines); scormonesc in piatra seaca, inventand si impund fel de fel de noi taxari, ca asa, mai apoi sa-si poata crea spatiul de manevra in directia propriei egotice-unilaterale salvari (sau salvgardari daca vreti).

platon

Dar asta nu este tot… Pentru a-si duce infamul si soiosul plan la indeplinire (desi din constiinta logic-biologica de sine, chiar si parazitii au drept la viata..) rozatoarele astea s-au asociat in clanuri (vezi mafiote), in clase (aristocratia neo-nomenklaturista), sau in 89, in fronturi de salvare asa zis nationala, producand conjunctural multa ceatza (probabil ca rezultat „catabolic”..) via bombele „da” mass media, celebrele vanzoleli din asocierea scolasticii manipulatorii, paine si circ. Ne bagau (ne baga) in fatza ochilor, nefericiti apostati din randul lor, la fel de hoti si de marsavi, dar cu mai putini sau slabi membri in haita (gen Patriciu, Vantu, Remes, Becali, etc.) decat membri dominanti alfa (nasii mafiei localizati prin PDL, guvern, presedintie si unele servicii de informatii)… si asta doar pentru a ni se distrage atentia de la furatoria si escrocheria („ingineria”) mai mare, facuta in scopurile relevate mai sus.

platon

Auzi tu la ei furii:.. „acoperirea deficitului ideologic”…; pai sa nu-ti vina atunci sa pui mana pe sapa si sa le cauti numele tatalui?!… Hai sa vedem cum vor trece etapa iarna-primavara ce urmeaza, mai ales ca boborului i s-au terminat rezervele, iar feed-back-urile lui „sa traiti bine” tocmai se anunta la linia de start…

Si apoi o sa mai tot vorbim o vreme si de calibrul sapelor din dotare…

„unul dintre egali”

PLATON

SOV este o tinta falsa

10 Septembrie 2010

…Sau ma rog, ar exista fundamentare in necesitatea aducerii in justitie a acestui om (care nu e un sfant, daca ne reamintim episodul devalizarii economiilor unei mase mari de romani, via FNI), daca nu ar fi o initiativa cabotina, in binecunoscutul stil mafiot Basescu-PDL.

platon

Si de ce mafiot? Pai oameni buni, din pacate acest circ mediatic este varful de iceberg a luptei pentru reimpartirea sferelor de influenta intre marii rechini (oligarhi romani), acum cand resursele devin tot mai limitate, si dupa 20 de ani de „dezvoltare” extensiva, se impune una mai .. intensiva, pentru escrocherii, evaziuni, devalizari, exploatari umane, inginerii financiar-comerciale, etc. Iar noi oamenii simpli suntem serviti ca si pe Coliseumul roman, cu mult circ, chiar mai mult decat ar fi necesar, pe post de inlocuitor pentru lipsa painii din ecuatie…

platon

In concluzie nu ar fi de plans Vantu daca ar fi incatusat pentru solutionarea favorabila a furtului econimiilor in „ingineria” FNI… Este in schimb condamnabil orice abuz care calca in picioare drepturile fundamentale ale omului, in logica unei bestiale lupte oculte pentru putere. Din pucntul meu de vedere sunt la fel de condamnabili atat Vantu cat si Basescu (ce ne-a subtilizat fara doar si poate, flota comerciala), dar si alti si alti impochimeni ce se ascund azi sub masca unor decenti oameni de afaceri, gen Patriciu, Voiculescu, etc. si care pe fond primul milion (suta sau miliard de euro) l-au facut prin „transferarea” averii intregului popor, in propria ograda, mediat de complicitatea sistemului…

platon

Ce va pot asigura eu (o fac a treia oara cel putin aici in blog..) este ca daca oameni de factura mea justitiara ar ajunge in urma unei revolutii reale la putere, pe langa schimbarea sistemului, unul din targeturi VA FI filtrarea tuturor averilor peste un anumit cunatum de rezonabilitate, facute dupa ’89, urmate de impozitari retroactive, eventual confiscari si incriminari legale pentru recalcitranti. Nimeni si nimic nu se vor putea sustrage judecatii finale a noastre, a poporului. Iar aceasta initiativa este si motivul pentru care unii dintre noi am fost diabolizati si proiectati in stalpul infamiei.. si anume pentru ca nu am pactizat cu infamul sistem.

„unul dintre egali”

PLATON

Dialog-monolog cu d-na Alina RAUS (8)

10 Septembrie 2010

Despre tactica

platon

Incerc de catva timp, ca orice om in timpul sau liber, sa ma dumiresc cum va evolua situatia socio-economica din Romania. Las directiile de actiune, tintele strategice si obiectivele pe termen lung deoarece reprezinta un orizont prea indepartat pentru mine si ma focalizeze asupra tacticii adoptate de alesii nostri. Dupa un screening sumar, primele concluzii:

1.Se incearca influentarea opiniei publice preponderent prin intermediul mass-mediei (televizor, radio, blog etc).
2.Contactul cu oamenii a fost limitat doar la cei siguri.
3.Masele trebuie evitate cu orice pret acum, exceptie calamitatile.
4.Atitudine de “noi stim, voi nu”.
5.Dialogul (social sau de alta forma) are mari sincope si a nu fost suprimat in intregime numai pentru pastrarea aparentei de democratie. Oricum se limiteaza la “noi va comunicam, voi ascultati”.

platon

Cine are cat de cat cunostinte de management stie ca orice solutie tehnica, fara a fi dublata de o intelegere a naturii umane a celor condusi si a parghiilor motivationale (psihologice, materiale sau pecuniare) este sortita, mai devreme sau mai tarziu, esecului.

Deci nu pricep: bani ioc, iluzia participarii la decizie nu, mangaierea pe crestetul capului “de cat de inteligent si baiat bun esti” nici asa.  Mai ramane motivatia negativa. Le-as aduce aminte celor in cauza ca o astfel de tehnica, adoptata cu succes in comunism, are efectele scontate doar pentru cei cu un nivel redus de educatie si un grad mare de indobitocire. Cu toate ca si la noi mai sunt destui (reminescente ale trecutului), trecerea timpului a inceput sa echilibreze balanta.

Atunci? Mai crede cineva in succesul tacticii alesilor? Si, cum fara un suport tactic adecvat, chiar si o strategie impecabila are sanse mari de esec, mai iesim in viitorul apropiat din criza?

platon

Ca sa termin intr-o nota optimista, as spune ca situatia poate fi remediata. Da, exista o tactica de convingere a maselor ca solutiile alesilor pentru bunastarea celor pastoriti sunt cele mai bune, cu conditia ca acestia sa creada primii in eficacitatea lor. Ma refer aici la tehnicile de convingere a diferitelor culte religioase pentru atragerea adeptilor. Iesiti domnilor in strada si convingeti-ne personal sau prin reprezentantii dvs. ca ceea ce ne propuneti si doriti de la noi nu sunt banii, ci implicarea noastra in crearea unui trai mai bun pentru toti.

Alina Raus

Coiotii moralisti (ca nici macar lupi sadea nu ne stim sa fim)

8 Septembrie 2010

In ultimul timp suntem de-a dreptul asaltati de haite de deontologi si moralisti, mai ales cu plecare din sanul asa zisei clase intelectuale romanesti. Ca si intelectuali, respectivii ipochimeni sunt intelectuali doar cu numele, deci varza, si nici vorba sa se constituie prin prestanta in farul calauzitor al prostimii (majoritatii) palmashe, rol stabilit bay default de catre designerii acestei societatii, deci despre ce fomare vorbim noi atunci?!..

platon

Ultimul gurist ce si-a scapat coada stufoasa de lupan pe sub sarica de nevinovat carlan tzurcan, va vine sau nu sa credeti este I.T.Morar, unul dintre cei mai acizi pro-reformisti si critici de pe pozitii de stanga a sistemului  (chiar daca nu recunosc unii, spiritul dreptatii sociale este clar de unde vine…), via fauna aglutinata in jurul Academiei Catavencu. Si dai si lupta si dai si lupta coane, saptamanal pe metereze de fecale, de dimineata si pana la incheierea programului (si nu mai mult, ca erau beri de baut si bani negrii de numarat pe la hogeaguri de taina) … infierand cu manie proletara EXACT CE FACE EL (EI) IN ACESTE ZILE… Se confirma astfel diagnosticul pe care l-am apus eu societatii romanesti si subdiziunilor sale, via acest blog, cum ca suntem un haitic de carnivore pradatoare salbatice, cu greu evoluat pana la nivel de ginta, acum in mijlocul societatii si erei cunoasterii (pentru altii)…; suntem asadar o asociere mizera subumana formata doar din scursurile civilizatiei europene, mai ceva decat urmasii corsarilor din Corsica si Martinica… Suntem o adunatura infama de parveniti sau parvenitofili, ce suntem in stare sa taiem gatul si parintilor si copiilor nostri, DOAR SA ACCEDEM SUPEREGOIST la un iluzoriu bine si la o morganatica satietate. Se vede treaba ca nu ne meritam upgradrea celor 2000 de legendati ani, de la nivel de sclavi la cea de oameni liberi. Avem o  mentalitate retrograda, mult inferioara sclavilor ce luptua in arenele romane, noi fiind „in plus” lashi, neavand curajul si taria de caracter sa ne traducem public defectele, sau sa incercam sa le indreptam cumva.

Ca si I.T.Morar sunt multi, foarte multi oameni, ce-si aroga titulatura pretentioasa de intelectuali formatori de opinie. Astfel de haimanale amorale sunt si un Malonescu ce a sustinut fara scrupule orice putere politica (inclusiv ultima, basesciana) atata vreme cat a fost impropietarit cu o editura si comenzi de la regiile de stat… sunt si un Sever Voinescu, un C.Preda, mari principialisti si cavaleri pe cataro-magari albi ai dreptati, in lupta cu un anume rau (nu este sigur care si cat de rau..) ce brusc vad exploatarea si opresiunea dictaturii Basesscu-PDL ca pe-un act firesc de exercitare a democratiei.. sa mai zic si de Blandiana, de R.Culcer, si de cine mai vreti domniile voastre, ca mi se face lehamite doar cand ii vizualizez amintindu-i.. Ei bine astia sunt cei ce incearca sa ne convinga azi ca drumul obligatoriu trebuie virat la dreapta, chiar daca ieri si poate maine, la fel de obligatoriu l-au impus spre stanga, spre in sus sau spre in jos.. De fapt lor le era si le este indiferenta directia, atata vreme cat „ei” sunt trend setterii.. si de aceea si sunt tinuti in padocuri pe langa cerdacurile soioasei clase politice.. intocmai ca sa latre la semnal, eventual sa faca sluj la vederea osului itzit pe geamlacul privatei, sa muste, sa ragaie, eventual sa sape prin kakat, la cel mai mic semnal de aratator de la laba piciorului, eventual de la jumatatea distantei dintre talabe si cap…

platon

Am spus eu ca I.T.Morar si altii de teapa lui sunt niste farsori ordinari si sa vezi tu draga ce opozitie si diabolizare mi-am tras de la mantinela dansilor in feed-back.. Si uite ca TOTUSI EU am avut dreptate.. Si uite ca am dovedit ca pseudointelectualii sunt numai niste bieti mercenari fara scrupule, cel putin de nivelul infam al politicienilor, daca nu mai mult,..dar ce credeti ca se va intampla in raspuns, ca din partea societatii noastre inselate in amorul propriu? Vor fi cumva batuti si omorati cu pietre ghionoii? Ei bine nu,.. si anume pentru ca toti (99,99%) suntem si ne simtim la fel de mizeri, infami, cinici si meschini ca si subiectii analizati.. Ca atare talpa tzrii nu-i va combate pentru ca indirect se va …autocombate, fiind una si aceasi huma cleioasa maronie si ihoroasa. Si uite asa vom duce senin in continuare colcaiala asta fetida de ciocoi vechi si noi, cica cu tone de printzipuri, urmati de cohorte de slugi ce abia asteapta sa bage shishul in masteri .. pe la coltzuri,… pentru a a le lua si ocupa locusul, in secret  mult-ravnit.

Asta suntem noi ca neam de fapt; din perspectiva animala, niste lupi castrati canibali, mari latratori si lashi luptatori individuali, cat pradatori de grup, iar din perspectiva umana, un trib de randasi si tzoape cu ascendenta si descendenta bastarda, cu mari si seci sperante de preamarire. Rusine sa ne fie mai astia!… RUSINEEE!

platon

„unul dintre egali”

PLATON

Dialog-monolog cu d-na Alina RAUS (7)

24 August 2010

Responsabilitatea, incompetenta si sectorul public
 de Alina Raus

Ce au in comun acesti termeni? 
Totul porneste de la aparitia unei probleme (sarcini de munca) de rezolvat in cadrul unei institutii publice (domeniul sau sectorul sunt irelevante).

platon

Simpla ei existenta naste agitatie in randul celor responsabili: executantul –care trebuie sa o rezolve, seful acestuia care trebuie sa semneze ca a verificat (ce?!?), seful sefului care a luat la cunostinta (cu ce scop ?!?), managerul institutiei –care aproba (doar de-aia este „the head off…”). Sirul pe verticala poate continua in functie de structura organizatorica a organizatiei. La acestia se adauga cei de pe orizontala, adica colaboratorii celui care trebuie sa solutioneze problema si care furnizeaza diferite date.
 
In ceea ce priveste agitatia, contrar asteptarilor, aceasta nu este provocata de rezolvarea sarcinii, ci de gasirea celei mai bune solutii pentru declinarea competentei sau, in caz de esec, de evitare a responsabilitatii.
 
Intrebarea este de ce? Nu cred ca in sectorul bugetar s-au adunat numai idioti si incompetenti, iar sectorul privat a angajat doar „the best of the best”.  Chiar daca toate angajarile publice ar fi „aranjate”, este imposibil ca nepotii, verii, cumnatii etc sa fie toti tampiti. In plus, ca orice activitatea umana, si angajarile din mediul privat au o componenta subiectiva.

platon

Explicatia este simpla: in mediul de afaceri, piata regleaza automat anomaliile sistemului eliminand orice institutie care depaseste procentul normal de angajati neperformanti. In sectorul public, birocratie omoara din fasa orice incercare (legala!) de a indeparta persoanele care nu dau randament (a se vedea procedura de concediere si relatia cu sindicatele in sectorul bugetar). 
 
La „privat” nu conteaza daca ai avut dreptate sau nu, ci daca ai rezovat problema. La „stat” solutionarea sarcinii de munca este un amanunt. Important este daca ai urmat normele, procedurile, protocoalele in clarificarea ei. Si, cum nu este medicament universal pentru o anumita boala, la fel nu exista protocol care sa acopere toate situatiile. Astfel ca, te poti trezi ca ai rezolvat problema si esti bun de plata. De aici provine si incompetenta unora dintre angajatii la stat (a celor care gandesc, pentru ca a celorlalti este nativa). Acestia, chiar daca cunosc solutia, prefera sa ocoleasca rezolvarea problemei, stiind ca nu pot respecta procedura (sau ca legislatia este lacunara in aceasta privinta), iar concedierea este undeva departe…..de cazul lor.
 
In aceasta ordine de idei, privind competenta bugetarului prin prisma satisfactiei contribuabilului (adica, ce spuneam mai sus-rezolvarea problemei), un aport semnificativ la generarea incompetentei celor dintai il are neasumarea responsabilitatii. Iar protocoalele, procedurile si celelalte reglementari similare devin mijloace de evitare a responsabilitatii. Desi acestea sunt necesare pentru stabilirea limitelor si modalitatilor corecte de realizare, ele trebuie sa permita si asumarea responsabilitatii pentru neprevazut, dar si sanctionarea celor care profita de existenta lor pentru a evita sa se implice.

Norocul LOR vs Ghinionul NOSTRU

19 August 2010

Prin termenul de „lor” ma refer la orice cetatean cel putin european (ca nu putem duce comparatia chiar pana la hardaul cu rahat), ce se vede treaba ca este intr-o contradictie metafizica tot mai pregnanta cu termenul de „nostru”, cu noi rumanii cu alte cuvinte…

Nici nu mai sti ce sa zici. Daca in scop autocritic constati si sustii public ca suntem o natie ghinionista, fara trecut, prezent si viitor notabil, dar complexata, ratata, demobilizata, meschina, perversa si egoista, ai toate sansele sa fii catalogat drept tradator de neam, paranoic ori exaltat. Dar daca nu o faci, constrans de baierele constiintei mai tarziu risti sa te desconsideri si sa te autoinvinovatesti, ca desi erai in pozitia sa tragi semnalul de alarma, din motivatiuni posibil lashe nu l-ai facut…

Si totusi oricat de aplatizat intelectual ai fi, nu poti sa nu certifici cel putin in sinea ta ca ceva nu este in regula, dar mai ales si numai cu noi, romanii. Am fost si suntem ciuca bataii de joc mondiale prin tziganismele noastre „la purtator”, prin inabilitati fenotipice ce ne claseaza mereu cel mult pe locul doi, chiar daca concuram singuri, prin lipsa vointei si principiilor, ce sa sublinieze cel putin virtual apetenta noastra spre bine, chiar daca „oficial”, in lumea reala ne este dat sa ducem un jug ca un blestem de-a dreptul suprarealist.

platon

De ce suntem vai de mama noastra (care o mai avem si pe aia..)? Aceasta intrebare poate fi solutionata raspunzand la alte intrebari complementare si de complezenta, gen: De ce suntem cei mai mari (la propriu) hoti? De ce ne complacem in minciuna si viciu, autoaburindu-ne ca suntem genii neintelese si ca noi am vrea altceva de la viata, doar ca soarta nu e de acord cu doleantele noastre? De ce din indiferenta, miserupism si lipsa de solidaritate cu aproapele ne incineram si ne omoram copii prin spitale? De ce nu incercam sa ne depasim conditia de submediocritate mizera? Si alte multe alte „retorice” d-astea..

Ati putea spune ca privita din exterior situatia Romaniei & romanilor nu este mult mai deosebita global de cea a oricarei alte natii, pe principiul ca „au si ei falitzii lor”, sau ca putem fi subiectivi in aprecieri, locuind si facand aprecierile de aici. Dar la o abordare mai sistematica, stintifica si comparativa a studiului, nu dupa mult timp veti constata ca de fapt noi suntem real si la toate capitolele, printre cei mai perversi dintre cei rai. Si suntem rai, mai mult chiar decat cei lumea a treia din Africa sau Asia, pentru ca si aia saracii au constiinta directiei si sensului de inspre mai bine, pe cand la noi doar se mimeaza inspre mai binele asta, in timp ce toata lumea, in subsidiar, sau la modul constient, aproba sa se indrepte spre inspre mai rau.

platon

Pervertirea fara precedent a moralitatii noastre nationale (a spiritului autentic de autoconservare), ca un feed-back a societatii capitaliste ce o traim (ce stimuleaza performanta individului in dauna masei din care erupe) si care ni se dovedeste profund toxica, nu proiecteaza semne foarte incurajatoare in directia proiectului nostru national vis a vis de corul planetar al natiunilor. Nu putem performa si „invinge” sub nici o forma daca „partenerii” de joc nici macar nu-ti permit sa intri in joc, descalificandu-te, de altfel indreptatit, pe chestiuni de procedura.

Si totusi de ce numai noi suntem vazuti din toata lumea de azi, ca si cersetori (nu stiu cati si daca ati fost prin India, Pakistan, prin tari ale fostei URSS, prin Tailanda, Filipine, prin America de Sud, prin Sudan, Etiopia, etc., ca sa vedeti acolo cersetorie profesionista..)? De ce numai noi (pe langa „indreptatitele” 1-2 state supraputeri) suntem mediatizati cu intentii agresive fatza de alte state (afacerea de spionaj din Rusia, pretentii fatza de Ucraina)? De ce numai Mailat (un rumanozaur) a fost etichetat ca si talhar violator dintre atatia magrebieni din Italia? De ce numai tziganii romani sunt expulzati din Europa? De ce mancam si bem „la iarba verde” aruncand resturile (nedegradabile) in natura, fara nicio jena si respect pentru descendenti si viitor? De ce incercam sa parvenim, dar neparat ingropand partenerii si nu intr-o asociere de tip win-win cu acestia? De ce radem si zambim cand de fapt in suflet stropshim si bosconim? De ce uram de dimineata si pana seara si de seara pana dimineata, dar vituperand pe cei ce ne diagnostica cert, in directia pastrarii aparentei de bonomie si „cumsecadism”? Si multe alte de ce-uri de astea..

platon

Si totusi ni se intampla cu adevarat mult prea multe (mai ales, sau majoritar rele), de chiar poti concluziona ca suntem poate blestemati. Ei bine in acest ritm, cu toata durere din suflet eu nu mai dau 20-30 de ani pana cand ne vom autodizolva ca si stat, natiunea fiind asimilata pe modelul kurzilor, nepalezilor, ori a palestinienilor altor entitati statale, cu gene dominante mult mai puternice, decat „recesiva” noastra… Si atunci va fi deja mult prea tarziu pentru tanguiri, doiniri de mioritze in dramba, poezii patriotarde, ori intruniri revolutionaroide „pashoptiste”. Nu-mi dau seama exact cat este soarta si cat este act suicidal in deontologia si dialectica vietii noastre de zi cu zi, dar mai devreme sau mai tarziu „portareii globali” just like that ne vor pune in fatza sub forma de dictat (similar cu cel de la Viena cand Transivania a fost impartita in doua de Hitler), o foarte consistenta nota de plata. Iar atunci nu vom mai sti pe ce sa punem mana, fiind si descoperind ca suntem .. SINGURI.. tot restul societatii natiunilor fiind deja  chitit la acea ora sa ne juguleze …

platon

Desteaptate romane … ca sa fii cel putin demn in ceasul cel de pe urma, ceas ce va veni cu siguranta in acest ritm,.. nu peste mult timp…

„unul dintre egali”

PLATON

Inception ( … a real disaster for the masses mind)

17 August 2010

Am vizionat ieri „Inception”, mult laudat si galonatul film al momentului, in regia lui Christopher Nolan cu Leonardo di Caprio pe rol principal. Si dupa cum spune si zicala ca „la pomul laudat sa nu te duci cu sacul”, la fel de gol ca si la inceputul vizionarii a ramas si al meu… O bulibaseala generala cu pretentii de mari intrigi si sofisticate rationamente, asezonate cu nelipsitele arme letale ce trag musai pe foc automat, cu sonorul si efectele auditive setate la maximum, pentru a maximiza probabil efectul de „stupefiere” a spectatorului (de fapt am fost la film impreuna si cu o americanca sadea WASP, ce nu a fost la randul ei prea incantata de decibelii inutili, turnati in urechile noastre). Ce mai tura vura, avizatii pot extrage un anumit fir rosu din tendinta de „kulturalizare” global-integratoare fortata a ultimilor ani, cand anumite cercuri din spatele scenei introduc cu obstinatie spre public, teme si subiecte tot mai neverosimile, tot mai claustrante si alienante.

platon

Pentru noi astia inca nespalati definitiv pe creier, ca si populatia occidentala (careia filmul i se adreseaza predilect), este dificil sa preluam la pachet si ca atare, mesajele subliminale absconse in subsidiarul desfasuratorului actiunii, ca si cum ai lua un hap de shpitzerie. Nimic nu se leaga aici dupa logica a realitati si totul este menit a se lega dupa o logica a paranoid-schizofrenica, a abandonului (ghidonat din afara eu-lui propriu a) propriului set de valori personale spirituale, in favoarea altui set, unul furnizat pe post de  „piese de schimb” din partea sistemului. Pentru ca de fapt spre asta vorbim; Sistemul intentionat ne alieneaza (chiar si prin astfel tehnologii de virtualizare a realitatii) in scopul reducerii la minim a capacitatii noastre individuale de rationare, de analizare integra, autentica si veridica a realitatii. Asa ca pe de-o parte sistemul iti baga pumnul in gura pe baza principiilor dictaturii majoritatii (spalate pe creier) ce prezerveaza cica valorile democratiei originale, iar pe de alta parte, in paralel iti distruge sistemul de valori si gradul de perceptie a realitatii. Iar totul este menit tzelului unei maximizari a integrarii noastre in clustere societare tot mai inguste (celule similare celor de detentie)… printr-o reinventare a sclavagismului, via etapa de cyborg-izare.

In astfel de (noi) conditii, cu constiinta de sine disparuta sau mult atenuata, noi cetatenii, celule de baza ale societatii, nu mai contam in economia macro-jocului nici cat o ceapa degerata, devenind implicit usor dispensabili, ba mai mult, dispensabili prin autocritica perversa (rezultata tot in urma pervetirii gradului de perceptie a realitatii), chiar si-n ochii nostri fiind incapabili sa mai distingem clar granitele dintre realitate si fictiune. Cu alte cuvinte sistemul ne vrea in postura in care sa ajungem sa ne punem problema ca poate visam, cand de fapta nu o facem, sau ca de fapt nici nu traim, sau nu existam, totul fiind doar un anume ceva asociabil exclusiv unui „vis urat”, din care ne putem „oricand” trezi „daca o dorim” … etapa de sedare ce ne asigura colateral ca in orice moment putem fi decimati ca si vitele in abatoare, pentru realizarea planului cifric de … sustenabilizare a vietii pe pamant. In aceasta lumina filme gen Matrix, Minority Report, Total Recall, etc., au un anumit diform schepsis a lor … Deci dupa cum ar veni la indemnul diriguitorilor, sa ne punem cu totii pe visat, ca de realitate sa aiba timp sa se ocupe sistemul, prin odiosii sai reprezentanti globali si nationali…

platon

In continuare va prezint „plot”-ul in varianta orgininala, ca sa vedeti singuri la ce nivel de normalitate se incearca aducerea si prezentare anormalitatii:

Dom Cobb is a skilled thief, the absolute best in the dangerous art of extraction, stealing valuable secrets from deep within the subconscious during the dream state, when the mind is at its most vulnerable. Cobb’s rare ability has made him a coveted player in this treacherous new world of corporate espionage, but it has also made him an international fugitive and cost him everything he has ever loved. Now Cobb is being offered a chance at redemption. One last job could give him his life back but only if he can accomplish the impossible-inception. Instead of the perfect heist, Cobb and his team of specialists have to pull off the reverse: their task is not to steal an idea but to plant one. If they succeed, it could be the perfect crime. But no amount of careful planning or expertise can prepare the team for the dangerous enemy that seems to predict their every move. An enemy that only Cobb could have seen coming. ( desfasuratorul detaliat al filmului il gasiti aici )

In concluzie consider ca am pierdut inutil timpul vizionand aceasta „productie cinematografica”, practic neramanand dupa trei ore de vizionare decat cu un previzibil gust amar, constatand cat de in jos evolueaza tendintele spiritual-intelectual ale satului nostru global, „capitalist multilateral si uniform dezvoltat” .. dar mai ales DE CAT DE PROSTI SI CRETINI NE IAU UNII GUZGANI ROZALII DE LA TABLOUL PLANETAR DE COMANDA (SI CONTROL) pe noi astia putinii,.. ce INCA mai rationam.

„unul dintre egali”

PLATON

Contraofensiva cetatenilor pasnici

12 August 2010

La randul meu, alaturi de o intreaga pleiada de oameni de stiinta, de vizionari, formatori de opinie, lideri politici, lideri civici, intelectuali, de NGO-uri, dar si pur si simplu de oameni integri, in mai multe randuri am initiat un semnal avizat de alarma pe marginea experimentelor cu final teratogen-letal la care este supusa marea masa de cetateni planetari, implicit si romani. Pentru ca pana la urma experimente le putem spune tentativelor de gasire a unor solutii ce sa inlocuiasca nesustenabilitatea vietii unor mase populationale tot mai mari, tot mai exigente in ceea ce priveste normele individuale de calitate a vietii, cu nevoi si asteptari crescande, raportat la radicalizarea conditiilor mediului ambiant, a poli-substratului ce asigura desfasurare conforma a mecanismelor autoreglatoare si promotoare a vietii.

platon

Coincidental sau nu, efluvii populationale scapate prin natalitate si migratii de sub orice control, coroborate cu grave perturbari ale ciclurilor climatice, dar si cu efectele secundare a inaltului grad de ocupare a biotopurilor societatii umane, gen poluari exacerbate, spolieri de resurse materii prime vitale, tot mai insistent fac desfasurarea vietii dupa normele ce le stiam pana „ieri”, un adevarat lux… Cresterea cererii de alimente pe fondul reducerii cantitative a ofertei (reducerea capacitatilor de productie, ori excedarea capacitatilor maximale de productie actuale), „inevitabil” arunca societatea, pe diriguitorii sai in special, pe directia fortarii cresterii cantitative a cuantumului de alimente produs si aruncat pe piata, dar in dauna scaderii calitative a acestora.

Desigur ca profitorii societatii (umane per ansamblu, dar si regionale), si aici fac referire la antreprenoriatul capitalist ce traieste gratuit de pe urma muncii si spolierii maselor, vor avea tot interesul sa mascheze cresterea gradului lor de profit de pe urma scaderii calitative a produselor (comercializate insa ca unele cu valoare alimentara nealterata, deci mare), justificandu-se „legal” prin factorii de risc expusi mai sus (clima, poluari mai mult sau mai putin accidentale, metamorfoze populationale), dar si inlocuind fondul nutritiv (normele calitative minimale) … prin principii agresive de marketing, ce sa creeze artificial obisnuinte nefiziologice de consum, adevarate trenduri sinucigase pe termen mediu-lung (gen Coca Cola, Fast Food-urile, alimentele impanate cu e-uri de pervertire a gustului, culorii, conservarii, aspectului comercial, etc).

platon

Ei bine intr-un astfel de tablou apocaliptic, din aproape in aproape s-a insinuat o noua cale de a hrani (in conditii de maximizare a profitului potentatilor sistemului) masele tot mai speriate de spectrul foamei. Se introduce pervers si tiptil pe piata conceptul alimentelor rezultate din materii prime vegetal-animale create prin mutatii genetice. Aceste entitati sunt proiectate prin inginerie genetica sa creasca in conditii improprii organismelor vegetale si animale, natural-traditionale (eco), gen zone sub-polare, zone de desert, zone de mare altitudine, zone cu sol saracacios, zone fara iluminare, etc. Dar ce nu ne spun promotorii „binevoitori” a acestei tendinte este faptul ca spre deosebire de capacitatea teratogena si mutanta, multiplicata de ordinul sutelor de unitati, a aditivilor (e-urilor) deja folositi pe scara larga, organismele modificate genetic vor multiplica inmiit probabilitatile transferarii mutatiilor in populatiile umane consumatoare, urmate de dezastre ereditare, congenitale, de evolutii letale tumorigene-teratogene in segmente populationale tot mai intinse.

Pe undeva realist vorbind, si raportandu-ne la cinismul, egoismul si lipsa de scrupule a parvenitilor de lideri economici, politici, nationali-internationali… cumva, cumva trebuie sa ne „rareasca” (in traducere, sa ne omoare) pe noi furnicile de la baza piramidei, ca indirect apoi sa le creasca lor, favorizatilor societatii umane, procentele probabilitatii de supravietuire. Ori a produce razboaie, foarte „eficiente” la capitolul extinctiei in masa, au devenit un risc de neacceptat pentru promotorii designeri, …de exemplu iradierile post conflict atomic, neocolind taxonomic prostimea, de protipendada autoaleasa… Asa ca este mult mai eficient sa ne distruga din interior, in liniste, pe nevazute si nesimtite, fara urme si dovezi de implicare, totul fiind pus pe seama …sortii, …a ghinionului speciei,… a vicisitudinilor mediului, etc.

platon

Solutia? Cel putin pentru romani ar fi una singura, mare si lata. Repornirea la intreagul potential a capacitatilor nationale „invechite” de productie agro-alimentare, dar cu conditia expresa a practicarii unei agriculturi exclusiv traditionale, putin chimizata, si deloc fortata. Apoi productia alimentara trebuie setata pe oferirea majoritara (prin sistemul caselor de comenzi ante 89..) de produse proaspete sau semipreparate, ce sa nu necesite aditivari. In paralel, tot ce se refera la agricultura si industrie alimentara trebuie asociat legislativ sigurantei nationale si dezvoltat pe principii nationale autarhic-independente de factorul global. Nu se va pune accent pe profitabilitatea acestui sistem de industrii conexe, ci via mecanisme bugetate special, national, pe siguranta igienico-dietetica. Administrativ, unitatile de productie vor putea fi organizate pe principiile productive ale chibutzurilor israeliene, dar numai ca si monopol de stat. Pentru siguranta prezentului si viitorului nostru se va merita introducerea obligatorie a unei categorii speciale de impozit, ce sa deserveasca acest  proces.

Noi cetatenii nationali (si mai putin planetari, ca managerierea va fi extrem de dificila pentru respectivii, daca nu imposibila..) va trebui sa oferim o mostra de solidaritate in fatza omniprezentei „raului”. In directia prezervarii si imbunatatirii calitatii vietii si fondului nostru genetic vom putea adopta un soi de lupta de guerilla anti-sistem. Vom putea (si putem..) boicota TOATE produsele agro-alimentare ce eludeaza normele elementare de protectie si siguranta alimentara (indeosebi cele venite sub forma de import), indirect creand cerere si conditii pentru dezvoltarea unei infrastructuri si mecanisme indigene, ce sa ofere alternative alimentare traditionale, sigure si autentice. Va trebui sa alegem viata (boicotul otravurilor promovate pe post de alimente, alegand productia indigena eco-traditionala) sau moartea … lasandu-ne in voia „sortii” (a sistemului local si mondial, cinic, insensibil, inuman si meschin). Poate va trebui sa cream si un grup de initiativa ce sa creeze o „platforma program”, apoi o fundatie sau asociatie non profit … ce sa se apuce hotarat de lucru. Timp de pierdut nu mai este… A inceput the final countdown ..

platon

Cu alte cuvinte, daca nu „dam in primire” intre timp.. si daca vom reusi sa penetram sistemul, alaturi de alti cetateni interesati, motivati integri si potenti intelectual, implicandu-ne altruist in politica sau societatea civila (scena viitoarei clase de politici publice), ne vom face o ultraperfectionare in a promova exclusiv legislatie ce sa deserveasca obtinerea dezideratelor de mai sus. In aceasi ordine de idei, cel putin in ceea ce ma priveste, va asigur ca vorbesc dintr-o pozitie competenta si avizata stintific (plus  legislativ), fiind medic specialist in siguranta alimentara, iar pe de alta parte desfasurandu-mi studiul doctoral in domeniul Hazard Analises in Critical Control Points (HACCP – Siguranta alimentara)…

„unul dintre egali”

PLATON

Dying by God … Dying by Us

9 August 2010

Uragane si inundatii, paralel cu secete, temperaturi foarte mari, incendii, in „clustere” (regiuni) relativ apropiate, devin pe zi ce trece o nota de firesc al cotidianului. Intensificari ale activitatii solare, grave ingerinte poluatorii prin care parazitul de om isi intoxica gazda (vezi pamantul, clima), ori cine mai stie, poate ca un simplu si cinic ciclu existential al Terrei, in care se aplica arhicunocutul principiu „totul plin – totul gol” (ca si in zootehnie, cand dupa un ciclu de crestere de la zero a indiferent carui animal de productie, urmeaza o depopulare totala prin sacrificare, apoi o igienizare mecanico-chimica, ce sa creeze indirect „patul germinativ” optim pentru o noua actiune de populare de la zero a locusului, sau ma rog…a pamantului; evident ca mai ramane de stabilit cine e dj-ul actiunii de planificare  populationala-civilizationala, extraterestrii, God sau „principiul mainii nevazute”), cam cu astfel de finetzuri avem de-a face din partea destinului.

platon

Si cand stai si te gandesti la o pauza de nicotina ori cafea, ca intregul sistem existential si de organizare a societatii umane, din zorii acesteia (de cand am coborat din copaci, dupa unii, sau din gradina Eden-ului, dupa altii..) si pana astazi, la APUSUL sau, a constat in fetisizarea termenului de spoliere (de la spolierea mediului si pana la spolierea omului de catre om), stai si te miri cum de ne-au mai rabdat totusi pana acum, echilibrele macro ale biotopului planetar. Incercand sa privim situatia critic, distanti, introspectivi, extrasi din problema, nu putem sa nu remarcam similitudini ale deontologiei umane cu efectul si logica invaziilor de lacuste… Ca un exces de logica si imaginatie, de undeva probabil ca am fost parasutati aici, in adevarata Gradina a Eden-ului (ceea ce a fost pamantul inainte de ..invazia lui Homo Sapiens), ca doar nu mai puteti crede in darwinismele naive cu umanizarea maimutei, omul fiind azi .. si de la inceputuri, capat de linie evolutiva si nu nod de ramificatie pentru noi specii, precum la fel, nu puteti crede nici in infantilismele religiilor, ce clameaza un fel de hocus-pocus la un anumit atemporal dat, cand din argila a fost creat si animat un cyborg umanoid…

platon

Nu stimabililor. Din pacate ratiunea mea (noastra) abila de pradator ma ajuta acum sa disec tabloul si sa-mi pun problema unor grave disfunctii in logica existentiala a celor doua „piste” evolutionist-creationiste. Mult mai autentica mi se pare „descalecarea” noastra cu catzel si purcel de pe aiurea (las specialistii in stiinte fundamentale sa discearna indreptatirea supozitiei), pentru ca acum la golirea sacului, noi „cei mai iubiti dintre pamantenii .. regnului animal”, pe mana „dj-ului cosmic” sa putem avea de ales intre gasirea unui nou „aiurea” virgin, ori sa ne pregatim psihologic pentru o extinctie in masa…

La fel nu pot sa nu constat ilaritatea generata de introspectia secolelor de pregatire a oamenilor in directia combaterii si nimicirii .. oamenilor, mulat planurilor tipice genomului-fenotipului nostru, de parvenire si exploatare a aproapelui via ample perfectionari ale actului de suprimare, acum cand privite cumulat devin forme fara fond.

platon

La ce au folosit cruciadele de eliberare a Ierusalimului si idealurilor noastre spirituale, daca azi ne inunda si ne ineaca apele; la ce ne-au folosit toate razboaiele de cotropire si de aparare din istorie, daca azi ne incendiaza soarele; la ce ne-au folosit secolele de ratiune si creatie stintifica, filozofica, daca azi existenta miliardelor de suflete umane a devenit nesustenabila pentru planeta?!… Va zic eu. La nimic. Totul („diagnostic, prognostic, tratament”) este egal cu zero, (de altfel previzibil, stiind din fizica ca nimic nu se creaza, nimic nu dispare, totul se transforma), fiind la fel de castigati sau louseri ca si la inceputul ciclului, a „descalecat-ului” I mean. In Romania (dar si-n alte parti ale lumii) ploua diluvian, in timp ce la o arunctura de batz (Rusia) oamenii sunt copti la modul propriu… Un tablou cat se poate de sugestiv pentru semiologi, filozofi, teologi, oamenii de stiinta… Si probabil ca singurul lucru valid ce ne-a mai ramas de facut (le-a mai ramas .. „factorilor” decidenti) este sa fim tinuti sau sa ne auto-tinem de vorba, pentru a fi distrasi cu atentia de la grozavia realitatii. Cu alte cuvinte suntem in postura sa fim si sa acceptam sa fim sedati (sa ne automintim, pe langa ce primim gratuit prin inselatoria marketingului, politicii de sistem), pornind de la premisa ca daca negam sau trecem cu vederea situatia, aceasta se prea poate ca nici macar sa nu existe

platon

„unul dintre egali”

PLATON

Rapacitatea miliardarului roman

6 August 2010

Apar noi semne, ca pentru romani totul se petrece pe un alt diapazon decat pentru restul lumii, cel putin in privinta standardelor minimale a celei civilizate. Laolalta sclavi si stapani de sclavi (vorbim aici global de societatea romaneasca) suntem inclestati indarjiti in hora rapacitatii. Totul pentru „mine”, nimic pentru „restul” este deviza de capatai a romanismului ancestral ori modern. De aceea nu a reusit o ideologie generoasa cu oamenii si societatea, precum comunismul, sa construiasca aici un „falanster”  fair, de oameni egali in fatza sanselor. In trecutul comunist (plus cel capitalistoid antebelic), cat si-n prezent, totul s-a invartit si se invarte exclusiv in jurul parvenirii, a egoismului extrem, a legilor junglei.

platon

Intr-un astfel de context apare cat se poate de autentica pozitia miliardaroilor mioritici, ce IN MASA au refuzat si ca idee cel putin, sa imparta oarecand procente din propria averea construita prin rapt, cu tzara-societatea ce-au parazitat-o si sugativat-o. Initiativa mass-media de sondare a atitudinilor protipendadei patronale neaoshe s-a facut ca o reactie la declaratiile (poate shocante pentru societatea romaneasca) unor miliardari internationali de top, gen Buffet, Gates, Rockefeller, Trump, etc., ce au spus ca vor dona societatii mari parti din averile dobandite sub forma de acte caritabile.

platon

Pai la o astfel de veste „ai noshtii” au crezut intr-o prima faza ca li s-au facut o gluma proasta, cerand timp de documentare.., in timp ce altii „mai informati” au cerut timp pentru ..deliberare.., cu alte cuvinte au cerut timp sa-si creeze o declaratie de tip PR… 🙂 Cert este ca hoti au fost, banditi sunt si campioni ai escrocilor vor fi, pentru ca intreaga societatea este parca intr-un concurs diabolic cu ea insasi, de furt reciproc al propriilor caciuli, toti ipochimenii rumegatori conlocuitori, fiind poate la fel de vinovati de situatie. Nimeni nu condamna sistemul, toti condamna .. printre dinti doar .. favorizatii sortii … si totul eshueaza monstruos pentru oamenii (romanii) cica buni… in mijlocul „Gradinii Maicii Domnului” („trade mark al Romaniei” made by Papa Ioan Paul II )… A Gradinii Domnului zic si eu, dar a Gradinii Maicii Domnului cu Coarne..

platon

Suntem cu manierele si printzipurile in deplina Comuna Primitiva… „Care pe care, cine pe cine, cat pe cat” sunt singurele noastre ratiuni (silogisme) subuman-mizere de a fi. Iar rapacitatea miliardaroilor (de carton) romani reprezinta numai varful icebergului, … bomboana de pe coliva natiunii

Povesti cu alegeri anticipate

4 August 2010

platon

Sugestia PSD si PNL din media, in directia declansarii unor alegeri anticipate tarziu in toamna este cat se poate de neserioasa, ca sa nu spunem ca-i o simpla lucrare de „public-relations”. Orice asociere de lideri cu capul pe umeri, integri si conectati la realitate vor considera intentia cel mult o gluma buna.

PSD ca cel mai mare partid (tocmai reagregat prin masa amorfa „imigranta” de simpatizanti”fosti-fosti PSD, fosti PDL Basescu, ce s-au trezit „pe mana lor” si batuti si cu banii luati), dar si PNL de pe pozitia a treia a esicherului politic, nu-si permit in acest moment de cumpana infantilisme politicianiste, riscandu-si credibilitatea si revenirea reala la putere, pentru un foarte lung interval. Cine este acum la carma, cine va fi in continuarea viitorului apropiat, la manetele si butoanele natiunii este aprioric damnat.

Actiunile de vidanjare si eficientizare a aparatului bugetar, a sistemului asigurarilor de stat, a arieratelor din economie, etc., la defectarea carora by the way au pus serios dea lungul timpului umarul, toti politicienii momentului, la ordin extern au fost startate („ghinionist”) pe mana PDL-Basescu. Aceste entitati statale, pana in acest moment sunt singurele ce vor plati cu varf si indesat nota de plata la viitoarele seturi de alegeri, fapt pentru care deja se si pregatesc, creand momeli si piste false de genul UNPR. Ori din punct de vedere pragmatic (a real-politik-ului) este o prostie de neimaginat sa incerci sa opresti carul mortuar de la groapa, reclamand imperativ instalare „ta” pe post de actor principal in sicriu…

platon

Pe de alta parte nu trebuie sa ne amagim, dar nici PSD si nici PNL nu au o contraoferta valabila la actul de guvernare si de aceea cea mai buna si unica tactica de aplicat pentru dansii este cea a hartuirii, a tergiversarii, a salvarii aparentelor de … mari muritori de dorul contribuabililor, loviti din toate partile.

Esenta oricarei initiative de „repornire” a economiei consta in activarea procesului de crestere economica. Ei bine acum voi incerca sa nu intru in polemica cu „filozofii finantelor”, dar totusi conceptul de crestere economica, asta si este, un simplu concept, o structura virtuala, ceva necuantificabil faptic in realitatile economiei. Sa fim seriosi, nicio forta politica sau sau om de stat cat de cat providential, nu ar putea face mai multa crestere economica nici daca ar … decreta-o. De fapt daca nu stiati pana acum, trendul de crestere economica este un dat dictat imperativ, prestabilit, convenit in cercuri restranse de decidenti globali. End-userii (beneficiarii ultimi) ai procesului economic mondial sunt cei direct interesati ca din afacerile lor „regionale” (economii nationale-statale) sa nu se fure (vezi coruptia politico-economica), sa nu se huzureasca (vezi „asistatii” statului social prin salarii si pensii), pentru a-si maximiza profitul. Si de aceea „ei” decid centralizat momentul de cand sa se considere (prezinte) un stat, ori o regiune pe postura de crestere, si cand intr-una de recesiune, ca un mijloc de santaj si manipulare soft, pentru masele amorfe locale de sclavi moderni, in directia eficientizarii propriului management si al administrarii. Tarile-natiunile nu detin nimic. Totul apartine cuiva (chiar si oamenii, organizati sub forma de forta de munca), de exemplu .. corporatiilor transnationale… Iar astfel de entitati discrete sunt organizate in paralel cu cele internationale, oficiale si de fatzada, in institutii gen Grup Bildelberg, Clubul de la Roma, etc.

platon

Asadar PSD si PNL nu pot genera crestere economica, urmata de ameliorarea nivelului de trai, daca Romania … nu este „programata” de intre in acest trend. Iar daca „decidentii” externi vor considera ca pentru Romania inca nu s-a epuizat repriza alocata piesei de teatru de alternanta a culorilor politice, cu dreapta (PDL) la putere, toate initiativele de contestare, chiar cu toti asii in maneca din partea „opozitiei” vor fi sortite esecului; se stie ca „decidentii” se insinueaza in natiuni-regiuni, le conduc, le controleaza, le represeaza via sistemele (serviciile) de informatii si securitate locale, care se comporta state in stat (daca veti avea amabilitatea sa studiati, veti observa ca SRI si SIE nu au si nu vad interlocutori, raportori de nivel egal, decat in institutiile similare, gen CIA, si nicidecum in institutii nationale statale, in cazul carora doar mimeaza obedienta si supunerea). Cu alte cuvinte daca decidentii dicteaza ca Basescu si PDL trebuie sa isi continue actul de „creatie” (experimentele antinationale), asa se va si intampla, chiar daca va fi sa curga rauri de sange pe ulitzele si strazile tarii…

In concluzie, nimic nu este ceea ce pare a fi… Totul este un teatru grotesc, in logica caruia intri acceptandu-l, facand parte din sistem, ori contestandu-l, dar imediat asigurandu-ti-se o pozitie de off-side, de antisistem. Optiunile sunt putine, iar principiile au devenit fara rost. Am devenit o societate globala de pre-cyborgi, ce exista, „gandesc” si functioneaza, exclusiv butonati.

platon

„unul dintre egali”

PLATON

Parinti BUNI vs. Parinti INTELIGENTI

30 Iulie 2010

platon

Parintii buni dau cadouri, parintii inteligenti daruiesc propria lor fiinta. Parintii buni au grija sa satisfaca, in masura posibilitatilor lor economice, dorintele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversari, le cumpara pantofi, haine, produse electronice, organizeaza excursii. Parintii inteligenti dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpara cu toti banii din lume: fiinta lor, povestea vietii lor, experientele lor, lacrimile lor, timpul lor. Parintii care le fac in permanenta daruri copiilor lor sunt pastrati in amintire doar pentru un moment. Parintii care se preocupa sa le daruiasca copiilor exemple si povestiri din viata lor raman de neuitat.

Parintii buni alimenteaza corpul, parintii inteligenti alimenteaza personalitatea. Astazi, parintii buni cresc copii zbuciumati, instrainati, autoritari si angoasati, pentru ca societatea s-a transformat intr-o fabrica de stres. Parintii care nu-si  invata copiii sa aiba o viziune critica asupra publicitatii, a emisiunilor de televiziune si a discriminarii sociale ii transforma intr-o prada usoara pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinta umana, ci un consumator. Pregatiti copilul pentru „a fi”, caci lumea il va pregati pentru „a avea”. Ajutati-va copiii sa nu fie sclavii problemelor lor. Alimentati  amfiteatrul gandurilor si teritoriul emotiilor cu curaj si indrazneala. Nu le acceptati timiditatea si nesiguranta. Daca problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar daca nu, trebuie sa ne acceptam limitele.

Parintii buni corecteaza greselile, parintii inteligenti isi invata copiii cum sa gandeasca.Vechile corectii si binecunoscutele predici nu mai functioneaza. Cand deschideti gura sa repetati acelasi lucru, declansati un resort din subconstient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce contin critici mai vechi. 99% din criticile si corectiile parintilor sunt inutile in influentarea personalitatii tinerilor. A-ti surprinde copilul inseamna a spune lucruri la care ei nu se asteapta. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se asteapta sa tipati si sa-l pedepsiti. Dar puteti incepe prin a tacea si a va relaxa, apoi puteti spune:”Nu ma asteptam sa ma superi in felul acesta. In ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc si te respect mult”. Apoi copilul trebuie lasat sa se gandeasca.  Parintii buni spun: „ Gresesti”; parintii inteligenti spun: „Ce parere ai despre comportamentul tau?” „Gandeste inainte sa reactionezi”.

Parintii buni isi pregatesc copiii pentru aplauze, parintii inteligenti isi pregatesc copiii pentru esecuri. Parintii buni educa inteligenta copiilor lor, parintii inteligenti le educa sensibilitatea. Stimulati-i pe copii sa aiba obiective, sa caute succesul in studiu, in munca, in relatiile sociale, dar nu va opriti aici. Ajutati-i sa nu le fie teama de insuccese. Nu exista podium fara infrangeri. Multi nu stralucesc in munca lor pentru ca au renuntat in fata primelor obstacole, pentru ca nu au avut rabdare sa suporte un „nu”, pentru ca nu au avut indrazneala de a infrunta unele critici, nici umilinta de a-si recunoaste greseala. Perseverenta este la fel de importanta ca si capacitatile intelectuale. Pentru parintii inteligenti, a avea succes nu inseamna a avea o viata fara greseli. De aceea sunt in stare sa spuna copiilor lor: „Am gresit”, „Scuza-ma”, „Am nevoie de tine”. Parintii care nu-si cer scuze nu-si vor invata copiii cum sa abordeze aroganta.

Parintii buni vorbesc, parintii inteligenti dialogheaza ca niste prieteni. A sta de vorba inseamna a vorbi despre lumea care ne inconjoara, a dialoga inseamna a vorbi despre lumea in care suntem:  a relata experiente, a impartasi ceea ce se afla ascuns in inima fiecaruia, a patrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din parinti n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile si frustrarile personale. Nu trebuie sa deveniti o jucarie in mana copilului, ci un prieten foarte bun. Adevarata autoritate si respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perla ascunsa in inima. Ea este scumpa, pentru ca aurul si argintul n-o pot cumpara.

Parintii buni dau informatii, parintii inteligenti povestesc istorioare. Captati-va copiii prin inteligenta voastra, nu prin autoritate, bani sau putere. Stiti care este termometrul care indica daca sunteti agteabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii si prietenii acestora. Daca le face placere sa fie in preajma voastra, ati trecut testul. Odata, una dintre fiicele mele a fost criticata pentru ca era o persoana simpla. Se simtea trista si respansa.Dupa ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginatia la treaba si i-am spus urmatoarea pilda: unii prefera un soare frumos pictat intr-un tablou, altii prefera un soare real, chiar daca este acoperit cu nori. Am intrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adaugat, chiar daca unii oameni nu cred in soarele tau, el straluceste. Tu ai lumina proprie. Intr-o zi norii se vor risipi si oamenii te vor vedea. Sa nu-ti fie teama ca iti pierzi lumina. Parintii inteligenti isi stimuleaza copii sa-si invinga temerile si sa aiba atitudini blande.

Parintii buni ofera oportunitati, parintii inteligenti nu renunta niciodata. Parintii inteligenti sunt semanatori de idei si nu controleaza viata copiilor lor. Ei seamana si asteapta ca semintele sa germineze. Pe timpul asteptarii poate sa apara mahnire, dar, daca semintele sunt bune, vor incolti. Nimeni nu-si ia diploma in misiunea de a educa. Inainte, parintii erau autoritari; astazi sunt copiii. Invatati sa spuneti „nu” fara teama. Daca ei nu aud „nu” de la d-voastra, nu vor fi pregatiti sa auda „nu” de la viata. Parintii nu trebuie sa cedeze in fata santajelor si presiunii copiilor. In caz contrar, emotia copiilor va deveni un balansoar:: astazi sunt docili, maine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea tarziu in cursul saptamanii si a se trezi devreme pentru a invata este inacceptabil si prin urmare ne-negociabil. Traim vremuri grele. Parintii din toata lumea se simt pierduti. Cucerirea planetei sufletului copiluluieste mai compexa decat cucerirea planetei.

platon

…Si pe post de cireasa de pe tort .. CELE 7 PACATE CAPITALE ALE EDUCATIEI:

 1.A corecta in public

2.A exprima autoritatea cu agresivitate

3.A fi excesiv de critic: a obstructiona copilaria celui educat

4.A pedepsi la furie si a pune limite, fara a da explicatii

5.A fi nerabdator si a renunta sa mai faci educatie

6.A nu te tine de cuvant

7.A distruge speranta si visele

platon

Tragedia Veacurilor

29 Iulie 2010

O carte ce o am in lectura zilele astea, ce trateaza (tot) un subiect existentialist din perspective teologice, m-a „inspirat” pentru un blog-post cu un titlu similar.

platon

…Si stau cu ochii privind fix si pierdut in imaginea mediatizat a apelor ce fatal ne impresurau mai ieri. Femei, barbati, copii, OAMENI cuprinsi de cea mai mare disperare isi gemeau sleiti in ultimile puteri, calvarul, in fatza celor ce poate, exceptii de la regula fiind ( ex. clasa politica) isi permit o atitudine paternala doar declarativa, neobliganta. …Si oamenii plangeau si simpteau moment de moment, secunda dupa secunda, cum li se desira tot proiectul lor de viata aievea incropit; ca azi sunt inundatii, secete, taxe, somaj, conflicte, si poate ca maine, si ca si alaltaieri de altfel; poate urmeaza si rubricatura foc sa ne „pacifice” (vezi tonele de avertismente imemoriale, de sorginte biblica ori para-biblica, ce „binevoitor” ne fac sa ne simtim vesnici vinovati si iminent penalizabili), cert este ca realitatea cruda ii proiecteaza in rolul de indezirabili conceptului de viata. O tragedie cu alte cuvinte…

…Raman frecvent in ultimul timp, cu privirea blocata in gol; un al saselea simt imi tot susura in urechea mintii cum ca binele nu exista si ca nu a existat de adevaratelea niciodata pe acest pamant si ca ar cam fi timpul sa renunt la idealismul meu desuet, in favoarea pesimismului. Si trebuie sa o fac asta neaparat pentru a-mi respecta principiul de promotor al realismului, dreptatii, adevarului. De fapt adevarul prezentului nostru este unul cosmetizat, ca parte a strategiei unor entitati antiumane de a tine totul subjugat-ocupat cu probleme.

platon

Ei bine, dezvoltand ideea, atunci eu nu nu stiu daca pamantul  (civilizatia umana) sa fi cunoscut vreodata tihna, ori sensul real a termenului de adevar, ca precursor al celui de fericire. Nu cred… Si nu stiu daca nu cumva termenul tehnic de Iad chiar o fi avand corespondent in realitate?! Daca nu cumva privit din afara, de fapt pamantul (existenta noastra) este asimilabila unui gigant centru de penitenta si vesnic chin?.. Imaginati-va numai privind existenta noastra anosta, din perspectiva vreunui „judecator” de prin cotloanele universului si veti vedea atunci (poate) ca toate idealurile ce anima rotorul vietii sunt unele false, artificiale, cu siguranta ducand spre mai puternica adancire a noastra in ignoranta, decat o face imprimarea in paternul nostru psiho-colectiv a necesitatii de a obtine binele si salvarea…

2012 este aproape, decontul ultimului capitol biblic la fel si totusi continuam sa ne imbatam cu apa rece. Aici nu a fost niciodata bine si nu va fi niciodata. sistemul (societatea, existenta constienta) si-o spun asta dupa ceva qvartale de studiu, este construit fix pe un patern negativ-represiv. Iar cand enunt asta o fac pentru ca m-am transcendat in mintea medie a diferitelor etape de dezvoltare istorica, toate fiind pline de imbolduri asa zis umaniste, dar toate mustind de sange, ura, pestitate. Romanii, apoi cruciatii ucideau mii de nevinovati la Ierusalim, unii pentru cauza zeului Jupiter, altii pentru cea a lui D-zeu, de fapt facand-o doar din decandenta raului din subsidiar, pentru ca niciodata nu obtii bine facand rau; medievalismul obscurantist (inchizitia) cu biserica catolica (crestinismul) pe post de gade a fost un alt exemplu de rau facut in numele binelui; „civilizarea” si crestinarea Lumii Noi, revolutia industriala, razboaiele mondiale, dar pentru ca evident ca nu pot surprinde intr-o clipire toata existenta noastra ma opresc aici cu exemplele. Cert este ca omenirea a dus-o intr-un continuu conflict, un conflict in care parsiv a fost sugestionata (sau obligata..) sa se bata cu ea insasi.

platon

De fapt ce zic eu conflict interuman ca si ratiune de  fi, cand toata realitatea vietii e un conflict, chiar si necuvantatoarele prestand in directia-sensul abolirii vietii (lupta pentru supravietuire, ce se face in contul curmarii vietii unei alte entitati), cica in numele nu stiu carei logici de „autoreglare” a biotopurilor. Da. Se vede treaba ca deductia logica, studiul, poate pornit din motivatii ingenui-naive, risca sa duca inspre concluzii complicate, poate chiar primejdioase. Cert este ca pe masura ce trece timpul incep cu adevarat sa deschid ochii si SA VAD. Si vad si ma-nspaimant… Si vad si inteleg pe undeva indemnul biblic a „Crede si nu cerceta” in sensul de a sta cuminte in lanturi, ca daca nu „iti mai ard” una peste fatza cu biciul de foc. Si asa nu ma mai surprinde nimic si ma astept la orice. Daca pana mai ieri consideram informatia bruta, simpla literatura de docilizare a oitelor planetare, de azi incolo tind sa ma uit cu alti ochi la sensurile si menirea noastra in a o aprehensiona. Si-or fi facut in veacuri filozofii norma de identificare a adevarului referitoare la „tainele vietii”, nemailasand aparent nimic de descoperit suplimentar pentru „azi”,  (cu atat mai mult pentru profanii ca si mine), dar totusi ceva nu se mai leaga in „matrice”, ceva este prea strident, distonant si nu se mai potriveste conform in tabloul macro de lego al societatii…

platon

Pe de alta parte poate nimeni nu e interesat real de adevar, iar eu constient fiind nu am sa mai incerc sa-l mai promovez cu orice pret. Imi rezerv rolul unui anonim martor a tragediei,… a tragediei veacurilor…

„unul dintre egali”

PLATON

De ce nu are ursul (cocosul) galic coada?!

28 Iulie 2010

..ei bine DE AIA

platon

„Campionii” europenismului frust (a crearii EU, a integrarii europene, eficientizarii intracomunitare) si a democratiei formale, din nou se dovedesc a fi francezii, cu al lor pintenat sef Sarkozy pe post de cucurigar. In dorinta de a distrage atentia populatiei interne si intracomunitare (UE) de la efectele fatale ale crizei ce iata, refuza sa dispara la decizie si ordin politic, ce si-au zis atunci nenicii.. hai s-o punem de-o mica diversiune de manipulare a opiniei publice, convocand cu mare tam-tam astazi la Palatul Elysee o cogeamite reuniune interministeriala pe tema situatiei tziganilor din Franta si implicit a Europei, a delicventei si nesupunerii civice a acestora. Evident ca tema in sine este una de real interes, comunitatile minoritare de aceasta etnie asteptand de mai mult timp, depasirea etapei solutionarilor verbale de salon, a problemelor lor, prin metamorfozari faptice. Dar de la vorba la fapta dupa cum stim este cale lunga, aceasta reuniune de galinacee galice, nefiind decat o noua etapa de incalzire a ciorbei de vorbe goale, si nimic mai mult.

De fapt altceva doresc sa subliniez acum si anume impredictibilitatea si neconcordanta traiectului progresist al statului francez, profund atasat cica valorilor democratice, a distantei astronomice dintre enuntarea bunelor intentii si aplicarea lor faptica, ba mai mult, cabotinajul decredibilizant al acestui actor vrut de talie internationala. Ori nu poti tu stat „serios” sa fi respectat si ascultat daca „azi” esti militantul numarul unu mondial antidiscriminare, iar „maine” esti la fel numarul unu mondial, doar ca la rasism, xenofobie… la discriminare etnica. Evident ca apoi este facil sa scoti castanele din foc cu mainile goale ale fraierilor de genul Romaniei, prin constrangeri „fair” de genul … neconformitate pentru accesul in spatiul Schengen, pana la solutionare definitiva a procesului de integrare a rromilor. Curat murdar coane, cu alte cuvinte…

platon

De fapt ne-am lamurit cum sta treaba si cu conduita „marilor puteri”; traim live o domnie a legilor junglei, a bunului plac, a pestelui mare ce inghite pestele mic, dar asta nu inainte de ai cita drepturile si obligatiile, eventual recitandu-i si cateva pasaje presocratice si socratice, ca definitii-motivatii a leit motivului necesitatii de democratie pe post de panaceu al convietuirii conforme pasnice. Un mare bull-shit adica…

Revenind la furculisionii din hexagon, nu pot sa nu constat din nou ca sunt mai jalnici decat erau (de fapt nu sunt la prima „abatere” de acest fel, accese de anti-campioni ai principialismului marcand recent inca din era gen. de Gaule ce dupa WWII bloca asiduu si militant accesul  a Marii Britanii in constructia primordiala EU, deci „din nou” xenofobi si discriminatori), iar in continuare sunt lipsiti de initiativa constructivista, sunt lipsiti de imaginatie pozitivista, iar toate actiunile lor asa zi pro-comunitare de fapt si le subscriu grobian in contul unicului lor interes egotic. Restul sunt vorbe fara acoperire, ca la asta de fapt sunt de neintrecut francezii.. la cucurigat pe garduri si cotcodacit pe sub cotetzele globale. 

…Niste jenanti!!!

platon

„unul dintre egali”

PLATON

De ce Romania nu va falimenta ?!

27 Iulie 2010

Frisoane tot mai frecvente incruciseaza spinarile si cefele incovoiate de greutati ale societatii romanesti. Si-n timp ce cei de la varful piramidei au constiinta (cei ce mai au asa ceva) macinata de de tonele de rapt, iresponsabilitate, parvenire, neprofesionalism, nerealizari, evaziune, belfereala, minciuni promovate pe post de litera de lege, s.a.m.d., baza piramidei traieste real cu spectrul extinctiei fizice a propriilor familii si persoane. Avem asadar doua abordari diferite a unei aceeasi teme, cea a falimentului national.

platon

Acum in ceasul al 13-lea este dificil si fara rost a mai gasi responsabilitati, ori acari Pauni. Suntem la fel de vinovati de situatie de la primul la ultimul roman. Daca unii „am fost” cauza prin fapta, altii in schimb am fost o la fel de mare cauza prin complicitatea nesanctionarii precoce a respectivelor deviationisme antisociale, anticivice, antinationale, din contul „faptasilor”. Ca atare suntem la aceasta ora o societate uniform nivelata si condamnabila in rau. Nimeni nu este inamovibil, iar exceptiile, de genul celor ce au tot predicat in pustiu astfel de realitati, din pacate se vor subsuma tot regulei…

Totusi, independent de ratiunea, destinul si actiunea florei si faunei ce compunem, pretentios numit, poporul roman, statul (conceptul de) Romania nu va da faliment. Si de ce asta?..

platon

1.In primul rand, daca nu stiati, statele nu dau faliment; statele se pot supune actului de dictat international, aparand din nimic (din joben) sau disparand in neant (in joben) dar doar sub auspicii politice. Ca dupa ce odata li s-a atribuit unor populatii prin dictat, structura si nominarea de stat, acesta va fi obligat sa functioneze obligatoriu pe post de scoala de corectie (si mai mult sau mai putin puscarie) pentru elementele-entitatile ce-l compun, deci un soi de interfata de comanda intre sclavi si stapanul lor. Asadar Romania nu va da faliment, sau cel putin nu din punct de vedere economic. Vor fi rationalizate toate la extrem; vor fi cartelate alimentele si bunurile de imediata folosinta; vor fi extrasuper-impozitate toate averile, chiar si cele ce nu se califica la statutul de averi; vor fi rescadentate pana la sfantu-asteapta pensiile si salariile; vor fi reduse sau absolvite toate drepturile cetatenesti, etc.

2.Va vine sau nu sa credeti, din actul meu de studiu amator am ajuns la concluzia ca aceasta tara (mai corect spus, aceste locuri, ca nu suntem demult timp stat unitar) are un soi de inger pazitor, care in momentele de cumpana, cand totul se dovedeste majoritar fatal si contrar existentialitatii noastre ca filon etnic, un anume CEVA se intampla din neant, ce vine si schimba ilogic si fundamental datele problemei, salvandu-ne prin acordarea unei dispense salutare. Ca si comparatie am putea introduce in ecuatie similaritatea arbitrilor cumparati din fotbal, ce inventeaza din nimic tot felul de situatii ce avantajeaza o aceeasi echipa… Si asta cu rezerva pentru exemplul de mai sus, ca „arbitrul” actioneaza altruist si nu prin mituire…

3.Un ultim argument major in favoarea rationamentului meu cu imposibilul faliment masochist anuntat de cauzasii sai, ar putea fi faptul ca responsabilul mondial pentru tot si toate, i mean USA.., are nevoie INCA de de spatiul nostru spatio-temporal-spiritual, in proiectul de pacificare a noi si noi parti „salbatice” din planeta. Aceste parti sunt cele necontrolate inca prin actul pervers de sclavaj al FMI, a globalizarii economice, a diplomatiei de bloc gen NATO-UE, ori prin simpla si totala neconcordanta de culturi si viziuni de viata. Evident ca aici nu ma refer la motivatiile false de animozitati gen subiectul Afganistan (ori fostele Vietnam, Coreea, Iugoslavia, etc) prin care se urmareste mentinerea comenzilor de armament si munitie in favoarea complexului militaro-industrial yankeu (adevaratul conducator al US si a lumii, si nu petrodolarii, sau centrele financiare dupa cum s-a legendat). Asadar US are nevoie de spatiul nostru pe post de rampa de lansare rachete (gen scut de „aparare”), de carne docila de tun pe teatre de lupta, de rezervor genetic (vor exploda actele de infiere si acordari de Green Card-uri pentru nisele populationale de la noi identificate cu gene valoroase) de ameliorare a fondului lor genetic profund afectat de efectele colaterale ale „beneficiilor capitalismului” (populatie majoritar si patologic grasa, erori si malformatii genetice in masa, boli prin supresie imuna, boli degenerative si tumorale, reduceri ale acuitatilor intelectuale, etc), si nu in ultimul rand suntem doriti ca si piata de desfacere a rebuturilor si „tehnologiei”, casate pe post de fier vechi la dansii (gen „afacerea” F16, fregatele, etc)…

platon

In concluzie nu pot sa inchei decat enuntand formal celebra sintagma cu rol mobilizator (cica nationalist), de genul: „ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie, tara mea de dor”…

„unul dintre egali”

PLATON

Critica ratiunii impure – 3

26 Iulie 2010

Daca am stabilit anterior ca o miscare stintifica autentica, pornita de la una educativ-formativa precara, nu posedam, desi aparentele ne-ar putea insela, afirm in schimb si existenta unei adevarate secete literare. Pentru a sustine tu ca natiune ca reprezinti ceva in economia spiritualitatii mondiale, unul si cel mai important criteriu de departajare este vandabilitatea produsului literar, un grad mare de aprehensiune din partea consumatorului multicultural-multietnic a mesajului promovat si nu in ultimul rand inovatia si ingeniozitatea ideilor si simtamintelor create. Ori sa fim seriosi, cel putin pana in acest moment, nu stiu daca se pot numara pe degetele de la o mana scriitorii romani din trecut si pana in prezent, care sa se fi impus autentic in constiinta publicului global, ori sa fi facut prin actul propriu de creatie o apologie a „rezervorului” nesecat si virgin de spiritualitate romaneasca. Ba din contra, tot actul neaos de „creatie” s-a subsumat sentimentului si diagnosticului colectiv de semidoctism si mediocritate.

Sa nu ne lasam inselati de aparentele nu stiu caror anonimi autoinchipuiti, autopromovati pe post de semizei demiurgici geniali ai actului de conceptie literara. Totul este un simplu joc de cuvinte. Totul este un act de consfintire a limitarii nationale din punct de vedere a intelectului si sensibilitatii creative. Sa nu ne mai amagim; nu am fost nu suntem si vom fi niciodata (cum ne credem) buricul pamantului, pentru simplul motiv ca nu avem niciun argument irefutabil de a ne prezenta mai egali decat egalii lumii… Peroratiile pseudo-intelectualoide a unor Manolescu, Ungureanu, Cartarescu, Plesu, etc., nu aduc niciun plus acceptat si validat constelatiei de valori universale a literaturii, iar daca mass-media nu si-ar aduce aportul mercenar (din ratiunea ingusta a formarii opiniei acolo unde nu exista si nu se impune nicio opinie) in dauna mecenatului, astfel de personalitati ar „muri” in desuetitudine.

platon

Pe de alta parte tu ca popor nu poti produce plus-valoare universala transmutabila intr-un trend globalist, atata vreme cat nu esti reconciliat spiritual cu tine insuti, atata vreme cat toata constructia ta spiritual-etica este facuta pe un fundament superflu, namolos, ihoros. Nu putem construi si emite binele, ce la o adica sa fie luat si consumat ca atare de catre terti, atata vreme cat folosim ca si „ingrediente culinare” variatii semitonale de rau ….

Caragiale spunea mucalit printre altele ca „o natiune fara literatura, care va sa zica ca nu o are!”. Dar de cate ori „noi vulgul” nu am auzit pe putinii nostri scriitori de talent zicand „sa scrii, sa lucrezi, sa-ti istovesti toate fortele sufletesti, dar pentru cine, dar pentru ce?” dovedind o motivatie declasanta mult prea materialista, egotica, afacerista, negeneratoare de spiritualitate. Ori stim ca de multe ori in istorie mari creatori mondiali de arta si literatura poate au sfarsit-o in mizerie si foame, nefiind apreciati si valorizati decat dupa moarte, fapt ce insa nu le-a afectat filiatia pentru constructivism, pentru actul benevol altruist de creatie individuala, ci dimpotriva, indarjindu-i. Ori la noi spiritul de sacrificiu al actului de creatie, fie acesta si literar,.. nu se pune. Dintr-o conduita nationala de tipul „dar mie ce, cat si cand imi pica” nu se va putea metamorfoza curand un rezervor de subiecti capabili sa emita franturi din adevarul universal valabil, pe care apoi sa le promoveze ca self, valtorii mondiale de valori. Acest cerc vicios ne este fatal. Nu cred ca vom reusi vreodata sa-l excedam…

„unul dintre egali”

PLATON

Dialog-monolog cu d-na Alina RAUS (6)

25 Iulie 2010

Elevi de nota zece

In fiecare an, evaluarile obligatorii, necesare accederii intr-o etapa superioara a educatiei- examenul de capacitate si bacalaureatul, sunt prilej de a readuce in discutie carentele si neajunsurile sistemului de invatamant romanesc cu privire la cariera viitoare, atat a educabililor, cat si a profesorilor.

Sincera sa fiu, m-am cam saturat sa aud (sau sa citesc, dupa caz) ca elevii/studentii de nota 10 pleaca din tara pentru ca nu au de ce sa ramana, ca profesorii nu mai sunt motivati (a se citi remunerati) pentru a preda, fiind umiliti pe rand de sistem, de guvern, de elevi, de parinti, de societate si de cine mai vreti dvs. Nu mai vreau sa stiu cine se face vinovat de una, de mai multe sau de toate problemele prezentate.

In schimb, as vrea sa stiu de ce ar trebui societatea romaneasca sa-i asigure unui tanar eminent care prefera sa plece din tara atras de mirajul unei traiectorii sigure spre un loc de munca profitabil (in strainatate, bineinteles), un viitor pentru care acesta nu vrea sa lupte; de ce ar trebui sistemul sa-i ofere cadrului didactic respectul pe care acesta nu stie sa si-l castige prin dragostea fata de cei pe care-i educa si daruirea fata de profesia sa.

O societate, un sistem se construiesc cu participarea tuturor. Nu stiu de ce am impresia ca tinerii, sprijinti si de parinti si indrumatori, prefera obtinerea unei diplome de la o institutie de renume din strainatate in loc sa-si valorifice inteligenta si tineretea pentru a cladi un sistem romanesc (indiferent de domeniu) in care sa le placa sa traiasca si sa lucreze. Oricum, ceea ce invata ei in alte sisteme de invatamant din Europa sau de oriunde din lume nu-i va pregati pentru realitatea romaneasca, iar patalamaua obtinuta nu le va conferi succesul profesional dorit in tara noastra.

In sistemul actual de invatamant romanesc, dupa parerea mea, este usor sa iei calificativul maxim daca cunosti si respecti intocmai regulile jocului, fara a avea garantia ca acesta reflecta cu adevarat cunostintele necesare pentru a deveni un bun profesionist la viitorul loc de munca. Ca o paranteza, un exemplu simplu care ilustreaza valoarea relativa a calificativului l-am citit, luna aceasta, intr-un un articol (favorabil, de altfel) al unui cotidian national, despre elevi de nota zece ai BAC-ului care nu stiau care este anul nasterii lui Eminescu. In aceste conditii, s-ar putea ca singura optiune valabila pentru eminentii nostri sa fie continuarea studiilor in institutii de prestigiu din strainatate. Invatand regulile jocului, fara a fi pregatiti pentru munca reala, poti doar sa joci in continuare sperand la o diploma care sa-ti asigure o intrare acceptabila in viata profesionala.

platon

Ca un caz particular, as dori sa dau exemplu programele Master of Business Administration (MBA). Acestea au devenit o cale facila de a ocupa un post de (si nu de a deveni) manager in locul dovedirii competentei la locul de munca. In cartea Manager, nu MBA Henry Mintzberg aduce o „critica necrutatoare la adresa programelor MBA”. Autorul prezinta o alta fata a sistemului de formare a managerilor, sustinand ca acestia nu se formeaza in scoli, ci la locul de munca.

„Este momentul ca programele MBA conventionale sa fie recunoscute pentru ceea ce sunt – sau, in caz contrar, sa fie desfiintate……. A folosi sala de clasa pentru a contribui la perfectionarea unor oameni care practica deja managementul este o idee frumoasa, dar a pretinde ca scoti manageri din oameni care n- au condus niciodata este o inselatorie”
 „ Absolventii de MBA n-au fost pregatiti sa fie manageri, iar multi nici nu vor sa fie asa ceva. Ei sunt insa hotarati sa conduca. S-a creat astfel o traiectorie care ocoleste managementul si duce direct la conducere.”
 „…….Altfel spus, oamenii ar trebui sa-si castige gradele de conducatori la locul de munca, ascensiunea lor n-ar trebui sa fie accelerata de faptul ca au petrecut ceva timp intr-o sala de curs”(Henry Mintzberg- Manager, nu MBA).

Si, ca o ultima idee, profesorilor care cer sa fie respectati as dori sa le reamintesc citatul:  „Daca vrei ca altii sa te respecte, respecta-te in primul rand tu” (Baltazar Gracian).

Alina RAUS

Eternul ubicvitar

22 Iulie 2010

Intocmai ca si paduchii ori alti paraziti, ce au unica ratiune de a fi migratia si identificarea de mereu noi gazde pe care sa le spolieze, avem un exemplu similar materializat in persoana distinsului ubicvitar Silviu Prigoana. Genul de om insistent ca si musca la anusul animalului, ce-l dai afara pe usa si-ti intra la loc pe geam, in majoritatea cazurilor aterizeaza ca si pisica,.. exclusiv in picioare. Este intruchiparea omului capitalist de succes, chiar daca toate calitatile si aprecierile acestuia din perspectiva de sistem, reprezinta poate mari deficiente si penalitati din perspectiva social-civica. Prigoana si altii de factura dansului, teoretic sunt in varful scalei de pradatori, reusind sa suga de seva si sa extorcheze mase tot mai mari de oameni. Pe de alta parte nici oamenii (indirect via sistem-societate) exploatati nu sunt absolvibili de manierele imputabile pradatorilor, la randul lor majoritatea probabil comportandu-se la fel daca soarta le-ar acorda o aceeasi „sansa”.

platon

Cu alte cuvinte dupa cum relevam in posturi anterioare, societatea nu se poate imparti in negru si alb, rai si buni. Cu totii (majoritatea) suntem la fel de maculati, discutia purtandu-se pe marginea a diferite nuante de gri si cenusiu. Iar daca putem imputa ceva-cuiva, referindu-ne la gravele imperfectiuni ale societatii, atunci o putem face la adresa SISTEMULUI. Aceste este construit gata defect si pentru orice tendinta idealista de reformare in bine a societatii umane (in speta romanesti) fiind necesara o raportare la o daramare totala a intregului edificiu urmata de o  reconstructie de la zero. Si pana cand aceasta (re) constructie nu se va face, daca se va face.., nedreptatea va fi sinonima cu viata, asa ca exemplificari de genul celui prezentat in aliniatul anterior nu vor veni decat sa bata un cui suplimentar la sicriul existentei noastre banale de zi cu zi.

In alta ordine de idei, nu am scris de ceva vreme si poate nu voi scrie la intregul potential o vreme, deoarece sunt foarte afectat de decesul cuiva apropiat si drag din familie. Ori pentru a face introspectii de mai larga amplitudine si calitate, trebuie sa fii total conectat, concentrat si dedicat…

1=

PLATON

Critica ratiunii impure – 2

7 Iulie 2010

Vorbeam de insuficienta „logisticii” care ar fi indreptatit mai mult sa nu performeze  genitorii nostri intelectuali din istorie, oamenii de cultura si stiinta, animati de altruism, ce-n proiectii nationale (nationaliste) vagi poate nu cadrau cu agendele ingust personale, dar totusi au facut-o. Ca intotdeauna proiectul idealist de comunitate a reusit sa motiveze si sa suscite resurse individuale (sau sociologice ale multimilor) interioare, nebanuite. Pe acest principiu mai reuseau precursorii romanilor sa ia prin surprindere si sa invinga stadial, forte si formatiuni ce excelau de exemplu militar, prin coerenta, disciplina, dar sub-motivate (motivatia retributiei mercenariale nefiind un substitut serios a „iubirii de mosie”).

platon

Astazi insa, societatea prezentului pervertit, in cele mai multe cazuri un profesor isi ofera ora regulamentara de predat, doar daca este remunerat, si mai ales daca nu poate obligat ierarhic, sa nu eschiveze. Subiectul muncii lor de formare, elevii, studentii, la randul lor invata exclusiv mediat de constrangeri (parinti, anturaj, cutume sociale), chiar si „necesitatea realizarii in viata” fiind una dintre trend-setting-urile „zilei”. Sa ai o diploma de Bac, sa ai o licenta, indiferent in ce domeniu, sau obtinuta in indiferent ce cadru mediocru scolastic, ca toate dezideratele societatii consumiste au devenit forme fara fond, o goana dupa tzipla ambalajului, ce odata dobandit sa te califice pe loc (artificial) intr-o postura mai favorabila protejarii transmiterii propriului fond genetic, descendentei (tinerii fara apostile ale formalismului, fara sutinere exterioara lor prin nepotism-trafic de influenta, dificil ar putea intemeia si sutine o familie, ai caror descendenti sa refaca traiectul existentialist al ascendentei).

platon

Iar apoi, odata „diploma” dobandita, pe loc „diplomatul” isi pune cartile si cunostintele pe foc, uitand absolut tot ce nu-i cere ingust procedurile propriului loc de munca dobandit. Cu alte cuvinte deliberat se plafoneaza, admitand ca din start cabotinase mimand dorul de stiinta, de cunoastere, de lumina. Asadar astazi, cand dascalul ofera invatatura exclusiv pe leafa, cand elevii-studentii nu invata decat pentru ca sa ajunga sa ia leafa, iar publicul tertz nu invata deloc.., astazi cand mercenariatul devine o calitate iar mecenatul un defect, e foarte greu de a mai vorbi de o miscare stintifica, culturala, educationala, performante, in adevaratul inteles al cuvantului, oricat de mult s-ar fi intins invatatura ca si o meserie. Stiintei noastre de azi ii lipseste o dezinteresata iubire de stiinta, nazuinte inalte si entuziasm automotivant pentru a deveni cu adevarat o miscare de emanipare stintifica (si pe urma din care cadru sa erupa studiile interdisciplinare orientate catre cererile pietei de consum, ori ale umanitatii).

1=

PLATON 

Critica ratiunii impure – 1

6 Iulie 2010

Desi in ultimul interval decadal numarul studentilor-scolarilor, precum si numarul facultatilor-scolilor au crescut intr-un ritm sustinut, nu putem sa nu remarcam „seceta” literara si stintifica ce anima Romania realitatilor de zi cu zi. Dezbaterile sterile ce iata vin intocmai pe modelul mesterului Manole (eventual mitul Sisif) sa darame savant toate anteconstructiile institutionale, pun si vor pune intotdeauna invatamantul si formarea individului intr-o fatalista pozitie de re-start. Ca e mai corect sa fie obligatorii 12 clase, ca or fi de ajuns 10, cine mai poate sti? Certe este ca unul dintre victimele colaterale a sistemului este elevul insusi, un subiect ce va ajunge frustrat si nestapan pe dansul din cauza persistentei incertitudinii, cumulata si cu un crescand act de deprofesionalizare a corpului didactic. Apoi totul se desfasoara intr-un lant de slabiciuni, fostul elev format insuficient avand serioase tare in procesul sau de formare profesionala suplimentara incercand sa urmeze si „epopeea” cursurilor universitare.

platon

Vorbim apoi de totala haotizare a curiculei universitatilor, ce desi in aparenta ar trebui sa fie guvernate (tot) de legea cererii si ofertei libere, folosesc acest deziderat partial si subiectiv, in sensul maximizarii ofertei (profitului propriu) fara a identifica si nisa finalizarii constructive a stiintei predate, licentiatul trezindu-se la sfarsit si „batut” (uzat prin anii de studiu) si si „cu banii luati” (gratuitatea invatamantului fiind acum doar un mit, totul fiind pe bani), respectiv in incapacitatea de a-si valorifica practic auto-investitia in pregatirea sa, prin angajarea in nisele de piata vizate. Cu alte cuvinte sistemul invatamantului gimnazial-liceal-universitar fac doar o  munca de forma, fondul fiind pasat „elegant” responsabilitatii statului. Iar apoi daca un stat (ca al nostru) este corupt pana in maduva oaselor, de la sine inteles ca va oferi aprioric un no man land, in care (si) mieluseii de formatori educationali, la o adica sa presteze upgradat pe post de pradatori carnivori….

platon

Ei bine se vede treaba ca nu are nimeni nicio jena in a perpetua prin indiferenta tarele noastre de sistem, din care una este inconsistenta sau proasta educare-formare a tinerilor. Institutiile de stat sau private isi fac deverul, isi incaseaza salariile (profiturile) babane, iar statul se impauneaza tamp cu situatia, ca iata, ca totusi avem (cica) un inavatamant performant, de ne lovim de „olimpicii nostri internationali” la tot pasul… Dar asa o fi oare? Suntem posesorii vreunui mecanism institutional public nemaivazut, care desi este cat se poate contrat, totusi „se incapataneaza” sa produca logic si constructiv? Oare nu avem parte doar de un cantec lugubru de lebada? Oare in tot mise rupism-ul asta neaos, nu suntem, ca intotdeauna doar la un pas distanta de dezastru?…

platon

Veti spune ca noi ca natie suntem obisnuiti cu astfel de situatii (dezastre iminente) si ca poate ne-am facut anticorpi.. (poate chiar mi se rupismul in sine o fi vreun anticorp), dar nu poti tu om integru sa nu te intrebi la un moment dat, daca ca si popor suntem normali sau cu totii nebuni, suntem chiar atat de micimani si fara scrupule, sau doar cinici si idioti, de cu atata nonsalanta sinucigasa ne dam cu stangul in dreptul?! Ce sa mai putem spune atunci de rolul nostru planetar in actul de dezvoltare si perpetuare a civilizatiei? Cu ce si pentru ce am mai putea apoi nazui pentru o miscare stintifica autentica in Romania, daca totul se subscrie doar subzistentei si mediocritatii? Cum am mai putea noi vorbi „atunci” de indreptatirea de a avea o lume s-un edge rol in construirea viitorului, cand noi inca nu suntem reconciliati serios cu trecutul si suntem in plina conflagratie romano-romana in prezent? Ori stiinta este apanajul societatilor entuziaste, impacate cu ele insele, armonizate, solidarizate populational, si mai este o opera ce nu perpetueaza doar emitentul (poporul) cat va ajunge sa se multiplice si perpetueze prin/pe ea insasi… Ce sa mai vorbim de realitatile veacurilor trecute cand tinerimea valaha, dornica de emancipare, sesiza rolul studiului pe post de mediator in atingerea propriilor idealuri nationale, mergand sute si mii de kilometri in amfitearele vestice pentru a asculta marii dascali ai civilizatiei, gen Fichte, Hegel… Dar ce spun eu de dorinta de lumina materializata prin mari eforturi individuale, cand pot aminti un Gheorghe Lazar, ce-si oferea sufletul invataturii intr-o casa veche, darapanata, prin crapaturile careia suera iarna frigul .. Astfel de oameni erau animati de dorul de a raspandi lumina de dragul luminii, de a raspandi adevarul (cunostintele) de dragul adevarului (deontologia si etica profesiei). Ei bine unde sunt acei ani? Unde mai sunt acei oameni, oameni ce au creat mediul propice infaptuirii Revolutiei de la 1848, apoi a micii si marii uniri peste ani si ani? UNDE MAI SUNT ACESTIA OAMENI BUNI ???!

platon

1=

PLATON


%d blogeri au apreciat asta: