Posts Tagged ‘Securitatea’

Revolutia mea din 1989

22 Decembrie 2016

Imi aduc aminte cum a decurs (cat am participat) procesul revolutionar la Targu-Mures, pentru ca da, a fost in 1989 revolutie si-n Targu Mures.
In zilele ce au precedat evenimentele, o tensiune tacuta se amplifica in oameni. Toti vorbeau ca ceva ar trebui sa se intample „si la noi”, ca uite, a fost Gorbaciov la Bucuresti si ca precis l-au tras la semne si pe Ceausescu. Totusi perspectiva schimbarii era una pur teoretica, nimeni neimaginandu-si iminenta si substantialitate acesteia. Adica ca si poveste despre schimbare era buna, dar nu vedeam niciunul solutia ei practica. Ba mai mult, de multe ori vedeam dis de dimineata comandouri antiteroriste ale serviciilor de securitate, facand recunoastere in teren si repetitii pentru dezangajarea unor situatii ipotetice de terorism. Le recunosteam paternul deoarece la randul meu facusem in armata pregatiri similare pentru aceiasi specialitate de „trupe de securitate si antiterorism”, prinzand in vivoevenimentele muncitoresti din Brasov in 1987.

revolutie-1989-targumures-0

Cu atat mai mult, ca si tanar student de anul intai, venit in week-end de la Cluj, la parinti acasa, am fost socat de ce mi-a fost dat sa vad. Prieteni m-au sunat in prealabil, cum ca mase de oameni se aduna in centrul orasului, dar si ca mari mase de lucratori ai Militiei si militari incep sa blocheze zona Comitetului Judetean de Partid (actuala Primarie Targu Mures, cred).
Evident ca am sters-o de acasa, cu promisiunea catre ai mei sa nu fac prostii gratuite.
In seara zilei de 21.12.89 parca, ajuns in zona kilometrului zero, am fost foarte impresionat sa vad o mare de oameni ce fremata emotionata. De fapt nu mai vazusem niciodata atatia oameni la un loc, dar asta e altceva. Un vuiet surd se propaga din diferite palcuri de oameni adunati. Identificam niste agitatori ce ambalau si motivau multimea prin anumite mesaje de impact. Printre ei roiau o multime de provocatori si informatori ai organelor de securitate, ce lansau in surdina mesaje de sens invers, pentru dezangajarea si sperierea oamenilor.

revolutie-1989-targumures-1

In fata palatului comitetului judetean de partid am gasit mai multe dispozitive concentrice de aparare formate din tehnica militara blindata, din militari (ofiteri subofiteri si mai deloc soldati in termen), ultimele, sau ma rog primele randuri dinspre manifestanti, fiind ocupate de organe de ordine imbracate in militar iar imediat in spatele lor, de trupele de securitate de la antiterorism (cei cu scuturi albe, bastoane electrice, casti albe cu viziera si pistoale mitraliera scurte BB).
Trecand timpul, spre orele 20 multimea a inceput sa devina tot mai vocala si impredictibila. Pas cu pas incepea sa forteze incet randul militienilor, cerandu-le in surdina sa se retraga. Incredibil mi se parea momentul. Eram pozitionat exact in primele randuri ale manifestantilor, nu atat pe post de manifestant cat curios de desfasurare. In orice caz foarte naiv, deoarece eram practic in cea mai periculoasa zona, chiar vis a vis de intrarea principala in palat.

Cordoanele de ordine strigau neincetat in megafoane catre manifestanti, sa se calmeze, sa elibereze piata, dar efectul indemnului lor era tocmai pe dos. Parca o forta surda ambala lumea (inclusiv pe mine) sa ramana pe loc, ba chiar sa faca nu stiu ce exact, dar sa faca ceva…

Mici comandouri de securitate extrageau periodic pe cei mai vocali si agresivi dintre manifestanti, ducandu-i undeva in zona cordoanelor de securitate, probabil arestandu-i. Dar pe masura ce trecea timpul, extragerile se faceau tot mai greu, oamenii manifestanti din jur devenind tot mai retivi si revendicativi, la un moment dat nemaipermitand astfel de extrageri.

revolutie-1989-targumures-2

Spre orele 22, randurile din fata palatului, cele mai expuse reprimarii, in spate neavand nici un refugiu, dand exact in peretii magazinelor (spre deosebire de cei din flancuri, spre hotel Grand si spre Catedrala, ce aveau spatiu de manevra), au inceput sarjele de impingere si lovire cu obiecte contondente a primelor randuri ale cordoanelor de securitate. Au urmat, exact ca si-n procedura ce o stiam pe de rost din armata, o serie de somatii legale la megafoane, dar intocmai ca si la Brasov, ma gandeam ca se vor rezuma la reprimarea mecanica (cu logistica anti vandal) si nu la altceva. Dar situatia a degenerat rapid. In spatele meu auzeam cu se incepuse sistematic sa se sparga vitrinele magazinelor, iar peste capul meu incepuse sa zboare si mai multe obiecte contondente spre cordoanele de securitate.
A fost primul moment cand mi-am dat in sfarsit seama ca situatia este reala si cat se poate de grava. Mi-am dat seama ca sunt exact in mijlocul evenimentelor si ca cel mai probabil „am pus-o”.
Desfasuratorul reprimarii multimii isi continua ca la regulamentul de procedura mersul. La un moment dat au incetat brusc megafoanele, unul singur anuntand ca daca nu se retrag oamenii… urmeaza declansarea focului. In sinea mea m-am gandit ca totusi nu vor avea curaj sa traga in plin in oameni, stiind ca si-n Brasov ni s-a dat munitie oarba tocmai in acelasi sens. Ei bine, la un moment dat au inceput sa traga in aer cu pustile din dotare si cu mitralierele de pe blindate, de s-a cutremurat pamantul. A fost primul moment major de descumpanire pentru randurile de manifestanti, ce nu credeau ca se va ajunge la tras cu arme. Dupa cateva momente de panica grupuri grupuri, oamenii s-au reambalat, strigand „armata e cu noi” si „jos ceausescu, jos comunismul”. Apoi au inceput sa forteze si mai tare pe cordoanele de trupe. Pas cu pas, trupele raspundeau fizic tot mai agresiv.

La un moment dat, am auzit ordine infundate strigate de comandanti, in randul cordoanelor de securitate, recunoscand sunetele de schimbare a incarcatoarelor la arme. Hait mi-am zis. Astia trec pe munitie reala. Brusc m-a trecut o transpiratie rece pe tot corpul. S-au succedat ordine verbale de executare foc si apoi a inceput nebunia. Au inceput sa traga cu foc automat cu toata tehnica exact deasupra capetele manifestantilor (initial am crezut ca trag in noi in plin). Gloantele incepusera sa rapaie si sa sparga zidurile magazinelor deasupra capetelor noastre. Simultan intreg randul de manifestanti a fost cuprins de panica si a navalit inapoi spre magazine, calcand in picioare si strivind manifestantii din spate. Norocul meu a fost ca fiind in subrandul 3-4 al randului 1 de manifestanti, la valul de panica, presiunea oamenilor m-a proiectat exact in intrandul-holul dintre doua magazine. Intre timp se tragea incontinuu si eram convins ca daca printr-o minune voi supravietui, voi gasi o mare de morti in piata. In fapt nu se tragea decat la intimidare, dar eu si manifestantii credeam altceva.
Cert este ca am intrat fara sa vreau pe setare „automat” (conform pregatorii militare), nu am mai gandit nimic rational, functionand si activand in continuare ca un robot dupa procedurile insusite. Mi-am propus sa dispar rapid din scena si asta am si facut-o. Am iesit cu foarte mare viteaza taras prin , printre si peste oamenii cazuti in moloz, intr-o scurta perioada de acalmie, ajutat fiind si de ceata si praful format datorita focului de arme. Cumva cumva, am reusit sa ies in flancul dinspre monumentul ostasului necunoscut, iar de acolo, a luat-o apoi la pas alergator spre casa, cu gandul sa ma repliez. Evident ca eram animat de sentimente si ganduri contradictorii, gen furie, spaima, rusine fata de promisiunea fata de parinti, jena ca lasam lash manifestantii, etc. Totusi mi-am promis sa ma reintorc in dispozitiv dupa ce ma clarific cu familia si cu mine insumi, doar ca de pe alte pozitii si scopuri.

revolutie-1989-targumures-3

Ajuns acasa insa am dat de parintii mei care erau extrem de speriati (mai ales maica-mea) si care s-a dat de ceasul mortii sa nu mai plec inapoi. Le zieacm ca acolo mor si vor muri oameni, si ca daca vrem schimbare si libertate, aceasta nu se va realiza singura. Iar ei imi spuneau, ca daca e sa fie libertate, aceasta va veni oricum, dar ca cei ce vor muri nu o vor mai trai-o… Cert este ca am fost tinut aproape cu forta.
Intre timp toata noaptea au rapait mitralierele grele, ulterior afland ca dupa miezul noptii s-a tras in plin in demonstranti, o parte din decedati fiind cei din randul din fata palatului comitetului judetean de partid…

(predomina dialoguri in limba maghiara pentru ca predominant maghiarii au fotografiat si filmat evenimentul)

A doua zi… am mers la prima ora in zona, reocupand pozitia din dispozitivul unde am fost seara trecuta. Manifestantii erau acum mult mai determinati si parca organele erau mai speriate si intimidate de „oaresce”.
Nu au mai urmat sarje de atacuri, lumea scandand in permanenta lozinci, care multora in alte conditii ni s-ar fi parut sci fi, stiindu-se strictetea fetisizarii partidului si a conducatorului unic.
Undeva inaintea pranzului, s-a permis unei delegatii ad-hoc a manifestantilor sa patrunda pentru negocieri, in sectorul de comanda al trupelor si in cladirea comitetului judetean de partid Mures. Intre timp la megafoanele armatei s-a anuntat fuga lui Ceausescu si pactizarea armatei cu poporul, dupa care… a urmat nebunia fericirii. Toata piata a izbucnit in urale, toate lumea se imbratisa. Ma rog a iesit la un moment dat in balconul palatului un anume Kirally, de care eu nu auzisem niciodata, Brusc o parte din multime a inceput sa scandeze slogane in limba maghiara, iar respectivul Kirally a inceput sa-le vorbeasca la microfon exclusiv in limba maghiara, incercand probabil sa confiste revolta in alte scopuri …

revolutie-1989-targumures-4

Ma rog, am trecut cu vederea acel incident. Bucuria era prea mare ca sa o lasam umbrita de orice altceva. Ad-hoc am constuit grupe de manifestanti ce am pornit-o in toate directiile orasului pe strazi, strigand „Ole, ole Ceausescu nu mai e”, si „Veniti cu noi”. Cred ca am parcurs tot orasul pe jos, dupa cateva ore ragusind de tot. Am ajuns la un moment dat la sediul judetean al Militiei si Securitatii, in fata carora s-au reunit mai multe cete de manifestanti. Din alte cete m-au recunoscut unii, incepand cu mine un dialog strigat cum ca „Acum ii rezolvam noi” respectivii stiind ca tatal meu a fost ofiter de Securitate si Sef al serviciului pasapoarte in timp. M-am facut ca nu inteleg exact sugestia, transmitandu-le ca prezenta mea in evenimente are o semnificatie foarte clara… Cert este ca nu s-a permis accesul in dispozitivele militare de securitate, manifestantii canalizandu-si energiile in alte directii.

revolutie-1989-targumures-5

Apoi, la un moment dat, am pleacat spre casa, unde am inceput sa urmarim la televizoare, uriasa punere in scena a manifestarilor denumite generic „Revolutia Romana”, cu tot ce a insemnat acesta. Cu teroristi, cu amenintari, cu manipulari, cu mesaje pe ste mesaje de bucurie, cu idealisme, cu incredere si optimism.
Pot sa spun ca am fost unul dintre revolutionari, dar nu am facut apoi un act de parada si revendicare meschina din aceasta. Se deschidea o lume noua si ma bucuram ca am avut uriasa sansa sa o traim. Era, sau credeam ca era suficient…

„primus inter pares”

sorin_platon

PLATON

Sorocul „insurectiei” tocmai la primavara din 2011?!

19 Noiembrie 2010

Sesizez in ultimul timp atitudini, posturi si franturi de mesaje la discutiile cu persoanele din jurul meu (ce sunt multe si variat etalate social), ce-mi dau tot mai mult si foarte serios de gandit. Ceva este putred in Danemarca si tot un anume ceva se pune si la cale. Semnalele unei stari de spirit distorsionate grav in societate continua sa creasca in intensitate, in ochii avizatilor. Abunda manifestarile de nemultumire ale „celor de jos” la adresa „celor de sus”. Apar inedite manifestari de indisciplina si insubordonare in randul profesiilor menite sa tina situatia social-civica sub control. Creste tupeul celor ce contesta o anumita ordine (chiar daca stramba) actuala de drept. Se inmultesc semnalele externe de dezavuare si desolidarizare de clasa noastra conducatoare, in speta de regimul PDL-Basescu.

Haotizarea manelizanta a societatii este pe un trend stupefiant de crestere. Fenomele infractionale tind sa scape de sub control, datorita nepriceperii si dezinteresului guvernatilor pentru interesul comun. Crima organizata incepe cu adevarat sa devina crima organizata, daca pana acum doar a mimat fenomenul, asasinatele alaturi de banchetele, de gat cu fortele de represiune, determinand un diagnostic foarte grav. In paralel cu reducerea crescanda a drepturilor si beneficiilor cetatenesti, guvernarea politica prosteste sau deliberat, dar face formele incadrarii noastre pe orbita unui stat dictatorial de tip America latina. Omniprezenta serviciilor de informatii in tot si toate, transmit publicului senzatia ca s-a instituit o nedeclarata stare de asediu contra noastra a tuturor. Si desi Basescu se crede stapan pe situatie, eu cred ca in realitate este exact pe dos…

Foarte multe persoane cu care ma intersectez prin proiecye comune sau complementare ma amana cu decizia pentru la ..dupa primavara 2011. Dar de ce o fac in primul rand, si de ce cam mai toti emit termenul de primavara (precizez ca sunt persoane bine informate si influente in societate)? Deci ce se pune oare la cale si de catre cine, avand stabilit ca dead line primavara viitoare?!!.. Ca oamenii inebuniti de foame si nevoi vor iesi mai ceva ca si la revolutie pe strazi acum in/dupa iarna asta, dupa ce vor fi ajuns la fundul sacului, deja este fara indoiala; ca se vor coaliza in mase largi compacte este si asta posibil; dar si ca fortze interesate, complementare, se vor folosi de nemultumirea populara pentru a-si promova propria agenda (de exmplu una revizionista teritoriala pe fond etnic, sau poate una de destabilizare a unei tari membra NATO purtatoare de scut antiracheta, sau poate destabilizarea Romaniei din postura de virtual-lider economic regional, etc) este o realitatea cat se poate de fezabila… Interesant este si ca din cei ce m-au amanat cu raspunsuri pentru la primavara, o parte insemnata si-au procurat in avans bilete de concediu pe alte meridiane, cam in aceeasi perioada calendaristic-fatidica…

Bun si atunci ce concluzie am putea trage? Sa se puna oare de o revolta populara de proportii, motivata de necesitatea ruperii definitive de „comunism” (regimul post 89 a esalonului 2 al nomenklaturii PCR, al UASCR si a cadrelor „reformate” ale fostei Securitati)? Va juca in acel ipotetic caz SRI-ul din nou la doua capete ca si Securitatea (ce l-a vandut pe Ceausescu), punandu-i pe Basescu & Co la pachet, pentru a-si negocia in contrapartida noi pozitii privilegiate intr-un nou viitor regim? Aste este fara indoiala, pisica intotdeauna aterizand in picioare… chiar daca o arunci de la etajul 24. Certe este ca in aer pluteste mirosul acela de disperare, revolta si praf de pusca ce l-am simtit (junior fiind) in 18-19 Dec 1989…

Cu alte cuvinte se vede treaba ca ulciorul nu merge nici rugat, de mai multe ori dupa apa, dar si ca eventual va ajunge un car de bate pentru respectivul ulcior… Intelege fiecare ce vrea, dar sa nu uitati de nota de plata.. „Pocaiti-va” cat mai aveti timp, cei ce va simtiti cu musca pe caciula, ca „dupa” veti fi masurati cu alte ocale…Totul si toti vor plati la un anumit moment dat pentru toate nedreptatile astronomice ce le-au girat in tzara asta … o tzara iata, fara noroc,.. fara trecut, prezent si viitor…

„unul dintre egali”

PLATON

Palitura cranshena.. da stanga

28 Martie 2009

left-punch

Perspectiva prezidentialelor din aceasta toamna este mai complicata decat pare la prima vedere. Acum trecand peste faptul ca prin politica pasilor marunti,” eternul dusman” Traian BASESCU, a ajuns prin interpusi obedienti sa controleze PSD-ul, ar putea fi unii de prin acest partid pusi in situatia sa dea socoteala in viitoarea campanie asupra logicii si indreptatirii morale ce le guverneaza initiativele. Ori ce poate omul simplu sa inteleaga cand stanga unui organism ipotetic, se revolta impotriva dreptei aceluiasi organism (PDL), iar colac peste pupaza, aceeasi stanga, in mijlocul unui delir paranoid contesta si rolul suveran al capului….

Adica ceva nu se potriveste aici. Nu poti sa critici guvernarea, tu fiind parte componenta a acesteia. Adica poti asta, dar doar in situatia cand nu esti normal,… sau amoral. Sau ar mai fi si o a treia varianta si anume, ca totul sa se subsumeze vreunui plan inteligent a „NeoPortii Otomane”, o conventie gentlemen agremeent de transfer pasnic si „logic” al puterii, de la reprezentantul Securitatii, la cel al Garzilor Patriotice…

1=

PLATON

Cluj „smoking gun”…

14 Februarie 2009

Mai mult decat suspecta abundenta de fapte penale pe metru si secunda patrata, din ultimul timp in Romania. Orase ca si Craiova cu mafiotizari tiganesti reprezentau o nota de „normalitate” pentru partea mitica a tarii, dar daca si cei ce cugeta adanc (ardelenii) sunt loviti de acest flagel (Brasov, Cluj), problema ar fi mai grava decat ar parea la prima vedere…Si de ce „ar fi”? Ei bine pentru ca dupa parerea mea sunt intrunite IN CONTINUARE premisele unui joc aranjat…Treceam astazi din intamplare pe langa locul spargerii din Cluj si auzeam comentarii ca a fost o tampenie locul si momentul ales de atacatori, foarte populat, luminat, fara strazi secundare de disimulare-evadare…dar eu am replicat ca am impresia ca tipul care a gandit atacul este ori genial, ori un bun strateg…militar, caruia nu-i e strain principiile razboiului promovate de Sun Tzu… „Ataca in locul si momentul in care adversarul se crede cel mai tare…aceasta incredere va fi de fapt marea sa slabiciune„… Exact nimeni nu si-ar fi inchipuit ca este ceva suspect in zona, tocmai prin caracteristicele „de siguranta” expuse mai sus.

smoking-gun1

Da, cel care a gandit actiunea cred ca e foarte capabil. Ba chiar cu sange rece. Cu mult prea mult sange rece pentru un simplu „mamaligar” de roman, chiar si mort de foame (ceea ce este exclus pentru Cluj, aici neexistand muritori de foame la propriu)… Eu zic ca organizatorul denota o logica in cadenta de …militar….

Exista presiuni mari din interiorul si …exteriorul tarii, pentru inducerea in fiecare tara „civilizata” dictatura statului politienesc. Iar pentru aceasta este nevoie de provocari. Este nevoie de demonstratii de forta ce sa „denote” o insuficienta tarie a bratului armat a legii, iar pe baza unei furii populare doritoare de siguranta, sa vina salvarea din partea statului ….dezvoltand si agresivizand „bratul inarmat”….care mai apoi nu este greu de imaginat ce interese si jocuri de pacificare vor presta…ca doar s-or fi saturat de atata democratiei chiar si promovatorii conceptului (americanii) si acum li s-a facut un dor subit dupa sclavagismul stravechi….

Sugerez ca se intrunesc conditiile logice si argumentale (simularea furtului de arme de la Ciorogarla; jaful armat de la Brasov;Jaful armat din Cluj; Legea violarii corepondentei private scrise si audio-video, etc) pentru o actiune concertata, regizata si manageriata centralizat de servicii interne sau externe de informatii, pentru inducerea unei stari profunde de insecuritate si neliniste in populatie, care apoi sa reclame „pumnul de fier” in raspuns, ca la urma sa asistam la instaurarea atmosferei Gestapoului din WWII. Cu pasi marunti toate tarile din acest battlefield contra cetatenilor sai vor fi ghetoizate,… izolate, urmarite, disciplinate…

smoking-gun

Asistam asadar, in acesta logica, la reactia celor putini si privilegiati la premisele supraaglomerarii si foamei mondiale… De pierdut, singurii, ca intotdeauna in istorie, vor avea de pierdut DOAR CEI MULTI SI OROPSITI…

Si totusi sper sa ma fi inselat in logica si argumentatie, …desi cine are rabdare sa citeasca acest blog de la inceputurile sale va putea constata ca in 90-95% din cazuri am spus sau prevazut, fatalmente, adevarul

1=

PLATON

Imi spunea mama…

18 Martie 2008

…deseori in perioada premergatoare marelui deranj din ’89 , in cadrul discutiilor cu rol educativ-formator ca esenta evolutiei socioumane in realitatile Romaniei de atunci era cresterea gradului individual de pregatire, intelectualizare si culturalizare, cu trimitere subsidiara pe prestanta sociala, pe stima din partea tertzilor si mai putin spre deloc accent pe bani, avere. Discutiile pe aceasta tema (ca au fost mai multe..) porneau de la diferentele semantice de forma si fond, intre termenul „bishnitzar” si politic corect-ul „businessman”.

Ma rog, eu in infantilitatea mea de atunci nu puteam sa nu remarc standardul inalt de viata pe care il aveau anumiti „plebei sociali” gen gestionarii de aprozare, sefii de cantine de fabrici socialiste, ospatarii, etc., mai toti cu vile supraetajate in dotare inca de pe atunci, cu multe sejururi anuale in strainatate plus alte fineturi din acesta categorie, in timp noi familiile asa zis respectate in urbe, cu prestanta data de intelect si recunoastere implicita ne zbateam in realitatile „omului de tip nou” cu orizontul format la bloc si lung cale de cateva alei limitrofe.

Reliefam mamei mele, sau cel putin incercam, ca nu i-am putut schimba niciodata conceptiile, ca acest gen de oameni (blamatii bisnitari) chiar si fara pregatire, educatie, cultura isi cumpara pozitia sociala prin banii cei detin (chiar si „la negru”, ca era o lege atunci ce condamna averea ilicita), toata protipendada oraseneasca (prim secretarul, sefii militiei, ai securitatii, rectorii universitari, etc) periodic si partial obedient trecand prin curtea favorizatilor ca si musulmanii la Mecca. Cu alte cuvinte oficial toti blamau o stare, dar o invidiau si o traiau din plin neoficial.

Dupa 89 s-a dovedit ca am avut dreptate cu ce „simteam in urina” vis a vis de fenomen, un defect identificat ca major inainte (bisnitareala) fiind avansat la gradul de mare calitate in noul regim. Evident ca „mari afaceristi” ce au acaparat pe sest majoritatea economiei si logisticii comuniste erau functionarii inalti din comunism, grupati mai ales in centralele de comert extern si serviciile mascate de informatii, adica tocmai in acele zone rarefiate din care in timpul regimului lui Ceasca se combatea cu atata manie revolutionara „defectul”…

parvenitism_muscular.jpg

Au trecut ceva ani intre timp si tot imi revin in cap discutiile cu tenta filozofica ce le purtam atunci cu mama mea. Ma uit la alde Becali, Patriciu si la o „infinitate” de alti semidocti si incerc sa plusez dezbaterea de atunci introducand un element nou in ecuatie: Sunt sanse ca in viitorul previzibil actualul criticat parvenitism sa fie metamorfozat intr-o calitate?… Eu impreuna cu mama mea si cu restul populatiei oneste din Romania, speram sincer ca nu…

1=


%d blogeri au apreciat asta: