Posts Tagged ‘Filozofie’

Norocul LOR vs Ghinionul NOSTRU

19 August 2010

Prin termenul de „lor” ma refer la orice cetatean cel putin european (ca nu putem duce comparatia chiar pana la hardaul cu rahat), ce se vede treaba ca este intr-o contradictie metafizica tot mai pregnanta cu termenul de „nostru”, cu noi rumanii cu alte cuvinte…

Nici nu mai sti ce sa zici. Daca in scop autocritic constati si sustii public ca suntem o natie ghinionista, fara trecut, prezent si viitor notabil, dar complexata, ratata, demobilizata, meschina, perversa si egoista, ai toate sansele sa fii catalogat drept tradator de neam, paranoic ori exaltat. Dar daca nu o faci, constrans de baierele constiintei mai tarziu risti sa te desconsideri si sa te autoinvinovatesti, ca desi erai in pozitia sa tragi semnalul de alarma, din motivatiuni posibil lashe nu l-ai facut…

Si totusi oricat de aplatizat intelectual ai fi, nu poti sa nu certifici cel putin in sinea ta ca ceva nu este in regula, dar mai ales si numai cu noi, romanii. Am fost si suntem ciuca bataii de joc mondiale prin tziganismele noastre „la purtator”, prin inabilitati fenotipice ce ne claseaza mereu cel mult pe locul doi, chiar daca concuram singuri, prin lipsa vointei si principiilor, ce sa sublinieze cel putin virtual apetenta noastra spre bine, chiar daca „oficial”, in lumea reala ne este dat sa ducem un jug ca un blestem de-a dreptul suprarealist.

platon

De ce suntem vai de mama noastra (care o mai avem si pe aia..)? Aceasta intrebare poate fi solutionata raspunzand la alte intrebari complementare si de complezenta, gen: De ce suntem cei mai mari (la propriu) hoti? De ce ne complacem in minciuna si viciu, autoaburindu-ne ca suntem genii neintelese si ca noi am vrea altceva de la viata, doar ca soarta nu e de acord cu doleantele noastre? De ce din indiferenta, miserupism si lipsa de solidaritate cu aproapele ne incineram si ne omoram copii prin spitale? De ce nu incercam sa ne depasim conditia de submediocritate mizera? Si alte multe alte „retorice” d-astea..

Ati putea spune ca privita din exterior situatia Romaniei & romanilor nu este mult mai deosebita global de cea a oricarei alte natii, pe principiul ca „au si ei falitzii lor”, sau ca putem fi subiectivi in aprecieri, locuind si facand aprecierile de aici. Dar la o abordare mai sistematica, stintifica si comparativa a studiului, nu dupa mult timp veti constata ca de fapt noi suntem real si la toate capitolele, printre cei mai perversi dintre cei rai. Si suntem rai, mai mult chiar decat cei lumea a treia din Africa sau Asia, pentru ca si aia saracii au constiinta directiei si sensului de inspre mai bine, pe cand la noi doar se mimeaza inspre mai binele asta, in timp ce toata lumea, in subsidiar, sau la modul constient, aproba sa se indrepte spre inspre mai rau.

platon

Pervertirea fara precedent a moralitatii noastre nationale (a spiritului autentic de autoconservare), ca un feed-back a societatii capitaliste ce o traim (ce stimuleaza performanta individului in dauna masei din care erupe) si care ni se dovedeste profund toxica, nu proiecteaza semne foarte incurajatoare in directia proiectului nostru national vis a vis de corul planetar al natiunilor. Nu putem performa si „invinge” sub nici o forma daca „partenerii” de joc nici macar nu-ti permit sa intri in joc, descalificandu-te, de altfel indreptatit, pe chestiuni de procedura.

Si totusi de ce numai noi suntem vazuti din toata lumea de azi, ca si cersetori (nu stiu cati si daca ati fost prin India, Pakistan, prin tari ale fostei URSS, prin Tailanda, Filipine, prin America de Sud, prin Sudan, Etiopia, etc., ca sa vedeti acolo cersetorie profesionista..)? De ce numai noi (pe langa „indreptatitele” 1-2 state supraputeri) suntem mediatizati cu intentii agresive fatza de alte state (afacerea de spionaj din Rusia, pretentii fatza de Ucraina)? De ce numai Mailat (un rumanozaur) a fost etichetat ca si talhar violator dintre atatia magrebieni din Italia? De ce numai tziganii romani sunt expulzati din Europa? De ce mancam si bem „la iarba verde” aruncand resturile (nedegradabile) in natura, fara nicio jena si respect pentru descendenti si viitor? De ce incercam sa parvenim, dar neparat ingropand partenerii si nu intr-o asociere de tip win-win cu acestia? De ce radem si zambim cand de fapt in suflet stropshim si bosconim? De ce uram de dimineata si pana seara si de seara pana dimineata, dar vituperand pe cei ce ne diagnostica cert, in directia pastrarii aparentei de bonomie si „cumsecadism”? Si multe alte de ce-uri de astea..

platon

Si totusi ni se intampla cu adevarat mult prea multe (mai ales, sau majoritar rele), de chiar poti concluziona ca suntem poate blestemati. Ei bine in acest ritm, cu toata durere din suflet eu nu mai dau 20-30 de ani pana cand ne vom autodizolva ca si stat, natiunea fiind asimilata pe modelul kurzilor, nepalezilor, ori a palestinienilor altor entitati statale, cu gene dominante mult mai puternice, decat „recesiva” noastra… Si atunci va fi deja mult prea tarziu pentru tanguiri, doiniri de mioritze in dramba, poezii patriotarde, ori intruniri revolutionaroide „pashoptiste”. Nu-mi dau seama exact cat este soarta si cat este act suicidal in deontologia si dialectica vietii noastre de zi cu zi, dar mai devreme sau mai tarziu „portareii globali” just like that ne vor pune in fatza sub forma de dictat (similar cu cel de la Viena cand Transivania a fost impartita in doua de Hitler), o foarte consistenta nota de plata. Iar atunci nu vom mai sti pe ce sa punem mana, fiind si descoperind ca suntem .. SINGURI.. tot restul societatii natiunilor fiind deja  chitit la acea ora sa ne juguleze …

platon

Desteaptate romane … ca sa fii cel putin demn in ceasul cel de pe urma, ceas ce va veni cu siguranta in acest ritm,.. nu peste mult timp…

„unul dintre egali”

PLATON

Inception ( … a real disaster for the masses mind)

17 August 2010

Am vizionat ieri „Inception”, mult laudat si galonatul film al momentului, in regia lui Christopher Nolan cu Leonardo di Caprio pe rol principal. Si dupa cum spune si zicala ca „la pomul laudat sa nu te duci cu sacul”, la fel de gol ca si la inceputul vizionarii a ramas si al meu… O bulibaseala generala cu pretentii de mari intrigi si sofisticate rationamente, asezonate cu nelipsitele arme letale ce trag musai pe foc automat, cu sonorul si efectele auditive setate la maximum, pentru a maximiza probabil efectul de „stupefiere” a spectatorului (de fapt am fost la film impreuna si cu o americanca sadea WASP, ce nu a fost la randul ei prea incantata de decibelii inutili, turnati in urechile noastre). Ce mai tura vura, avizatii pot extrage un anumit fir rosu din tendinta de „kulturalizare” global-integratoare fortata a ultimilor ani, cand anumite cercuri din spatele scenei introduc cu obstinatie spre public, teme si subiecte tot mai neverosimile, tot mai claustrante si alienante.

platon

Pentru noi astia inca nespalati definitiv pe creier, ca si populatia occidentala (careia filmul i se adreseaza predilect), este dificil sa preluam la pachet si ca atare, mesajele subliminale absconse in subsidiarul desfasuratorului actiunii, ca si cum ai lua un hap de shpitzerie. Nimic nu se leaga aici dupa logica a realitati si totul este menit a se lega dupa o logica a paranoid-schizofrenica, a abandonului (ghidonat din afara eu-lui propriu a) propriului set de valori personale spirituale, in favoarea altui set, unul furnizat pe post de  „piese de schimb” din partea sistemului. Pentru ca de fapt spre asta vorbim; Sistemul intentionat ne alieneaza (chiar si prin astfel tehnologii de virtualizare a realitatii) in scopul reducerii la minim a capacitatii noastre individuale de rationare, de analizare integra, autentica si veridica a realitatii. Asa ca pe de-o parte sistemul iti baga pumnul in gura pe baza principiilor dictaturii majoritatii (spalate pe creier) ce prezerveaza cica valorile democratiei originale, iar pe de alta parte, in paralel iti distruge sistemul de valori si gradul de perceptie a realitatii. Iar totul este menit tzelului unei maximizari a integrarii noastre in clustere societare tot mai inguste (celule similare celor de detentie)… printr-o reinventare a sclavagismului, via etapa de cyborg-izare.

In astfel de (noi) conditii, cu constiinta de sine disparuta sau mult atenuata, noi cetatenii, celule de baza ale societatii, nu mai contam in economia macro-jocului nici cat o ceapa degerata, devenind implicit usor dispensabili, ba mai mult, dispensabili prin autocritica perversa (rezultata tot in urma pervetirii gradului de perceptie a realitatii), chiar si-n ochii nostri fiind incapabili sa mai distingem clar granitele dintre realitate si fictiune. Cu alte cuvinte sistemul ne vrea in postura in care sa ajungem sa ne punem problema ca poate visam, cand de fapta nu o facem, sau ca de fapt nici nu traim, sau nu existam, totul fiind doar un anume ceva asociabil exclusiv unui „vis urat”, din care ne putem „oricand” trezi „daca o dorim” … etapa de sedare ce ne asigura colateral ca in orice moment putem fi decimati ca si vitele in abatoare, pentru realizarea planului cifric de … sustenabilizare a vietii pe pamant. In aceasta lumina filme gen Matrix, Minority Report, Total Recall, etc., au un anumit diform schepsis a lor … Deci dupa cum ar veni la indemnul diriguitorilor, sa ne punem cu totii pe visat, ca de realitate sa aiba timp sa se ocupe sistemul, prin odiosii sai reprezentanti globali si nationali…

platon

In continuare va prezint „plot”-ul in varianta orgininala, ca sa vedeti singuri la ce nivel de normalitate se incearca aducerea si prezentare anormalitatii:

Dom Cobb is a skilled thief, the absolute best in the dangerous art of extraction, stealing valuable secrets from deep within the subconscious during the dream state, when the mind is at its most vulnerable. Cobb’s rare ability has made him a coveted player in this treacherous new world of corporate espionage, but it has also made him an international fugitive and cost him everything he has ever loved. Now Cobb is being offered a chance at redemption. One last job could give him his life back but only if he can accomplish the impossible-inception. Instead of the perfect heist, Cobb and his team of specialists have to pull off the reverse: their task is not to steal an idea but to plant one. If they succeed, it could be the perfect crime. But no amount of careful planning or expertise can prepare the team for the dangerous enemy that seems to predict their every move. An enemy that only Cobb could have seen coming. ( desfasuratorul detaliat al filmului il gasiti aici )

In concluzie consider ca am pierdut inutil timpul vizionand aceasta „productie cinematografica”, practic neramanand dupa trei ore de vizionare decat cu un previzibil gust amar, constatand cat de in jos evolueaza tendintele spiritual-intelectual ale satului nostru global, „capitalist multilateral si uniform dezvoltat” .. dar mai ales DE CAT DE PROSTI SI CRETINI NE IAU UNII GUZGANI ROZALII DE LA TABLOUL PLANETAR DE COMANDA (SI CONTROL) pe noi astia putinii,.. ce INCA mai rationam.

„unul dintre egali”

PLATON

Dying by God … Dying by Us

9 August 2010

Uragane si inundatii, paralel cu secete, temperaturi foarte mari, incendii, in „clustere” (regiuni) relativ apropiate, devin pe zi ce trece o nota de firesc al cotidianului. Intensificari ale activitatii solare, grave ingerinte poluatorii prin care parazitul de om isi intoxica gazda (vezi pamantul, clima), ori cine mai stie, poate ca un simplu si cinic ciclu existential al Terrei, in care se aplica arhicunocutul principiu „totul plin – totul gol” (ca si in zootehnie, cand dupa un ciclu de crestere de la zero a indiferent carui animal de productie, urmeaza o depopulare totala prin sacrificare, apoi o igienizare mecanico-chimica, ce sa creeze indirect „patul germinativ” optim pentru o noua actiune de populare de la zero a locusului, sau ma rog…a pamantului; evident ca mai ramane de stabilit cine e dj-ul actiunii de planificare  populationala-civilizationala, extraterestrii, God sau „principiul mainii nevazute”), cam cu astfel de finetzuri avem de-a face din partea destinului.

platon

Si cand stai si te gandesti la o pauza de nicotina ori cafea, ca intregul sistem existential si de organizare a societatii umane, din zorii acesteia (de cand am coborat din copaci, dupa unii, sau din gradina Eden-ului, dupa altii..) si pana astazi, la APUSUL sau, a constat in fetisizarea termenului de spoliere (de la spolierea mediului si pana la spolierea omului de catre om), stai si te miri cum de ne-au mai rabdat totusi pana acum, echilibrele macro ale biotopului planetar. Incercand sa privim situatia critic, distanti, introspectivi, extrasi din problema, nu putem sa nu remarcam similitudini ale deontologiei umane cu efectul si logica invaziilor de lacuste… Ca un exces de logica si imaginatie, de undeva probabil ca am fost parasutati aici, in adevarata Gradina a Eden-ului (ceea ce a fost pamantul inainte de ..invazia lui Homo Sapiens), ca doar nu mai puteti crede in darwinismele naive cu umanizarea maimutei, omul fiind azi .. si de la inceputuri, capat de linie evolutiva si nu nod de ramificatie pentru noi specii, precum la fel, nu puteti crede nici in infantilismele religiilor, ce clameaza un fel de hocus-pocus la un anumit atemporal dat, cand din argila a fost creat si animat un cyborg umanoid…

platon

Nu stimabililor. Din pacate ratiunea mea (noastra) abila de pradator ma ajuta acum sa disec tabloul si sa-mi pun problema unor grave disfunctii in logica existentiala a celor doua „piste” evolutionist-creationiste. Mult mai autentica mi se pare „descalecarea” noastra cu catzel si purcel de pe aiurea (las specialistii in stiinte fundamentale sa discearna indreptatirea supozitiei), pentru ca acum la golirea sacului, noi „cei mai iubiti dintre pamantenii .. regnului animal”, pe mana „dj-ului cosmic” sa putem avea de ales intre gasirea unui nou „aiurea” virgin, ori sa ne pregatim psihologic pentru o extinctie in masa…

La fel nu pot sa nu constat ilaritatea generata de introspectia secolelor de pregatire a oamenilor in directia combaterii si nimicirii .. oamenilor, mulat planurilor tipice genomului-fenotipului nostru, de parvenire si exploatare a aproapelui via ample perfectionari ale actului de suprimare, acum cand privite cumulat devin forme fara fond.

platon

La ce au folosit cruciadele de eliberare a Ierusalimului si idealurilor noastre spirituale, daca azi ne inunda si ne ineaca apele; la ce ne-au folosit toate razboaiele de cotropire si de aparare din istorie, daca azi ne incendiaza soarele; la ce ne-au folosit secolele de ratiune si creatie stintifica, filozofica, daca azi existenta miliardelor de suflete umane a devenit nesustenabila pentru planeta?!… Va zic eu. La nimic. Totul („diagnostic, prognostic, tratament”) este egal cu zero, (de altfel previzibil, stiind din fizica ca nimic nu se creaza, nimic nu dispare, totul se transforma), fiind la fel de castigati sau louseri ca si la inceputul ciclului, a „descalecat-ului” I mean. In Romania (dar si-n alte parti ale lumii) ploua diluvian, in timp ce la o arunctura de batz (Rusia) oamenii sunt copti la modul propriu… Un tablou cat se poate de sugestiv pentru semiologi, filozofi, teologi, oamenii de stiinta… Si probabil ca singurul lucru valid ce ne-a mai ramas de facut (le-a mai ramas .. „factorilor” decidenti) este sa fim tinuti sau sa ne auto-tinem de vorba, pentru a fi distrasi cu atentia de la grozavia realitatii. Cu alte cuvinte suntem in postura sa fim si sa acceptam sa fim sedati (sa ne automintim, pe langa ce primim gratuit prin inselatoria marketingului, politicii de sistem), pornind de la premisa ca daca negam sau trecem cu vederea situatia, aceasta se prea poate ca nici macar sa nu existe

platon

„unul dintre egali”

PLATON

Rapacitatea miliardarului roman

6 August 2010

Apar noi semne, ca pentru romani totul se petrece pe un alt diapazon decat pentru restul lumii, cel putin in privinta standardelor minimale a celei civilizate. Laolalta sclavi si stapani de sclavi (vorbim aici global de societatea romaneasca) suntem inclestati indarjiti in hora rapacitatii. Totul pentru „mine”, nimic pentru „restul” este deviza de capatai a romanismului ancestral ori modern. De aceea nu a reusit o ideologie generoasa cu oamenii si societatea, precum comunismul, sa construiasca aici un „falanster”  fair, de oameni egali in fatza sanselor. In trecutul comunist (plus cel capitalistoid antebelic), cat si-n prezent, totul s-a invartit si se invarte exclusiv in jurul parvenirii, a egoismului extrem, a legilor junglei.

platon

Intr-un astfel de context apare cat se poate de autentica pozitia miliardaroilor mioritici, ce IN MASA au refuzat si ca idee cel putin, sa imparta oarecand procente din propria averea construita prin rapt, cu tzara-societatea ce-au parazitat-o si sugativat-o. Initiativa mass-media de sondare a atitudinilor protipendadei patronale neaoshe s-a facut ca o reactie la declaratiile (poate shocante pentru societatea romaneasca) unor miliardari internationali de top, gen Buffet, Gates, Rockefeller, Trump, etc., ce au spus ca vor dona societatii mari parti din averile dobandite sub forma de acte caritabile.

platon

Pai la o astfel de veste „ai noshtii” au crezut intr-o prima faza ca li s-au facut o gluma proasta, cerand timp de documentare.., in timp ce altii „mai informati” au cerut timp pentru ..deliberare.., cu alte cuvinte au cerut timp sa-si creeze o declaratie de tip PR… 🙂 Cert este ca hoti au fost, banditi sunt si campioni ai escrocilor vor fi, pentru ca intreaga societatea este parca intr-un concurs diabolic cu ea insasi, de furt reciproc al propriilor caciuli, toti ipochimenii rumegatori conlocuitori, fiind poate la fel de vinovati de situatie. Nimeni nu condamna sistemul, toti condamna .. printre dinti doar .. favorizatii sortii … si totul eshueaza monstruos pentru oamenii (romanii) cica buni… in mijlocul „Gradinii Maicii Domnului” („trade mark al Romaniei” made by Papa Ioan Paul II )… A Gradinii Domnului zic si eu, dar a Gradinii Maicii Domnului cu Coarne..

platon

Suntem cu manierele si printzipurile in deplina Comuna Primitiva… „Care pe care, cine pe cine, cat pe cat” sunt singurele noastre ratiuni (silogisme) subuman-mizere de a fi. Iar rapacitatea miliardaroilor (de carton) romani reprezinta numai varful icebergului, … bomboana de pe coliva natiunii

Tragedia Veacurilor

29 Iulie 2010

O carte ce o am in lectura zilele astea, ce trateaza (tot) un subiect existentialist din perspective teologice, m-a „inspirat” pentru un blog-post cu un titlu similar.

platon

…Si stau cu ochii privind fix si pierdut in imaginea mediatizat a apelor ce fatal ne impresurau mai ieri. Femei, barbati, copii, OAMENI cuprinsi de cea mai mare disperare isi gemeau sleiti in ultimile puteri, calvarul, in fatza celor ce poate, exceptii de la regula fiind ( ex. clasa politica) isi permit o atitudine paternala doar declarativa, neobliganta. …Si oamenii plangeau si simpteau moment de moment, secunda dupa secunda, cum li se desira tot proiectul lor de viata aievea incropit; ca azi sunt inundatii, secete, taxe, somaj, conflicte, si poate ca maine, si ca si alaltaieri de altfel; poate urmeaza si rubricatura foc sa ne „pacifice” (vezi tonele de avertismente imemoriale, de sorginte biblica ori para-biblica, ce „binevoitor” ne fac sa ne simtim vesnici vinovati si iminent penalizabili), cert este ca realitatea cruda ii proiecteaza in rolul de indezirabili conceptului de viata. O tragedie cu alte cuvinte…

…Raman frecvent in ultimul timp, cu privirea blocata in gol; un al saselea simt imi tot susura in urechea mintii cum ca binele nu exista si ca nu a existat de adevaratelea niciodata pe acest pamant si ca ar cam fi timpul sa renunt la idealismul meu desuet, in favoarea pesimismului. Si trebuie sa o fac asta neaparat pentru a-mi respecta principiul de promotor al realismului, dreptatii, adevarului. De fapt adevarul prezentului nostru este unul cosmetizat, ca parte a strategiei unor entitati antiumane de a tine totul subjugat-ocupat cu probleme.

platon

Ei bine, dezvoltand ideea, atunci eu nu nu stiu daca pamantul  (civilizatia umana) sa fi cunoscut vreodata tihna, ori sensul real a termenului de adevar, ca precursor al celui de fericire. Nu cred… Si nu stiu daca nu cumva termenul tehnic de Iad chiar o fi avand corespondent in realitate?! Daca nu cumva privit din afara, de fapt pamantul (existenta noastra) este asimilabila unui gigant centru de penitenta si vesnic chin?.. Imaginati-va numai privind existenta noastra anosta, din perspectiva vreunui „judecator” de prin cotloanele universului si veti vedea atunci (poate) ca toate idealurile ce anima rotorul vietii sunt unele false, artificiale, cu siguranta ducand spre mai puternica adancire a noastra in ignoranta, decat o face imprimarea in paternul nostru psiho-colectiv a necesitatii de a obtine binele si salvarea…

2012 este aproape, decontul ultimului capitol biblic la fel si totusi continuam sa ne imbatam cu apa rece. Aici nu a fost niciodata bine si nu va fi niciodata. sistemul (societatea, existenta constienta) si-o spun asta dupa ceva qvartale de studiu, este construit fix pe un patern negativ-represiv. Iar cand enunt asta o fac pentru ca m-am transcendat in mintea medie a diferitelor etape de dezvoltare istorica, toate fiind pline de imbolduri asa zis umaniste, dar toate mustind de sange, ura, pestitate. Romanii, apoi cruciatii ucideau mii de nevinovati la Ierusalim, unii pentru cauza zeului Jupiter, altii pentru cea a lui D-zeu, de fapt facand-o doar din decandenta raului din subsidiar, pentru ca niciodata nu obtii bine facand rau; medievalismul obscurantist (inchizitia) cu biserica catolica (crestinismul) pe post de gade a fost un alt exemplu de rau facut in numele binelui; „civilizarea” si crestinarea Lumii Noi, revolutia industriala, razboaiele mondiale, dar pentru ca evident ca nu pot surprinde intr-o clipire toata existenta noastra ma opresc aici cu exemplele. Cert este ca omenirea a dus-o intr-un continuu conflict, un conflict in care parsiv a fost sugestionata (sau obligata..) sa se bata cu ea insasi.

platon

De fapt ce zic eu conflict interuman ca si ratiune de  fi, cand toata realitatea vietii e un conflict, chiar si necuvantatoarele prestand in directia-sensul abolirii vietii (lupta pentru supravietuire, ce se face in contul curmarii vietii unei alte entitati), cica in numele nu stiu carei logici de „autoreglare” a biotopurilor. Da. Se vede treaba ca deductia logica, studiul, poate pornit din motivatii ingenui-naive, risca sa duca inspre concluzii complicate, poate chiar primejdioase. Cert este ca pe masura ce trece timpul incep cu adevarat sa deschid ochii si SA VAD. Si vad si ma-nspaimant… Si vad si inteleg pe undeva indemnul biblic a „Crede si nu cerceta” in sensul de a sta cuminte in lanturi, ca daca nu „iti mai ard” una peste fatza cu biciul de foc. Si asa nu ma mai surprinde nimic si ma astept la orice. Daca pana mai ieri consideram informatia bruta, simpla literatura de docilizare a oitelor planetare, de azi incolo tind sa ma uit cu alti ochi la sensurile si menirea noastra in a o aprehensiona. Si-or fi facut in veacuri filozofii norma de identificare a adevarului referitoare la „tainele vietii”, nemailasand aparent nimic de descoperit suplimentar pentru „azi”,  (cu atat mai mult pentru profanii ca si mine), dar totusi ceva nu se mai leaga in „matrice”, ceva este prea strident, distonant si nu se mai potriveste conform in tabloul macro de lego al societatii…

platon

Pe de alta parte poate nimeni nu e interesat real de adevar, iar eu constient fiind nu am sa mai incerc sa-l mai promovez cu orice pret. Imi rezerv rolul unui anonim martor a tragediei,… a tragediei veacurilor…

„unul dintre egali”

PLATON

Critica ratiunii impure – 3

26 Iulie 2010

Daca am stabilit anterior ca o miscare stintifica autentica, pornita de la una educativ-formativa precara, nu posedam, desi aparentele ne-ar putea insela, afirm in schimb si existenta unei adevarate secete literare. Pentru a sustine tu ca natiune ca reprezinti ceva in economia spiritualitatii mondiale, unul si cel mai important criteriu de departajare este vandabilitatea produsului literar, un grad mare de aprehensiune din partea consumatorului multicultural-multietnic a mesajului promovat si nu in ultimul rand inovatia si ingeniozitatea ideilor si simtamintelor create. Ori sa fim seriosi, cel putin pana in acest moment, nu stiu daca se pot numara pe degetele de la o mana scriitorii romani din trecut si pana in prezent, care sa se fi impus autentic in constiinta publicului global, ori sa fi facut prin actul propriu de creatie o apologie a „rezervorului” nesecat si virgin de spiritualitate romaneasca. Ba din contra, tot actul neaos de „creatie” s-a subsumat sentimentului si diagnosticului colectiv de semidoctism si mediocritate.

Sa nu ne lasam inselati de aparentele nu stiu caror anonimi autoinchipuiti, autopromovati pe post de semizei demiurgici geniali ai actului de conceptie literara. Totul este un simplu joc de cuvinte. Totul este un act de consfintire a limitarii nationale din punct de vedere a intelectului si sensibilitatii creative. Sa nu ne mai amagim; nu am fost nu suntem si vom fi niciodata (cum ne credem) buricul pamantului, pentru simplul motiv ca nu avem niciun argument irefutabil de a ne prezenta mai egali decat egalii lumii… Peroratiile pseudo-intelectualoide a unor Manolescu, Ungureanu, Cartarescu, Plesu, etc., nu aduc niciun plus acceptat si validat constelatiei de valori universale a literaturii, iar daca mass-media nu si-ar aduce aportul mercenar (din ratiunea ingusta a formarii opiniei acolo unde nu exista si nu se impune nicio opinie) in dauna mecenatului, astfel de personalitati ar „muri” in desuetitudine.

platon

Pe de alta parte tu ca popor nu poti produce plus-valoare universala transmutabila intr-un trend globalist, atata vreme cat nu esti reconciliat spiritual cu tine insuti, atata vreme cat toata constructia ta spiritual-etica este facuta pe un fundament superflu, namolos, ihoros. Nu putem construi si emite binele, ce la o adica sa fie luat si consumat ca atare de catre terti, atata vreme cat folosim ca si „ingrediente culinare” variatii semitonale de rau ….

Caragiale spunea mucalit printre altele ca „o natiune fara literatura, care va sa zica ca nu o are!”. Dar de cate ori „noi vulgul” nu am auzit pe putinii nostri scriitori de talent zicand „sa scrii, sa lucrezi, sa-ti istovesti toate fortele sufletesti, dar pentru cine, dar pentru ce?” dovedind o motivatie declasanta mult prea materialista, egotica, afacerista, negeneratoare de spiritualitate. Ori stim ca de multe ori in istorie mari creatori mondiali de arta si literatura poate au sfarsit-o in mizerie si foame, nefiind apreciati si valorizati decat dupa moarte, fapt ce insa nu le-a afectat filiatia pentru constructivism, pentru actul benevol altruist de creatie individuala, ci dimpotriva, indarjindu-i. Ori la noi spiritul de sacrificiu al actului de creatie, fie acesta si literar,.. nu se pune. Dintr-o conduita nationala de tipul „dar mie ce, cat si cand imi pica” nu se va putea metamorfoza curand un rezervor de subiecti capabili sa emita franturi din adevarul universal valabil, pe care apoi sa le promoveze ca self, valtorii mondiale de valori. Acest cerc vicios ne este fatal. Nu cred ca vom reusi vreodata sa-l excedam…

„unul dintre egali”

PLATON

Eternul ubicvitar

22 Iulie 2010

Intocmai ca si paduchii ori alti paraziti, ce au unica ratiune de a fi migratia si identificarea de mereu noi gazde pe care sa le spolieze, avem un exemplu similar materializat in persoana distinsului ubicvitar Silviu Prigoana. Genul de om insistent ca si musca la anusul animalului, ce-l dai afara pe usa si-ti intra la loc pe geam, in majoritatea cazurilor aterizeaza ca si pisica,.. exclusiv in picioare. Este intruchiparea omului capitalist de succes, chiar daca toate calitatile si aprecierile acestuia din perspectiva de sistem, reprezinta poate mari deficiente si penalitati din perspectiva social-civica. Prigoana si altii de factura dansului, teoretic sunt in varful scalei de pradatori, reusind sa suga de seva si sa extorcheze mase tot mai mari de oameni. Pe de alta parte nici oamenii (indirect via sistem-societate) exploatati nu sunt absolvibili de manierele imputabile pradatorilor, la randul lor majoritatea probabil comportandu-se la fel daca soarta le-ar acorda o aceeasi „sansa”.

platon

Cu alte cuvinte dupa cum relevam in posturi anterioare, societatea nu se poate imparti in negru si alb, rai si buni. Cu totii (majoritatea) suntem la fel de maculati, discutia purtandu-se pe marginea a diferite nuante de gri si cenusiu. Iar daca putem imputa ceva-cuiva, referindu-ne la gravele imperfectiuni ale societatii, atunci o putem face la adresa SISTEMULUI. Aceste este construit gata defect si pentru orice tendinta idealista de reformare in bine a societatii umane (in speta romanesti) fiind necesara o raportare la o daramare totala a intregului edificiu urmata de o  reconstructie de la zero. Si pana cand aceasta (re) constructie nu se va face, daca se va face.., nedreptatea va fi sinonima cu viata, asa ca exemplificari de genul celui prezentat in aliniatul anterior nu vor veni decat sa bata un cui suplimentar la sicriul existentei noastre banale de zi cu zi.

In alta ordine de idei, nu am scris de ceva vreme si poate nu voi scrie la intregul potential o vreme, deoarece sunt foarte afectat de decesul cuiva apropiat si drag din familie. Ori pentru a face introspectii de mai larga amplitudine si calitate, trebuie sa fii total conectat, concentrat si dedicat…

1=

PLATON

Critica ratiunii impure – 2

7 Iulie 2010

Vorbeam de insuficienta „logisticii” care ar fi indreptatit mai mult sa nu performeze  genitorii nostri intelectuali din istorie, oamenii de cultura si stiinta, animati de altruism, ce-n proiectii nationale (nationaliste) vagi poate nu cadrau cu agendele ingust personale, dar totusi au facut-o. Ca intotdeauna proiectul idealist de comunitate a reusit sa motiveze si sa suscite resurse individuale (sau sociologice ale multimilor) interioare, nebanuite. Pe acest principiu mai reuseau precursorii romanilor sa ia prin surprindere si sa invinga stadial, forte si formatiuni ce excelau de exemplu militar, prin coerenta, disciplina, dar sub-motivate (motivatia retributiei mercenariale nefiind un substitut serios a „iubirii de mosie”).

platon

Astazi insa, societatea prezentului pervertit, in cele mai multe cazuri un profesor isi ofera ora regulamentara de predat, doar daca este remunerat, si mai ales daca nu poate obligat ierarhic, sa nu eschiveze. Subiectul muncii lor de formare, elevii, studentii, la randul lor invata exclusiv mediat de constrangeri (parinti, anturaj, cutume sociale), chiar si „necesitatea realizarii in viata” fiind una dintre trend-setting-urile „zilei”. Sa ai o diploma de Bac, sa ai o licenta, indiferent in ce domeniu, sau obtinuta in indiferent ce cadru mediocru scolastic, ca toate dezideratele societatii consumiste au devenit forme fara fond, o goana dupa tzipla ambalajului, ce odata dobandit sa te califice pe loc (artificial) intr-o postura mai favorabila protejarii transmiterii propriului fond genetic, descendentei (tinerii fara apostile ale formalismului, fara sutinere exterioara lor prin nepotism-trafic de influenta, dificil ar putea intemeia si sutine o familie, ai caror descendenti sa refaca traiectul existentialist al ascendentei).

platon

Iar apoi, odata „diploma” dobandita, pe loc „diplomatul” isi pune cartile si cunostintele pe foc, uitand absolut tot ce nu-i cere ingust procedurile propriului loc de munca dobandit. Cu alte cuvinte deliberat se plafoneaza, admitand ca din start cabotinase mimand dorul de stiinta, de cunoastere, de lumina. Asadar astazi, cand dascalul ofera invatatura exclusiv pe leafa, cand elevii-studentii nu invata decat pentru ca sa ajunga sa ia leafa, iar publicul tertz nu invata deloc.., astazi cand mercenariatul devine o calitate iar mecenatul un defect, e foarte greu de a mai vorbi de o miscare stintifica, culturala, educationala, performante, in adevaratul inteles al cuvantului, oricat de mult s-ar fi intins invatatura ca si o meserie. Stiintei noastre de azi ii lipseste o dezinteresata iubire de stiinta, nazuinte inalte si entuziasm automotivant pentru a deveni cu adevarat o miscare de emanipare stintifica (si pe urma din care cadru sa erupa studiile interdisciplinare orientate catre cererile pietei de consum, ori ale umanitatii).

1=

PLATON 

Critica ratiunii impure – 1

6 Iulie 2010

Desi in ultimul interval decadal numarul studentilor-scolarilor, precum si numarul facultatilor-scolilor au crescut intr-un ritm sustinut, nu putem sa nu remarcam „seceta” literara si stintifica ce anima Romania realitatilor de zi cu zi. Dezbaterile sterile ce iata vin intocmai pe modelul mesterului Manole (eventual mitul Sisif) sa darame savant toate anteconstructiile institutionale, pun si vor pune intotdeauna invatamantul si formarea individului intr-o fatalista pozitie de re-start. Ca e mai corect sa fie obligatorii 12 clase, ca or fi de ajuns 10, cine mai poate sti? Certe este ca unul dintre victimele colaterale a sistemului este elevul insusi, un subiect ce va ajunge frustrat si nestapan pe dansul din cauza persistentei incertitudinii, cumulata si cu un crescand act de deprofesionalizare a corpului didactic. Apoi totul se desfasoara intr-un lant de slabiciuni, fostul elev format insuficient avand serioase tare in procesul sau de formare profesionala suplimentara incercand sa urmeze si „epopeea” cursurilor universitare.

platon

Vorbim apoi de totala haotizare a curiculei universitatilor, ce desi in aparenta ar trebui sa fie guvernate (tot) de legea cererii si ofertei libere, folosesc acest deziderat partial si subiectiv, in sensul maximizarii ofertei (profitului propriu) fara a identifica si nisa finalizarii constructive a stiintei predate, licentiatul trezindu-se la sfarsit si „batut” (uzat prin anii de studiu) si si „cu banii luati” (gratuitatea invatamantului fiind acum doar un mit, totul fiind pe bani), respectiv in incapacitatea de a-si valorifica practic auto-investitia in pregatirea sa, prin angajarea in nisele de piata vizate. Cu alte cuvinte sistemul invatamantului gimnazial-liceal-universitar fac doar o  munca de forma, fondul fiind pasat „elegant” responsabilitatii statului. Iar apoi daca un stat (ca al nostru) este corupt pana in maduva oaselor, de la sine inteles ca va oferi aprioric un no man land, in care (si) mieluseii de formatori educationali, la o adica sa presteze upgradat pe post de pradatori carnivori….

platon

Ei bine se vede treaba ca nu are nimeni nicio jena in a perpetua prin indiferenta tarele noastre de sistem, din care una este inconsistenta sau proasta educare-formare a tinerilor. Institutiile de stat sau private isi fac deverul, isi incaseaza salariile (profiturile) babane, iar statul se impauneaza tamp cu situatia, ca iata, ca totusi avem (cica) un inavatamant performant, de ne lovim de „olimpicii nostri internationali” la tot pasul… Dar asa o fi oare? Suntem posesorii vreunui mecanism institutional public nemaivazut, care desi este cat se poate contrat, totusi „se incapataneaza” sa produca logic si constructiv? Oare nu avem parte doar de un cantec lugubru de lebada? Oare in tot mise rupism-ul asta neaos, nu suntem, ca intotdeauna doar la un pas distanta de dezastru?…

platon

Veti spune ca noi ca natie suntem obisnuiti cu astfel de situatii (dezastre iminente) si ca poate ne-am facut anticorpi.. (poate chiar mi se rupismul in sine o fi vreun anticorp), dar nu poti tu om integru sa nu te intrebi la un moment dat, daca ca si popor suntem normali sau cu totii nebuni, suntem chiar atat de micimani si fara scrupule, sau doar cinici si idioti, de cu atata nonsalanta sinucigasa ne dam cu stangul in dreptul?! Ce sa mai putem spune atunci de rolul nostru planetar in actul de dezvoltare si perpetuare a civilizatiei? Cu ce si pentru ce am mai putea apoi nazui pentru o miscare stintifica autentica in Romania, daca totul se subscrie doar subzistentei si mediocritatii? Cum am mai putea noi vorbi „atunci” de indreptatirea de a avea o lume s-un edge rol in construirea viitorului, cand noi inca nu suntem reconciliati serios cu trecutul si suntem in plina conflagratie romano-romana in prezent? Ori stiinta este apanajul societatilor entuziaste, impacate cu ele insele, armonizate, solidarizate populational, si mai este o opera ce nu perpetueaza doar emitentul (poporul) cat va ajunge sa se multiplice si perpetueze prin/pe ea insasi… Ce sa mai vorbim de realitatile veacurilor trecute cand tinerimea valaha, dornica de emancipare, sesiza rolul studiului pe post de mediator in atingerea propriilor idealuri nationale, mergand sute si mii de kilometri in amfitearele vestice pentru a asculta marii dascali ai civilizatiei, gen Fichte, Hegel… Dar ce spun eu de dorinta de lumina materializata prin mari eforturi individuale, cand pot aminti un Gheorghe Lazar, ce-si oferea sufletul invataturii intr-o casa veche, darapanata, prin crapaturile careia suera iarna frigul .. Astfel de oameni erau animati de dorul de a raspandi lumina de dragul luminii, de a raspandi adevarul (cunostintele) de dragul adevarului (deontologia si etica profesiei). Ei bine unde sunt acei ani? Unde mai sunt acei oameni, oameni ce au creat mediul propice infaptuirii Revolutiei de la 1848, apoi a micii si marii uniri peste ani si ani? UNDE MAI SUNT ACESTIA OAMENI BUNI ???!

platon

1=

PLATON

Dialog-monolog cu d-na Alina RAUS (5)

2 Iulie 2010

platon

Ma uitam zilele trecute la TV. Pe fiecare post aceleasi dezbateri: cresterea cotei TVA, cursul EURO, inundatiile, incompetenta guvernului, a autoritatilor publice centrale si locale, neincrederea populatiei in clasa politica.
 
Trecand de argumentele pro si contra ale fiecarei discutii, am constatat cu stupoare un fapt: se discuta doar despre lipsa de strategie – e drept – a celor care, prin natura postului, ar fi trebuit  sa o aiba, fara a lua in calcul faptul ca la baza aparitiei unei probleme (in cazul nostru, al unui dezastru) sta un lant cauzal. Adica, in opinia mea, situatia la care am ajuns se datoreaza in mare parte si lipsei noastre de strategie.
 
Toti cerem, asteptam, solicitam, vrem ca altcineva sa ne conduca viata, sa ne ofere solutii, sa ne dea ceva-orice, pentru ca, in cazul in care ceva nu merge bine, noi sa putem spune „ce n’est pas ma faute”. De acord, „le raison d’etre” al clasei politice este tocmai oferirea unor directii si modalitati de actiune la nivel macro. Dar la nivel micro, deja este problema noastra. Daca persoana sau autoritatea in drept sa rezolve o anumita situatie nu isi indeplineste datoria, noi ce facem? In afara de a ne plange, a ne victimiza, a spune ca sistemul e de vina si ca nu se poate face nimic. Care este strategia noastra in aceste cazuri? Dar pentru viata noastra personala, profesionala, sociala, culturala…?Avem vreuna? Sau, suntem  macar  constienti ca ar trebui sa avem?
 
Intr-o emisiune televizata, dl. Vasilescu-consilier si purtator de cuvant al guvernatorului BNR, ii spunea unuia dintre invitati (reprezentat al mediului de afaceri) ca el nu trebuie sa fie „trist” din cauza lipsei de strategie a guvernului, el trebuie sa se lupte cu guvernul, sa aiba propria strategie. Mi s-a parut o remarca de foarte bun simt.
 
Aproape toate persoanele cu care am discutat pe tema satisfactiei, erau nemultumite de conditiile de viata, de munca, de orice. Dar, in momentul in care ar fi trebuit sa ia atitudine, sa reactioneze, au zis „pass” (sub diverse motive absolut pertinente: copii de crescut, rude bolnave, rate la banca etc.). Au preferat ca altcineva sa-si asume responsabilitatea unor astfel de actiuni, astfel incat in caz de nereusita, sa ramana nesifonati, iar in caz de izbanda sa beneficieze si ei de avantajele obtinute.
 
Concluzia la care vroiam sa ajung este: atata timp cat nu ne vom stabili propria strategie sau, mai simplu- ce vrem sa facem cu viata noastra si sa ne asumam responsabilitatea propriilor fapte, vom ramane nemultumiti, carcotasi si frustati.  Solutia este la noi. O dovedesc cei care au reusit in ciuda lipsei strategiei guvernului: sportivi, artisti, medici, avocati, oameni de afaceri, studenti si elevi eminenti.

platon

Alina RAUS

Dumnezeule, oare pe ce sau pe a cui lume traim, fara sa stim?

29 Iunie 2010

…Oare de asta sunt toate cum sunt si ne ies toate cum ne ies ? … Oare cine sunt cu adevart … adevaratii conducatori ai lumii? Sau trebuie sa reducem discutia la nivel micro si poate printre noi deja s-au infiltrat suficient de multi impielitati, cat sa poate monopoliza sistemul si a putea apoi sa ne inchida gura la restul… sclavilor !

Capitalismul nu a promis si nu produce fericire -3

24 Iunie 2010

Intre apologetii capitalismului, respectiv a economiei de piata, Peter Sauders ocupa un loc mai „protuberant”. Dansul manifesta (in „Capitalismul un bilant social”) un soi de optimism tamp, chiar sardonic in ceea ce priveste „ursita” si justificarea perpetuarii acestui sistem. De ce zic eu tamp, pai pentru ca „accidentul” istoric cu revolutia socialist-bolsevica din Rusia, chit ca se justifica si prezenta daunazi (pana azi) ca pe un experiment in vivo .. programat…, vreau sa va spun ca in anii ce i-au urmat, cel putin din punct de vedere ideologic s-a pus la modul serios in ecuatie posibilitatea ca logica lui Marx (apoi Lenin) sa fie una autentica si chiar capitalismul sa fie o etapa de parcurs in directia crearii societatii egalitare, solidare, echitabile… Cu alte cuvinte, conform legilor lui Murphy, daca ceva „rau” se poate intampla, atunci acel „rau” se va intampla cu siguranta, evident ca fiind discutabile calificarile de rau sau bun, sau cel putin a arbitrilor „indreptatiti” sa faca aceasta triere.

platon

Si cica zicea omul nost’ cum ca economia de piata a descatusat energiile creatoare ale omului (prezentate ca pe-o fatalitate ..).. iar progresul tehnic si material a cunoscut asadar si prin urmare un avant neintrerupt (bravo… ca la un astfel de slogan mai c-ai putea introduce in schema si proiectiile planului cincinal, eventual o competitie pe meserii si indeletniciri)… Si totusi (ca „se mai exista” si o umbra serioasa de indoiala) oaresce nelinisti anima visul de permanentizare si preamarire a capitalismului..

Un prim argument de „hoo cu tata” ar fi faptul ca spiritul intreprinzator capitalist, de la originile sale „atemporale” si pana azi, era unul muncitor, economicos si cumpatat, pe fond rod al eticii protestantismului si calvinismului (de unde din start nu vedem ortodoxia introdusa intr-o schema logica..). Nu am sa spun de cucerirea „Tarii Fagaduintei” (USA) de catre emigrantii secolului trecut, dar cert este ca descendentii lor, dupa generatii de acumulare si prosperizare, incetul cu incetul s-au dezis (indepartat) de spiritul religios (fundamental)  ce dadea etic un sens muncii si acumularii materiale. Si asa, din aproape in aproape munca intru „credinta” s-a transformat in munca de dragul muncii (bogatiei), astfel incat „azi”, acumularea pentru prosperitate s-a metamorfozat in acumulare pentru consum…. Asadar consumul a trecut inainte acumularii si muncii, iar „paradoxal” avutia generala (individuala) scade, desi consumul creste… Etica protestanta (binele) a fost inabusita de bunastare (aici cu rol de rau..).

platon

Pe de alta parte omul este o fiinta hedonista, cautand fericirea egotica cu orice pret, chiar si cu riscul de a lasa in urma siruri de cadavre… Si aici vine supozitia (falsa sau cel putin incompleta, zic eu) cum ca, capitalismul este un un „sistem economic natural”, in care cei puternici supravietuiesc, iar cei slabi sunt eliminati (legea junglei coroborata cu principiul autoreglator a „mainii nevazute”). Ei bine apoi, deoarece volens nolens capitalismul a creat si creaza cat de cat avutie (bruta) a determinat etapizat si cresterea nivelului general de trai, celebrul welfare state din anii 50 incoace, cei din varful piramidei intelegand la un anumit moment dat ca motorul cererii si ofertei nu va functiona daca sclavii nu vor avea resurse sa achizitioneze produsul expus pietii… Apoi omul „rau de la natura” fiind lacom si nesatul si-a proiectat asteptarile fata de welfare state tot mai nejustificat de avansate. Cu alte cuvinte omul a fugit si fuge incontinuu spre fericire, crezand ca o va obtine printr-un paleativ de genul acumularii de avutie, dar se inseala profund. Capitalismul nu este un sistem ce produce fericire, ci un biet si precar mecanism de produs avutie materiala… 

Asadar in ciuda prosperitatii (asazis) crescande, omul capitalismului prezent este la fel de nefericit ca si oricand (ca in „era” lipsei prosperitatii..). Ca atare cale gasirii fericirii se va gasi oriunde altundeva decat in sistemul reprezentat de binomul capitalism – economie de piata… Q.E.D.

platon

1=

PLATON

Capitalismul nu a promis si nu produce fericire -2

22 Iunie 2010

Exegetii contemporani ai capitalismului nu pregeta niciun moment in a nu declara victoria totala a capitalismului (liberalismului..) asupra comunismului. Si oare au dreptate? Oare capitalismul a invins fiind un competitor mai creativ, sau poate din contra, capitalismul a batut pasul pe loc (fiind pe fond extrem de limitat in mecanismele dogmei), comunismul autofaultandu-se infantil?!…

platon

Aici trebuie sa introducem in ecuatie o dezbatere existentialista a societatii (capitaliste) vestice, care isi justifica ratiunile de a fi si a actiona pe baza conceptului filozofic fundamental ca omul ar fi rau de la natura si asta in timp ce „partea adversa” (progresismul socialist) sutinea si sustine exact contrariul. Si intradevar putem observa la o introspectie mai atenta ca motorul societatii capitaliste este legat indisolubil de prima paradigma. Si aceasta spune ca omul este o entitate ticaloasa, lacoma, nesatula, meschina, „calitati” ce din punct de vedere sociologic-uman nu pot fi corijate. Apoi, din cauza ciocnirii intereselor opozite (dorinta de supravietuire biologica ce determina tendinte de autoritate si acumulare ce sa ofere un anumit grad de protectie fondului propriu de gene din descendenta) doi sau mai multi subiecti la un moment dat vor intra intr-o concurenta conflictuala. Fiecare va simti subliminal imboldul necesitatii supravietuirii, apoi pe cel al securizarii si prestantei (vezi piramida lui Maslow). Toti sunt la fel de doritori de castig si avutie (chiar daca unii din falsa pudibonderie si pedanterie vor mima gentilomisme si delicatetzuri de opereta) si vor face totul ca sa le obtina. Iar daca va fi nevoie sa treaca peste cadavre pentru asta, o vor face cu siguranta…. Ei bine din toata aceasta vanzoleala cica capitalismul trage indirect oresce profit pe asa zisul principiu de win-win (asa zis deoarece cand cineva castiga, automat altcineva pierde, si ca-n teorie..), competitia „fomistilor” determinand strategii de mintzire a societatii (..marketingul..), de scaderea a costurilor, de eficientizare a tehnologiilor sau businessurilor (tot pe seama celulei de la baza societatii, forta bruta de munca, exploatand-o sau concediind-o fara scrupule). Si asa cica end userii sistemului (beneficiarii efortului subiectilor rapace), prezentati ca si facand parte dintr-un alt film, de parca nu ar fi tot scena furtului propriei caciuli (exploatatii mai au pe urma si un rol de ferment a miscarii capitalului, prin consumul prestat in contul remuneratiei si ..produselor rapacilor…), ajung sa fie si „batuti, si cu banii luati”.. iar asta subscris cu totul interesului mariei sale capitalul, schemei si mecanismelor prin care „subiectii” mai sus pomeniti isi scot ochii in turnirul formei fara fond. …Si toate astea vin de la faptul ca omul RAU este lacom de la natura…

platon

In paralel, adeptii celeilalte paradigme de gandire, in care amintim ca exponent pe J.J.Rousseau, considera ca omul bun de la natura a fost corupt ulterior de societate (..capitalista „nota bene”), moravurile indoielnice fiindu-i efectul iar nu cauza esuarii. Reala pe fond si aceasta optica nu face decat sa interconditioneze evolutia omului tot de societatea capitalului (societatea deviationista ce strica „fondul uman bun”, cu alte cuvinte capitalismul este in tot si toate, mai ceva ca D-zeu…). E devarat ca apoi aceasta paradigma a metamorfozat in dogma „omului de tip nou”, si ne aducem aici numai de eforturile lui Ceausescu de faurire a acestui deziderat, om nou ce a intarzaiat sa mai apara, sau cel putin aparand, dar defect, nemaifiind esentialmente bun (altruist, empatic, solidar, devotat), cat similar versiunii crescute si opresate in capitalismul…omul esentialmente „RAU”…

platon

Mai departe se poate vorbi de prezenta sau lipsa unei competitii (cica asigurate by default de capitalism) ce sa asigure alegerea „celor mai buni, dintre cei mai buni” sa supravietuiasca, in timp ce invinsii la modul propriu sa fie trimisi la lada de gunoi… Ori asta avem acum in societatea momentului: putini invingatori si multi invinsi, invinsi ce nu vor putea depasi niciodata conditia de sclavaj (chiar si modern). Iar ce vedem azi cu tevatura acestor curbe de sacrificiu nationale (reduceri de nivel de trai, de pensii, de salarii) nu este decat un act dintr-o piesa setata global, in care musai principiile statului social trebuiesc facute una cu pamantul, folosindu-se motivatia eficientizarii economiilor concurente…pe fond cresterea gradului de profit a potentatilor, in paralel cu o si mai puternica „legare de glie” (indatorari, exploatari) a iobagimii mondiale.

platon

Dupa cum spuneam sistemul definit de Marx (chiar daca bun in intentie) este pe fond defect. Se porneste de la premisa ca exista clase sociale oponente ce sunt intr-un perment coflict, ce exceded pe post de motor al societatii, „competitia libera a pietei”, statuand ca esnetial rolul si prezenta capitalului in schema. Ei bine sistemul si-a atins limitele (ca sa nu spunem ca este profund defect, nedrept si imoral) si ca atare trebuie reinventat. TOTAL.

platon

By the way, ploile teorential diluviene ce ineaca zilele aste la propriu toata Romania (si Europa..) sunt un rezultat indirect a conjuratiei omului capitalist contra lui insasi, a competitiei fara scrupule pentru o mai mare acumulare si influenta…. Schimbarile climatice sunt o parte a efectelor secundare a deversarilor poluantilor din procesul de productie („competitia economica”), a diminuarii resurselor si afectarii ecosistemului (materii prime secatuite, eco-echilibre globale defectate, etc.). Ca urmare a acestei logici competitia liberala (capitalismul in esenta) este antiuman…anti-viata…avand ca unica finalitate extinctia vietii pe pamant. Ori nu stiu in acest caz zau care este mai corecta si dreapta conduita: cea a omului rau rapace (exponentul „neo-burgheziei postindustriale din era informationala” sau cea a omului bun, in comuniune cu mediul inconjurator si bunul simt (mult hulitii socialisti)?!…

1=

PLATON

Capitalismul nu a promis si nu produce fericire -1

20 Iunie 2010

Capitalismul se poate la urma urmei analiza si sub forma unui bilant social. Si totusi cel putin trei probleme de analizat se pot ridica acum la spartul targului pe marginea succesului sau insuccesului repurtat de doctrina capitalista (daca e sa-l citam pe Marx, careia ii i-o opune „dialectic” conflictual pe cea socialista). (1) Pe de-o parte tarile sarace, cum ar fi cele din Africa, America de Sud, Asia, Estul Europei, vor putea spera sa ajunga din urma oarecand natiunile capitaliste „avansate”? Se stie in stare capitalismul sa revolutioneze standardele de viata a restului de 80% din populatia globului, admitand as default ca deja i-a imbogatit pe primii 20%?

platon

Ei bine (2) daca raspunsul la prima intrebare este afirmativ, automat se impune intrebarea daca planeta mai va avea sanse de supravietuire dupa efectele secundare a unei asa de mari indutrializari (crearea de plus valoare-bogatie), gen epuizare resurse si poluare? Deja delicatul echilibru al ecosistemelor terestre este afectat. Deja putem vedea ca un „banal” accident de extractie petroliera ca cel a BP in Golful Mexic, a poluat total largi suprafete terestre…Dar ce se va intampla cand probabilitatea numarului de accidente va creste exponential, odata cu numarul jucatorilor? Oare „capitalismul imbatat de succesuri” realizeaza ca este pe margine prapastiei (extinctiei)? Si daca nu este totusi o doctrina ci numar un mecanism de creare de avere, oare functioneaza in solidar si-n acelasi timp pentru „toti subiectii” pe orizontala? Daca toti (statele, entitati) vor deveni bogati, cum se vor mai raporta atunci doctrinar-institutional la saraci..ori nemaiexistand saraci paradigma anuleaza automat si statutul de bogati, prin necorespondeta de raportare?!.. Shit..

platon

Si nu in ultimul rand (3), daca prin absurd capitalismul va eradica total si definitiv saracia pe glob, instaurand welfare-ul multilaterl dezvoltat global, chiar daca reuseste printr-o minune sa prezerveze biosfera si rezervele de resurse, chiar daca se va ajunge la o alta paradigma si anume ..egalitarism intre bogati…, ei bine in cazul cumulat a tuturor acestor utopii ramane intrebarea daca lumea va fii totusi mai buna ca inainte?… Vom fi oare „prin si dupa toate astea” mai fericiti, stiind ca narcisismul si individualismul extrem (fericire toatala, permanenta, pe loc) este motorul intim ce anima pe majoritatea urmasilor lui Homo Sapiens??!!……..

1=

PLATON

One of most terrifying things in the world…

19 Iunie 2010

.. is human paradigm shift…

Human beings are pattern recognizers. It’s what made us succeful, but the downside is that once we think we established a pattern as ‘true’, we tend to stick to it. We may contrive endless explanations why the pattern is true and over time the pattern becomes a paradigm, and may even become faith. Or dogma. Or Dictum. Same with the idea that everyone must work. Of course I’d agree with the basic premise. If people would arbitrarily be released from the social contract, why should society honor any responsibility for that choice – most working people would become very bitter if they had to carry the weight while others freeloafed around.

platon

There is however a problem with this paradigm, and one that may very well cause many people significant hardship, And it may even bring our collective systems crashing down. What if I automate people’s jobs at an ever faster rate? This is argued to be happening in the book http://www.lightsinthetunnel.com. It has been addressed before by Marshall Brain, and earlier Jeremy Rifkin hinted at it. But if you bring this up you get these furious responses by market ideologes. It is not allowed to suggest this, in the same manner swearing in curch is deemed prudent behavior.

platon

Why? Why can’t I ask ‘what if we lose more and more jobs every year through automation, robotizations and information technology derived strides in efficiency?’  … ‘what if society couldn’t even replace them if it actually made an effort?’… and ‘how much unemployment is discredited and hidden away from official statistics?’; This would also mean ‘how much actual unemployment can society sustain before it starts depicting scenes such as we start seeing in Greece (or Gaza for that matter?)’ Should we be forced to consider a basic income. And if so, for who? And if we do, how do we as a society avoid people curling up in themselves, ignoring the community, living of theirf BI in total navel staring existence? And is that question a polite, or fair question? Why do we as a society need to command people how to live? Or – what if we don’t give people a basic income, wouldn’t they do next to the same, BUT with criminal or desperate acts? Hard working people will hate these questions (untill they are forced out of work of course..) and people with money (who might find their assets renegotiated by a new societal understanding of money, value, duty, rights, prudence, human rights, destitution, exclusion,  despair) will see the stormcloudson the horizon.But the worst consideration of all – what if we find ourselves in a world with unemployment rates over 30%? Right now official statistics wear their panties over their head fabricating it’s all hovering at around 10%, but that is simply bunk. The reality in the mud in most of the well-consolidated rich nations is we have unemployment rates nearing 20%.  Add people becoming older to that mix. Add illegal immigration to that mix. Add China and India and low wage countries to the mix. Oh and don’t forget outsourcing.

platon

Sure, we can just wait it out. We can accept a world where we say unemployment is x, and real unemployment is twice that digit. So at some point people will stop accepting this, and the consequences might endanger democracy (exclusion always has in the past…) in favor of ‘get up and go politcians’. And you’ll have blaming and scapegoating and racism as well. People don’t see that. People remain stuck in the same old paradigm that revolved around jobs, mortgages, monthly payments, school, education. But if the rug is steadily pulled from under all of us, at some point the section that can’t cope will be too big to be ignored…

byplatonKHANNEA

Pe marginea Manuscriselor de la Marea Moarta (3)

17 Iunie 2010

„Prolog”: inainte de a scrie acest text mi-am zis in sinea mea adresandu-ma lui D-zeu „daca existi cu adevarat,.. daca esti fair,.. daca vrei prin gura mea sa-ti transmit adevarul,.. te rog sa-mi dai inspiratia necesara si fa apoi ce crezi mai bine, astfel ca oamenii sa-l recunoasca ca pe-un adevar venit de la tine”…

platon

Pe masura ce avansez in lectura si incercarea de descifrare a intentiilor si faptelor din spatele … intentiilor si faptelor evocate.., tot mai mult am sentimentul ca asist la o mascarada si smecherie. Tot mai mult cred acest document un material „epic” de dezinformare facut de mana omului, ca urmare a inspiratiei si targeturilor micimane ale omului, a tagmei preotilor in spetza.

Toata constructia psihologic-sociologica din aceste lucrari vine sa puna o uriasa presiune subliminala pe neofitul palmas de la baza noroadelor. In reductionismul si obtuzitatea lor, raportata nivelului redus de inteligenta si cunoastere a perioadei, preotimea isi taia singura craca de sub picioare, prezentandu-l pe Dumnezeu ca pe-un zbir ambuscat (si principal), dar totusi aliat-asociat si jurat la conditia „indreptatita” a sacerdotului, a clasei teocratice conducatoare.

Si asa, din aproape in aproape pot (si poti) ajunge la concluzia de etapa ca imaginea deitatii, zugravita de Manuscrisele de la Marea Moarta si Vechiul Testament nu sunt decat un act de indobitocire si manipulare a maselor ante si fatal condamnate la a fi „neaparat” conduse … Evident ca apoi, undeva pe parcursul istoriei pre-crestine, „dj-ii divinului” si-au dat seama de enorma greseala tactica in care s-au autoinclus, excluzand condusilor perspectiva (si nu realitatea..) libertatii, dreptatii, echitatii, bunatatii… fapt ce poate a contribuit la nasterea rapida,..”de nicaieri”.., a Noului Testament, un document cu slove la fel de dublicitare si bine mestesugite, in care brusc si dintr-o data God devine din negru, alb, devine infailibil bun, fara asocierea niciunei justificari, baremi de complezenta, a transcendentei sale subite de la statutul de ” razbunator, manios, gelor” (Neem 1.2). Probabil ca preotimea s-o fi prins de figura ca „speranta” ofera totul pe forma, fara a oferi nimic pe fond (asadar fara costuri de implementare a „fericirii” ravnite) si au procedat pe cale de consecinta. Au creat (tot cu titulatura de probabil, ca sa lasam loc dezbaterii cu argumente stintifice..) o supapa de depresurizare a tensiunilor si nemultumirilor endemice din mase, „producand” capitolul „Messia pe pamant” si au oferit in contrapartida, just like that, fericirea iluzorie ..doar ca pentru viata de apoi (in Rai-Heaven) … evident si pentru aia, numai si numai daca in „lumea si randuirea prezentului” oamenii isi duc fara cracnire (vezi fara de prihana, in termeni „tehnici”) crucea de sclavi.

platon

In nenumarate ocazii am sustinut (poate subiectiv..) ca D-zeu (1) exista, ca (2) este probabil peste puterea noastra de intelegere-computare-manipulare a oamenilor, ca (3) nu este nici „bun” (angelic) si nici „rau” (demonic), ci deasupra acestor notiuni vulgare de stare, existenta vietii fiind interconditionata de prezenta ambelor „semne” ( yin – negativ diabolic si yang + pozitiv angelic precizand ca nu sugerez absolut nicio legatura cu Brahmanismul, Confucianismul, Budismul, etc). In rest am avut si avem parte exclusiv de-o intreaga „Era Noastra” plina de nedreptate, imoralitate, perversitate, rautate. Omul in sine, folosindu-ne de aceste criterii de traducere, nu poate fi ceva mai mult decat o entitate cu natura mai mult demonica. De fapt tot mai mult am senzatia ca Iadul chiar exista, ca atare nu se mai poate califica pentru postura amenintatoare si potentiala de spoky. Iadul exista ACUM si AICI ; exista pe post de caramida structurala a realitatilor prezentului, un prezent in care „fericirea” a fost si ramane un deziderat nepalpabil si-n care tot fericirea reprezinta doar o pauza intre doua suferinte consecutive…

1=

PLATON

“Evolutia” de la PLAN la CLAN (2)

15 Iunie 2010

Am vorbit in episodul precedent de agentii (originali) capitalismului (original) est european si romanesc, dar ideea simt ca trebuie dezvoltata. Si anume s-a constatat in intervalul critic de abandonare a valorilor comunismului si de aditionare la lesturilor atavicului capitalism, cum ca pe de o parte se poate vorbi de un capitalism fara capitalisti, in care initiativa transformarilor a apartinut managerilor fost socialisti si pe de alta parte, vorbim de capitalisti fara capitalism, in care beneficiile sunt insusite violent si parsiv de clasa politica, respectiv descendenta fostei nomenklaturi comuniste. Evident ca unicul catalizator al acestor transformari a fost atractia irezistibila fatza de „dezarmata” (depersonificata) proprietate socialista, o avere construita prin mari eforturi si privatiuni ale intregului popor (va reamintesc etapa platirii datoriilor de post industrializare, a Romaniei, de catre Ceausescu, urmate de o totala scadere a nivelului de trai).

platon

De fapt evolutia post comunism nu a fost una unitara pentru tzarile blocului estic. In timp ce consiliate de diaspora unele tari (Cehia, Polonia, Ungaria) au abordat calea corporatismului, managerii socialisti ocupand pozitii actionariale in dauna fostei nomenklaturi, in tarile mai retrograde si indaratnice de tipul Romaniei situatia a evoluat invers, in sensul ca reprezentantii fostei nomeklaturi si-au recucerit in forta redutele de influenta, monopolizand plus valoarea (averea) intregii natiuni. In acest ultim caz orientarea spre piata a fost si este mai slaba, dar a favorizat „in schimb” conducerea dictatoriala, presa subjugata, coruptia endemica, oligarhiile rapace.

Rolul didactic-deontologic a influentei politice in fostele regimuri din partea fostelor nomenklaturi a fost transcendat la timpul prezent de catre o noua categorie de „iluminati”, asa zisii intelectuali dizidenti. Si-n timp ce un Havel a facut o intreaga parada de eficienta in ceea ce s-a vrut zorii civismului capitalist ceh, prin paralelism in Romania balcanica, un Dinescu, o Blandiana jucau ridicol un rol de maimutoi retivi si indaratnici.

De fapt nota dominanta a acestor transformari politico-economice au stat sub semnul tranzitiei. Noi de exemplu am fost exemplul tipic al incremenirii in proiectul tranzitiei eterne; am avut tranzitie spre democratiei, tranzitie spre UE, tranzitie spre NATO, tranzitie spre tranzitie, daca vreti… Ei bine ca o nota de subsol accentul in continuare nu va trebui pus pe intoarcerea mortului de la groapa, cat pe corectii de parcurs. Va trebui gasita calea limitarii  puterii discretionare a guvernantilor post 89; apoi va fi nevoie de un efort colectiv in directia reducerii decalajelor de dezvoltare interna intre actorii societatii, ca un preambul al pacii sociale si a atacarii decalajelor externe, fatza de alte societati capitaliste, insa concurente. Dar pentru toate astea este nevoie de vointa politica. Iar daca actualii guvernanti doresc sa franeze evolutia procesului ca o conditie sinecvanon a permanentizarii puterii lor autarhice, NOI suntem obligati cu mintea cea de pe urma sa luam atitudine…

platon

1=

PLATON

„Evolutia” de la PLAN la CLAN (1)

14 Iunie 2010

Europa de Est (Romania) a tranzitat „senin” spre capitalismul original, nu de la planul cincinal la piata libera, cat la clanul fostilor nomenklaturisti, la actualii oligarhi… Curat murdar monsher, adica ..

Statul mostenit din comunism s-a dovedit prea slab si corupt pentru a putea gestiona eficient tranzitia spre „mai bine”, in timp ce piata in sine reprezenta un factor mult prea anarhic pentru a nu distorsiona trendul economiei. De aceea s-ar fi impus anumite forme asociative intermediare, ce sa medieze trecerea de la alfa la omega structurii de societate, structuri cu putere deliberativa ridicata ce sa poata in subsidiar echilibra tentatia spre coruptie a statului si tendinta anarhica a pietei. Asadar s-ar fi cerut implementat un model sociologic corporatist: corpuri profesionale, carteluri de manageri, asociatii de producatori, sindicate, ong-uri, etc.

platon

De fapt in Romania, dupa cum de altfel in aproape toata Europa de Est, „clasa manageriala” nu a reusit sa se impuna prin sine insasi, astfel incat fosta nomenklatura politica a preluat (si) proprietatea economica (intreprinderile socialiste) sub forma privata si din aproape in aproape a devenit oligarhia capitalista originala de azi. Originala deoarece orientarea sa catre piata a fost slaba, astfel incat am avut de-a face cu capitalisti fara de capitalism: reguli ale pietei inexistente, parlament slab, presa aservita, coruptie endemica, dominanta exclusivista politica…

Analizele tranzitiei comunismului spre capitalism (un non sens in varianta apologetilor marxism-leninismului, ce sustineau capotarea capitalului prin metamorfozarea societatii intr-una egalitar-socialista) sunt in parte neconventionale. In teoriile clasice societatea capitalista isi are radacinile in burghezia industriala si preia puterea politica, instituind democratia ca forma de organizare politica si piata comerciala libera ca pe-o forma de organizarea economica. Ei bine in cazul tranzitiei „reversibile” (de la comunism la capitalism) constatam ca aceasta schema nu se mai aplica si ca s-a cerut in termeni sociologici aplicarea unei noi scheme de disjungere-transcendenta; a aparut ca imperios necesara identificarea „agentilor” capitalismului, si pe care ii puteam localiza undeva intre clasa burgheza a lui Marx, clasa antreprenoriala a lui Schumpeter, intreprinzatorii lui Max Weber, sau clasa manageriala a lui Burnham… dar nu foarte clar.

platon

Acum nu o sa mai vorbim de mutatia in plan spiritual asociata protestantismului, ce s-a constituit in coloana vertebrala morala a intregului edificiu capitalist societar clasic, cat paradigma ce-o poate oferi incastrarea unui astfel de sistem unor structuri populationale (nationale), hai sa le spunem generic mai putin civilizate si disciplinate. Evident ca directia de dezvoltare a unor astfel de societati nu va fi decat una regresiva, degradanta, imorala, cu mari polarizari ale averii, cu egoisme extreme, cu evolutii statale centrifuge. De regula religia rasariteana (ortodoxa) este funciar nepotrivita asocierii viabile cu notiune de capitalism (fie si modern). Vreti exemple?…

1=

SorinPLATON

Dialog-monolog cu d-na Alina RAUS (4)

14 Iunie 2010

platon

Interesanta dezbaterea pe marginea religiei, a relatiei cu divinitatea…O asemenea tema este imposibil sa nu nasca polemici. In numele religiei s-au purtat si se poarta razboaie. In numele credintei se fac si desfac aliante, grupuri de interese, familii.  Cert este ca spiritualitatea, divinitatea, religia sunt adevaruri (pe care le recunoastem sau nu) care ne guverneaza viata (fie ca vrem sau nu, fie ca suntem atei, agnostici sau habotnici).
 
La urma urmei fiecare dintre noi are dreptul sa le perceapa sau sa le simta in modul in cel mai benefic pentru el. Totusi, daca suntem cinstiti cu noi insine, trebuie sa recunoastem ca raportarea la divinitate, modul si valorile in care credem, spiritualitatea difera de la o etapa a vietii la alta, difera in interiorul aceleiasi etape (in functie de conjuncturi si intamplari care ne marcheaza). In anumite momente avem nevoie de credinta mai mult decat orice, in altele preocuparea pentru spiritualitate survine natural in functie de maturitatea la care am ajuns. Uneori, chiar daca am avea bagajul lingvistic care sa ne permita detalierea tehnica a ceea ce simtim sau credem, nivelul de maturitate sau intelegere ne limiteaza exprimarea.Ceea ce am simtit ca si copii referitor la divinitate (sau la orice) nu vom mai simti niciodata. Acest lucru nu inseamna ca trairile nu au fost reale sau adevarate. Inseamna doar ca ATUNCI acela era adevarul nostru, al copilului care am fost: inocent, credul, nepervertit de realitatile vietii, reflectand modul de viata la momentul respectiv. Pentru un copil al strazii, credinta si divinitatea vor avea cu totul alta proiectie, corespunzatoare adevarului lui.

platon

In ceea ce priveste pe cei care afirma cu tarie ca ei STIU sau ca altii NU STIU, pot spune si eu cu siguranta ca EI NU INTELEG sau nu vor sa inteleaga. Sa inteleaga ca lumea nu se reduce la ei, ca ei nu sunt detinatorii adevarului absolut. S-ar putea ca o persoana care n-a citit niciodata Biblia, Coranul sau Manuscrisele de la Marea Moarta sa aiba trairi spirituale profunde si credinta mai puternica decat multi dintre cunoscatorii celor mentionate.

Intrebarea care mi-am pus-o mereu a fost: De ce avem nevoie de credinta? Si daca avem nevoie, de ce avem nevoie de divinitate?
 
Alina Raus

Pe marginea Manuscriselor de la Marea Moarta (2)

11 Iunie 2010

Documentul sadochit (vezi the modern samaritans) prevede o nepermis de mare apropiere din punct de vedere moral a „D-zeu-ului Israelului” cu notiunea de forma-fond Israel. Intocmai ca un cap de familie patriarhala, face, ameninta, mangaie, biciuieste, uraste, urgiseste, recompenseaza, etc. Avem asadar sugerate calitati deice asociabile mai degraba naturii umane, ba chiar unei impur demonice, decat „by default-ei” slave ceresti, cunoscuta generic si altfel, ca „fara de prihana”…

platon

Pe de alta parte este de-a dreptul deranjanta centrarea exclusivista a interesului deic pe poporul Israel, ca si cum alte popoare sunt defecte ca nu s-au nascut evreiesti (ce conduce tot la un grav defect de logica asociata universalitatii cosmopolite si integritatii-indreptatirii-autoritatii adevarului ceresc), nu au contat, nu conteza si nu vor conta niciodata ca pe picior de egalitate in fata „fortei destinului” cu „poporul ales”…

platon

Si nu in ultimul rand relatia credinciosi-forul spiritual suprem este una nepermis de legile firii de violenta, neetica, asociabila mai degraba obscurantismului si limitarilor specifice erei sclavagismului; totul depinde pana la urma de „mofturile”, subiectivismul (ca asa se traduce pana la urma o conduita ingust partizana) si vointa dictatoriala a „sefului suprem”, iar restul „nefericitilor necalificati bunavointei ceresti”, nefiind indreptatiti prin legamant (nastere aleatorie si nu autocomandata..) decat la certitudinea unei slujiri neconditionate si oarbe.

platon

Niste intrebari „retorice” nu au cum sa nu persiste in mentalul omului de buna intentie, ce studiaza astfel de documente: „de ce D-zeu (aferent Vechiului Testament..) pedepseste neamurile pentru varsari de sange si nesupunere, inca ..dinaintea savarsirii nelegiuirilor?”; „de ce nu le opreste prin mijloace supranaturale specifice inca din start pentru a opri aferent si greseala oitelor sale?”; „nu poate sau nu este cumva in stare?..”; „de ce?”; „sa nu fie in acel caz instanta deica omnipotenta maxima, existand cumva si o pozitie ierarhic superioara decat a sa?..”; „ori trebuie sa vorbim si de meschinarie si cinism chiar si pentru un astfel de nivel?…”

platon

Totusi eu nutresc speranta ca D-zeu prezentat in aceste manuscrise este unul fals si ca cel real este cel pe care mi l-au transmis in copilarie bunicii mei „de pe varf de munte, de undeva unde cerul se ingana cu pamantul”, pe parcursul lungilor vacante scolare de vara… Si sper asta cu tarie pentru ca daca in urma aprofundarii studiilor mele „a posteriori” voi ajunge la concluzii ca cele din urma citirii acestor documente sunt sanse sa ma piarda crestinii de musteriu si sa devin … ANTI, cu plus variantele agnostic, ateu, etc. Oricum tot din aceste documente reiese ca „la sfarsitul timpurilor (deci cum ar fi in anii nostri..) va veni un Talmacitor al Legii pe pamant sa puna in ordine intre adevar si minciuna”.. Pai ce sa zic atunci ..il asteptam cu interes, ca multe sunt de facut…!

1=
PLATON


%d blogeri au apreciat asta: